Sanatate cu flori si frunze de liliac

Desfide orice concurenta in mate­rie de culoare si de miros. 

Cu flo­rile lui parfumate cu ambra si imbracate in cele mai suave nuante de alb, mov si roz, este asul de inima al primaverii si al iubirilor patimase. Ceea ce nu-l impie­dica, totusi, sa fie si un strajer al naturii, paznic sau ajutor la suferintele omenesti. Planta bogata in uleiuri aromate, se bucu­ra de cautare atat in terapiile naturiste, cat si in cosmetica.

Leacuri din flori de liliac

* Diabet. Se recomanda administra­rea unui decoct din muguri de liliac, co­lectati primavara, devreme, cand sunt ga­ta sa "plesneasca". Mugurii se usuca, se rasnesc si se pastreaza in borcane cu filet. Peste doua linguri de pulbere se toarna 200 ml de apa fierbinte, se pune la fiert pe un foc slab (sau baie de aburi) timp de 15 minute, apoi se filtreaza si se aduce la volumul initial cu putina apa fiarta. Se bea cate 1 lingura, de 3 ori pe zi.
* Guta, reumatism, depunere de sa­ruri, artrita. 1. Tinctura: Florile de liliac se pun intr-o sticla de jumatate de litru, pana la gatul ei. Se toarna peste ele alcool de 40 de grade, se lasa la macerat timp de 21 de zile la intuneric, apoi se filtreaza si se storc bine florile. Se beau 30 de pica­turi, cu 50 ml apa, de 3 ori pe zi, inainte de mese, timp de 3 luni. 2. Unguent: doua linguri de flori tocate sau mixate se amesteca bine cu 2 linguri de unt (osanza topita sau untura de gasca), se tin pe baie de aburi 30-40 de mi­nute, se lasa la racit si se pas­treaza nestrecurate, la frigider. Inainte de cul­­care, locurile bolna­ve se incalzesc cu un foen si se frictioneaza cu un­guent. Conco­mi­tent, se bea tinctura din flori, cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Rani, lovituri, re­u­matism: la o ceasca de flori de liliac se adau­­ga 0,5 litri de tuica si se lasa la ma­cerat timp de doua saptamani. Se utili­zeaza sub forma de comprese, ce se schim­ba de 3-4 ori pe zi.
* Artrita reumatoida, depunere de saruri in articulatii, pinten osos. Flori uscate de liliac se macereaza in alcool de 40gr. (intr-un raport de 1:10), timp de 8-10 zile, intr-un recipient inchis etans. Se administreaza cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, cu putina apa. In acelasi timp se freaca locurile dureroase sau se fac impa­chetari cu aceeasi solutie.

Leacuri din frunze de liliac

* Bolile inflamatorii ale rinichilor, pietre. In medicina traditionala este utili­zat extractul din frunze de liliac. Peste 2 linguri de frunze zdrobite de liliac se toar­na 250 ml de apa calda, se aduce la punc­tul de fierbere, apoi se indeparteaza de pe foc si se infuzeaza lichidul invelit in plapuma, timp de 2-3 ore. Se strecoara si se stoarce. Luati 1 lingura, de 4 ori pe zi, inainte de mese. O cura dureaza doua sap­tamani. Dupa o pauza de 2-3 sap­ta­mani, daca este necesar, procedura se poate repeta de 3-4 ori.
* Plagi purulente. Inca din batrani frunzele proaspete de liliac erau renumite in tratamentul tesutului cutanat. Pentru spalarea ranilor, puteti folosi infuzie din frunze. In acest caz, doua linguri de frun­ze uscate se aduc pana la fierbere, cu 200 ml apa, si se infuzeaza timp de 2-3 ore. Se filtreaza si se aplica sub forma de spa­laturi si comprese.

* Raceala cu febra. Preparatele din liliac au proprietati antiinflamatorii si sudorifice. La primele simptome aparute se prepara o infuzie din 2 linguri de frun­ze tocate peste care se toarna 1 cana de apa clocotita. Se infuzeaza o ora, in ter­mos, sau cu vasul invelit in prosop flau­sat. Se bea cate o ceasca de infuzie, de 3-4 ori pe zi, putin incalzita.
* Malarie cu frisoane. Iata o boala ce nu se lasa batuta, in ciuda faptului ca medicina inventeaza vaccinuri si medica­mente tot mai puternice. De aceea e bine sa stim cateva metode de lupta cu febra palustra. 1. Se culeg 20 de frunze tinere, inca lipicioase, de liliac, si se toaca. Peste masa verde se toarna 250 ml de apa clo­cotita. Se infuzeaza (de preferat in ter­mos) timp de 1,5 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 100 ml, de doua ori pe zi, di­mineata, pe stomacul gol, cu o ora ina­in­te de masa, si seara, dupa ultima masa, in timp ce bolnavul sta culcat in pat. Sau se beau de trei ori pe zi, cate 100 ml, ina­inte de mesele princi­pa­le. O cu­ra dureaza 10 zile. 2. A­mes­tec care vindeca ma­laria, chiar si atunci cand toate celelalte me­tode nu mai ajuta: se combina 20 g de frunze proas­pete de liliac, 1 lin­gurita de pelin proaspat, cu 1/2 lingurita de ulei de eucalipt. Se lasa la macerat intr-un litru de tuica, in sticla inchisa etans, la intu­neric, timp de 2 sap­tamani. Se beau cate 2 linguri, inainte de mesele principale.

* Guta. Se amesteca parti egale de flori si frunze uscate de liliac. Doua lin­guri de amestec se macereaza in 200 ml de alcool de 70gr. sau tuica, timp de o sap­tamana, la intuneric, agitand periodic. Se filtreaza si se beau cate 20-30 de picaturi de tinctura pe baza de alcool, sau 50 de picaturi pe baza de tuica, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Artrita, reumatism, dureri lomba­re. Se amesteca 2 linguri de frunze de liliac tocate sau mixate, 300 ml de suc de ridiche neagra, 200 g de miere de albine si 100 ml de tuica. Amestecul se lasa 24 de ore intr-un borcan cu filet, la intuneric, apoi se foloseste pentru frectii. Inainte de procedura, locurile afectate se incalzesc cu un foen. Inainte de folosire, preparatul se amesteca bine.

SURSA : http://www.formula-as.ro/

Медицина и здоровье - избранное

Cum te ajuta liliacul

                                           

Denumire stiintifica: Syringa vulgaris L.Denumire populara: Liliac, Argavan, Bargavan, Borolan, Borostean, Buznec, Crimolin, Ergovan, Ghiorghivan, Holar, Ililec, Iorgovana, Liliac nemtesc, Liliac rosu, Liliac salbatic, Lurbau, Malin, Malin alb, Malin rosu, Malin verde, Orgona, Pelin, Scanteie, Scluntie, Scrancen, Scumpie, Sireni

Arbust, rar arbore, de 2-4 (10) m inaltime; frunze simple ovate, cu marginea intreaga; florile liliachii, rar albe dispuse in inflorescente de obicei pereche; inflorirea: aprilie-mai; fructul capsula.

Compozitia chimica

Scoarta acestei specii contine glucide, manita, amidon, rezine, glucozizi fenil-propenici (siringina) si substante amare (siringopicrina).
Burzo s.a. (2003) au identificat in uleiul volatil extras din florile de liliac urmatorii componenti: lilac aldehida C (22,13 %), lilac aldehida B (12,56 %), tricozan (7,33 %), metoxianisol (6,82 %), alfa-pinen (4,72 %), geranil acetona (3,65 %), ocimen (3,47 %), elemicina (3,37 %), metil heptenona (3,02 %), izoelemicina (2,79 %), beta-farnesen (1,96 %), heptacozan (1,89 %), pentacozan (1,76 %), metileugenol (1,68 %), beta-terpinen (1,34 %), benzaldehida (1,36 %), hexahidrofarnesil acetona (1,34 %), burbonen (1,18 %), citral (1,13 %), benzilester (1,10 %), beta-cubeben (1,02 %), tetrametilheptadecan (0,74 %), cedren (0,69 %), metileugenol (0,61 %), nerolidol (0,56 %), mirtenal (0,54 %) si linalol (0,38 %).

UtilizareExtractul glicerohidroalcoolic din muguri de liliac se foloseste in insuficienta coronariana cu si fara angina pectorala, miocardo-coronaroscleroza, sechele post-infarct miocardic, coronarite trombotice, adjuvant in tratamentul de prevenire al infarctului miocardic.

Frunzele sunt utilizate in popor pentru tratarea arsurilor sau ca vasodilatator, pentru tratarea ulcerelor stomacale si a diabetului.

                                        

Alte utilizari:
Industrie - florile sunt folosite pentru obtinerea de parfumuri; Uleiurile volatile din florile de liliac sunt utilizate in industria parfumurilor, cat si pentru aromatizarea sampoanelor, sapunurilor si a cremelor. In prezent insa, aceste extracte au fost inlocuite cu compusi sintetici.
Medicina umana, populara - uz intern - scoarta are proprietati astringente si tonice iar frunzele si florile sunt folosite ca antifebrile si calmante in colici hepatice; - uz extern - proprietati antireumatice.
Apicultura - specie melifera.

Parfumul ametitor de liliac incepe sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai des in gradini. Aceasta floare placut mirositoare are insa numeroase beneficiidespre care foarte putina lume stie. Descoperiti cateva dintre beneficiile liliacului.Syringa vulgaris, cum este denumit in mod stiintific liliacul, este o planta ce poate atinge pana la sapte metri inaltime si ale carei flori sunt de culori diferite, de la violet, alb, roz sau chiar galben. Pe langa rolul ornamental, liliacul are si proprietati medicinale, in acest scop recoltandu-se frunzele, din care se preparainfuzii sau comprese.  

Beneficiile liliacului Infuzia de liliac poate fi inclusa in tratamentul afectiunilor hepatice, favorizand eliminerea toxinelor, dar este utila si in cazurile de febra crescuta.    

Frunzele de liliac contin substante amare, rezine, glucozoizi si amidon, care confera plantei efect antireumatic, stomahic, tonic si astringent, motiv pentru care pot fi folosite in numeroase moduri de cei care vor sa se bucure de beneficiile liliacului.   

                                          

Preparatele pe baza de liliac sunt recomandate in completarea tratamentului clasic al tulburarilor digestive (balonare, lipsa poftei de mancare), pentru persoanele care sufera de dureri reumatice, arsuri ale pielii (sub forma de comprese) si celor care se confrunta cu stari de oboseala, lipsa de energie si dificultati de concentrare, spune Valeriu Ciuculin in cartea „Remedii naturiste”, potrivit adevaru.ro.   

Uleiul esential de liliac are o traditie indelungata in vindecarea mintii si a fizicului.
Aromaterapia cu ulei esential de liliac poate oferi numeroase efecte benefice, printre care enumeram: descongestia cailor nazale, ameliorarea bolilor de rinichi, eliminarea stresului si a durerilor localizate la coloana vertebrala. In trecut, florile de liliac erau mancare ca atare deoarece se credea ca au puterea de a elimina parazitii intestinali.    

Uleiul esential de liliac mai este folosit si pentru eliminarea mirosurilor neplacute din incaperi, avand totodata un efect relaxant, acesta fiind altul dintre beneficiile liliacului.

Proprietatile terapeutice ale liliacului

Liliacul (Syringa vulgaris) se numara printre cadourile facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Asa arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale a prins radacini si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut noi varietati. Putini stiu ca florile, dar si frunzele liliacului au si proprietati terapeutice, fiind tonice, astringente si revulsive. 

                                 

Frunzele de liliac, fierte in lapte dulce, curata tenul de pete. Florile de liliac, strivite si inmuiate in apa calda, calmeaza tenul inrosit, il invioreaza si-i confera suplete.

Apa din flori de liliac se obtine umpland o sticla, pe jumatate, cu flori, peste care se adauga alcool, pana la un litru. Sticla se astupa bine si se lasa la intuneric 2-3 saptamani dupa care se filtreaza si peste lichidul obtinut se toarna apa distilata, in proportie de 1:2. Amestecul obtinut se foloseste sub forma de comprese pentru ten ori pentru piele, in igiena generala.

Impotriva durerilor reumatismale se face un unguent din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat intr-un litru de ulei, pentru doua saptamani, intr-un loc intunecos si cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de cateva ori pe zi, masandu-se usor. 

Liliacul alb, remediu impotriva arsurilor
Frunzele de liliac alb pot fi folosite ca remediu impotriva arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac si se fierb, pana ce apa se innegreste. Se lasa fiertura la racit si, cand este calda, se scot frunzele si se aplica pe locul afectat de arsura. Se fixeaza cu pansament sau o fasie de panza curata si se tin 24 de ore, timp in care pansamentul nu trebuie lasat sa se usuce pentru ca rana sa nu se agraveze.

Pansamentul se umezeste tot timpul cu apa in care s-au fiert frunzele. Dupa 24 de ore, se scoate pansamentul si, odata cu frunzele, se ridica si primul strat de impuritati de pe arsura, lasand locul curat si sterilizat.

Dupa gravitate, procedeul se repeta mai multe zile la rand, conditia esentiala fiind ca frunzele sa fie schimbate la 24 de ore si pansamentul sa fie umezit tot timpul. Dupa acest tratament, pielea va ramane sanatoasa si curata, elastica si catifelata, fara urme de arsura.  

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/