Radonul este un gaz radioactiv inodor și incolor
care se formează prin dezintegrarea radioactivă a uraniului din pământ.
Deși nu îl poți vedea sau mirosi, radonul este prezent în toate casele,
mai ales în casele noi (de 10-15 ani) fiind emis de materialele de
construţie ale casei.
Radonul se găseşte în sol, roci și apă și nu poate fi detectat de
către om, dar pătrunde în casă din fundație şi prin puțul de apa și
contamineze aerul pe care îl respiri. În principiu orice casă, fie că
este veche sau nouă, cu sau fără subsol, chiar şi bine izolată poate
avea probleme cu radonul. Radonul este prezent în anumite soluri și
poate fi transportat prin intermediul mediilor poroase, în special prin
fenomenul de convecție.
Radonul este radioactiv și, deci, cancerigen iar expunerea
la radon peste limitele normale este considerată a două cauza în ordinea
importanței, în ce privește cancerul la plămâni, după fumat.
Radonul este măsurat în picocuries pe litrul de aer sau pCi/l. Aerul
exterior are în general nivele de cca. 0,4 pCi/l, în timp ce nivelul
mediu de radon din interiorul caselor este estimat la cca. 1,3 pCi/l.
Deși se recomanda că nivelurile de radon din interior să nu fie mai mari
decât cele din aerul dinafară caselor, este de preferat să se ia măsuri
doar dacă nivelul radonului din case depășește 4 pCi/l.
În România sunt 16 judeţe unde nivelul concentraţiei de radon
poate produce probleme în locuinţe. În plus, materialele de construcţie
cumpărate din aceste zone pot fi intens contaminate. Cele 16 judeţe
sunt: Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj,
Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Sibiu, Sălaj, Satu Mare
şi Timiş.
Media aritmetică pentru celelalte judeţe din ţară este de 53 Bq/m3,
în comparaţie cu 126 Bq/m3, medie obţinută pentru judeţele menţionate.
Transilvania, în general este zona cea mai expusă la cresteri ale
radonului din aer, dar şi marile aglomeraţii urbane: Bucureşti, Iaşi,
Timisoara, Constanţa şi Braşov.
Care sunt măsurile cele mai simple care pot reduce, până la valorile normale emisiile de radon din casă.
♦ Etansarea fisurilor din podele și ziduri, şi verificarea periodică a acestora.
♦ Mărirea niveului de ventilare prin depresurizare prin conducte și ventilatoare.
♦ Inlaturarea dalelor de granit sau evitarea granitului în casă dacă acesta provine din zone cu depozite de uraniu.
♦ Modul în care este proiectată casa, suprafaţa de contact cu solul,
prezenţa fisurilor în pereţi sau podea afectează concentraţia de radon
din interior.
♦ Aerisirea frecventă a camerelor, utilizarea unităţilor de aer
condiţionat au un impact puternic în reducerea concentraţiei de radon în
interior.
♦ Fundaţia alveolară şi o placă de bază pe fundaţie, din beton de cel
puţin 20 de centimetri reduc capacitatea de trecere a radonului din
pământ în casă, şi este una din cele mai bune şi mai simple metode care
reduc radonul din aerul din casă.
Se consideră că prezenţa radonului în aerul caselor cu beci, pivniţă sau
cramă este mai mare decat în cazul celor care nu au aceste accesorii,
dupa cum, la modul general se consideră că în zone aflată sub sol,
concentraţia de radon este mai mare decat în zona de deasupra solului.
Ventilaţa bună şi constanta, precum şi eliminarea infiltraţiilor de apa
şi a fisurilor este o bună cale de prevenţie.
