Cernetelul in tratamente naturiste

         Cernetelul, numit in unele parti ale tarii, crinces, cuisorita, ridichioara, creste prin paduri umede si locuri umbroase. In scopuri medicinale , de la aceasta planta se intrebuinteza radacina-Radix Gei- care datorita unei substante chimice, numita eugenol, are miros placut de cuisoare. Radacina mai contine mult tanin, substante amare, etc.

      Decoctia de cernetel ( doua lingurite de radacina la 250 ml apa ) are actiune dezinfectanta si calmanta in acelasi timp, datorita taninului, se recomanda in diferite afectiuni ale stomacului, diareei de natura infectioasa, varsaturilor provocate de tulburari ale ficatului sau bilei. 

        Are proprietatea de a opri hemoragiile si de a calma durerile hemoroidale sau menstruale.

        Ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zahar din stevie de preferinta pe stomacul gol. In amestec cu alte plante ca : musetel, menta, sunatoare, care au acelasi proprietati, efectul terapeutic al ceaiului se mareste. 

        Extern , ceaiul de radacina de cernetel se foloseste ca antiseptic, pentru spalarea ranilor si pentru diferite afectiuni ale cavitatii bucale ca : gingivitele singerinde, abcese dentare, iar sub forma de gargara , se recomanda in amigdalite. Intra in compzitia ceaiului antidiareeic si a ceaiului pentru gargara.

Afrodisiacul naturii - schinduful

Schinduful este o planta erbacee anuala, originara din zona Marii Mediterane. Face parte din familia leguminoaselor. Tulpina ramificata, cilindrica, poate ajunge la maximum 75 cm inaltime. Frunzele sunt alterne, trifoliate.
Denumire stiintifica: Trigonella foenum graecum
Denumire populara: sfindoc 
Prezentare: Schinduful este o planta erbacee anuala, originara din zona Marii Mediterane. Face parte din familia leguminoaselor. Tulpina ramificata, cilindrica, poate ajunge la maximum 75 cm inaltime. Frunzele sunt alterne, trifoliate. Florile au culoare usor galbuie sau liliachie si apar in lunile iunie si iulie. Fructul de schinduf este o pastaie cu boabe brun-galbui. Schinduful are un miros specific, puternic. Poate fi intalnit, ca buruiana, prin semanaturi, dar se si cultiva pentru nutret sau chiar pentru intrebuintari in bucatarie. 

Schinduful este una dintre cele mai vechi plante medicinale, fiind utilizat, de multa vreme, nu numai in tratamente umane, ci si veterinare. Pentru obtinerea de preparate medicinale se prelucreaza semintele, care se recolteaza cu tot cu pastai, atunci cand acestea au ingalbenit. Se prepara decoct, pulbere, extracte, potiuni, cataplasme.
Substante active importante: saponine, trigonelina, colina, saruri minerale, glucide. Semintele de schinduf sunt foarte bogate in proteine, avand o concentratie de nu mai putin de 25% din acest compus. De asemenea, sunt bogate in ulei gras si
lecitina.
Intrebuintari: sub forma de cataplasme sau de bandaje, schinduful se utilizeaza in tratarea unor afectiuni dermatologice, cum ar fi plagile, ranile ulcerate, furunculozele. Este recomandat anemicilor, celor care n-au pofta de mancare, celor care scad in greutate, rahiticilor, astenicilor, diabeticilor. Preparatele pe baza de schinduf dau rezultate si in tratarea impotentei si a frigiditatii.
Schinduful revitalizeaza intregul organism, fiind un agent de resuscitare a celor mai importante functii ale acestuia. 
Cu toate acestea, schinduful este deosebit de remarcat pentru abilitatea sa de a imbunatati performantele sexuale la barbati. Cercetatorii nu sunt in totalitate siguri cum functioneaza, dar presupunerea lor este ca acesta creste hormonii masculini prin eliberarea de saponine. Saponinele sunt fitochimicale gasite in multe plante care transporta o mare varietate de beneficii pentru sanatate.
In zilele noastre oamenii au nenumarate optiuni la alegere atunci cand isi doresc putin ajutor in dormitor. In loc sa alegeti diverse produse farmaceutice care pot prezenta efecte secundare grave, intorceti-va privirea spre una dintre cele mai bune alternative oferite de Mama Natura si o sa fiti surprins.
Cercetarile, efectuate de catre Centre for Integrative Clinical and Molecular Medicine, a demonstrat ca barbatii care au consumat extras de schinduf de doua ori pe zi, au observat o transformare importanta in viata lor sexuala. Studiul a durat 6 saptamani si a aratat o crestere de aproape 30% a performantelor sexuale, in comparatie cu un grup placebo.

Combinat cu o 1/2 lingurita cu nucsoara pe zi, mareste durata actului sexual.
Barbatii care au o viata sexuala regulata, in general, sunt mai sanatosi, mai fericiti si traiesc mai mult. O viata sexuala activa va poate scuti de stres, poate imbunatati functia imunitara, sanatatea inimii, calitatea somnului, reduce riscul de cancer de prostata si imbunatateste stima de sine.
Comanda produsele Schinduf : clik aici
Beneficiile testosteronului
Datorita reputatiei schindufului pentru cresterea testosteronuului, acesta este acum inclus ca ingredient principal in suplimentele de testosteron. Multe dintre aceste suplimente sunt comercializate in primul rand pentru barbatii care doresc o crestere a masei musculare si reducerea grasimii corporale. Nivelurile crescute de testosteron natural promoveaza un nivel ridicat de energie, sanatatea inimii, controlul greutatii si a masei musculare.

Alte beneficii : Au existat cercetari ample a schindufului in tratarea diabetului zaharat. A fost demonstrat ca scade colesterolul din sange, trigliceridele, nivelurile de glucoza din sange si ca poseda proprietati anti-cancer.
Schinduful a fost de asemenea utilizat pentru a trata:
-Infectii
-Inflamatii (artrita)
-Rani
-Diaree
-Ulcere stomacale
Efecte secundare : Schinduful sa dovedit a fi sigur si eficace. De fapt, chiar si mamele care alapteaza il pot utiliza pentru a creste productia de lapte. Una dintre cele mai putine efecte adverse posibile ale schindufului este un miros al urinei a "sirop de artar". Nu prezinta riscuri pentru sanatate.
Comanda produsele Schinduf : clik aici

SURSA : http://www.supereva.ro/info.asp?id=9097


          

Patlagina in vindecarea ranilor

Denumirea stiintifica :  Plantago lanceolata, Plantago major
Denumiri populare :  minciuna, iarba grasa, limba sarpelui, iarba taieturii
Recoltare :                frunza (inainte de inflorire)
Perioada :                 aprilie-mai

  Exista patru specii de patlagina la noi in tara. Cele mai intilnite sunt cea cu frunza ingusta (Lanceolata)si cea cu frunza aproape rotunda (Major). 
  Planta este foarte utila pentru vindecarea ranilor usoare( arsuri, taieturi,intepaturi de insecte). Pentru aceasta problema , se striveste putin frunza, apoi se aolica pe rana si se panseaza. Trebuie doar sa ai mare grija ca planta sa fie vulesa dintr-un loc curat, unde nu au acces anumalele. 
  Patlagina este recunoscuta si pentru actiunea ei benefica in raceli, raguseli, tuse, laringite, bronsite, astm.
Poti prepara in casa sirop de patlagina, Se face o infuzie din doua-trei linguri de frunze uscate sau proaspete la o cana cu apa.Se lasa la racit, dupa care se adauga miere ( trei parti miere la o parte ceai de patlagina).Doua canicu ceai de patlagina pe zi ajuta la tratarea ulcerului gastric,bronsitei cronice, astmului, tusei.Pentru tuse si bronsite, se poate combina ceai de patlagina cu ceai de cimbru, pentru un efect mai bun. Pulberea de patlagina este forte utila in tratarea ulcerului gastric. Pentru a o prepara, se spala planta proaspata, se zvinta, apoi se usuca la temperatura camerei, in strat subtire pe foi albe. Se macina cu risnita electrica de cafea sau se striveste cu piua pina se obtine pulberea. Se ia o lingurita inaintea meselor principale.
Ceaiul de patlagina sau terciul de planta poate fi folosit si extern, prin aplicatii, pentru ulcerul varicos. Pentru laringita, se poate face gargara. Ceaiul poate fi folosit si pentru comprese si spalarwea ochilor in conjuctivita.

       

Antialergic si antiasmatic-trei frati patati

                             

Denumirea stiintifica : Viola tricolor
Denumirea populara : pansele salbatice, panselute, tamiioara, viorea
Se recolteaza          : partea aeriana a plantei
Cind                       : martie-iunie, in timpul infloririi

Trei frati-patati este o planta care creste spontan, foarte des intilnita la noi la marginea padurilor, in poieni, in lunci umede sau pe dealuri putin inalte. Este un foarte bun depurativ, usor laxativ, curata singele de toxine, fluidifica si elimina secretiile bronhice. Are o actiune antialergica si antiasmatica. Este foarte bun si pentru tratarea reumatismului, a afectiunilor renale si a bolilor de piele, date de acumularea de toxine.
Nu in ultimul rind, are un bun efect asupra psihicului : potoleste agitatia mentala si echilibreaza starea de spirit.
Maceratul : are cele mai bune efecte in raceli, gripe, bronsite.Este foarte indicat persoanelor cu afectiuni cronice, a caror stare de sanatate se inrautateste in sezonul rece, cum ar fi astmul bronsic sau reumatismul.
Pentru a-l prepara, ae pun intr-un vas de portelan sau de sticla doua-trei linguri de planta maruntita la o jumatate de litru de apa. Se lasa la macerat de seara pina dimineata, dupa care se strecoara. Din planta ramasa , se face decoct cu o jumatate de litru de apa. Se fierbe timp de jumatate de ora. Se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se combina lichidul obtinut prin fierbere si cel prin macerare si se bea in decursul unei zile.
Infuzie : o lingura la o cana cu apa, se poate folosi in tratarea acneei, urticariei, rinitelor, bronsitelor, alergiilor, afectiunilor renale.
Se beau doua cani pe zi intr-un tratament care poate ajunge pina la o luna de zile.
Extern : infuzia concentrata ( doua - trei linguri la o cana cu apa) poate fi folosita pentru comprese in cazul ranilor sau acneeei, dar si pentru spalaturi nazale sau pentru inhalatii.

           

                   

Mierea de Manuka -antibiotic natural

Comisioanele obtinute din vinzarea produselor din magazinele online de pe acest site sunt folosite pentru tratamentul bolilor de care sufera fratele meu : schizofrenie, diabet, hepatita C, cancer ficat, cancer colon
Mierea de manuka este o miere cu proprietati antibacteriene iesite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut si avand uneori o eficienta chiar si de 50 de ori mai mare decat antibioticele obisnuite din farmacii. Puterea vindecatoare a mierii de manuka se datoreaza unui compus, dihidroxiacetona care se regaseste in concentratii foarte mari in florile de Manuka, un arbust din Noua Zeelanda.

                                              

Este o miere delicioasă, densă, de culoare portocaliu inchis si un gust foarte aromat si usor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană iesita din comun, fiind de altfel cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă și Australia, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka, denumit științific Leptospermum Scoparium din familia Myrtaceae.

Proprietățile terapeutice ale mierii de manuka

Toată lumea știe că mierea este foarte bună pentru sănătate și că ajută la ameliorarea și vindecarea a numeroase afecțiuni. De fapt, cuvântul medicină își are originea din cuvântul mead (vin de mierea sau bătură din miere). Mierea de manuka este unul din cele mai eficiente medicamente oferite de natură, si desi este mai greu de gasit in Romania este bine să o aveți mereu în cămară fiind studiile facute pe ea au aratat ca poate fi cu mult mai puternica decat antibioticele clasice din farmacii. De exemplu studii medicale au evidentiat capacitatea mierii de Manuka de a distruge bacterii precum Staphylococcus aureus sau MRSA, fiind de până la 50 de ori mai mare decât a antibioticelor obișnuite.

Toate tipurile de miere protejează împotriva daunelor cauzate de bacterii iar unele stimulează chiar si producerea de celule, favorizând astfel repararea țesuturilor afectate de infecții. În plus, mierea are acțiune antiinflamatorie, care poate reduce rapid durerea și inflamația. Dar nu toate tipurile de miere au aceleași proprietăți. Calitatea antibacteriană a mierii depinde de tipul de miere precum și de momentul când a fost culeasă. Unele tipuri pot fi de 100 de ori mai puternice decât altele din punct de vedere al proprietăților antibacteriene.

Componentele mierii de manuka

Toate tipurile de miere conțin o enzimă numită glucozoxidază. Această enzimă, care este introdusă în miere datorită albinelor, eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic. Mierea de manuka are insa si alte componente care îi conferă calități antibacteriene exceptionale.

Mierea de manuka este o adevărată minune a naturii, deoarece pe langa peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică. Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG). MG este un component care se mai regăsește si în alte tipuri de miere, dar în catități mult mai mici decat in mierea de manuka. În mierea de manuka MG rezulta din conversia altui compus – dihidroxiacetona – care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.

Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană. Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.

Producătorii de miere au dezvoltat o scală de evaluare a puterii mierii de manuka. Evaluarea se face pe baza factorului unic al mierii de manuka. Acest factor unic de evaluare (UMF = Unique Manuka Factor) corespunde concentrației de MG.
Nu toate tipurile de miere care sunt etichetate ca miere de manuka conțin concentrații semnificative de MG. Pentru a fi considerată suficient de puternică pentru a avea proprietăți terapeutice, mierea de manuka trebuie să aibă un factor unic de cel puțin 10.
Mierea cu factor peste 10 este etichetată drept mierea de manuka activă.
În scopuri curative sau în medicina de prevenție este bine să utilizați miere de manuka activă cu factor 10+, 15+ sau 20+.
Dacă doriți doar o miere foarte bună, pe care să o mâncați pe pâine sau să o folosiți la ceai, puteți folosi și mierea cu factor mai mic de 10.

La ce este bună mierea de manuka și cum se folosește

Mierea de manuka activă se poate lua de două sau trei ori pe zi, câte o linguriță. Se poate adăuga în ceai sau cafea, dar aveți grijă să nu fie fierbinte.

Pentru afecțiunile de tipul ulcerelor stomacale, puneți o ligură de mierea pe o felie de pâine și consumați-o cu o oră înainte de masă dar și imediat înainte de culcare. Acest lucru permite mierii să acționeze în timpul somnului și să protejeze mucoasa în timpul mesei. Au fost efectuate studii care arată că mierea de manuka activă inhibă creșterea bacteriei Helicobacter Pylori, care cauzează ulcerele stomacale. Mierea de manuka activă de 8 ori mai eficientă în acest tratment decât price altă miere normală.

Pentru răni externe ușoare, cum sunt tăieturile, sau pentru arsuri ușoare mierea de manuka este foarte eficientă. Se aplică mierea direct pe rană apoi se aplică un pansament. Ceea ce este cu adevărat excepțional la miere și în special la mierea de manuka activă cu un factor de 10+ sau 15+ sau 20+, este faptul că atunci când este aplicată extern creează un strat subțire protector, iar când bandajul este înlăturat, stratul de piele nou, care se formează, nu este afectat, iar vindecarea are loc mai rapid.

Un studiu publicat în 2003 în European Journal of Medical Research declară că mierea de manuka activă folosită sub pansament în rănile post-operatorii a avut o rată de success de 85% în tratarea rănilor comparativ cu 50% pentru cremele obișnuite cu antibiotice.

În 2007, o analiză realizată pe pacienții unui spital din Noua Zeelandă a arătat că pacienții care aveau infecții cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină la care s-au aplicat pansamente impregnate cu miere de manuka activă, s-au vindecat mai repede.

De altfel, mierea de manuka activă este folosită în multe spitale din toată lumea, atunci când nici un ant tratament cu antibiotice nu mai are efect asupra infecțiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, leziuni sau alte afecțiuni ulcerative externe, sau în infecțiile cu Helicobacter Pylori (bacterie ce cauzează ulcerul de stomac), E Coli, Staphylococcus Aureus (cea mai comună cauză a infecțiilor rănilor) și Streptococcus Pyogenes (bacterie dificilă, desea rezistentă la antibiotice, care inflamează și cauzează durerile în gât). Mierea de manuka este foarte eficientă pentru diferite afecțiuni ale pielii precum arsuri, răni, dermatite, eczeme, abcese, dar și pentru inflamații și infecții de tipul durerilor în gât, etc.

Într-o bază de date ce cuprinde medicamentele naturale mierea este menționată ca fiind eficientă în tratarea arsurilor și rănilor. Studiul Cochrane notează că mierea poate reduce timpul de vindecare în arsurile ușoare comparativ cu pansamentele tradiționale.

Un alt studiu recent sugerează că mierea de manuka poate fi eficientă în prevenirea gingivitei și a altor afecțiuni parodontale, prin reducerea acumulării de placă dentară.

De asemenea, mierea de manuka este eficientă în vindecarea mai rapidă a diareei cauzate de bacterii. Studiile arată că mierea ajută la rehidratarea organismului în timpul diareei și că bacteriile care cauzează diareea sunt sensibile la acțiunea antibacteriană a mierii. În plus, mierea este hranitoare și ajută la revitalizarea organismului.

De asemenea, este eficientă și în următoarele afecțiuni:
– prevenirea și tratarea cancerului
– reducerea concentrațiilor mari de colesterol
– reducerea inflamațiilor sistemice
– tratarea infecțiilor de la nivelul ochilor, urechiii, gâtului sau sinusurilor
– tratarea unor afecțiuni gastrointestinale (gastrite, ulcere), în principal a celor cauzate de Helicobacter Pilori.

Mierea de manuka utilizată pentru tratarea rănilor trebuie să fie foarte pură, special sterilizată și preparată pentru acest scop.
Se poate spune că borcanul cu miere de manuka trebuie să facă parte din trusa de prin ajutor și, de asemenea, primul aliat în lupta împotriva infecțiilor.

Proprietățile antioxidante ale mierii de manuka: Una din cele mai uimitoare beneficii ale mierii de manuka este potențialul său antioxidant. Mierea de manuka ne protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi. Procesul prin care mierea de manuka încetinește procesele oxidative din organism asociate cu multe afecțiuni degenerative, nu este încă pe deplin înțeles. Cercetări recente ale Universității din Illinois susține faptul că, cu cât mierea este mai închisă la culoare, cu atât ea este o mai bună sursă de antioxidanți.

                                           

În 2010, Comitetul științific al National Cancer Institute din Statele Unite a aprobat propunerea de utilizare a mierii de manuka in stitale pentru reducerea inflamației esofagului asociată cu chimioterapia.

Un alt posibil beneficiu al mierii de manuka este acela că, spre deosebire de antibioticele clasice, în cazul mierii nu se dezvoltă bacterii rezistente. Aceste bacterii rezistente apar adesea după expunerea la antibioticele clasice, iar pentru tratarea infecțiilor cu acest tip de bacterii trebuie folosite antibiotice mai puternice, specifice.

Posibile reacții adverse ale mierii de manuka
Posibilele reacții advese ale mierii de manuka sunt:
– reacții alergice, în special la persoanele care sunt alergice la înțepăturile de albine
– risc de creștere a concentrației de glucoză din sânge
– posibile interacțiuni cu anumite medicamente chimioterapice.

Avertizare: Conform Dr. Ron Fessenden consumul zilnic de miere de manuka nu este recomandat persoanelor diabetice sau cu risc de apariție a diabetului, datorită concentrațiilor mari de metilglioxal, care poate induce complicații ale diabetului.

Aici gasiti  mierea de manuka : Produse si remedii naturiste

SURSA : http://www.frunza-verde.ro/

Sanatate cu flori si frunze de liliac

Desfide orice concurenta in mate­rie de culoare si de miros. 

Cu flo­rile lui parfumate cu ambra si imbracate in cele mai suave nuante de alb, mov si roz, este asul de inima al primaverii si al iubirilor patimase. Ceea ce nu-l impie­dica, totusi, sa fie si un strajer al naturii, paznic sau ajutor la suferintele omenesti. Planta bogata in uleiuri aromate, se bucu­ra de cautare atat in terapiile naturiste, cat si in cosmetica.

Leacuri din flori de liliac

* Diabet. Se recomanda administra­rea unui decoct din muguri de liliac, co­lectati primavara, devreme, cand sunt ga­ta sa "plesneasca". Mugurii se usuca, se rasnesc si se pastreaza in borcane cu filet. Peste doua linguri de pulbere se toarna 200 ml de apa fierbinte, se pune la fiert pe un foc slab (sau baie de aburi) timp de 15 minute, apoi se filtreaza si se aduce la volumul initial cu putina apa fiarta. Se bea cate 1 lingura, de 3 ori pe zi.
* Guta, reumatism, depunere de sa­ruri, artrita. 1. Tinctura: Florile de liliac se pun intr-o sticla de jumatate de litru, pana la gatul ei. Se toarna peste ele alcool de 40 de grade, se lasa la macerat timp de 21 de zile la intuneric, apoi se filtreaza si se storc bine florile. Se beau 30 de pica­turi, cu 50 ml apa, de 3 ori pe zi, inainte de mese, timp de 3 luni. 2. Unguent: doua linguri de flori tocate sau mixate se amesteca bine cu 2 linguri de unt (osanza topita sau untura de gasca), se tin pe baie de aburi 30-40 de mi­nute, se lasa la racit si se pas­treaza nestrecurate, la frigider. Inainte de cul­­care, locurile bolna­ve se incalzesc cu un foen si se frictioneaza cu un­guent. Conco­mi­tent, se bea tinctura din flori, cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Rani, lovituri, re­u­matism: la o ceasca de flori de liliac se adau­­ga 0,5 litri de tuica si se lasa la ma­cerat timp de doua saptamani. Se utili­zeaza sub forma de comprese, ce se schim­ba de 3-4 ori pe zi.
* Artrita reumatoida, depunere de saruri in articulatii, pinten osos. Flori uscate de liliac se macereaza in alcool de 40gr. (intr-un raport de 1:10), timp de 8-10 zile, intr-un recipient inchis etans. Se administreaza cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, cu putina apa. In acelasi timp se freaca locurile dureroase sau se fac impa­chetari cu aceeasi solutie.

Leacuri din frunze de liliac

* Bolile inflamatorii ale rinichilor, pietre. In medicina traditionala este utili­zat extractul din frunze de liliac. Peste 2 linguri de frunze zdrobite de liliac se toar­na 250 ml de apa calda, se aduce la punc­tul de fierbere, apoi se indeparteaza de pe foc si se infuzeaza lichidul invelit in plapuma, timp de 2-3 ore. Se strecoara si se stoarce. Luati 1 lingura, de 4 ori pe zi, inainte de mese. O cura dureaza doua sap­tamani. Dupa o pauza de 2-3 sap­ta­mani, daca este necesar, procedura se poate repeta de 3-4 ori.
* Plagi purulente. Inca din batrani frunzele proaspete de liliac erau renumite in tratamentul tesutului cutanat. Pentru spalarea ranilor, puteti folosi infuzie din frunze. In acest caz, doua linguri de frun­ze uscate se aduc pana la fierbere, cu 200 ml apa, si se infuzeaza timp de 2-3 ore. Se filtreaza si se aplica sub forma de spa­laturi si comprese.

* Raceala cu febra. Preparatele din liliac au proprietati antiinflamatorii si sudorifice. La primele simptome aparute se prepara o infuzie din 2 linguri de frun­ze tocate peste care se toarna 1 cana de apa clocotita. Se infuzeaza o ora, in ter­mos, sau cu vasul invelit in prosop flau­sat. Se bea cate o ceasca de infuzie, de 3-4 ori pe zi, putin incalzita.
* Malarie cu frisoane. Iata o boala ce nu se lasa batuta, in ciuda faptului ca medicina inventeaza vaccinuri si medica­mente tot mai puternice. De aceea e bine sa stim cateva metode de lupta cu febra palustra. 1. Se culeg 20 de frunze tinere, inca lipicioase, de liliac, si se toaca. Peste masa verde se toarna 250 ml de apa clo­cotita. Se infuzeaza (de preferat in ter­mos) timp de 1,5 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 100 ml, de doua ori pe zi, di­mineata, pe stomacul gol, cu o ora ina­in­te de masa, si seara, dupa ultima masa, in timp ce bolnavul sta culcat in pat. Sau se beau de trei ori pe zi, cate 100 ml, ina­inte de mesele princi­pa­le. O cu­ra dureaza 10 zile. 2. A­mes­tec care vindeca ma­laria, chiar si atunci cand toate celelalte me­tode nu mai ajuta: se combina 20 g de frunze proas­pete de liliac, 1 lin­gurita de pelin proaspat, cu 1/2 lingurita de ulei de eucalipt. Se lasa la macerat intr-un litru de tuica, in sticla inchisa etans, la intu­neric, timp de 2 sap­tamani. Se beau cate 2 linguri, inainte de mesele principale.

* Guta. Se amesteca parti egale de flori si frunze uscate de liliac. Doua lin­guri de amestec se macereaza in 200 ml de alcool de 70gr. sau tuica, timp de o sap­tamana, la intuneric, agitand periodic. Se filtreaza si se beau cate 20-30 de picaturi de tinctura pe baza de alcool, sau 50 de picaturi pe baza de tuica, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Artrita, reumatism, dureri lomba­re. Se amesteca 2 linguri de frunze de liliac tocate sau mixate, 300 ml de suc de ridiche neagra, 200 g de miere de albine si 100 ml de tuica. Amestecul se lasa 24 de ore intr-un borcan cu filet, la intuneric, apoi se foloseste pentru frectii. Inainte de procedura, locurile afectate se incalzesc cu un foen. Inainte de folosire, preparatul se amesteca bine.

SURSA : http://www.formula-as.ro/

Медицина и здоровье - избранное

Avocado pentru sanatatea inimii si supletea taliei

Exista mitul conform caruia alimentele grase iti infunda arterele si iti captusesc coapsele.  Dar nu este intru totul adevarat, mai ales cand vine vorba despre fructul cel mai gras de pe planeta – fructul de avocado .

De fapt, stiinta are numai cuvinte de lauda pentru avocado cand vine vorba de protejarea inimii si mentinerea unei greutati sanatoase. Recent Consiliul HASS pentru Avocado (The HASS Avocado Board = HAB) a autorizat efectuarea unei analize a studiilor facute asupra fructului de avocado si a nutrientilor acestuia.[1]

Analiza citeaza 125 de studii si alte surse care sprijina proprietatile pentru sanatate, cunoscute si potentiale, ale fructului de avocado. Acesta contine o multitudine de vitamine, minerale, grasimi si fitochimicale. Doar o jumatate de avocado (cca 68 grame) contine urmatorii nutrienti:

Fibre alimentare	4.6 grame
Potasiu	345 mg
Sodiu	5.5 mg
Magneziu	19.5 mg
Vitamina A	43 mcg
Vitamina C	6.0 mg
Vitamina E	1.3 mg
Vitamina K1	14 mcg
Folat	60 mcg
Vitamina B-6	0.2 mcg
Niacina	1.3 mg
Acid pantotenic (Vitamina B-5)	1.0 mg
Riboflavina (Vitamina B-2)	0.1 mg
Colina	10 mg
Luteina/Zeaxantina	185 mcg
Fitosteroli	57 mg
Acizi grasi monosaturati	6.7 grams
Zaharuri	0.2 gram

Sursa foto : http://goo.gl/eKznAe

Uleiul de avocado contine 71% grasimi mono nesaturate, 13% grasimi poli nesaturate si  16% grasimi saturate. Pe masura ce avocado se coace, grasimile saturate scad si cele nesaturate cresc.

Profilul nutritional se adauga la o lista lunga de proprietati pentru sanatate. Iata cateva dintre acestea.

Fructele de avocado sunt bune pentru inima

Opt studii clinice preliminare arata ca un consum de avocado este foarte bun pentru sanatatea cardiovasculara.

Date din Sondajul de Analiza a Nutritiei si a Sanatatii Nationale (NHANES) 2001-2006 arata ca persoanele care consuma avocado au un nivel de colesterol bun HDL mai ridicat. Acestia au si un risc mai scazut de sindrom metabolic, greutate mai mica (indice de masa corporala), precum si o circumferinta a taliei mai mica.[2]

In primul studiu clinic despre avocado in 1960, barbatii care au consumat intre jumatate de avocado si unul si jumatate pe zi nu au inregistrat marirea colesterolului. De fapt, jumatate dintre barbati si-au redus colesterolul intre 9-43%. Si niciunul dintre subiecti nu a luat in greutate cand au adaugat fructele de avocado in alimentatie.[3]

De atunci cel putin sase alte studii au aratat ca introducerea fructelor de avocado in alimentatie are efecte pozitive asupra grasimilor din sange in comparatie cu o alimentatie bogata in carbohidrati si cu continut scazut de grasimi.

Asa cum au aratat cercetatorii Hass, un avocado (cca 136 g) are un continut nutritiv si fitochimic foarte similar cu o cantitate echivalenta cu 42.5 g de nuci bune pentru inima (migdale, fistic, sau nuci romanesti), insa mai putin de jumatate din caloriile continute de acestea.

Nutrientii care fac din avocado un fruct benefic pentru inima sunt:

• Fibrele alimentare. Carbohidratii din fructele de avocado contin circa 80% fibre alimentare, dintre care 70% sunt insolubile iar 30% fibre solubile.[4]
• Foarte putin zahar. Fructele de avocado contin foarte putin zahar comparativ cu alte fructe. Aportul lor glicemic este aproape zero. Principalul zahar din avocado este un compus din sapte atomi de carbon. Jumatate de avocado contine cam doua grame din acest zahar (perseitol). Dar perseitolul nu este considerat zahar pentru ca nu se comporta din punct de vedere nutritional ca zaharul.[5] Studiile arata ca D-manoheptuloza din avocado mentine glucoza din sange sub control, precum si greutatea corporala.[6]
• Potasiu.Un avocado are de doua ori mai mult potasiu decat o banana. Studiile clinice arata ca potasiul regleaza presiunea sangelui in corp. Fructele de avocado au si foarte putin sodiu in compozitie.
• Vitamine antioxidante. Fructele de avocado contin niveluri semnificative din vitaminele C si E. Studiile clinice arata ca o combinatie intre vitaminele C si E ar putea incetini dezvoltarea arteriosclerozei la persoanele cu colesterol ridicat.[7]
• Vitaminele B. Avocado este o sursa sanatoasa de B-uri. Deficientele de vitamina B precum folatul si B-6 pot mari nivelul homocisteinei. Nivelul ridicat de homocisteina poate reduce sanatatea endoteliala vasculara si mareste riscul bolilor cardiovasculare.
• Avocado are cea mai mare capacitate antioxidanta solubila in grasime dintre fructe si legume.[8] Principalele carotenoide continute de avocado sunt o subcategorie denumita xantofile. Acestea sunt antioxidanti solubili in grasime. Carotenoidele xantofile includ luteina, ?-criptoxantina, si zeaxantina.

Rezultatele unui studiu prospectiv despre Arteroscleroza in Los Angeles arata ca un nivel ridicat de plasma xantofila poate proteja impotriva arteriosclerozei timpurii.[9]

In fructele de avocado Hass, xantofilele luteina si criptoxantina reprezinta cam 90% din totalul de carotenoide. Nivelul cel mai ridicat de carotenoide sunt concentrate in pulpa verde inchis a fructului chiar sub coaja, spre deosebire de verdele mai deschis din interior sau partea galbena de langa sambure.

Corpul tau are nevoie de grasime pentru a absorbi si a folosi carotenoidele. Fructele de avocado contin in mod natural mari cantitati din ambele. Studiile arata ca daca adaugi un avocado la salata fara sos, sau il servesti cu sos de rosii se mareste absorbtia de carotenoide in organism de 2–5 ori.[10]

Avocado ajuta la pierderea in greutate

Mai multe studii clinice arata ca fructele de avocado ajuta la pierderea in greutate.

Intr-un studiu, 61 de persoane obeze sau supraponderale au fost incluse intr-un studiu de pierdere a greutatii. Jumatate dintre ei au inlocuit un avocado si jumatate (200 grame) in fiecare zi cu 30 grame de alt gen de grasime, margarina sau ulei. Dupa sase saptamani grupurile pierdusera la fel din greutate, index de masa corporala (IMC), si procent din greutatea corporala, desi grupul cu avocado consumase, de fapt, mai multe grasimi.[11]

Iar intr-un studiu incrucisat randomizat, 26 de adulti supraponderali sanatosi, care au consumat cate o jumatate de avocado la pranz, au declarat ca li s-a micsorat considerabil apetitul si le-a crescut senzatia de satietate.[12]

Intr-un alt studiu pe animale, acestea au fost hranite cu alimente grase cu sau fara adaos de avocado. Dupa 14 saptamani, grupul care primea avocado a inregistrat un IMC si o masa de grasime mai mica, precum si colesterol LDL redus. Cercetatorii cred ca avocado a stimulat si activitatea adiponectinei, un hormon secretat de celulele de grasime care regleaza glucoza din sange. Un nivel ridicat al adiponectinei contribuie la un risc redus de obezitate.[13]

Alte beneficii pentru sanatate ale fructului de avocado

Alte studii arata ca nutrientii din avocado pot avea efecte anti-imbatranire datorita capacitatii lor antioxidante. Pot preveni, astfel, deteriorarea ADN-ului, osteoartrita si deteriorarea ochilor.

Mai multe studii preclinice arata ca substantele componente din avocado protejeaza sanatatea pielii intensificand activitatea de vindecare a ranilor [14] si reducand efectele UV.[15]

Extractul de xantofila s-a aratat in studii preclinice ca poate combate Helicobacterul pylori. Cercetatorii cred ca are si un efect potential in cazul ulcerelor gastrice, asociate cu risc de cancer gastric.[16]

Studiile la nivel celular din domeniul cancerului la prostata arata ca avocado are efecte antiproliferative si antitumorale.[17]

Avocado este deseori considerat leguma, insa el este de fapt un fruct. Desi exista peste 25 de soiuri, Hass este in prezent varietatea cea mai cunoscuta pe tot globul. Soiul California Hass are o coaja mai aspra, verde inchis sau neagra. Soiul Fuerte are o coaja mai neteda, de un verde mai stralucitor.

Cand cumperi avocado, cauta unul deja moale. Nu ar trebui sa aiba pete negre sau crapaturi.

Daca nu este suficient de copt, nu-l pune la frigider. Lasa-l intr-o punga maro de hartie cateva zile pana se coace. Ca sa grabesti procesul trebuie sa-l pui langa o banana sau un mar. Dupa ce s-a copt, il poti tine la frigider pana la o saptamana.

Daca tai un avocado, va deveni repede maro in contact cu oxigenul din aer. Daca folosesti doar o parte din avocado, stropeste restul nefolosit cu lamaie sau otet pentru a preveni oxidarea.

Sau, si mai bine, mananca-l pe tot. Iti face bine.

SURSA : http://viataverdeviu.ro/