Cernetelul in tratamente naturiste

         Cernetelul, numit in unele parti ale tarii, crinces, cuisorita, ridichioara, creste prin paduri umede si locuri umbroase. In scopuri medicinale , de la aceasta planta se intrebuinteza radacina-Radix Gei- care datorita unei substante chimice, numita eugenol, are miros placut de cuisoare. Radacina mai contine mult tanin, substante amare, etc.

      Decoctia de cernetel ( doua lingurite de radacina la 250 ml apa ) are actiune dezinfectanta si calmanta in acelasi timp, datorita taninului, se recomanda in diferite afectiuni ale stomacului, diareei de natura infectioasa, varsaturilor provocate de tulburari ale ficatului sau bilei. 

        Are proprietatea de a opri hemoragiile si de a calma durerile hemoroidale sau menstruale.

        Ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zahar din stevie de preferinta pe stomacul gol. In amestec cu alte plante ca : musetel, menta, sunatoare, care au acelasi proprietati, efectul terapeutic al ceaiului se mareste. 

        Extern , ceaiul de radacina de cernetel se foloseste ca antiseptic, pentru spalarea ranilor si pentru diferite afectiuni ale cavitatii bucale ca : gingivitele singerinde, abcese dentare, iar sub forma de gargara , se recomanda in amigdalite. Intra in compzitia ceaiului antidiareeic si a ceaiului pentru gargara.

Arnica - propietati si beneficii

    

Arnica creste in regiunile de munte, impodobind pasunile cu florile ei galben-aurii.Poporul o mai numeste podbal de munte, carul padurilor, cujda sau carul zinelor.
   De la aceasta planta se folosesc florile- Flores Arnicae- mai rar planta intreaga si radacina. Ele contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.
   Din florile acestei plante se prepara un ceai care se foloseste, sub forma de gargara, in laringita si raguseala.
   Mai ales din flori de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in proportie de 10-20 g la 100 ml apa, se utilizeaza ca pansament antiseptic si cicatrizant pentru rani. In amestec cu apa de plumb , aceasta tinctura are proprietatea de a descongestiona umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se pun 100 ml tinctura , cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate sau lovite. Infuzia de 4 % , sub forma de comprese , invioreaza tenurile palide.
   Cu avizul medicului, se pot folosi, pentru uz intern, ca stimulent nervin, dimineata si seara, 25-50 picaturi de tinctura ( care se procura de la farmacie) in amestec cu apa indulcita sau cu ceai. In general, nu se recomanda a se administra intern deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi.

Gutuia-deliciu si leacuri de sanatate

Nelipsite din odaia bunicilor noastre, unde tronau pe dulapuri şi în fereastră, aseme­nea unor lampioane aurii, gutuile sunt nelipsite şi din amintirile copilăriei, parfumate încă de mireasma lor dulceagă-amăruie. Cât despre deli­ciile preparate din ele - dulceţuri, peltele şi prăjituri - ele sunt atât de prezente pe lista de bucate a iernii, încât e greu să te mai gândeşti că gutuile pot fi folosite şi ca leacuri de sănătate, într-o mulţime de boli.

Descrierea plantei

Rudă bună cu mărul şi părul, gutuiul este uşor de identificat, fiind nelipsit din livada cu pomi fructiferi a gospodarului de la ţară. Fructul lui, gutuia, are culoarea galbenă, este acoperită până la coacere cu un puf cafeniu, are miezul tare, aromat şi as­tringent.

Recoltare şi uscare

În scopuri terapeutice, de la gutui se folosesc fructul (Fructus cydoniae), frunzele (Folium cydoniae) şi seminţele (Semen cydoniae). Recoltarea fructelor se face toamna târziu, dar înaintea îngheţurilor, fiind printre ultimele fructe adunate din grădi­nile cu pomi fructiferi. Odată ajunse la maturitate, puful ce le acoperă se des­prinde foarte uşor. Fructele se păstrează bine până în primăvară. Există un obi­cei, în gospodăriile de la ţară, să fie puse câteva gutui în ferestre ca ornament, iar prin mirosul plăcut, datorat unor uleiuri volatile, se asigură dezinfecţia şi odori­zarea încăperii în care au fost aşe­zate. Frunzele de gutui se recoltează când au ajuns aproape de sfârşitul ci­clului vege­tativ, cu câteva zile înainte de căderea lor din pom, când culoarea le devine arămie (galben-ruginie). Se lasă la uscat în spaţii bine aerate, în strat subţire, răscolindu-se zilnic, pentru a se evita mucegăirea lor. Au conţinut mic în apă, deci randamentul la uscare este destul de bun 2:1 (din 200 g proaspete rezultă 100 g frunze uscate). Semin­ţele de gutui se scot din fructe când se fac compoturi, dulceţuri, peltele şi marmelade. Din păcate, acest lucru se face destul de rar, cu toate că aceste seminţe sunt foarte indicate în tratarea diferitelor afecţiuni, aşa după cum se va arăta în continuare. Se usucă pe cale naturală, în tăvi, sau pe coli de hârtie, în strat sub­ţire. Se poate grăbi uscarea, prin introducerea tăvilor în cuptorul aragazului, la foc mic, cu uşa întredes­chisă. În cazul cuptoarelor electrice, temperatura se setează la 80 de grade, timp de 30 minute.

Compoziţia chimică

Miezul de gutuie conţine zaharuri simple (fructoză şi glucoză), uşor asimilabile în organism. Reamintesc faptul că zaharurile sunt absolut necesare pentru orga­nism, ca surse de energie, dar ele trebuie luate din fruc­te, şi nu din cartofi sau grâu, bogate în amidon, o substanţă greu de asimilat şi interzisă în diabet. Gu­tuile mai conţin vitamine hidrosolubile (B, C, PP), acizi organici, minerale (în principal pota­siu), celulo­ză şi pectine. (Pectinele, alături de celuloză, sunt prin­cipalii constituenţi ai fibrelor alimentare, foarte apre­cia­te azi în tratamentul bolilor aparatului digestiv.) Frunzele conţin în plus tanin, iar seminţele, mucilagii.

Preparate farmaceutice din gutui

Gutuia se consumă ca atare, crudă, coaptă, fiartă sau conservată sub formă de compoturi, dulceţuri, marmelade. Aduce organismului o serie de nutrienţi necesari atât pentru menţinerea activităţii vitale, cât şi pentru ameliorarea unor afecţiuni. Dacă avem în gospodărie o centrifugă electrică pentru obţinerea de sucuri din fructe, putem să preparăm un suc natural din gutui, de foarte bună calitate, mai uşor acceptat la consum decât gutuia crudă, ea fiind destul de tare şi puternic astrigentă, făcând "gura pungă".

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate şi mărunţite groscior se opăresc şi se lasă la infuzat timp de 30 minute, cu 250 ml de apă, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Decoctul
Dacă dorim să obţinem un ceai mai concentrat, folosim decoctul, după urmatoarea tehnică:
Mod de preparare: 4 lin­guri frunze uscate şi mă­runţite gros­cior se fierb la foc mic, timp ­de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. La final se com­pletează apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă înaintea filtrării. Se îndulceşte cu miere, ca şi infuzia.

Maceratul
Această tehnică este indi­cată în cazul semin­ţelor de gutui, care conţin mucilagii so­lu­bile în apă rece.
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de gutui uscate şi zdrobite se lasă cel puţin 30 minute, în 200 ml de apă, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Tinctura
Mod de preparare: 20 g de frunze uscate şi mărunţite groscior se pun în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină lim­pe­zire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în fla­coane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de vala­bi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: Peste 4 linguri de frunze us­cate şi mărunţite groscior se toarnă 1 litru de vin alb fierbinte. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Când perioada expiră, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă alte câteva zile, când vinul limpede se va separa de reziduul depus la fundul vasului. Se completează cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în fla­coane de 200 sau 250 ml. Termenul de vala­bilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura ca­merei, dacă vinul folosit la pre­parare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concen­tra­ţiei alcoolice mai mici de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în al­cool al tincturii şi vinu­lui, nu li se reco­mandă spre folosire con­du­că­torilor auto sau persoanelor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate de gu­tui, mărun­ţite groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Ur­mea­ză apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli.

Tratamente interne

* Diaree neinfecţioasă
Se foloseşte miezul de gutuie fiert sau copt, trans­format în piure. Datorită conţinutului în pectine, gelifică bolul fecal. Dacă diareea este pronunţată şi cronică, poate duce la deshidratare, în acest caz se recomandă în plus administrarea decoctului, câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust. O altă variantă ar fi folosirea sucului obţinut din miezul de gutuie.

* Constipaţie
Se tratează cu macerat din seminţe de gutui, 2 căni pe zi, seara şi dimineaţa. Mucilagiile din seminţele de gutui înmoaie materiile fecale, uşurând astfel defe­caţia. Un macerat complex pentru combaterea consti­paţiei se poate obţine din 2 linguri seminţe de in şi o lingură seminţe de gutui, după tehnica prezentată mai sus. Se bea o cană, seara, la culcare.

* Reglarea motilităţii intestinale
Un rol important în reglarea motilităţii intestinale îl joacă consumul de fibre alimentare în dieta zilnică, componentele cele mai importante ale acestor fibre fiind pectina şi celuloza, care se găsesc în cantităţi apreciabile în gutuie. Este foarte indicat, în acest sens, consumul regulat de marmeladă obţinută din gutuie.
Cuvântul marmeladă provine din limba por­tu­ghe­ză: marmelo, care însemnă gutuie. Marme­lada a fost foarte apreciată şi folosită în trecut, în ali­mentaţie. Astăzi este pe cale de dispariţie, iar cea existentă pe piaţă nu are calitatea celei din trecut. (Mâncarea de gutui, uşor de pregătit în casă, poate înlocui mar­me­lada.

* Hipertensiune arterială
Marea majoritate a schemelor de tratament pentru hipertensiunea arterială conţin un diuretic (nefrix, furosemid, indapamid) pentru eliminarea apei din organism. Prin diureză, se reduce tensiunea arterială, în schimb, este antrenat şi eliminat potasiul, a cărui lipsă produce slăbiciune musculară, paralizie, insufi­cienţă respiratorie şi tulburări cardiace. De aceea, se recomandă ca terapie complementară con­su­mul regu­lat de preparate din gutui, care sunt bogate în potasiu.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, în­dulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Expectorant şi emolient în afecţiunile pulmonare - hemoptizie (expectoraţie cu sânge), bronşite însoţite de tuse neproductivă
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Răceală şi gripă
Sunt două boli de natură virotică, pe care le con­tactăm foarte des în sezonul rece. Ceaiurile călduţe sunt nelipsite din schema de tratament a acestor afecţiuni. Un ceai obţinut din frunze de gutui şi flori de tei are efecte benefice.
Se prepară astfel: 2 linguri frunze uscate de gutui se fierb câteva minute în 200 ml apă. Se adaugă apoi 2 linguri flori de tei şi se lasă la infuzat aproximativ 15 minute. Se îndulceşte cu miere. Se bea călduţ, câte 2 căni pe zi.

* Detoxifiant general
Taninul prezent în gutuie are o foarte mare impor­tanţă în detoxifirea organismului, pentru că absoarbe toxinele de la nivelul tubului digestiv (toxine­le pro­venite din alimente sau produşilor de degradare ai alimen­telor). Se recomandă cure periodice cu:
Decoct: se admi­nistrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzie: se adminis­trează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vin: se adminis­trează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Retenţie de apă în organism - ascită
Ascita reprezintă o acumulare de lichide în abdo­men. Cele mai frecvente boli care provoacă ascită sunt ciroza, cancerul hepatic şi insuficienţa cardia­că congestivă.
Decoct: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.

* Hemoroizi sângerânzi (sunt întreţinuţi de constipaţie)
Se recomandă să se combată constipaţia, folosind maceratul de seminţe de gutui. Se administrează câte o cană, seara.

* Revigorant şi trofic
Ceaiul din frunze de gutui poate înlocui tradiţio­nala ceaşcă de cafea servită dimineaţa sau cu diferite ocazii.
Nota farmacistului: Binecunoscutul ritual britanic al Ceaiului de la ora 5 (Five o'clock tea) se pare că a prins şi în România, când, de cele mai multe ori, se bea ceai chinezesc. Vă propun ca în locul lui să folo­siţi ceaiul din frunze de gutui, care are o aromă şi o savoare deosebite.

* Medicină pediatrică - boala diareică la copii, destul de frecventă, se poate trata folosind o ceaşcă de suc de gutuie, de 2 ori pe zi.

Tratamente externe

* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale - afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară după fiecare masă, folosind infuzie, sau decoct din frunze de gutui, sau macerat din seminţe de gutui.

* Băi de şezut în boala hemoroidală
Se foloseşte decoctul din frunze de gutui. Toa­leta­rea zilnică a anusului după fiecare defecaţie este o cerinţă esenţială pentru cei ce suferă de hemoroizi sau fisuri anale. Se pot aplica apoi tratamente topice, un­guente şi supozitoare specifice bolii hemoroidale. Far­macia Faltis prepară o multitudine de asemenea remedii.

* Tamponări locale - în alergii cutanate de natură alimentară sau medicamentoasă, însoţite de prurit
Se foloseşte oţetul medicinal obţinut din frunze de gutui.

UTILIZĂRI COSMETICE

Sucul de gutuie este mult mai performant în curăţarea feţei decât sucul de lămâie, folosit de femei în mod curent. E bine, cel puţin pentru alternanţă, să fie folosit şi acest suc, înainte de aplicarea unor creme cosmetice.

SURSA :  http://www.formula-as.ro/2015/1148/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-bobaru-fructele-iernii-gutuile-cydonia-oblonga-18653

Sunatoarea - beneficii

Denumirea stiintifica : Hypericum perforatum
Denumiri populare :   drobisor, iarba singelui, neruju, pojarnita, sunaica
Se recolteza :            florile, tulpinele subtiri
Perioada :                 iunie-septembrie

   Sunatoarea cu florile ei galbene se intilneste mai ales in zona deluroasa. Este foarte buna in afectiuni stomacale, infectioase, diskinezii biliare, depresii.
   S-a descoperit recent ca este un bun sedativ natural , inducind o stare de relaxare. Este de preferat sedativelor si somniferelor de sinteza , avind avantajul ca nu creeaza dependenta si nu are efectele secundare ale acestora. Sunatoarea mai este recomandata in hepatite acute si cronice evolutive. Pentru uz intern, se face infuzie de planta maruntita, si uscata (o lingura la o cana cu apa ). Se beau doua cani pe zi. Ceaiul de sunatoare mai poate fi folosit pentru gargara, in caz de inflamatii ale gingiilor. Se mai poate face un decoct slab, care are si efect antidiareic : o lingura la o cana cu apa se lasa sa dea in clocot timp de 10 minute. Se bea cu inghitituri mici. Pentru copii, cantitatea este de o lingurita de planta. Poti prepara tinctura de sunatoare pentru uz extern acasa. Se pun la macerat 200 g planta in 600 ml ulei comestibil. Se lasa sapte zile la soare, amestecind zilnic. Se filtreza si se pune in sticlute. Se aplica extern, fiind un foarte bun cicatrizant al ranilor. Daca vei cumpara produse din sunatoare de la magazin, asigura-te ca au 0.3% substanta activa.

                                     

Nalba mare - ajutor in raceli

                           

Denumire stiintifica    : Althaea officinalis
Denumirea populara  : nalba alba, nalba buna, nalba de lunca
Se recolteaza                   : flori, frunze, radacini ( primavara devreme                                    sau toamna tirziu)
Cind                                      : martie - octombrie

O planta ce creste indeosebi in lunca Dunarii, dar si pe linga alte ape curgatoare sau balti. Are o foarte buna actiune asupra corzilor vocale  si este de un ajutor nepretuit in raceli, raguseli sau bronsite.
Pentru a intrebuinta radacinile, se curata precum morcovii. Se taie in bucati mici, cam de un centimetru si se pun la uscat pe foi albe. In caz de raguseala sau pentru stimularea corzilor vocale, se mesteca ca guma.  Cind se ajunge la partea lemnoasa, se arunca. Se mai utilizeaza pentru prepararea unui macerat la rece. Nu este bine sa se fiarba , pentru ca, prin incalzire isi pierde substantele active. Pentru a prepara un ceai din partile aeriene ale plantei, se face un macerat la rece timp de 30 de minute -o lingura de radacina la 250 ml apa. Se strecoara si lichidul obtinut se bea in trei - patru reprize pe zi. Este foarte bun impotriva tusei , bronsitelor, laringitelor, trahetelor, bolilor de rinichi si afectiunilor digestive. Se mai poate folosi si pentru gargare in laringite, traheite si amigdalite, spalarea tenului cind este uscat sau sufera de furunculoza.
In candidoze , trichomonas, vaginite bacteriene, reactii alergice la tampoane , lubrifianti vaginali sau diverse produse dermato-cosmetice sunt indicate spalaturi vaginale cu maceratul de nalba. Baile de sezut cu acest lichid sunt bune in tratarea hemoroizilor.

                                                                           

Aburii de ceapa vindeca guturaiul

Doua linguri de ceapa taiata marunt se pun in 50 de mililitri de apa calduta, se adauga o jumatate de lingurita de miere, se lasa la infuzat 30 de minute. An cazul nasului infundat se picura in nas cite trei-cinci picaturi din aceasta infuzie. Opt-zece cepe taiate marunt se fierb intr-un litru de lapte fierbinte pina cind se inmoaie, apoi se adauga un pahar de miere. An cazurile de angina se ia cite o lingura din acest decoct o data la o ora pe parcursul zilei. An aceste cazuri se poate face gargara cu un amestec de apa, suc de ceapa si sare de bucatarie. An caz de tuse se curata doua cepe de dimensiune medie, se adauga un sfert de pahar de zahar, trei-patru pahare de apa si se fierb pina se obtine un sirop gros. Se ia cite o lingura la fiecare trei ore. An caz de anghina si abcese se fac inhalatii cu aburii emisi de acest amestec. Durata tratamentului este de 30-40 de zile, iar dupa o luna de pauza, se repeta terapia. Inhalarea aburilor de ceapa vindeca de asemenea guturaiul. Ca mijloc de inhalare, terciul din ceapa tocata sau din frunze de ceapa este activ doar proaspat pregatit, timp de 10-l5 minute, dupa aceea actiunea sa bactericida inceteaza in contact cu aerul. An caz de gripa, in popor se folosesc asa-numitele tampoane cu ceapa: se da pe razatoare repede o ceapa, se impacheteaza apoi ceapa intr-o bucata de tifon si se pune cite 15 minute in nari dimineata, la prinz si seara. Ceapa proaspata se pune pe rani, arsuri, in cazul celor cu puroi. Sucul de ceapa si usturoi (in proportia 1:3) se foloseste pentru inhalatii in cazul afectiunilor organelor respiratorii: bronsite, laringite, traheite. Pentru o inhalatie este nevoie de 2 mililitri de solutie. Ampotri hemoroizilor se coace o ceapa, se curata, se taie marunt, se pune intr-un tifon si se aplica pe locul dureros. Impotriva impotentei poate fi folosita ceapa atit proaspata, cit si sub forma de infuzie: doua-trei cepe taiate marunt se pun in 400 de mililitri de apa, se beau cite 100 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi.

Sursa:http://www.mediculmeu.com/