Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

marți, 21 aprilie 2015

De ce sa cosumam lamiia intreaga

ACEASTA ESTE ULTIMA NOUTATE IN MEDICINA, EFECTIV CONTRA CANCERULUI!!!

Multe restaurante, baruri şi braserii utilizează sau consumă lămâia întreagă şi nimic nu este pierdut. Cum se pot folosi de lămâia întreaga, fără pierderi?
DAR COAJA AIA NU MAI CONŢINE ŞI ALTCEVA?
E simplu ... puneţi lămâia în congelator. Odată ce lămâia este congelată, utilizaţi răzătoarea şi radeţi lămâia întreagă (nu este nevoie să o cojiţi) şi presăraţi pe alimente. Presăraţi-o pe salate, îngheţată, supă, tăiţei, sos de spaghete, orez, sushi, peşte, în ceai şi alte băuturi, etc.
Gustul tuturor alimentelor va fi îmbunătăţit în mod neaşteptat.
Cel mai probabil, vă gândiţi la lămâie doar pentru conţinutul  ei de vitamina C. Nu mai mult.
                                                   
Care sunt avantajele majore ale folosirii lămâii întregi, altele decât pentru a preveni producerea deşeurilor şi a adăuga un gust nou pentru mâncărurile tale?
Ei bine, coaja de lămâie conţine de 5 până la de 10 ori mai multe vitamine decât sucul de lămâie în sine. Şi da, asta este ceea ce ai pierdut. Dar, de acum, în urma acestei proceduri simple de a congela lămâia întreagă şi a o rade pe felurile dvs. de mâncare, puteţi consuma toate substanţele nutritive.
De asemenea, este bine să ştiţi că coaja de lămâie are proprietăţi regenerative pentru sănătate, prin eradicarea elementelor toxice din organism.
Deci, puneţi lămâia în congelator şi apoi daţi-o pe răzătoare şi adăugaţi în alimente în fiecare zi. Acesta este un element-cheie în a face produsele alimentare mai gustoase şi pentru a vă ajuta să trăiţi mai sănătos şi mai mult!
Acesta este secretul lămâii! Mai bine mai târziu decât niciodată!
Lămâia este un produs miraculos în  distrugerea celulelor canceroase. Este de 10.000 de ori mai puternică decât chimioterapia. De ce nu suntem informaţi de acest lucru? Pentru că există laboratoare interesate în a face o versiune sintetică care le aduce profituri uriaşe.
Puteţi ajuta acum un prieten la nevoie, informându-l de faptul că sucul de lămâie şi lămâia, sunt benefice în prevenirea şi tratarea bolii.
                                                      
Gustul este plăcut şi nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. Câţi oameni vor muri în timp ce acest secret este bine păzit astfel încât să nu pună în pericol multimilionarii marilor companii farmaceutice?
După cum ştiţi, copacul-lămâie este cunoscut pentru varietăţile sale de lămâi şi lime. El este creditat cu multe virtuţi, dar cel mai interesant este efectul pe care îl produce asupra chisturilor şi al tumorilor. Această plantă este un remediu dovedit împotriva cancerului de toate tipurile.
Unii spun că este foarte util în toate variantele de cancer.
De asemenea, este considerată având un spectru anti-microbian împotriva infecţiilor bacteriene şi ciuperci, eficienţă împotriva paraziţilor interni şi viermilor, reglează tensiunea arterială prea ridicată şi este un antidepresiv, combătând stresul şi tulburările nervoase.
Sursa acestei informaţii este fascinantă: vine de la unul din cei mai mari producători de medicamente din lume, care spune că, după mai mult de 20 de ani de teste de laborator încă din 1970, s-a dovedit că extractele distrug celulele maligne din 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, sân, de prostată, pulmonar şi pancreas... Compuşii acestui copac s-au dovedit a fi de 10.000 de ori mai eficienţi decât produsul Adriamycin, un medicament chimioterapeutic utilizat în mod normal în lume, pentru a încetini creşterea celulelor canceroase.
                                                      
Şi ceea ce este şi mai uimitor: acest tip de terapie cu extract de lămâie distruge numai celulele maligne canceroase şi nu afectează celulele sănătoase.

Să vă fie de folos !

SURSA : http://cluj-am.ro/index.php/sanatate/

Anticancer cu Buxus sempervirens


Cimisirul (Buxus sempervirens) are un alcaloid puternic anticancerigen.
Urmatoarea reteta este recomandata bolnavilor de cancer cu diferite localizari.
Se recolteaza prin taiere trei sute de grame din varfurile fragede de la cimisir 
(crengutele cu frunze), si cata vreme sunt proaspete, se taie foarte marunt, ca 
varza pentru salata. Se pune la macerat aceasta cantitate de planta proaspata, 
in doi litri de alcool de 30-40 de grade, intr-un borcan ermetic inchis, vreme de 
7 zile. Dupa trecerea acestei perioade de timp, se filtreaza amestecul prin tifon, 
iar preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. La inceput, in 
primele 5-7 zile, se ia cate o lingurita de trei ori pe zi, inaintea meselor 
principale. Apoi, se administreaza vreme de doua luni, cate o lingura din acest 
extract, diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de masa, de 3 ori pe zi. 

Are un gust destul de neplacut, insa efectele sale sunt exceptionale. Acest preparat 
nu numai ca actioneaza pe termen lung ca inhibitor al dezvoltarii formatiunilor maligne, dar confera si o stare imediata (la cateva ore dupa administrare) de bine pacientului bolnav de cancer. Cu acest remediu se trateaza cancerul de piele, cancerul de vezica urinara si de rinichi, cancerul de colon. Este bun si in inceput de guta. Elimina acidul uric si sarurile din sange.
Cel mai spectaculos rezultat cu acest preparat s-a obtinut in tratarea unui cancer de colon la un batran de 80 de ani, care avea o tumora maligna de marimea unei portocale pe intestinul gros, pe care doctorii nu au vrut sa o opereze, avand in vedere varsta si starea pacientului. El a apelat la tratamentul cu cimisir si, de unde avea un pronostic de viata de maximum doua luni, a trait simtindu-se din ce in ce mai bine. De catva timp, nu am mai tinut legatura cu el si nu stiu cum se mai simte, dar rezultatul obtinut in sine este deja exceptional. 
ATENTIE LA SUPRADOZARE! ESTE TOXIC, CA TOATE ANTITUMORALELE!
Luati anghinare si armurariu ca sa curete ficatul de toxinele ce se elimina prin el.

Orice tratament anticancer necesita plante medicinale pentru echilibrarea functiilor organelor afectate de tratament. Inima si ficatul sunt cele mai importante.

SURSA : http://vindecarenaturista.blogspot.ro/


                          

Remedii naturiste pe baza de nuci


Modestă nucă are mai multe substanţe nutritive decât carnea, laptele, ouăle, de aceea, se recomanda în alimentaţia persoanelor cu distrofie alimentară, anemie, convalescenţă, epuizare nervoasă.
Miezul de nucă se foloseşte fărâmiţat bine, altfel stomacul nu reuşeşte să-l digere. Având în vedere că nucile conţin proteine, este indicat să le consumaţi seară sau înainte de somn, dacă dormiţi după masă, deoarece proteinele se asimilează mai bine când organismul se relaxează. Nu se consuma cantităţi mari de miez de nucă. Doza recomandată este de 4-7 nuci, altfel riscaţi să vă confruntaţi cu dureri de cap, spasme stomacale, constipaţie.
                                        

Creşterea imunităţii – mai ales în cazul vârstnicilor şi al persoanelor istovite de o boală grea. Se amestecă un pahar de miez de nucă pişat, stafide şi caise uscate cu 300 g miere de albine. Se consuma câte o lingură de trei ori pe zi, înainte de masă.
Întărirea organismului după boală sau în caz de oboseală cronică. Se consuma un amestec format din cantităţi egale de miez pişat, caşcaval râs şi stafide.
Eliminarea durerilor cardiace: Se consuma faină de nuci obţinută prin măcinare, amestecată cu stafide. Fără stafide, se bea cu apă de către bolnavii de colita şi enterocolita.
Procese inflamatorii ale căilor urinare, cu urinari dese. Se administrează miez de nucă prăjită la grătar cu lemne, foarte bine pişat. Se administrează cu apă.
Curăţarea vaselor sanguine. Se toacă mărunt coaja uscată de la 14 nuci (neapărat 14!), se amestecă cu 500 ml ţuica, se lasă la macerat 70 zile. Se bea câte o lingură, dimineaţa pe nemâncate. Leacul le e de folos şi persoanelor cu depuneri de săruri, tromboza, chisturi şi tumori, mastopatii fibromatoase.
Tratarea tuşei. Se pisează 4 nuci întregi (miezul şi coajă), se amestecă cu o lingură de fructe uscate de şoc. Se fierbe amestecul în 500 ml apă, pe foc mic, 15 minute. Se răceşte, se strecoară şi se amestecă cu o lingură de miere de albine. Se bea câte o lingură, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
Ulcer stomacal. Se prepară un ceai din membranele (pereţi care despart miezul nucii) a 4-5 nuci şi 250 ml apă clocotită. Se infuzează o oră în termos, se strecoară şi se bea câte o linguriţă dimineaţă sau înainte de culcare, pe nemâncate.
                                      
Diabet, colita, boli ale traiectului digestiv, tiroidoză, hipertensiune. Se tratează cu tinctura din membranele uscate. Acestea se pun într-un borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, tocate mărunt, apoi se umple borcanul cu ţuica şi se lasă la macerat 21 de zile. După stoarcere, se păstrează într-o sticluţă de culoare închisă. Se bea câte o lingură pusă în 100 ml apă, cu 30 minute înainte de masă.

Tratamente externe
Problemele de tiroida se ameliorează dacă zilnic se aplică pe gât, în zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite puţin între degete. Se lasă 6-8 ore pe locul bolnav.
În cosmetică – nucile pisate sunt recomandate pentru curăţarea tenului. Astfel, sunt pisate 2-3 nuci şi se amestecă cu câteva linguriţe cu apă călduţă până se albesc şi formează o pastă. Aceasta pastă se aplică pe faţă şi decolteu şi cu mişcări circulare se masează pielea. După 10 minute pasta este îndepărtată şi se spala tenul cu ceai de muşeţel. Efectele benefice ale pastei de nuci: ajuta la sanguinizarea pielii, curată în profunzime impurităţile şi îndepărtează stratul de piele moartă pregătind pielea pentru aplicarea altor tratamente pentru hidratare.
Remedii din coajă verde de nucă
Varice, dermatoza, boli ale aparatului locomotor. Se fac frecţii uşoare sau se aplică comprese cu macerat din coajă verde de nucă. Reţeta: se umple un borcan pe 2/3 cu coji tăiate mărunt sau tocate. Se toarnă deasupra oţet de mere şi se macerează 2-3 săptămâni.
Reţete bătrâneşti
Tinctura din nuci verzi
Nucile verzi se taie cu un cuţit de inox pe un fund de lemn. Se pun într-un borcan de sticlă, amestecate cu zahăr (un pahar la fiecare 10 nuci). Borcanul se ţine pe geam, la soare, 10 zile, apoi la întuneric, încă 10 zile. După 20 de zile, se adăugă ţuica (pentru adulţi 250 ml la fiecare 10 nuci, pentru copii – 250 ml la fiecare 20 nuci). Se macerează încă două săptămâni, apoi se strecoară. Se administrează pentru vindecarea bolilor traiectului digestiv, dureri de stomac şi pancreas, cu 12-20 minute înainte de masă. Doza pentru adulţi: o lingură; copii până la 5 ani – o linguriţă; copii până la 12 ani – 1,5 linguriţe pe zi.
      
Tocătura de nuci
33 de nuci se pisează apoi se dau prin maşina de tocat carne. Se pun într-un borcan de 3 l, se acoperă cu ţuica. Se închide vasul etanş, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasă la soare timp de 40 zile, agitându-se zilnic. Se strecoară printr-un ciorap (dres de femeie), se stoarce bine şi se păstrează în sticlă de culoare închisă la frigider. Se foloseşte pentru tratarea cancerelor, dar şi pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administrează la fel ca tinctura de nuci verzi.
Macerat cu petrol lampant
Un borcan învelit în hârtie neagră se umple cu nuci verzi tăiate mărunt, peste care se toarnă petrol lampant şi se lasă 14 zile la rece. Bătrânii foloseau soluţia obţinută în cazuri de boli grave, în special cancere, dar şi pentru contracţii musculare, stări depresive, dereglări endocrine, astm bronşic, tahicardie, afecţiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, după chimioterapie antitumorala. Se consuma vreme de 7 zile câte o picătură amestecată cu o linguriţă de miere de albine, sau pusă pe un cubuleţ de zahăr, apoi alte 7 zile – câte 2 picături şi încă 7 zile – câte 3 picături, amestecate cu 100 ml apa distilată sau de izvor. După o pauză de două săptămâni cura se repetă. A treia cură se face după o pauză de 6 luni. Nu se recomandă mai mult de trei cure pe an. Doza este dată pentru persoanele cu greutatea 60-70 kg. Persoanele cu greutate mai mare, care suporta gazul, pot începe tratamentul cu 2-3 picături, în cazuri grave se bea şi o linguriţă, timp de 2-3 zile, după care doza se micşorează, ca să nu se afecteze ficatul. Maceratul se bea pe nemâncate. După administrare, nu se mănâncă 1,5-2 ore, timp în care bolnavul trebuie să stea relaxat, să nu facă eforturi fizice.
Sirop din coji de nuci
Este un întăritor excelent şi totodată un leac pentru bolile de stomac. Ingrediente: 2-3 pumni de coji verzi de nucă proaspăt adunate se taie mărunt şi se fierb 10 minute într-un litru de apă în care se pun şi 3 cuişoare aromate. Se lasă să se răcească, se strecoară şi se amestecă cu 1 kilogram de zahăr tos. Se toarnă în sticle de culoare închisă. Se ia de trei ori pe zi câte o linguriţă, după mesele principale.
SURSA : http://www.efemeride.ro/
                                             

Remedii naturiste pentru picioarele umflate

                           
În ultima perioadă de timp, tot mai multe persoane de diferite vârste, atât bărbaţi, cât, mai ales, femei, acuză simptome agravante de inflamare a picioarelor (edeme), îndeosebi la nivelul gleznelor şi al gambelor, cu extinderi treptate şi în alte părţi ale corpului - pe coapse, pe pleoape, în zona din jurul ochilor şi pe partea dorsală a mâinilor (pernuţe) şi a labelor picioarelor.
                                          
Edemele de la membrele inferioare se află în strânsă legătură cu excesul în greutatea corporală şi apar mai frecvent în a doua jumătate a zilei, fiind favorizate de statul prelungit în picioare (ortostatism). La nivelul pleoapelor şi a cearcănelor, edemele apar mai frecvent dimineaţa, la femei care suferă de anumite tulburări circulatorii la nivelul venelor.
Ţesuturile subcutanate ajung să fie îmbibate cu excese fluide, fapt constatat la apăsarea cu degetul pe aceste zone moi, cu piele lucioasă şi nedureroasă; după apăsare rămâne o amprentă persistentă, mai deschisă la culoare precum şi o uşoară înfundare trecătoare a pielii.
Cauzele principale ale edemelor sunt legate de anumite afecţiuni maladive, cu precădere la persoanele vârstnice sau obeze, ca urmare a declanşării unor factori favorizanţi:
- la bărbaţi, în urma dezvoltării adenomului de prostată;
- la femei, prin reţinerea unei cantităţi mai mari de lichide înainte de ciclul menstrual sau prin diminuarea nivelului estrogenilor după trecerea perioadei de menopauză;
- la ambele sexe, în cazul unor afecţiuni specifice ca litiaza renală, infecţiile urinare, acumularea de reziduuri toxice în sânge şi în urină, prezenţa diabetului zaharat, existenţa unor boli endocrine, deficitul imunitar, constipaţia, alimentaţia bogată în carne şi produse sărate, precum şi abuzul consumului de medicamente de sinteză chimică din grupa analgezicelor.
Cele mai grave sunt edemele renale
Cea mai mare atenţie trebuie să fie acordată infecţiilor renale, care constituie o problemă majoră de sănătate, mai ales la femei, fiind o consecinţă a anatomiei specifice a corpului şi a influenţei directe a unor factori externi sau interni (variaţiile climatice rece-cald, în funcţie de vestimentaţia sumară a adolescentelor şi a femeilor tinere, sarcină, rănirea vaginului, rigiditatea tractului renal după menopauză).
                                      
În declanşarea edemelor renale cel mai mult contribuie focarele de infecţii streptococice, hemolitice sau virotice, care provoacă leziuni predominant inflamatoare la nivelul capilarelor glomerulare din rinichi, ceea caracterizează boala numită glomerolonefrită, cu forme subacute, acute sau cronice.
În formele acute, toxinele emise de bacterii, mai ales de Escherichia coli, conduc la inflamaţii de natură infecţioasă şi alergică, ca urmare a sensibilităţii capilarelor, declanşând hiperhidratarea extracelulară în diferite zone ale corpului, acumularea unui exces de proteine la nivelul vaselor sanguine, retenţia exagerată de apă şi sodiu, uneori hematurie microscopică. La început, proteinuria este moderată (1-5 grame la mie, dar treptat devine severă cu o creştere rapidă, până la 50 grame la mie).
Infecţia streptococică poate coexista şi în amigdalite, faringite, sinuzite, otite, infecţii dentare, scarlatină sau la nivelul pielii (erizipel, piodermite), toate acestea conducând la declanşarea edemelor, în diferite grade.
În stadii mai avansate, edemele se pot generaliza în organism, cu revărsare în seroase (pericarp, pleură, peritoneu) sau la nivelul viscerelor (edem laringian, pulmonar, retinian, cerebral).
Dacă se ajunge în faza de cronicizare a bolii, edemele devin mari în volum şi pot fi însoţite de proteinurie masivă, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, hematurie cu colorarea urinei, oligurie (reducerea volumului urinei sub 800 ml pe zi) şi hiperazotemie (creşterea conţinutului de uree, creatinină şi acid uric din urină şi sânge).
Când apar simptomele
Pacientul prezintă simptome de picioare grele, oboseală, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, diaree, greţuri, intoxicaţii, paloare caracteristică a pielii (galben-închis), stări de agitaţie, nelinişte, frisoane, astenie fizică şi intelectuală, insomnii sau somnolenţă, dureri lombare, colici renale, blocaj renal acut, senzaţie de urinare imediată, uneori cu usturimi şi dureri locale, urină cu miros puternic (eventual de peşte), prurit şi slăbire corporală.
Sindromul cardiovascular, implicat în declanşarea edemelor, constă din creşterea atât a tensiunii arteriale sistolice (18-20 cm Hg), cât şi a celei diastolice (12-12,5 cm Hg), cu valori oscilante. De asemenea, pot să apară complicaţii la inimă (insuficienţă cardiacă acută stângă sau globală, uneori cu modificări ale fundului de ochi, precum şi tromboze venoase cu varice proeminente).
Prin cronicizare, are loc scăderea funcţiei renale sub un prag minim, ajungând la insuficienţă renală cu efecte agravante asupra organismului.
La declanşarea edemelor, locale sau generale, pot exista şi alte forme cauzatoare. Sunt cunoscute edemele cardiace, hepatice, alergice sau de circulaţie sanguină.
- Edemele cardiace apar în părţile inghinale, sunt simetrice, iniţial moi, albe sau violete, treptat devenind dure şi dureroase. Se datoresc retenţiei de sodiu şi apă, creşterii presiunii hidrostatice şi a permeabilităţii capilare, fiind însoţite de cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi insuficienţă circulatorie venoasă, mai ales după-amiază, la statul prelungit în picioare. Treptat se formează varice, ca dilataţii ale venelor la nivelul membrelor inferioare.
- Edemele hepatice se manifestă în mod asemănător şi sunt corelate cu prezenţa unor afecţiuni ale ficatului (ciroze, hepatite, steatoză) şi cu scăderea sintezei de proteine la nivel hepatic.
- Edemele alergice apar la boala serului, în urticarie sau la edemele Quincke.
- Edemele membrelor inferioare provocate de tulburări în circulaţia venoasă (tromboze, flebite, varice, ulcere varicoase), uneori cu obstrucţii limfatice.
Tratamente fitoterapeutice
                                             
Din marea diversitate a speciilor medicinale există numeroase plante cu eficienţă recunoscută în profilaxia şi terapia edemelor renale şi cardiace, având efecte diuretice, depurative, antiseptice, antibacteriene, antiinflamatoare şi de stimulare a capacităţii de apărare a organismului.
Datorită proprietăţilor diuretice, se accelerează eliminarea apei şi a sării din ţesuturi, mărind concomitent cantitatea de urină evacuată zilnic (diureză abundentă).
Pentru proprietăţile diuretice se recomandă ceaiuri preparate sub formă de infuzii cu:
- herba de coada-calului şi osul-iepurelui;
- frunze de mesteacăn şi coacăz negru;
- codiţe de cireş şi vişin;
- mătase de porumb;
- fructe de ienupăr, agrişe şi fragi;
- teci de fasole;
- flori de soc, tei şi albăstrele;
- rizomi de pir.
Cu efecte diuretice şi antiinflamatoare sunt utilizabile speciile:
- herba de echinaceea (ceai şi tinctură);
- flori de nalbă de cultură;
- frunze de merişor, strugurii ursului, nalbă mare, pin şi păr;
- fructe de afin (sucuri) şi măceş.
Speciile cu proprietăţi antiseptice, antitoxice şi depurative sunt:
- herba de Echinaceea, coada-şoricelului, traista- ciobanului, sânziene, vinariţă şi urzică vie;
- muguri de plop negru şi pin;
- flori de muşeţel şi nalbă;
- frunze de afin şi dumbravnic;
- rădăcini de cicoare şi ciuboţica-cucului.
Testările recente au dovedit eficienţa tratamentelor cu boboci florali de salcâm japonez (Sophora japonica), care au un conţinut ridicat de rutină şi vitamine (P, C) cu efecte diuretice, vasodilatatoare şi sedative, fiind eficace în edemele cardiace şi în fragilitatea vaselor.
Decoctul de pătrunjel curăţă şi purifică rinichii
Cu efecte de curăţire şi purificare a rinichilor, care pot declanşa edemele renale, este eficient decoctul din rădăcini de pătrunjel sau din lăstari de mure (lungi de 50-60 cm) din care se beau 3 litri, fracţionat în cursul a două zile consecutive.
Amestecurile de plante cu efecte diuretice şi antiseptice se prepară sub formă de infuzii din următoarele specii:
- herba de coada-calului, şovârv şi cimbrişor;
- flori de sulfină;
- rădăcini de valeriană;
                                         
- scoarţă de salcie (1 lingură amestec la 250 ml apă clocotită, se beau 3-4 căni pe zi timp de 15 zile după care se consumă numai câte 1-2 căni pe zi timp de o lună);
- frunze de mesteacăn şi afin;
-herba de coada-calului, albăstrele şi osul-iepurelui;
- rădăcini de pir;
- mătase de porumb; (2 linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se beau 3-4 căni pe zi);
- runze de mesteacăn;
- flori de soc;
- herba de sunătoare şi trei-fraţi-pătaţi;
- rădăcini de tătăneasă; (3 linguriţe de amestec la 500 ml apă clocotită; se beau 3 căni pe zi).
Împachetări cu decoct din paie de ovăz
În tratamentele externe cu plante sunt indicate:
- băi generale sau locale cu infuzii reci de urzică, salvie sau rozmarin sau cu decoct rece din frunze de nuc sau rădăcini de urzică pe care s-au pus 2 picături de ulei eteric de ienupăr, eucalipt sau santal;
- împachetări în jumătatea inferioară a corpului cu decoct din paie de ovăz, la intervale de 2 zile, timp de 2-3 luni.
Reţetele autorului:
                                             
- Pentru efecte diuretice şi antiinflamatoare:
Equisetum, Betula, Cerasus, Phaseolus, Vaccinium vitis-idaea, Juniperus, Zea, Urtica, Achillea, Agropyron, Populus, Rosa canina.
- Pentru efecte antitoxice şi depurative:
Betula, Sambucus, Acorus, Viola, Taraxacum, Salvia, Matricaria, Humulus, Urtica, Cichorium.
▲ Control strict în consumul de sare
Se impune un control strict, de fiecare zi, pentru reducerea consumului de proteine şi grăsimi animale (mai ales carnea de porc, vită şi vânat) până la un plafon de 20-30 g proteine pe zi, precum şi a consumului de sare (maxim 2-5 grame pe zi).
Din regimul nutritiv zilnic se vor exclude alimentele sărate: conserve, mezeluri, afumături, supe de ciorbe de carne, murături, brânzeturi conservate, peşte gras (marin şi oceanic), muştar, condimente iuţi şi sărate, gelatină uscată, precum şi unele produse vegetale cu exces de acizi organici şi săruri minerale (măcriş, sparanghel, spanac, ciuperci).
În faze agravante se impune, mai întâi, o cură de înfometare de 2-3 zile, numai cu sucuri de fructe, urmată de o dietă cu legume, fructe, orez, ulei vegetal, dulciuri şi făinoase (toate fără sare).
După două săptămâni, se introduc în alimentaţie lapte şi produse lactate (brânză de vaci), iar ulterior albuş de ou şi carne slabă de pasăre şi peşte, obligatoriu cu restricţie de sare.
Se admit condimentele şi aromele naturale (lămâi, usturoi, ceapă, pătrunjel, leuştean, sos de tomate, scorţişoară, cuişoare). În acest regim de alimentaţie, considerat de protecţie, se vor evita alcoolul, excesul de tutun şi de cafea care pot irita tractul urinar.
Pentru prevenirea infecţiilor renale se impune consumul unei cantităţi sporite de lichide (1.500 - 2.000 ml pe zi), asigurând astfel o eliminare intensă a sărurilor, mai ales clorura de sodiu din ţesuturi. În acest consum suplimentar de lichide sunt preferate sucurile de tomate, afine, pere, mere, struguri, caise sau coacăze, cu bune efecte în cazuri de azotemie.
În scopul purificării sângelui şi a urinii, este eficientă o alimentaţie cu pastă de dovleac fiert, mai ales în cazul edemelor provocate de insuficienţa cardiacă.
▲ Regimul de viaţă
În primul rând, atenţia va fi îndreptată spre îndepărtarea focarelor infecţioase din organism (amigdale, granulom dentar, sinuzite, pielonefrite etc.), suprimarea factorilor toxici (plumb, siliciu, raze X şi uraniu, chimicale) şi tratarea bolilor de nutriţie (diabet zaharat, colesterol, gută).
Este cunoscut că picioarele se umflă, mai frecvent, în a doua jumătate a zilei, ca urmare a statului prelungit în picioare (ortostatism). De aceea, dezumflatul se poate realiza printr-un repaus la pat, cu picioarele ridicate pe perne mai înalte sau prin masare, de jos în sus, cu unguente care prezintă proprietăţi antiinflamatoare.
În cazuri agravante, repausul la pat devine obligatoriu şi se poate prelungi la câteva săptămâni, într-o cameră caldă, uscată şi aerisită, cu protecţie asigurată împotriva frigului şi a umezelei, folosind o vestimentaţie adecvată.
Infecţiile implicate în declanşarea edemelor se cronicizează şi devin acute în anumite condiţii care trebuie să fie evitate (sezoane reci, nerespectarea măsurilor de igienă locală, scăderea imunităţii generale). Se va asigura un tranzit digestiv adecvat vârstei printr-o dietă bogată în fibre alimentare care poate declanşa minim un scaun pe zi. În plus, pacienţii îşi vor organiza activităţile zilnice astfel ca să evita retenţiile prelungite la urinare (la intervale de peste 2-3 ore).
Sunt indicate băi călduţe de picioare, dar se vor evita băile cu săruri sau cu spumanţi şi deodorante vaginale care pot irita uretra.
În cursul zilei se recomandă o destindere în aer liber, cu practicarea unor sporturi raţionale, fără eforturi fizice mari.
În tratamentul medicamentos se impune eradicarea focarelor de infecţii, a acidozei şi eliminarea exceselor de lichide din ţesuturi, folosind, cu precauţie, diferite preparate diuretice (Furosemid, Nefrix, Ufrix, Esidrex, Novurit, Salyrgan).
La persoanele mai în vârstă, consumul medicamentelor de sinteză chimică trebuie făcut cu foarte mare discernământ, întrucât pot surveni reacţii adverse ca urmare a diminuării capacităţii de metabolizare şi eliminare a reziduurilor nocive.
Ştiind că germenii patogeni implicaţi în aceste infecţii renale (ex. Escherichia coli) sunt rezistenţi la unele antibiotice, este absolut necesară o testare prealabilă a preparatelor de sinteză. Pentru edeme în faze avansate, efecte bune se constată la tratamentele cu Rutosid, Tarosin, Rutosin S, Venoroton.
SURSA : http://ziarullumina.ro/sanatate/