johnsonfitness

cleste.ro

Sanatate pentru prieteni feed

Translate

Se afișează postările cu eticheta raceala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta raceala. Afișați toate postările

marți, 6 martie 2018

Argentum+®77 -energizare globala a corpului

 ARGENTUM+77 argint coloidal ionic 77ppm 480ml – Ediţie specială

Descriere Argentum+ 77ppm 480ml de la PURE LIFE

Argentum+®77 Special 77ppm (77mg/l)
Soluţie cu particule ionice de Argint în apă distilată şi structurată.
Această soluţie de argint coloidal este net diferită de cele precedente din gama Argentum+® deoarece, pe lângă efectele curative extraordinare deja cunoscute, are o putere de acţiune mult mărită şi conferă efecte deosebite la nivel bio-energetic, datorită concentraţiei foarte ridicate, însă fără a se modifica dimensiunea particulelor (2,6nm la mediană).
Argentum+®77 – argint coloidal-ionic 77ppm – este o soluţie coloidală foarte bogată în argint de puritate 99,99%, sub formă de particule de dimensiuni nanometrice şi ioni de argint, aflate în suspensie omogenă, în apă distilată şi structurată.
De regulă, soluţiile coloidale clasice, odată cu creşterea concentraţiei, îşi pierd din proprietăţile coloidale: particulele devin tot mai mari iar puterea lor de a rămâne în suspensie într-un mediu lichid se diminuează, apărând astfel depuneri. Faptul că Argentum+®77 reuseşte această performanţă (extraordinară pentru cunoscători) de a-şi păstra intacte proprietăţile coloidale şi la această concentraţie (de două ori şi jumătate mai mare decât concentraţiile cele mai ridicate de pe piaţa coloidală) arată în mod cert calitatea superioară a produsului Argentum+®.
Tocmai de aceea argintul coloidal din gama ARGENTUM+® are autorizaţie de producţie pentru consum intern in Europa.
Argentum+®77 are cea mai mare arie de acoperire din produsele cu argint coloidal existente deja pe piaţă.
Faţă de celelalte tipuri de argint coloidal din gama ARGENTUM+®, Argentum+®77 acţionează în mod sporit asupra glandei pineale. Imediat de la ingerarea a 10-30ml soluţie, se percepe o activitate crescută în zona centrală a creierului. Argentum+®77 are o putere mult marită de acţiune şi ajută la diminuarea cristalitelor de calciu, fluor şi fosfor ce se formează odată cu vârsta în interiorul glandei pineale şi care îi diminuează considerabil funcţiile.
Sporeşte secreţia de melatonină, regenerarea celulară prin producerea propriilor celule stem, accelerează procesele de cicatrizare, stopează apariţia simptomelor răcelilor, este un puternic antioxidant, antiinflamator, antiviral, antifungic şi bacterostatic.
Este supranumit cel de al doilea sistem imunitar al organismului.
                     COMANDA 
Reface circuitul bio-electric al corpului uman sporind oxigenarea celulară. Armonizează circulaţia energiilor prin meridianele bio-energetice (foto aparat kirlian).
Argentum+®77 are un efect aparte de energizare globală a întregii fiinţe şi diminuează stările de oboseală, apatie, melancolie. Este un bun tonic psihic cu efecte ce sunt resimţite perioade îndelungate de timp.
Acest produs este ideal pentru toate categoriile de vârsta, în special pentru tineri şi adulţi.
Administrat în cazul apariţiei simptomelor răcelii sau gripei, afecţiunile nu vor evolua.
Cicatrizarea rapidă a plăgilor şi arsurilor este un argument care situează acest produs în topul celor cu acţiune imediată.
Pentru uz intern Argentum+®77 poate fi administrat în două moduri:
  1. ca atare, nediluat, cu o linguriţă sau măsura din plastic sau sticlă.
  2. diluat în apă, ceai, lapte sau sucuri.
Doze şi mod de administrare:
  • 10ml pe zi, administraţi în două prize a câte 5ml (o lingură), dimineaţa şi seara, de preferat înainte de mese. Această cantitate este suficientă pentru întreţinerea generală a sănătăţii în special primavara, toamna şi în sezonul rece.
  • 20ml pe zi, administraţi în două prize, dimineaţa şi seara, de preferat înainte de mese. Această cantitate este utilizată cu succes pentru potenţarea sistemului imunitar.
  • Peste 20ml pe zi. La recomandarea medicului doza poate fi mărită şi adaptată în funcţie de reacţia organismului.
  • Doza de şoc: Atunci când sesizaţi primele simptome ce semnalează apariţia unei răceli sau a unei stări gripale, se recomandă folosirea unei doze de 70ml pe zi, în mai multe prize, timp de două sau trei zile consecutiv, pentru a opri dezvoltarea agenţilor patogeni. 
Atenţie! Este absolut necesar să se consume minimum 2,5l de apă pe zi pentru o eficienţă mai mare în eliminarea toxinelor.
                         COMANDA 

Mod de utilizare:

Argentum+®77 poate fi folosit şi în următoarele moduri:
  • apă de gură, pentru îngrijirea cavităţii bucale (clătire, gargară);
  • în inhalaţii, cu ajutorul nebulizatorului;
  • picături în ochi, nas, urechi;
  • pulverizat pe arsuri sau plăgi (accelerează procesele de cicatrizare);
  • în cosmetica de îngrijire a tenului, ca tonic şi purificator al porilor pielii;
  • pulverizat ca odorizant (împotriva mirosurile neplăcute);
  • pentru îngrijirea îndelungată a părului, a pielii şi a unghiilor;
  • adăugat în apa de baie: 20ml (purificator al pielii în general);
  • băi de picioare şi băi de şezut: 10ml (potenţează efectele);
  • pentru întreţinerea igienei zonei intime şi adăugat în clisme: 5-10ml;
  • aplicat topic după ras;
  • în comprese sau cataplasme pentru o mai bună absorbţie în ţesuturi a principiilor active;
  • pulverizat pe faţă, ochi, tâmple, ceafă, în stările de oboseală;
  • topic în cazul înţepăturilor de insecte;
  • pulverizat pe toată suprafaţa afectată în cazul insolaţiilor, în paralel cu consumul intern (doza şoc);
  • pe întreaga suprafaţă a corpului în caz de febră, în paralel cu consumul intern (doza şoc);
Indicaţii: amenoree, amenoree psihică, amnezie, andropauză, anemie, anexită, anemie megaloblastică, angină pectorală, angoasă, anorexie, anorexie psihică, anxietate, apendicită cronică, arsuri, arteroscleroză, artralgii, artrită, artroză, astenie fizică, astenie musculară, astenie psihică, atonie musculară, atripsie, atrofie musculară, boala fânului, boli infecţioase, bronşită, cataractă, cefalee, cistită, colagenoze, colici intestinale, comoţie cerebrală (preventiv), confuzie mintală, constipaţie, convalescenţă, coxartroză, crampe musculare, decalcifiere osoasă, demineralizare, depresie, dermită, eczemă, emfizem pulmonar, enterită, eripizel, escare, faringo-amigdalită, febră, furuncul, gripă, gută, guturai, herpes, hipertensiune arterială, hipotonie musculară, hepatită cronică, infarct miocardic (preventiv), infarct pulmonar (preventiv), infecţie cu escherichia coli (e. coli), infecţie urinară, infecţii bacteriene cronice, inflamaţii, insolaţii, insomnie, insuficienţa activităţii glandelor suprarenale, insuficienţă cardiacă cronică, insuficienţă renală cronică, intervenţii chirurgicale (pre- şi postoperator), ipohondrie, iritabilitate psihică, keratită, labilitate psiho-emoţională, laringită, leucocitoză, leucopenie, leucoree, litiază biliară, lumbago de cauză artritică, mastită, menopauză, mialgii, micoză cutanată, miocardită, mononucleoză infecţioasă, neurastenie, oreion, orjelet, orhită, panică, pareză, pericardită, pesimism, pioree alveolo-dentară, plăgi (cicatrizare dificilă), pneumonie virală, polineuropatii, psoriazis, rahitism, ramolisment cerebral, retard psihic, reumatism articular, rinofaringită, rinoree apoasă, rinoree purulentă, rubeolă, rujeolă, scădere în greutate, scăderea imunităţii, scăderea memoriei (faza de prenescenţă), schizofrenie, scleroză multiplă, senescenţă, sindrom down, sinuzită cronică, spasmofilie, spondilită ankilopoietică, stafilococie cutanată, sterilitate, stomatită, stres, susceptibilitate, tetanie, traheită, tulburări ale reflexelor (diminuare), tulburări de atenţie, tulburări de digestie şi de absorbţie, tuse, ulcer gastric şi duodenal, unghii deformate, uretrită, vaginită, varice, veruci, viroze, zona zoster.
                       COMANDA 
Efecte secundare ale utilizării produsului Argentum+®77 nu există. Acest produs nu este toxic sau alergenic, nu afectează ficatul, rinichii sau alte organe ale corpului. Pericolul acumulării particulelor de argint în organism nu există. Având dimensiuni nanometrice, acestea se elimină în mod natural în trei zile. Nu creează fenomene de dependenţă sau obişnuinţă, fiind posibilă administrarea de lungă durată. Ionii de argint (Ag+) nu interacţionează cu niciun medicament sau remediu.

vineri, 21 octombrie 2016

Gutuia-deliciu si leacuri de sanatate


Nelipsite din odaia bunicilor noastre, unde tronau pe dulapuri şi în fereastră, aseme­nea unor lampioane aurii, gutuile sunt nelipsite şi din amintirile copilăriei, parfumate încă de mireasma lor dulceagă-amăruie. Cât despre deli­ciile preparate din ele - dulceţuri, peltele şi prăjituri - ele sunt atât de prezente pe lista de bucate a iernii, încât e greu să te mai gândeşti că gutuile pot fi folosite şi ca leacuri de sănătate, într-o mulţime de boli.

Descrierea plantei

Rudă bună cu mărul şi părul, gutuiul este uşor de identificat, fiind nelipsit din livada cu pomi fructiferi a gospodarului de la ţară. Fructul lui, gutuia, are culoarea galbenă, este acoperită până la coacere cu un puf cafeniu, are miezul tare, aromat şi as­tringent.

Recoltare şi uscare

În scopuri terapeutice, de la gutui se folosesc fructul (Fructus cydoniae), frunzele (Folium cydoniae) şi seminţele (Semen cydoniae). Recoltarea fructelor se face toamna târziu, dar înaintea îngheţurilor, fiind printre ultimele fructe adunate din grădi­nile cu pomi fructiferi. Odată ajunse la maturitate, puful ce le acoperă se des­prinde foarte uşor. Fructele se păstrează bine până în primăvară. Există un obi­cei, în gospodăriile de la ţară, să fie puse câteva gutui în ferestre ca ornament, iar prin mirosul plăcut, datorat unor uleiuri volatile, se asigură dezinfecţia şi odori­zarea încăperii în care au fost aşe­zate. Frunzele de gutui se recoltează când au ajuns aproape de sfârşitul ci­clului vege­tativ, cu câteva zile înainte de căderea lor din pom, când culoarea le devine arămie (galben-ruginie). Se lasă la uscat în spaţii bine aerate, în strat subţire, răscolindu-se zilnic, pentru a se evita mucegăirea lor. Au conţinut mic în apă, deci randamentul la uscare este destul de bun 2:1 (din 200 g proaspete rezultă 100 g frunze uscate). Semin­ţele de gutui se scot din fructe când se fac compoturi, dulceţuri, peltele şi marmelade. Din păcate, acest lucru se face destul de rar, cu toate că aceste seminţe sunt foarte indicate în tratarea diferitelor afecţiuni, aşa după cum se va arăta în continuare. Se usucă pe cale naturală, în tăvi, sau pe coli de hârtie, în strat sub­ţire. Se poate grăbi uscarea, prin introducerea tăvilor în cuptorul aragazului, la foc mic, cu uşa întredes­chisă. În cazul cuptoarelor electrice, temperatura se setează la 80 de grade, timp de 30 minute.

Compoziţia chimică

Miezul de gutuie conţine zaharuri simple (fructoză şi glucoză), uşor asimilabile în organism. Reamintesc faptul că zaharurile sunt absolut necesare pentru orga­nism, ca surse de energie, dar ele trebuie luate din fruc­te, şi nu din cartofi sau grâu, bogate în amidon, o substanţă greu de asimilat şi interzisă în diabet. Gu­tuile mai conţin vitamine hidrosolubile (B, C, PP), acizi organici, minerale (în principal pota­siu), celulo­ză şi pectine. (Pectinele, alături de celuloză, sunt prin­cipalii constituenţi ai fibrelor alimentare, foarte apre­cia­te azi în tratamentul bolilor aparatului digestiv.) Frunzele conţin în plus tanin, iar seminţele, mucilagii.

Preparate farmaceutice din gutui

Gutuia se consumă ca atare, crudă, coaptă, fiartă sau conservată sub formă de compoturi, dulceţuri, marmelade. Aduce organismului o serie de nutrienţi necesari atât pentru menţinerea activităţii vitale, cât şi pentru ameliorarea unor afecţiuni. Dacă avem în gospodărie o centrifugă electrică pentru obţinerea de sucuri din fructe, putem să preparăm un suc natural din gutui, de foarte bună calitate, mai uşor acceptat la consum decât gutuia crudă, ea fiind destul de tare şi puternic astrigentă, făcând "gura pungă".

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate şi mărunţite groscior se opăresc şi se lasă la infuzat timp de 30 minute, cu 250 ml de apă, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Decoctul
Dacă dorim să obţinem un ceai mai concentrat, folosim decoctul, după urmatoarea tehnică:
Mod de preparare: 4 lin­guri frunze uscate şi mă­runţite gros­cior se fierb la foc mic, timp ­de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. La final se com­pletează apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă înaintea filtrării. Se îndulceşte cu miere, ca şi infuzia.

Maceratul
Această tehnică este indi­cată în cazul semin­ţelor de gutui, care conţin mucilagii so­lu­bile în apă rece.
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de gutui uscate şi zdrobite se lasă cel puţin 30 minute, în 200 ml de apă, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Tinctura
Mod de preparare: 20 g de frunze uscate şi mărunţite groscior se pun în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină lim­pe­zire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în fla­coane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de vala­bi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: Peste 4 linguri de frunze us­cate şi mărunţite groscior se toarnă 1 litru de vin alb fierbinte. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Când perioada expiră, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă alte câteva zile, când vinul limpede se va separa de reziduul depus la fundul vasului. Se completează cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în fla­coane de 200 sau 250 ml. Termenul de vala­bilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura ca­merei, dacă vinul folosit la pre­parare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concen­tra­ţiei alcoolice mai mici de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în al­cool al tincturii şi vinu­lui, nu li se reco­mandă spre folosire con­du­că­torilor auto sau persoanelor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate de gu­tui, mărun­ţite groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Ur­mea­ză apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli.

Tratamente interne

* Diaree neinfecţioasă
Se foloseşte miezul de gutuie fiert sau copt, trans­format în piure. Datorită conţinutului în pectine, gelifică bolul fecal. Dacă diareea este pronunţată şi cronică, poate duce la deshidratare, în acest caz se recomandă în plus administrarea decoctului, câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust. O altă variantă ar fi folosirea sucului obţinut din miezul de gutuie.

* Constipaţie
Se tratează cu macerat din seminţe de gutui, 2 căni pe zi, seara şi dimineaţa. Mucilagiile din seminţele de gutui înmoaie materiile fecale, uşurând astfel defe­caţia. Un macerat complex pentru combaterea consti­paţiei se poate obţine din 2 linguri seminţe de in şi o lingură seminţe de gutui, după tehnica prezentată mai sus. Se bea o cană, seara, la culcare.

* Reglarea motilităţii intestinale
Un rol important în reglarea motilităţii intestinale îl joacă consumul de fibre alimentare în dieta zilnică, componentele cele mai importante ale acestor fibre fiind pectina şi celuloza, care se găsesc în cantităţi apreciabile în gutuie. Este foarte indicat, în acest sens, consumul regulat de marmeladă obţinută din gutuie.
Cuvântul marmeladă provine din limba por­tu­ghe­ză: marmelo, care însemnă gutuie. Marme­lada a fost foarte apreciată şi folosită în trecut, în ali­mentaţie. Astăzi este pe cale de dispariţie, iar cea existentă pe piaţă nu are calitatea celei din trecut. (Mâncarea de gutui, uşor de pregătit în casă, poate înlocui mar­me­lada.

* Hipertensiune arterială
Marea majoritate a schemelor de tratament pentru hipertensiunea arterială conţin un diuretic (nefrix, furosemid, indapamid) pentru eliminarea apei din organism. Prin diureză, se reduce tensiunea arterială, în schimb, este antrenat şi eliminat potasiul, a cărui lipsă produce slăbiciune musculară, paralizie, insufi­cienţă respiratorie şi tulburări cardiace. De aceea, se recomandă ca terapie complementară con­su­mul regu­lat de preparate din gutui, care sunt bogate în potasiu.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, în­dulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.


* Expectorant şi emolient în afecţiunile pulmonare - hemoptizie (expectoraţie cu sânge), bronşite însoţite de tuse neproductivă
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Răceală şi gripă
Sunt două boli de natură virotică, pe care le con­tactăm foarte des în sezonul rece. Ceaiurile călduţe sunt nelipsite din schema de tratament a acestor afecţiuni. Un ceai obţinut din frunze de gutui şi flori de tei are efecte benefice.
Se prepară astfel: 2 linguri frunze uscate de gutui se fierb câteva minute în 200 ml apă. Se adaugă apoi 2 linguri flori de tei şi se lasă la infuzat aproximativ 15 minute. Se îndulceşte cu miere. Se bea călduţ, câte 2 căni pe zi.

* Detoxifiant general
Taninul prezent în gutuie are o foarte mare impor­tanţă în detoxifirea organismului, pentru că absoarbe toxinele de la nivelul tubului digestiv (toxine­le pro­venite din alimente sau produşilor de degradare ai alimen­telor). Se recomandă cure periodice cu:
Decoct: se admi­nistrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzie: se adminis­trează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vin: se adminis­trează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Retenţie de apă în organism - ascită
Ascita reprezintă o acumulare de lichide în abdo­men. Cele mai frecvente boli care provoacă ascită sunt ciroza, cancerul hepatic şi insuficienţa cardia­că congestivă.
Decoct: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.

* Hemoroizi sângerânzi (sunt întreţinuţi de constipaţie)
Se recomandă să se combată constipaţia, folosind maceratul de seminţe de gutui. Se administrează câte o cană, seara.

* Revigorant şi trofic
Ceaiul din frunze de gutui poate înlocui tradiţio­nala ceaşcă de cafea servită dimineaţa sau cu diferite ocazii.
Nota farmacistului: Binecunoscutul ritual britanic al Ceaiului de la ora 5 (Five o'clock tea) se pare că a prins şi în România, când, de cele mai multe ori, se bea ceai chinezesc. Vă propun ca în locul lui să folo­siţi ceaiul din frunze de gutui, care are o aromă şi o savoare deosebite.

* Medicină pediatrică - boala diareică la copii, destul de frecventă, se poate trata folosind o ceaşcă de suc de gutuie, de 2 ori pe zi.

Tratamente externe

* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale - afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară după fiecare masă, folosind infuzie, sau decoct din frunze de gutui, sau macerat din seminţe de gutui.

* Băi de şezut în boala hemoroidală
Se foloseşte decoctul din frunze de gutui. Toa­leta­rea zilnică a anusului după fiecare defecaţie este o cerinţă esenţială pentru cei ce suferă de hemoroizi sau fisuri anale. Se pot aplica apoi tratamente topice, un­guente şi supozitoare specifice bolii hemoroidale. Far­macia Faltis prepară o multitudine de asemenea remedii.

* Tamponări locale - în alergii cutanate de natură alimentară sau medicamentoasă, însoţite de prurit
Se foloseşte oţetul medicinal obţinut din frunze de gutui.

UTILIZĂRI COSMETICE

Sucul de gutuie este mult mai performant în curăţarea feţei decât sucul de lămâie, folosit de femei în mod curent. E bine, cel puţin pentru alternanţă, să fie folosit şi acest suc, înainte de aplicarea unor creme cosmetice.

SURSA :  http://www.formula-as.ro/2015/1148/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-bobaru-fructele-iernii-gutuile-cydonia-oblonga-18653

miercuri, 3 februarie 2016

Congesta nazala si presiunea in sinusuri

 

Generalitati























 Congestia nazala sau nasul infundat si senzatia de presiune de la nivelul sinusurilor pot avea mai multe cauze: raceala, gripa, alergii, probleme ale sinusurilor, etc.
Indiferent de factorii declansatori, aceste doua simptome implica multa suferinta. In cazul racelii si gripei, singurul remediu este trecerea timpului. Totusi, exista cateva modalitati de ameliorare a acestor simptome care le fac mai usor suportabile si ajuta bolnavul sa respire mai usor.

Tratamente la domiciliu


Ce cauzeaza totusi, aceasta senzatie de nas infundat, tensiune si presiune a sinusurilor? Cand o persoana sufera de raceala sau alergii, membranele mucoase ale foselor nazale se inflameaza si devin iritate. Ele incep sa produca mucus in exces, ca o masura de spalare a posibililor declansatori ai iritatiei: virusuri, bacterii, alergeni. Cand acestea sunt infundate, bolnavul trebuie sa-si concentreze atentia asupra pastrarii pasajelor nazale si a sinusurilor umede. Desi oamenii cred ca aerul uscat ajuta in cazul in care secretiile nazale curg necontenit, acest lucru are, de fapt, efectul opus. Uscarea membranelor le va irita si mai mult, fapt ce duce la o crestere a cantitatii de mucus si a inflamatiei - iar nasul se va infunda si mai tare.
Pentru a mentine fosele nazale umede se pot lua oricare din urmatoarele masuri:
- se va utiliza un umidificator sau vaporizator;
- se va da drumul la dusul cu apa calda si se vor respira vaporii rezultati sau se va respira aburul dintr-o oala cu apa care a fost incalzita pe aragaz;
- se vor consuma multe lichide care vor subtia mucusul si vor ajuta la prevenirea blocarii sinusurilor;
- se va utiliza un spray nazal care va contine o solutie salina (apa simpla cu sare fara medicamente) pentru prevenirea uscarii foselor nazale;
- se va evita consumul de alcool, intrucat acesta poate usca pasajele nazale si creste riscul de inflamatie;
- spalarea foselor nazale - apa spala si resturile de mucus, alergeni si alti germeni, pastrand in acelasi timp fosele nazale umede. Exista mai multe abordari: se poate folosi o seringa, irigatoare speciale, etc. Inainte de utilizare, ustensilele trebuie sa fie sterilizate
- folosirea compreselor calde - aplicarea de comprese calde si umede la nivelul fetei poate ameliora disconfortul si poate desfunda pasajele nazale;
- evitarea piscinelor care contin apa cu clor - clorul din aceste piscine irita membranele mucoase din fosele nazale;
- consultarea medicului pentru recomandarea de alte tipuri de remedii (suplimente naturiste) - planta numita echinaceea indiana se pare ca ajuta la imbunatatirea simptomelor racelii, mai ales in primele trei zile de cand aceasta debuteaza. Poate fi solicitat sfatul medicului privind utilizarea acestei plante.

Medicamente recomandate


Congestia si presiunea de la nivelul sinusurilor si administrarea de medicamente fara prescriptie medicala
Medicamentele utilizate fara prescriptie medicala pot avea un rol important in controlarea simptomelor.
Printre acestea se pot enumera:
- decongestionantele - acestea pot reduce inflamatia de la nivelul foselor nazale si pot diminua senzatia de nas infundat si presiune a sinusurilor. Acestea sunt disponibile sub forma unor spray-uri nazale si pastile. Nu se vor utiliza mai mult de trei zile. Inainte de a administra unui copil decongestionante, se va discuta cu medicul. In prezent, aceasta categorie de substante medicamentoase nu este recomandata copiilor sub varsta de patru ani. Ele au unele riscuri si nu exista dovezi care sa demonstreze ca sunt utile in cazul copiilor foarte mici;
- antihistaminicele si alte medicamente pentru tratamentul alergiilor. Nici acestea nu sunt recomandate in cazul tuturor, decat in cazul in care simptomele de nas infundat si tensiune a sinusurilor au fost declansate de alergeni. Inainte de a se utiliza orice antihistaminic in cazul unui copil se va cere aprobarea medicului;
- analgezice - Desi nu sunt de ajutor pentru congestia nazala, unele tipuri de analgezice pot contribui la ameliorarea durerii provocate de presiunea de la nivelul sinusurilor. Trebuie insa ca fiecare persoana sa respecte doza recomandata si sa nu se faca excese.

Cand se va consulta medicul


Desi exista o multime de masuri care pot fi luate la domiciliu pentru ameliorarea congestiei nazale si senzatiei de presiune de la nivelul sinusurilor, exista si limite ale lucurilor pe care le poate face o persoana pe cont propriu. In primul rand, daca simptomele dureaza mai mult de una sau doua saptamani, trebuie consultat medicul. Ar putea fi implicat un virus sau poate fi necesar un tratament medical mai complex (in cazul infectiei sinusurilor si alergiilor). Evident, trebuie consultat medicul si mai devreme in cazul in care simptomele sunt severe.

Toate sfaturile de mai sus sunt utile pentru ameliorarea simptomelor, indiferent de cauza. Dar, in anumite situatii alaturi de acestea poate fi necesar un tratament medicamentos care sa tina sub control problema de baza.

Vezi si : Tratament naturist aparat respirator

joi, 3 decembrie 2015

Salcia - aspirina naturala

                                           
Denumirea stiintifica - Salix alba.
Denumiri populare - lozie, rachita alba, rachita de lunca, rachita mare.
Traieste in preajma apelor. Este mai putin cunoscut ca salcia este precursorul aspirinei. Coaja ei contine salicilina, substanta care combate febra, are efect antireumatic si antinevralgic. In trecut se foloseau frunzele si coaja impotriva frigurilor.Se utilizeaza azi in numeroase afectiuni : raceli, gripe, rinite, reumatism, guta, hemoroizi, varice, afte bucale, menstre dureroase, diaree. Are efect sedativ, vasodilatator, opreste secretia lactica la intarcare.

Mod de folosire
Ceai -decoct -doua lingurite de coaja maruntita, in 200 ml apa , se fierbe timp de 20-30 minute. Se strecoara si se iau trei-patru linguri pe zi

Praf - coaja maruntita si uscata. Se da prin risnita de cafea pina se obtine un praf fin. Se poate folosi pe ranile singerinde, pentru a grabi vindecarea lor. La singerare nazala poti sa pui in nari putin praf din scoarta de salcie si hemoragia se va opri.

Tinctura - Se pun trei lingurite de coaja maruntita in 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se tine la soare timp de 15 zile, dupa care se strecoara. Se iau cite 10-20 picaturi diluate in apa, atunci cind este  nevoie, impotriva durerulor reumatice. Neaparat trebuie sa mincati inainte de a le lua.

Pentru reumatism, hemoroizi sau varice se pun comprese sau se fac bai din decoct de scoarta de salcie (sase lingurite la 500 ml de apa , timp de 15-20 de minute.

                                     

marți, 24 noiembrie 2015

Remediu pentru fumatori si nefumatori

                   
Un articol de Cristian Iacov 
Remediul eficient ce urmeaza este recomandat in special fumatorilor, dar poate fi folosit si de nefumatori, intrucat va avea un efect uimitor asupra intregului organism.

Secretul acestui remediu este ascuns in coaja de la nuca.
- See more at: http://www.secretele.com/2015/11/remediu-pentru-orice-fumator-iti.html?m=1#sthash.566ou5zl.sQsoQB7s.dpuf
Iata ce trebuie sa faci!
Trebuie doar sa-ti prepari un "ceai" din coji de nuca. Este vorba despre coaja "lemnoasa" a nucii (nu cea verde).

Pentru cantitatea zilnica vei avea nevoi de coaja de la o nuca si 300 de ml de apa. Pune intr-un ibric apa, apoi adauga peste apa cojile de la nuca. Fierbe continutul pana cand acesta scade la 200 de ml. Iti va fi foarte usor sa masori daca vei avea un ibric cu gradatie.

Asadar, dupa ce a scazut la 200 de ml, opreste focul. Lasa "ceaiul" sa se raceasca. Acesta se consuma rece.

Poti sa-l prepari chiar de seara pentru a-l consuma dimineata. Inainte sa-l consumi, poti sa-l indulcesti cu o lingurita de miere, daca gustul nu-ti convine.

Consumat zilnic, pe stomacul gol, timp de 30 de zile, acest remediu va avea un efect uimitor asupra plamanilor, reusind sa elimine substantele nocive acumulate in timp prin intermediul fumatului. Totodata acest amestec va elimina si blocajele arterelor, imbunatatind fluxul de sange ceea ce va duce la imbunatatirea functionarii inimii, stiind mai ales faptul ca micsorarea arterelor este adeseori un semn al otravirii cronice cu nicotina!

Este indicat sa nu opresti consumul acestui "ceai" dupa cele 30 de zile, deoarece el contribuie in timp la reglarea tensiunii si la eliminarea anginei pectorale.

Daca tii la sanatatea ta, si chiar nu te poti lasa de fumat, ai de acum inainte aliatul care te poate ajuta pentru a stopa efectele nocive provocate de fumat!

Sfat extra: Pentru ca tot este sezonul racelilor, trebuie mentionat ca acest "ceai" este indicat si persoanelor care vor sa scape de tuse. Trebuie consumat cald si in combinatie cu zeama de la o jumatate de lamaie. Efectul este imediat!

Despre Autor:
Cristian Iacov este autor pentru Secretele.com . „Imi doresc sa va dezvalui secretul sanatatii naturale pentru cunoasterea beneficiilor asupra organismului uman. Trebuie sa lasam o mostenire fara secrete generatiilor viitoare!”. Pe Cristian Iacov il puteti gasi pe Facebook sau Google+.
- See more at: http://www.secretele.com/2015/11/remediu-pentru-orice-fumator-iti.html?m=1#sthash.566ou5zl.sQsoQB7s.dpuf

duminică, 23 august 2015

Sanatate cu flori si frunze de liliac




Desfide orice concurenta in mate­rie de culoare si de miros. 

Cu flo­rile lui parfumate cu ambra si imbracate in cele mai suave nuante de alb, mov si roz, este asul de inima al primaverii si al iubirilor patimase. Ceea ce nu-l impie­dica, totusi, sa fie si un strajer al naturii, paznic sau ajutor la suferintele omenesti. Planta bogata in uleiuri aromate, se bucu­ra de cautare atat in terapiile naturiste, cat si in cosmetica.

Leacuri din flori de liliac

* Diabet. Se recomanda administra­rea unui decoct din muguri de liliac, co­lectati primavara, devreme, cand sunt ga­ta sa "plesneasca". Mugurii se usuca, se rasnesc si se pastreaza in borcane cu filet. Peste doua linguri de pulbere se toarna 200 ml de apa fierbinte, se pune la fiert pe un foc slab (sau baie de aburi) timp de 15 minute, apoi se filtreaza si se aduce la volumul initial cu putina apa fiarta. Se bea cate 1 lingura, de 3 ori pe zi.
* Guta, reumatism, depunere de sa­ruri, artrita. 1. Tinctura: Florile de liliac se pun intr-o sticla de jumatate de litru, pana la gatul ei. Se toarna peste ele alcool de 40 de grade, se lasa la macerat timp de 21 de zile la intuneric, apoi se filtreaza si se storc bine florile. Se beau 30 de pica­turi, cu 50 ml apa, de 3 ori pe zi, inainte de mese, timp de 3 luni. 2. Unguent: doua linguri de flori tocate sau mixate se amesteca bine cu 2 linguri de unt (osanza topita sau untura de gasca), se tin pe baie de aburi 30-40 de mi­nute, se lasa la racit si se pas­treaza nestrecurate, la frigider. Inainte de cul­­care, locurile bolna­ve se incalzesc cu un foen si se frictioneaza cu un­guent. Conco­mi­tent, se bea tinctura din flori, cate 30 de picaturi, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Rani, lovituri, re­u­matism: la o ceasca de flori de liliac se adau­­ga 0,5 litri de tuica si se lasa la ma­cerat timp de doua saptamani. Se utili­zeaza sub forma de comprese, ce se schim­ba de 3-4 ori pe zi.
* Artrita reumatoida, depunere de saruri in articulatii, pinten osos. Flori uscate de liliac se macereaza in alcool de 40gr. (intr-un raport de 1:10), timp de 8-10 zile, intr-un recipient inchis etans. Se administreaza cate 30 de picaturi, de 2-3 ori pe zi, cu putina apa. In acelasi timp se freaca locurile dureroase sau se fac impa­chetari cu aceeasi solutie.

Leacuri din frunze de liliac

* Bolile inflamatorii ale rinichilor, pietre. In medicina traditionala este utili­zat extractul din frunze de liliac. Peste 2 linguri de frunze zdrobite de liliac se toar­na 250 ml de apa calda, se aduce la punc­tul de fierbere, apoi se indeparteaza de pe foc si se infuzeaza lichidul invelit in plapuma, timp de 2-3 ore. Se strecoara si se stoarce. Luati 1 lingura, de 4 ori pe zi, inainte de mese. O cura dureaza doua sap­tamani. Dupa o pauza de 2-3 sap­ta­mani, daca este necesar, procedura se poate repeta de 3-4 ori.
* Plagi purulente. Inca din batrani frunzele proaspete de liliac erau renumite in tratamentul tesutului cutanat. Pentru spalarea ranilor, puteti folosi infuzie din frunze. In acest caz, doua linguri de frun­ze uscate se aduc pana la fierbere, cu 200 ml apa, si se infuzeaza timp de 2-3 ore. Se filtreaza si se aplica sub forma de spa­laturi si comprese.


* Raceala cu febra. Preparatele din liliac au proprietati antiinflamatorii si sudorifice. La primele simptome aparute se prepara o infuzie din 2 linguri de frun­ze tocate peste care se toarna 1 cana de apa clocotita. Se infuzeaza o ora, in ter­mos, sau cu vasul invelit in prosop flau­sat. Se bea cate o ceasca de infuzie, de 3-4 ori pe zi, putin incalzita.
* Malarie cu frisoane. Iata o boala ce nu se lasa batuta, in ciuda faptului ca medicina inventeaza vaccinuri si medica­mente tot mai puternice. De aceea e bine sa stim cateva metode de lupta cu febra palustra. 1. Se culeg 20 de frunze tinere, inca lipicioase, de liliac, si se toaca. Peste masa verde se toarna 250 ml de apa clo­cotita. Se infuzeaza (de preferat in ter­mos) timp de 1,5 ore, apoi se strecoara. Se beau cate 100 ml, de doua ori pe zi, di­mineata, pe stomacul gol, cu o ora ina­in­te de masa, si seara, dupa ultima masa, in timp ce bolnavul sta culcat in pat. Sau se beau de trei ori pe zi, cate 100 ml, ina­inte de mesele princi­pa­le. O cu­ra dureaza 10 zile. 2. A­mes­tec care vindeca ma­laria, chiar si atunci cand toate celelalte me­tode nu mai ajuta: se combina 20 g de frunze proas­pete de liliac, 1 lin­gurita de pelin proaspat, cu 1/2 lingurita de ulei de eucalipt. Se lasa la macerat intr-un litru de tuica, in sticla inchisa etans, la intu­neric, timp de 2 sap­tamani. Se beau cate 2 linguri, inainte de mesele principale.
* Guta. Se amesteca parti egale de flori si frunze uscate de liliac. Doua lin­guri de amestec se macereaza in 200 ml de alcool de 70gr. sau tuica, timp de o sap­tamana, la intuneric, agitand periodic. Se filtreaza si se beau cate 20-30 de picaturi de tinctura pe baza de alcool, sau 50 de picaturi pe baza de tuica, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
* Artrita, reumatism, dureri lomba­re. Se amesteca 2 linguri de frunze de liliac tocate sau mixate, 300 ml de suc de ridiche neagra, 200 g de miere de albine si 100 ml de tuica. Amestecul se lasa 24 de ore intr-un borcan cu filet, la intuneric, apoi se foloseste pentru frectii. Inainte de procedura, locurile afectate se incalzesc cu un foen. Inainte de folosire, preparatul se amesteca bine.

SURSA : http://www.formula-as.ro/
Медицина и здоровье - избранное

miercuri, 27 mai 2015

Tratament naturist pentru sinuzita


Un sinus este o cavitate umpluta cu aer. Prin sinus ne referim la acele cavitati din craniu care sunt conectate la caile respiratorii nazale printr-o gaura ingusta in maduva osoasa(ostium). In mod normal toate sunt deschise catre caile respiratorii nazale printr-un ostium. 
Oameni au patru perechi de sinusuri, fiecare se refera la:
- Sinus frontal (situat pe frunte).
- Sinusul maxilarului (in spatele obrajilor)
- Sinusul etmoid (situat intre ochi).
- Sinusul sfenoid (situat adanc in spatele etmoidului).

Cele 4 perechi de sinusuri sunt descrise adesea ca o unitate si sunt numite sinusuri paranazale.  Celulele din captuseala interioara a fiecarui sinus sunt celule secretoare de mucus, celule epiteliale si unele celule care fac parte din sistemul imunitar(macrofage, limfocite si eozinofile).

Functiile sinusurilor includ umidificarea si incalzirea aerului inhalat, izolarea structurilor din jur(ochi, nervi), cresterea rezonantei vocii si au rol de tampon impotriva traumatismului facial. Sinusurile reduc greutatea craniului.
                                                       Just4girls
Infectarea sinusurilor:
O infectie a sinusurilor apare atunci cand un microorganism patogen(virus,bacterie sau fung) se dezvolta in interiorul sinusului si produce un blocaj intermitent al ostiumului. Drenaj de mucus si puroi apare atunci cand blocajul este eliberat. Drenajul de obicei merge de la caile respiratorii la gat sau in nari. Astfel de infectii cauzeaza inflamatia (un aflux de celule ale sistemului imunitar care duc la umflarea tesutului sinusului) unuia sau mai multor sinusuri. Aceasta blocheaza deschiderea sinusurilor si creeaza discomfort.

Inflamarea cailor respiratorii in sinusurile paranazale se refera la sinuzita. Sinuzita poate fi cauzata de o infectie, dar pot de asemenea sa fie cauzata de o alergie sau o iritare a sinusurilor. Sinuzita de apare frecvent atunci  cand polenul din aer irita caile nazale, cum ar fi febra fanului. Sinuzita poate aparea deasemenea din iritatii, cum ar fi cele chimicalele sau folosirea si/sau abuzul de spray-uri nazale si substate ilegale care pot fi inhalate prin nas.

Cauzele infectiei sinusurilor:
Infectarea sinusurilor poate fi cauzata de orice lucru care interfereaza cu fluxul de aer din sinusuri si de drenajul de mucus din acele sinusuri. Orificiile sinusurilor (ostea) poat  fi blocate prin umflarea mucoasei tesutului si tesutul adiacent pasajului nazal, de exemplu, cu răceli obisnuite, alergii, si iritanti ale tesuturilor, cum ar fi spray-uri nazale, cocaina, si fumul de tigara. Sinusurile pot fi blocate de tumori sau excrescente care sunt aproape de deschiderea sinusurilor. Drenajul de mucus din sinusuri poate fi, de asemenea, afectat de îngroșarea secrețiilor mucoase, prin scăderea hidratari (continutul de apa) a mucoasei adus de o  boala (fibroza chistica), medicamente ce provoaca uscare (antihistaminice), și lipsa de umiditate suficientă din aer. Celulele epiteliale au fibre mici  numite cili, care se misca inainte si inapoi pentru a duce mucusul afara din sinusuri. Acesti cili mici pot fi deteriorati sau iritati de multi factori,  in special de fum. Acest lucru le poate impiedica activitatea de drenare a mucusului din sinusuri.
 
Mucusul  stagnat ofera un mediu propice pentru bacterii, virusi si in anumite conditii (sida, sau persoane imunodeprimate) ciuperci ce cresc in cavitatile sinusurilor. In plus, microbi insisi pot irita si exacerba un blocaj al sinusului. Cele mai frecvent infectate sunt sinusurile maxilare si etmoid.

Tipuri de sinuzita:
Sinuzita poate fi clasificata in mai multe moduri, in functie de intervalul de timp al problemei (acute, subacute, cronice) si tipul de inflamatie (fie infectioase sau neinfectioase).
- Sinuzita acuta este definita ca avand o durata de  mai putin de 30 de zile.
- Sinuzita subacuta are ca durata un interval intre o luna pana la 3 luni.
- Sinuzita cronica este definita ca avand o durata mai mare de 3 luni.

citeste : Legatura directa intre cancer si alimentatie

Nu exista nici un consens medical in legatura cu perioadele de mai sus.
- Sinusurile infectate sunt cauzate de obicei de infectii cu virusi necomplicati. Mai putin frecvent sunt cauzele produse de dezvoltarea bacteriilor si cele mai rare fiind infectii cu fungi. Formele subacute si cronice  sunt de obicei rezultatul unui tratament incomplet al unei infectii acute.
- Sinusurile neinfectioase sunt cauzate de conditii iritante si alergice si au durata de viata la fel ca infectiile acute, subacute si cronica.

Simptomele sinuzitei:
Simptomele cele mai frecvente ale infectiei sinusurilor sunt durerile de cap, sensibilitate faciala, presiune sau dureri si febra. Cu toate acestea mai putin de 25% din bolnavi pot avea sinuzita acuta asociata cu febra. Alte simptome comune:
1. Drenaj nazal decolorat sau intunecos.
2. Un sentiment de imbacseala nazala.
3. Durere de gat.
4. Tuse.
                                     AllBeauty
Unii oameni observa o sensibilitate crescuta sau dureri de cap atunci când se aplece înainte, din cauza presiunii suplimentare plasate pe sinusuri. Altii pot avea dureri de dinti sau urechii, oboseala, sau respiratie urat mirositoare. In sinuzita neinfectioasa, alte simptome asociate alergiei mancarimea de ochi si stranut pot fi comune, dar pot include unele dintre simptomele enumerate mai sus, pentru sinuzita infecțioasă. Drenajul nazal este de obicei limpede sau albicios-colorate la persoanele cu sinuzita infectiosa. Rarele infectii cu fungi  pot produce ulceratii cu margini ascutite si un centru negru in zona nazala. Acest lucru necesita evaluare medicala imediata.

Tratament:
Pentru sinuzita provocata de un virus nu este nevoie de tratament antibiotic. O infectia bacteriana este suspectata atunci cand apare durerea faciala, puroi sau descarcari nazale de gestiune asemanatoare, iar simptomele persista mai mult de o saptamana si medicamentelenazale nu au nici un efect. Infectia acuta a sinusurilor de la o bacterie este de obicei tratata cu antibiotice care vizeaza tratarea celor mai comune bacterii cuoscute care pot provoca infectia sinusurilor,  deoarece nu se pote obtine o cultura de incredere fara inhala bacteriile.

Un tratament naturist care poate fi realizat si acasa consta in:
1. Inhalatii cu plante puternic aromate cum ar fi: busuioc, cimbru sau cimbrisor, menta, levantica.
2. Picaturile de pus in nas se fac  din ceai de galbenele si zeama de lamaie, doua lingurite de ceai si o lingurita de zeama de lamaie, portia pe o zi. In fiecare zi se prepara picaturi proaspete. 
3. A se consuma hrean  impreuna cu mancare dar dat pe razatoare. Aburul emanat de hrean desfunda sinusurile. La fel se intampla cu ceapa si usturoiul, care nu trebuie ocolite.
4. Zilnic spalaturi nazale cu apa calda sau ceai de galbenele in care ai dizolvat putina sare sau un varf de lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar. Trage lichidul intai pe o nara, in timp ce pe cealalta o astupi, apoi pe cealalta. (vezi JALA-NETI, o tehnica de purificare nazala cu ajutorul apei sarate)
5. De un real folos pentru bolnavii de sinuzita sunt si ceaiurile din plante puternic aromate. 
citeste : Despre planta si condimentul Curcuma/Turmeric

 SURSA : http://suntsanatos.ro/

shr-motors.ro

luni, 25 mai 2015

Socul , farmacia ta


Sunt foarte rare plantele din natură la care toate organele (flori, fructe, frunze, scoarţă, rădăcini) prezintă efecte terapeutice şi pot fi folosite în prevenirea şi tratarea unui larg arsenal de afecţiuni maladive. Iată că o tufă de soc, situată în grădina proprie, valorează aproape tot atât de mult cât o farmacie familială. Tocmai de aceea, socul a fost asemuit cu o întreagă farmacie de care pot beneficia, direct, atât locuitorii satelor, cât şi orăşenii interesaţi de vindecări naturiste.

Un articol scris de Sidonia Toncean (Sidy).

Denumiri populare: holer, hoz, iboz, scorpat, sog, soc negru, etc.

Arbustul atat de comun din campie pana in zona de munte, inflorind abundent de la sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lui iunie, este o planta cu proprietati, atat medicinale, cat si alimentare. Socul este un arbust de talie mica putand ajunge pana la 5 - 8 m inaltime. In mod natural, il intalnim sub forma de tufa, ale carei tulpini cresc la inceput drepte, apoi se ramifica mult, formand o coroana rotunjita. Tulpina are o scoarta cenusie in tinerete, apoi se transforma intr-o scoarta groasa, cu aspect crapat. Tulpina si ramurile au in interior o maduva alba; acest lucru il deosebeste de socul rosu care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Ramurile tinere sunt prevazute cu niste negisori mici (lenticele) proeminente pe suprafata lor. Ele contin o maduva mare, spongioasa, cauza a fragilitatii lor. Frunzele sunt penat-compuse si au cate 3- 7 foliole scurt petiolate. Scoarta si frunzele au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile sunt mici, de culoare alba, cu miros placut patrunzator. Sunt unite in inflorescente umbeliforme ca niste talere mari. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar si 3 stigmate. Ele sunt in general autosterile, adica necesita polenizare straina. Florile au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Fructul este o drupa baciforma, globuroasa, cu un diametru de 6- 8 mm, de culoare neagra, lucitoare, avand la interior 3 seminte lunguiete.

Beneficii / Utilizare Socul:

Arbustul de soc este intalnit in subarboretele padurilor de deal si campie, in luminisuri si la margini de paduri. Creste de la campie pana in partea inferioara a muntilor in stare spontana (salbatica). La noi, el a fost introdus in cultura in urma cu 20 de ani. Socul iubeste solul umed, bine drenat, bogat in humus si locurile insorite sau usor umbrite. Inmultirea socului se poate face prin semintele proaspete ce se ingroapa in pamant, toamna, imediat dupa recoltare, cu fruct cu tot; prin lastari ori prin butasi de tulpini tinere, despartiti la sfarsitul verii sau prin butasi de tuplina, luati la sfarsitul toamnei.

Recoltare: Florile (Flores Sambuci) se culeg in mai-iunie; in zonele montane chiar si in iulie. Se taie intreaga inflorescenta cu un cutitas sau foarfece, chiar inainte de a se deschide toate florile, neaparat pe timp frumos si uscat. Ele se pun imediat sa se usuce, la soare, cu inflorescentele in sus, acoperite cu hartie, pentru a se usca cat mai repede; in caz contrar, ele se inegresc si se mucegaiesc foarte repede. De regula, se indeparteaza cat mai mult din codite, cu ajutorul unei furculite, deoarece au un iz neplacut. Se pastreaza in cutii de carton sau ladite captusite cu hartie. La fel se procedeaza si cu fructele, cand acestea sunt de culoare neagra. Fructele se recolteaza in septembrie-octombrie. Din 5-7 kg flori sau din 3-4 kg fructe, se obtine 1 kg produs uscat. Scoarta interioara sau a doua scoarta (liberal, numit si mazga) este folosita fie proaspata, fie uscata si se obtine prin decojirea celei externe. Ea se recolteaza inainte de inflorire si se va usca in strat subtire si in locuri bine aerisite. Socul european este o planta foarte rezistenta si se intalneste fie ca o tufa, fie ca un arbust ramificat, cu frunze de un verde- inchis, avand un miros puternic, usor neplacut. El creste destul de repede si este tolerant, atat la umezeala, cat si la uscaciune, dar si la un sol alcalin. Chiar daca este un arbust cunoscut, exista sansa de a fi confundat cu alte specii de Sambucus: racemosa (soc rosu) si ebulus (boz).


                                                  

citeste : Leacul tău în peste 100 deafecţiuni - ROSTOPASCA


Deosebirile fundamentale sunt:

1. culorile florilor: la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze;

2. culorile fructelor: la Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor, neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut.

Exista si varietati ornamentale cum ar fi: "Aurea", cu frunze aurii; "Eva", cu foliaj negru - purpuriu si flori roz; "Madonna", cu frunze stropite cu crem; sau F. laciniata- socul cu frunze fin decupate, ca de feriga sau de patrunjel.

Socul prezinta importanta atat ca planta ornamentala si silvica, cat si ca materie prima in industria alimentara si farmaceutica. Virtutile terapeutice ale socului erau cunoscute inca din antichitate. In Grecia, Hipocrate ii atribuia proprietati diuretice; in Evul Mediu, la vechii germani, socul era considerat o planta sfanta, fiind folosit si ca planta medicinala. Din punct de vedere yoga, bogatia in vitamina C, culoarea si gustul ii imprima tendinta de yin, dar efectul de eliminare a apei, ii da tenta de yang.

Principalii constituenti

Florile (Flores Sambuci): contin rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor caleic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc. Fructele coapte contin 80- 95 % apa, rutozid, izocvercetina, antocianini, aminoacizi, acizi organici: citric, chimic, malic, sichimic; taninuri, zaharuri (maxim 9 %), vitamina C (de doua ori mai bogate dacat lamaile si portocalele), vitamine din complexul B, saruri minerale-foarte bogate in potasiu (300 mg %), bogate in calciu (35 mg %), moderat magneziu (9 mg %); provitamina A etc. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii.

Recomandari terapeutice

In scopuri medicinale se folosesc in principal florile si fructele, intr-o masura mai redusa scoarta.

Florile de soc


Intern:

Au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, febrifuge, galactogoge, antiinflamatoare, usor dezinfectante. Sunt indicate in obezitate si menopauza. Ceaiul din flori de soc provoaca o transpiratie abundenta, ajutand la scaderea temperaturii; este recomandat contra tusei in afectiunile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in constipatie. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat si in constipatiile de natura nervoasa. Sub forma de extract slab alcoolic, florile de soc au proprietati antinevralgice.

Extern:

Antiseptic. Sub forma de bai sau cataplasme, ceaiul de soc este indicat in furunculoze, abcese, arsuri, flictene (colectie circumscrisa de serozitate, de dimensiuni mai mari decat vezicula, care se formeaza la suprafata pielii), avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Sub forma de bai fierbinti se utilizeaza contra reumatismului.

Fructele de soc au in general aceleasi proprietati medicinale ca si florile, insa intr-o masura mai redusa. Se considera ca principala actiune a acestora, este actiune sudorifica; sudoratia - respectiv transpiratia cutanata abundenta- care are o influenta pozitiva in numeroase afectiuni, in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si stari febrile. In aceeasi masura are efecte favorabile in reumatism, ca si in bolile eruptive, cum ar fi rujeola si scarlatina, precum si in nevralgii. Fructele de soc au si o actiune diuretica (de fapt o componenta a efectului sudorific) ca si usor laxativa, iar prin conjugarea tuturor acestora, ele fiind recomandate in combaterea obezitatii. Se mai citeaza efectul galactolog, respectiv de marire a secretiei lactate, fiind utile in perioada de alaptare. Tot ele, folosite intern, au o actiune specifica, de combatere a hemoroizilor, dand de asemenea rezultate bune si in tratamentul arsurilor.

A doua scoarta (partea inerta a scoartei) are efecte diuretice, fiind usor laxativa. Este recomandata in caz de guta, reumatism, hidropizie si nefrita.


Plafar citesteRetete naturiste pentrutoate bolile

Mod de intrebuintare: preparare si administrare

Flori de soc 

Intern

Pulbere din flori uscate: se obtine prin macinarea florilor uscate cu masina de macinat cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). Se ia cate 1 varf de cutit / zi, avand efect remineralizant. - Infectia gripala (raceala): se administreaza pulbere, 4 doze a cate 3-5 g / zi; amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Momentul cel mai bun pentru administrarea pulberii este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

- Constipatia, digestia dificila - se ia pulberea de flori de soc, cate 1 lingurita, cu 10 min inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestive, in general si pe cel intestinal, in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. - Intinerirea organismului: se administreaza, timp de 1 saptamana, cate 9-15 g de flori de soc / zi, sub forma de pulbere sau de extract apos (infuzie combinata) persoanelor de varsta a doua si a treia. Cele mai clare efecte constau in reducerea greutatii corporale (pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism), normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea memoriei, a digestiei si a eliminarii si cresterea capacitatii de concentrare. Un alt rezultat ce se obtine in urma tratamentului cu flori de soc este redobandirea tonusului psihic, a unei stari de optimism si de vioiciune, in doar 7 zile.

*Tinctura din pulbere de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri pulbere de flori de soc, se adauga 2 pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 grade; se lasa la macerat in borcanul inchis ermetic, 2 saptamani; se filtreaza, apoi se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori / zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa ( 1/2 cana apa).

Inhalatia: se pun 2- 3 linguri cu flori de soc intr-un vas cu apa clocotita. Se fac inhalatii de 2 ori / zi, dintre care o data, seara.

* Infuzia: peste 2 lingurite de flori de soc sau pulbere de flori se toarna 250 ml apa clocotita: se beau 3 ceaiuri caldute / zi in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului. Laxativ: se prepara o infuzie: 1- 2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita; se ia seara la culcare.

Infuzia fierbinte: se foloseste ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv. Se prepara prin oparirea unei lingurite de flori de soc, uscate si maruntite, cu 1 cana (250 ml) apa clocotita; se lasa la infuzat 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. - Febra - se bea infuzia fierbinte, cate 1/2 cana, de 2-3 ori / zi. Dupa administrare, se remarca mentinerea temperaturii ridicate a corpului pentru cateva minute, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient, nu deprima sistemul imunitar (asa cum fac febrifugele de sinteza) si nu “incurca” mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefic, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

Infuzia combinata: se pun la macerat, timp de 8- 10 ore, 3-4 lingurite de flori de soc maruntite, in 1/2 l apa, dupa care se filtreaza. Lichidul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in 1/2 l apa, vreme de 5 minute; se filtreaza rece. Se amesteca cele doua extracte (se obtine cca 1 l preparat) care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern (sub forma de comprese si spalaturi). - Colesterol: se administreaza infuzie combinata de soc, cate 2-3 cani/zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. -

Sinuzita si bronsita: se bea infuzie combinata de flori de soc, cate 3 cani/zi, in cure de 14 zile, cu 1 saptamana de pauza. Suplimentar, pe frunte sau, dupa caz, pe piept, se aplica comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc. Se reduce inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei, previne si combate excesul de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.

Reumatism: se fac cure, pe o perioada de 3 saptamani; se administreaza cate 1 l de infuzie combinata de flori de soc / zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. Totodata ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. -

Prevenirea infectiilor renale si urinare: 1 l de infuzie combinata de flori de soc, consumat zilnic, stimuleaza puternic activitatea rinichilor, mareste diureza, amplifica imunitatea locala si ajuta la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni ca nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de 2 ori / an (la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa), o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc.

Extern

Infuzia: 2- 4 lingurite de flori de soc la 250 ml apa clocotita; se intrebuinteaza sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri si umflaturi. - Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici: se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.

Decoct din flori de soc: constitue o apa de gura cu care se face gargara pentru combaterea inflamatiilor gingivale si ale gatului. Se fierb 5 min 50 g flori de soc in 1 l apa, apoi se lasa acoperit, sa se raceasca. Folositi decoctul de 4-6 ori / zi, mai ales dupa mese.

Cataplasme cu decoct concentrat: 30- 50 g la 1 l (2- 3 maini de flori de soc / 1 l apa clocotita). Se infuzeaza timp de 10 min. Se foloseste sub forma de comprese calmante si la bai calde in caz de degeraturi si reumatism. - Degeraturi: zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, timp de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, mentinuta minimum 1 ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

Baie cu decoct de flori de soc: 300 g flori / 5 l apa, fierte 10 min sau infuzie din fructe, flori si frunze de soc (50- 100 g plante / 3 l apa); decoctul sau infuzia se pune in cada cu apa (temperature apei 37 grade); se sta 15- 20 min; se foloseste pentru dureri reumatismale.

Vegis 


Baie de abur cu flori de soc: se pune 1 mana de flori in 1 l apa clocotita; se tine fata timp de 10 min in aburul care se degaja, apoi se spala cu apa proaspata (cel mai bine cu apa de ploaie); pentru inmuierea epidermei si o baie de abur decongestionanta. * Lotiune pentru fata: se pun in 1/2 l apa clocotita 1 lingurita flori de soc, 1 lingura flori de nalba si 1 lingura flori de lamaioara; se lasa la infuzat 10 min; se foloseste ca lotiune pentru fata. Dupa folosire, tenul nu se sterge, lasandu-se sa se usuce la aer.

Ulei de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga 1/2 l ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 2 saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar lichidul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. - Arsuri solare: uleiul de flori de soc se intinde pe piele; are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Studiile de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. - Pielea uscata, cu tendinta de crapare: se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc, o data la 7 zile, mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la 30 min dupa baie. - Pielea imbatranita: se trateaza prin masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc. Fructe de soc Intern

Fructe de soc uscate: culegeti ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust).Puneti-le la uscat la soare, intr-un strat, cu fructele orientate in sus. In felul acesta ele vor piarde mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, separati fructele de pe ciorchine, puneti-le in pungi de hartie si pastrati-le in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate obtineti o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului. - Tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), tulburari de tranzit intestinal, avitaminoza, convalescenta: pudra obtinuta din fructe de soc se administreaza cate 3 lingurite / zi - este excelenta si ca mijloc de intretinere a sanatatii.

Decoctul: 1 lingurita de fructe coapte, proaspete, se dau in clocot impreuna cu 1 cana apa, apoi boabele se strivesc si se adauga zahar. Se beau 1- 2 cani / zi. Decoctul se poate face si din fructe uscate. Se administreaza ca diuretic in afectiunile cailor urinare, in cure de 2- 3 saptamani.

Tinctura: 1:5, in alcool 25 grade; se iau 20 picaturi intr-un pahar cu apa, de 3 ori / zi, dupa mese in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului.

* Siropul sau dulceata din flori de soc servesc atat in scop terapeutic, cat si gustativ. Se beau 1- 3 pahare de sirop diluat / zi, pe stomacul gol, la ore diferite. Au rol laxativ si depurativ, ajutand in tratamentul acneei si al altor boli de piele. Efectul este marit daca se pune cate 1 lingurita de sirop / 1 cana ceai de podbal. In acest caz, se beau 3 cani / zi. Pentru copii, se pune 1 lingurita la 1 pahar de ceai de 200 ml.

Sucul: culegeti fructe de soc ajunse la maturitate (septembrie- octombrie). Ele trebuie sa fie negre la culoare si dulci la gust (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice). In cel mult 24 de ore de la recoltare, separati bacele de codite, spalati foarte bine, scurgeti de apa, zdrobiti-le cu o furculita pana devin ca o pasta. Puneti intr-un tifon curat si stoarceti cu mana, prin presare pentru a obtine cat mai mult suc din fructe. Acesta este inchis la culoare si are un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere folositi-l la dulceata ori gem). Pastrati in frigider. Se administreaza cu 15 min inainte de masa, pe stomacul gol - 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este foarte util in curele de dezintoxicare.


Medicland

Tinctura: culegeti fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet. Preparati un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Combinati apoi in proportia 1:1 cu alcool - 1 pahar de suc amestecat cu 1 pahar de alcool alimentar, dublu rafinat; puneti si pastrati in sticle mici, inchise la culoare. - Dezintoxicare extrem de puternica: - se administreaza din tinctura, la inceput o singura lingura / zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri / zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza in 1/2 cana apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri / zi. - Acnee, eczema alergica - se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in 1/2 pahar cu apa, de 3 ori p/ zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.

Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in 1/2 pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.

Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite / zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. Pe intreaga perioada se face si o cura de cereale.

Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli. Fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.

Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in 1/2 pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori / zi).

Cufarul Naturii 

Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc / zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei. Frunze de soc - Extern * Frunze proaspete strivite se aplica, asociate sau nu, cu ulei de mac de gradina (de la farmacie sau Plafar) pe leziunile de arsuri, in intepaturile de insecte si muscaturile de vipera. * Frunze intregi sau maruntite fierte in apa se aplica pe rani, furuncule, erizipel, arsuri, contuzii, etc. Frunzele tinere fierte dau un lichid care, indulcit cu miere, foloseste la combaterea constipatiei.

Scoarta a doua - Extern

Pomada cu mazga (liber, scoarta a doua) zdrobita si fiarta in untura de porc; se aplica in favus, ca si dupa substante vezicante, avand rol calmant. Mirosul caracteristic de soc alunga rozatoarele ca sobolanii, soarecii, etc. De aceea se pun ramuri de soc in jurul hambarelor si in stogurile de fan. Nu uitati ca o tufa de soc, in gradina, inseamna o mica farmacie, mereu la indemana

Intrebuintari culinare

Nu cred ca este casa in care sa nu se fi savurat renumita socata facuta din florile de soc. Tot ele se folosesc pentru a obtine bauturi tonice si ceaiuri aromate. Florile de soc pot fi adaugate in compoturi de fructe, in dulceturi si gemuri; ele potenteaza aroma agriselor sau a rubarbei. Fructificand drojdia din florile de soc se poate obtine o sampanie foarte fina si aromata. Glazurand inflorescentele de soc (florile) cu un aluat subtire ca de clatite, pe care apoi le prajim putin si le pudram cu zahar, vom avea un desert - medicament, rafinat si sanatos. Tot din flori de soc putem obtine o crema aromata si parfumata, folosind lapte fiert, zahar, un praf de sare, flori de soc si zeamil sau amidon. Mugurii florali conservati in otet cu sare dau un surogat de capere. In vinificatie, daca mustului, inainte de fermentatie, i se adauga cateva inflorescente de soc, acesta va capata o aroma de otonel. In Franta, viticultorii pastreaza in conditii bune strugurii punand in ladite un rand de struguri si un rand de flori de soc uscate. La fel de cunoscut este si siropul, marmelada, si dulceata facuta din fructele de soc, bine coapte. Din fructele negre de soc se poate face suc, gem, jeleu, peltea, dar si un excelent vin rosu, lichior, tuica, otet, pana chiar si supa. Fructele bine coapte pot fi folosite la placinte, prajituri, impreuna cu alte fructe. Ele sunt un bun colorant alimentar si se pot pastra prin congelare.


                                              Water Shopping
citeste : Cel mai puternic antibiotic si remediu anti-cancer!

Precautii: Atentie!

* Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g - aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.

* Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicatiile manifestandu-se prin voma, diaree. In acest caz se va administra bolnavului lapte, decoct cu fulgi de ovaz si carbune medicinal.

* Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.

* Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.

* Nu este recomandat in sarcina si alaptare.

* Aplicarea direct pe piele sau pe mucoase a florilor proaspete va fi evitata deoarece ele produc eriteme (roseata a pielii).

* In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie,

* Consumul produselor de tip alimentar trebuie sa fie ponderat si echilibrat in timp.

* Administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza.

* Copiilor sub 12 ani li se vor administra tratamente si produse pe baza de flori de soc, cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.

citeste : Dieta naturista pentru cancer- Dieta BUDWIG cu ulei de in

http://www.gustos.ro/sfaturi-culinare/