corturi

corturile.ro

Sanatate pentru prieteni feed

Translate

Se afișează postările cu eticheta inflamatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inflamatii. Afișați toate postările

joi, 14 iunie 2018

Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare (II)


In epoca moderna s-a cautat sa se gaseasca justificarea stiintifica a acestui vechi tratament chinezesc, bazat pe un preparat in care usturoiul si produsele apicole sunt principalele lui constituiente. Continutul bulbilor de usturoi , ca si compozitia mierei si propolisului , justifica utilizarea pe scara larga , singure si asociate, a acestor produse in terapia umana. S-a constatat ca bulbii de usturoi contin un ulei volatil format din sulfuri de alil si alipropil, alicina (caruia usturoiul ii datoreaza actiunile sale bactericide), hidrati de carbon , acid sulfocianic, glicozide, precum si alte substante active dintre care unele neidentificate precis din punct de vedere biochimic. Aceasta compozitie variata ii confera usturoiului proprietati terapeutice deosebit de eficiente intr-o serie de afectiuni ale organismului printre care si actiunea cardiovasculara-hipotensiva, manifesta prin efectele vasodilatatorii si prin actiunea asupra circulatiei periferice. Se mentioneaza ca preparatele de baza de usturoi coboara atit maxima cit si minima presiunii arteriale.
Cercetari recente au stabilit ca usturoiul actioneaza favorabil nu numai in bolile cardiovasculare si in cele de uzura, dar si in alte afectiuni. Astfel, actioneaza ca dezinfectant, expectorant si calmant al spasmelor musculatorii netede, in cazul inflamatiilor bronhoalveolare. Actiunea antimicrobiana si antibiotica a fost evidentiata si in cazul tuberculozei pulmonare. De asemenea , are actiune antimicrobiana asupra florei intestinale provocatoare de diaree, in infectii intestinale, in dizenteria ameobiana si in tuberculoza intestinala.
In literatura de specialitate din Romania se arata ca utilizarea preparatelor din si cu usturoi poate fi extinsa si in alte cazuri decit indicatiile amintite. Se atribuie usturoiului certe proprietati antinicotinice in cazurile intoxicatiilor cronice ale fumatorilor , iar sucul proaspat al acestor plante si al altor specii inrudite opreste dezvoltarea unor tipuri de tumori canceroase.
Se stie ca mierea de salcim contine robinina, acacina (glucozid de natura flavonica) ulei volatil etc. cu actiune si utilizare terapeutica antiseptica si calmanta.Un cardiolog de la Colegiul medical Rajashasa a stabilit dupa citiva ani de studii, ca mierea sporeste cu 56 % rezistenta valvulelor inimii si ale vaselor cu rol asa de important in hemodinamica. Medicul indian recomanda mierea si persoanelor care sufera de varice: valvulele venelor fortificindu-se , coloana de singe venos nu mai cade retrograd spre periferie, ci este impinsa spre inima.
Propolisul este unul dintre produsele apicole cele mai eficiente sub raportul principiilor active transmise de la planta la om. Prezenta acestui produs al albinelor in compozitia preparatului cu usturoi se explica prin elementele sale componente din care preponderente -ca substante active- sunt flavonidele cu nu mai putin de 41 de actiuni terapeutice ( actiunea asupra sistemului capilar privind bioflavonidele, a fragilitatii si permeabilitatii vaselor , influente directe asupra sistemului circulator ca vasodilatator si hipotensiv, actiune diuretica , drenarea bilei, estrogena, obtinindu-se efecte si asupra altor glande cu secretie interna, ca timus, tiroida, pancreas, suprarenale, etc). Acidul ferulic, prezent si el in propolis, isi aduce contributia la actiunea bactericida si bacteriostatica a preparatului respectiv.

Vezi : Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare (I)

 Sursa : Almanahul stuparului

joi, 31 mai 2018

Reteta prevenire -combatere a sclerozei si afectiunilor cardiovasculare

Datorita substantelor naturale compozitionale si a diverselor principii active aflate in unele plante si produse apicole, se confera preparatelor obtinute prin asocierea materiilor prime respective, calitati medicinale deosebite in anumite afectiuni ale organismului uman. Un astfel de preparat natural, bazat pe o tinctura din usturoi( extras cu o solutie hidroalcoolica concentrata) , cu adaus de miere si extract de propolis, se utilizeaza preventiv si curativ pentru combaterea afectiunilor cardiovasculare si in prevenirea sclerozei si a celorlate boli de uzura.
Medicina populara cuprinde numeroase "retete" de produse naturale in care usturoiul-singur sau in amestec cu alte plante si in special cu produse apicole, datorita compozitiei lor chimice variate si extrem de active-constituie un apreciat tratament , pe care oamenii l-au descoperit cu milenii in urma dintr-o necesitate instinctiva de aparare a sanatatii lor. O astfel de reteta este practicata pe scara larga in China si este cunoscuta sub forma de "reteta chinezeasca penteu prevenirea si combaterea sclerozei.

A. Materii prime necesare 
a) pentru prepararea maceratului de usturoi in alcool
-usturoi (bulbi, catei, curatati si tocati)..................125 g
-alcool 96 grade.........................................................125 g
Din aceasta cantitate , dupa 10-15 zile de macerare se obtine, prin presare si strecurare :
-175 g macerat de usturoi in alcool
b) pentru obtinerea extrasului moale de propolis:
-propolis brut, natural, fara impuritati....................43 g
-alcool 96 grade ..........................................................57 g
Se dizolva prin amestec, propolisul in alcool de 96 grade si se evapora alcoolul pina se obtine o pasta moale, cintarind cca 50 g extras de propolis , sub forma de pasta.
Pentru a obtine un extras alcoolic de propolis in concentratie de 30 % se procedeaza astfel:

-din extrasul de propolis sub forma de pasta se iau 30 g si se amesteca cu 70 g alcool de 96 grade din care dupa omogenizare prin amestec, intrebuintam 25 g pentru o doza de tratament
-miere de salcim :50 g

B. Modul de preparare a unei doze de tratament pentru 100 zile =250 ml preparat (cca 3 000 picaturi )

Se amesteca :
-maceratul de usturoi rezultat .........................................175 g
-extrasul alcoolic de propolis in concentratie de 30 % ..  25 g
-miere de salcim ...................................................................50 g
                                  Total preparat ...........250 g

Aceasta cantitate echivaleaza cu 2 700-3 000 picaturi necesare unui tratament pentru o perioada de 100 zile (fara intrerupere)

C. Mod de administrare 
-250 ml-preparat chinezesc -echivalind cu circa 3 000 picaturi este necesar pentru un tratament pe o durata de 100 zile , administrat in picaturi , ziilnic si diferentiat coform schemei:

                                                              Zile in tratament
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ziua                                 1  2  3  4    5    6    7  8   9  10  11  12  13  14  15  16  17  18  19  20  21 22
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Doza in        Dimineata   1  4  7 10  13  15  12  9  6   3   25   1   4     7   10  13  15  12  9    6   3   25
picaturi         Prinz           2  5  8 11  14  14  11  8  5   2   25   2   5     8   11  14  14  11  8    5   2   25
la fiecare      Seara           3  6  9 12  15  13  10  7  4   1   25   3   6     9   12  15  13  10  7   4   1   25
masa
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Picaturile se administreaza in putina apa (o lingurita ) dimineata , la prinz si seara, cu o jumatate de ora inainte de mese.Se respecta doza de picaturi diferentiata pentru fiecare masa , potrivit schemei.
-La fiecare administrare se agita flaconul, inainte de a trage cu pipeta preparatul.
-Dupa 100 zile de tratament continuu cu doz variabila din schema, se face o pauza de 60 de zile , dupa care se reincepe tratamentul (de intretinere).
In a 11-a zi de la inceperea tratamentului se administreaza doza record de cite 25 de picaturi, atit dimineata cit si la prinz si seara. Dupa a 11-a zi de tratament se repeta exact dupa schema din prima zi , respectindu-se ordinea de administrare cantitativa si continuindu-se tratamentul pina la terminarea preparatului obtinut din reteta mentionata .


Urmeaza : Utilizarile si explicarea actiunilor preparatului asupra organismului

SUSA : Almanahul stuparului



vineri, 16 martie 2018

GraVital Juice, un aliat de nadejde


                                    calivita.tuningland.ro

CaliVita a reusit sa extraga esentele a patru superfructe delicioase graviolamangostananopalul si aloe vera, provenite de pe culturi organice, intr-o singura sticla. Rezultatul este GraVital Juice, un aliat de nadejde impotriva tumorilor, bacteriilor, virusilor, fungilor si infectiilor.

                              comanda produsul

DESCRIERE PRODUS

GraVital Juice de la CaliVita este un suc delicios extras din fructe exotice provenite din culturi organice, mai exact acele culturi ce nu sunt expuse actiunilor ierbicidelor, pesticidelor si ingrasamintelor chimice.


Ingrasamintele chimice au inceputa sa fie utilizate in secolul al XIX-lea si folosirea lor a luat de atunci un avant considerabil. Noile descoperiri stiintifice din domeniul chimiei au dus la introducerea ierbicidelor si pesticidelor in agricultura, cu scopul de a obtine recolte mai mari. Acest scop a fost perfect justificabil pana la un moment dat, insa efectele pozitive au fost umbrite de efectele negative asupra mediului inconjurator si a oamenilor ce consuma aceste produse. Astfel a fost rezolvata problema cantitatii dar a aparut o noua problema si anume cea a calitatii produselor alimentare.
Una dintre solutiile gasite pentru aceasta problema a fost intoarcerea la metodele folosite in agricultura de dinainte de introducerea acestor compusi, denumite generic agricultura organica. Prin agricultura organica se obtin fructe care chiar daca nu arata perfect asemeni celor obtinute prin metodele de agricultura moderna, au un continut mai bogat de nutrienti si nu prezinta riscuri de contaminare cu reziduurile chimice folosite in procesul de productie.

Fructele organice folosite pntru obtinerea sucului GraVital Juice CaliVita sunt: Annona muricataAloe barbadensisGarcinia mangostana şi Opuntia ficus-indica.

Annona muricata
 cunoscut si sub numele de GraviolaSoursop sau Guanabana este un arbore tropical vesnic verde ce poate atinge inaltimi de pana la 4 metri. Creste foarte bine pe solurile sarace la altitudini de pana la 1200 de metri. Frunzele sunt alungite cu lungimi intre 6 si 18 cm, de culoare verde inchisa lucioasa, florile fiind de culoare galbuie. Originea acestui arbore este in zona Caraibe si America Centrala, dar datorita multiplelor calitati benefice ale fructului sau, a devenit din ce in ce mai cultivat in multe alte tari tropicale. Fructul Graviola este de culoare verde inchis si prezinta numerosi peri. Forma este ovoida si poate ajunge pana la lungimea de 30 cm. Pulpa fructului este suculenta, acida si aromata si este utilizata pentru obtinerea nectarurilor, sucurilor, bomboanelor, serbetului si ca aromatizant pentru inghetate.

In compozitia fructului Graviola gasim cantitati insemnate de vitamina C, vitamina B1 si B2 precum si cantitati mai mici de minerale.
In literatura de specialitate exista numeroase articole care au ca si subiect fructul Graviola, insa cel mai concludent ramane studiul din 2011 prezentat in revista "Nutritie si cancer" din Statele Unite, in care este prezentata actiunea extractului de Graviola in suprimarea genei care cauzeaza cancerul mamar. Potrivit cercetatorilor, o cura de numai 5 saptamani cu extract de graviola, a redus semnificativ activitatea proteinelor in cancerul mamar si a inhibat cresterea tumorilor cu 32%.
Concluzia oamenilor de stiinta a fost ca, Graviola are capacitatea de a distruge celulele tumorale in cancerul de colon, prostata, mamar, de pancreas si pulmonar si ca actiunea substantelor active din acest fruct permite distrugerea celulelor maligne fara sa le atace pe cele sanatoase.
Printre alte propietati terapeutice ale fructului Graviola, putem enumera potentialul sau antibacterian, antifungic si antioxidant, ceea ce il recomada ca pe un ajutor de nadejde in combaterea febrei, reglarea tensiunii, distrugerea parazitilor intestinali, vindecarea simptomelor tusei si virozelor de orice tip.

Aloe barbadensis mai cunoscuta sub numele de Aloe Vera este o planta suculenta de culoare verde, ce prezinta o tulpina foarte scurta intre 60-100 cm. Florile ei apar vara si sunt de culoare galbena iar planta este folosita in unele regiuni si cu scop decorativ datorita rezistentei in medii aride si a necesitatilor ei reduse de apa. Frunzele sale sunt de culoare verde mergand pana la verde gri si pot inmagazina cantitati mari de apa ce ajuta planta sa supravietuiasca conditiilor aride de mediu. Genul Aloe isi are originea in Africa de Sud, in timp ce Aloe Vera este originara din peninsula arabica. Astazi planta este cultivata in foarte multe tari ale lumii, atat in scop ornamental cat si datorita valentelor sale din alimentatie si cosmetica.
Aloe Vera contine 99 - 99.5% apa si doar 0,5-1% material solid. In compozitia sa au fost descoperite 200 de substante din diverse clase, printre care amintim de acidul salicilic cu efect similar aspirineiaminoacizi ce reprezinta constituientii pricipali ai proteinelorantrachinonele - substante cu efect analgezicenzime - ce faciliteaza digestia si nu in ultimul rand diverse cantitati de minerale.
Studiile de specialitate releva potentialul antibacterian si antiviral din Aloe Vera si de asemeni influenta pozitiva asupra sistemului imunitar si efectele benefice in caz de oboseala ale acesteia.

Garcinia mangostana sau Mangostana mai scurt este un arbore tropical originar din regiunea Indoneziei. El este cultivat in principal astazi in regiunea Asiei de Sud-Est, in statul Kerala din India si in cateva tari din America de Sud. Mangostana este cunoscuta de secole fiind mentionata de chinezi in sec. XV si apoi de catre Carl Linnaeus in studiile sale referitoare la clasificarea plantelor publicate in 1753.
Arborele creste pana la inaltimi de 25 de metri si incepe sa produca fructe dulci, astringente si zemoase, cu vezicule umplute cu lichid, de la varsta de 5-6 ani.
Fructul Mangostana, are numeroase beneficii pentru sanatate si este unul din cele mai delicioase din lume, avand renumele de "regina fructelor" sau "darul zeilor". In compozitia fructului Mangostana se gasesc concentratii mari de xantone, ce exercita activitati biologice unice. Astfel din cele 200 de tipuri de xantone cunoscute, 40 se gasesc in fructul Mangostana. Cele mai importante xantone (o clasa de polifenoli) din mangostana includ: alfa-mangostinul, beta-mangostinul, gama-mangostinul, garcinonele A, C, D, mangostanolul, gartaninul. 
Fructul de Mangostan are putine calorii si este o sursa excelenta de fibre si vitamina C, doar 100 de grame de mangostana asigurand 13% din doza zilnica recomandata de vitamina C. Mangostanul contine si vitamine din complexul B ce au rol esential in procesele metabolice si de asemeni minerale cum ar fi mangan , cupru si magneziu.
In sud-estul Asiei mangostanul este folosit de secole in tratarea afectiunilor aparatului digestiv, in infectii urinare sau ale aparatului reproducator si de asemeni in tratamentul ranilor si inflamatiilor pielii.

Opuntia ficus-indica numita in Mexic si Nopal este o specie de cactus originara din aceasta tara pe al carei drapel se si regaseste ca simbol. Nopalul este cultivat indeosebi pentru utilizarile fructului sau in alimentatie. El reprezinta o sursa buna de hrana in zonele aride, avand nevoie de cantitati mici de apa pentru a se dezvolta, in Mexic de exemplu fiind la nivelul porumbului si a plantei agave ca si importanta economica a culturilor. 
Cea mai valoroasa parte a plantei este fructul de Nopal care apare si se coace in intervalul august - octombrie si are o aroma similara cu cea a pepenului verde. Miezul fructului este dulce, de culoare rosu sangeriu sau alb galbui si contine seminte mici si tari. Din frucet se pot obtine si gemuri sau jeleuri.
Cei mai importanti nutrienti ai fructului de Nopal sunt: aminoacizii (nu mai putin de 17 din care 8 esentiali), vitaminele (betacaroten, vitamina C, vitaminele B1, B2, B3), mineralele (Ca, Mg, Na, K, Fe) si fibre (liginina, celuloza, hemiceluloze, pectina, mucilagii, gume). Datorita continutului bogat in aminoacizi Nopalul poate determina scaderea apetitului, accelerand catabolismul lipidelor si eliminarea acestora din organism. Astfel Nopalul reprezinta o alegere excelenta pentru toti cei care isi doresc mentinerea greutatii corporale.

GraVitalJuice CaliVita este un suc necarbonatat de fructe ambalat in sticle de 946 ml.
Ingrediente: piure din fruct de Graviola organica (31,95%); apa filtrata; suc de Aloe vera organica (28,6%); piure de Mangostana organica (4,76%); Nopal organic (4,76%); agenti gelatinizanti – guma de guar organica, pectina; corector de aciditate – acid citric; aroma de merisoare organice; corector de aciditate – acid ascorbic; indulcitor – stevia organica.

Instructiuni de utilizare: agitati bine flaconul inainte de utilizare; consumati 2 linguri de suc (30 ml) per zi, dizolvate într-un pahar de apa. Nu congelaţi produsul.
               comanda produsul

duminică, 13 martie 2016

Coada calului -remedii naturiste



Coada – calului se găseşte pe câmpuri, terasamente de cale ferată şi povârnişuri. Acea varietate  care creşte pe pământ argilos este cea mai tămăduitoare. Conţine, în funcţie de locul de amplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineînţeles că se va evita plantă de pe ogoarele îngrăşate chimic.
Coada-calului cu rămurelele foarte fine creşte cu precădere în păduri şi liziere. Şi aceasta varietate are puterea de leac. În medicină populară, această plantă medicinală a fost apreciată încă din timpurile îndepărtate, în special datorită forţei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) şi a reuşitelor în cazul bolilor renale şi vezicale grave. Totuşi, ea a fost dată uitării în decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanţa sa anterioară. El a declarată drept „unică, de neînlocuit şi inapreciabila” în cazul hemoragiilor, al vărsăturilor de sânge, al afecţiunilor vezicale şi renale, al pietrei şi nisipului. „În o mie de afecţiuni”, scrie el, „în răni necrozate, chiar în abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obţine performante ieşite din comun. Ea spala, curată, dizolvă, arde, îndepărtează tot ce este stricat. Adesea, planta umedă, caldă este învelită în cârpe ude şi pusă pe locul care trebuie să vindece.”
Preotul elveţian Kunzle afirma că toţi oamenii începând de la o oarecare vârstă ar trebui să ia zilnic că băutura permanenţă o ceaşcă de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice şi nevralgice ar dispărea, fiecare om ar avea un apus de viaţă sănătos. Povesteşte că un bărbat de 86 de ani a fost eliberat datorită unei băi cu aburi de coada-calului de o durere îngrozitoare provocată de o formare de calcul şi că a mai trăit încă mulţi ani. Preotul elveţian mai spune: „Cele mai puternice hemoragii şi vărsături de sânge le va vindeca plantă, luată intern sub formă de ceai, în timp scurt, ba chiar aproape pe loc”.
În locul răcelilor vezicale şi al durerilor spastice nu există un remediu 
mai bun decât o infuzie de coada-calului ai cărei vapori sunt lăsaţi să acţioneze asupra vezici învelindu-se bolnavul 10 minute într-un halat de baie. Repetând această procedură de câteva ori, se produce o dispariţie treptată a râului. Bătrânii care deodată nu mai pot urina şi se zvârcolesc de durere, întrucât urina nu iese deloc sau doar picătură cu picătură. Sunt eliberaţi de chin graţie acestor aburi fierbinţi de coada-calului, fără ca medicul să-i sondeze.

În cazul nisipului la rinichi, al calcului renal şi vezical (pietre la rinichi şi la vezica) se fac bai de şezut fierbinţi cu coada-calului, bându-se în acelaşi timp ceai cald de coada-calului în înghiţituri mici şi ţinându-se urină, pentru a o goli în cele din urmă cu presiune. În acest fel, piatră se elimină de cele mai multe ori. În legătură cu aceste îndrumări am primit scrisori care nu fac decât să confirme cele mai de sus: Metodă a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine şi nu-i mai jenează nimic.
În situaţii în care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, că de exemplu în retenţiile de apă în pericard, în pleura sau în tulburările renale de după scarlatina şi alte boli infecţioase grele cu dereglări în eliminarea apei. După ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atât intern cât şi extern pentru a ajuta funcţionarea normală a rinichilor şi a vezicii urinare.
O singură baie de şezut cu coada-calului face minuni în inflamaţiile bazinetului renal şi în pionefrita. Pentru aceasta se foloseşte – deci numai că uz extern – coada-calului cea înaltă, care are nişte tulpini de grosimea degetului şi creşte în câmpiile mlăştinoase şi păşunile alpine şi care aduce o uşurare în căzut acestor maladii. O doamnă din Innsbruck a zăcut săptămâni şi luni întregi la spitalul din Innsbruck cu o gravă inflamaţie a bazinului renal. Neintrezarind nici un sfârşit al suferinţei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarmă. Am sfătuit-o să facă o baie de şezut cu coada-calului. La puţine zile a sosit o scrisoare: „Mi-ai salvat viaţa. Sunt acasă. Baia de şezut cu coada-calului mi-a luat tot răul, dându-mi forţe noi.” Coada-calului cea înaltă, cu tulpini groase cât degetul, culeasă de pe câmpii mlăştinoase şi păşuni alpine are voie să fie folosită numai pentru bai de şezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasă de pe ogoare, drumuri de ţara şi liziere.
După o naştere grea se poate întâmpla ca la tinerele mame să apară tulburări de vedere, cauza constând bineînţeles în faptul că la naşterea unui copil rinichii femeii au avut de suferit şi ei. Băile de şezut cu coada-calului acţionează din exterior în sensul provocării unei irigări sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, în aşa fel încât tulburările de vedere dispar treptat.
Marele medic german dr. Bohn, adept al lui Kneipp, lauda coada-calului şi puterile sale: ”Pe de o parte, coada-calului este un mijloc împotriva hemoragiilor, pe de altă – şi aceasta în măsura cea mai mare – un leac pentru rinichi. După consumul infuziei de coada-calului se elimină cu uşurinţă şi din abundenţă o urina închisă la culoare. În caz de hidropizie este un remediu rapid şi eficace.” Când un alt mijloc diuretic nu-şi mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante şi se beau 4-5 zile (în cazuri rebele până la 6 zile) în şir câte 5-6 ceşti cu ceai de coada-calului, dar numai în înghiţituri mici, repartizate pe parcursul întregii zile. Practică arată că în cele mai multe cazuri urina se va elimina.
În cazul unor erupţii cutanate (de piele) însoţite de mâncărimi, chiar dacă sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spălaturile şi compresele cu infuzie de coada-calului. Spălaturile şi băile cu coada-calului sunt de folos în cazul inflamaţiilor purulente ale patului unghiilor, în cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al rănilor vechi şi care nu se vindecă, al ulceraţiilor canceroase, al stratului cărnos de la călcâi, al fistulelor şi pecinginei şi al altor eczeme, cât şi al lupusului. Se poate aplica şi plantă opărita, învelită caldă în cârpe. Pentru a combate hemoroizii dureroşi şi nodulii hemoroidali se aplică un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspătă şi se fărâmiţează bine pe un fund de lemn până se formează un terci.
În hemoragii nazale continue se pune o compresă cu infuzie răcită de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta în hemoragiile pulmonare, în metroragii (hemoragii uterine neregulate), în hemoragiile stomacale şi ale hemoroizilor. Aici este nevoie, fireşte de un ceai concentrat. În mod normal se calculează pentru 1 ceaşcă (¼ litru) 1 linguriţă cu vârf de plante, în cazul hemoroizilor se pun însă 2-3 linguriţe cu vârf la 1 ceaşcă. Coada-calului ajuta, combinată cu ventrilica, în combaterea arteriosclerozei şi a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizată drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului.
Tinctura de coada-calului este şi un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se vedea „Mod de folosire”). Picioarele spălate şi uscate bine sunt fricţionate cu această tinctura. În plus, trebuie să se bea zilnic, dimineaţa, pe stomacul gol, ½ oră înainte de micul dejun, 1 ceaşcă de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiraţiei picioarelor şi băile de picioare cu coada-calului (a se vedea „Mod de folosire”). Pentru a combate mătreaţă, părul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, după care se masează cu ulei de măsline de calitate. Mătreaţa va dispărea foarte curând.
Coada-calului amesteca cu sunătoare, opărita şi consumată 1-2 ceşti pe parcursul zilei, în timp ce seara se mănâncă hrana solidă, ajuta împotriva inconştientei urinare. Se recomandă ca apa de gargara în amigdalite, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sângerări ale gingiei şi gingivite, fistule şi polipi în cerul gurii şi gât. Femeile care au scurgeri ar trebui să facă bai de şezut cu coada-calului.
Nu trebuie uitat că această plantă medicinală este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atât în caz de bronşita cronică, cât şi de tuberculoza pulmonară. Prin consumul regulat de ceai se obţine o însănătoşire a plămânului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar şi înlăturarea slăbiciunii generale existente în des cursul bolii pulmonare.
Noile rezultate ale cercetărilor îndreptăţesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, să se presupună că prin utilizarea mai îndelungată a ceaiului de coada-calului, tumorile maligne sunt stopate în creşterea lor şi în cele din urmă făcute să dispară. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau inflamaţiile bursei sinoviale se combat în acest chip. În plus, se folosesc în anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului şi bai de şezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta şi în durerile stomacale spastice, în crizele hepatice (de ficat) şi biliare (ale veziculei biliare) şi în blocajele dureroase care dăunează activităţii cardiace prin presiunea lor ascendentă.
„La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zonă Steier. Era vorba de un fermier de 49 de ani, căruia îi apăruse în talpa o umflătură tare care-i pricinuia dureri mari. Nu mai putea să calce. În spital a fost ţinut câteva zile şi trimis iarăşi acasă. L-am sfătuit să-şi pună comprese cu aburi de coada-calului care dizolvă chiar şi tumorile maligne. Vă puteţi imagina cât am fost de surprinsă când mi s-a telefonat pe 22 decembrie, deci 3 zile mai târziu, că umflatura dispăruse complet. Pielea era niţel flască şi moale la pipăit, iar umflatura tare nu se mai simţea”.
Am putut constata din experienţa ca şi cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul băilor de şezut cu coada-calului, dacă nu au luat naştere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arată coloane vertebrale uzate din cauza vârstei, la care însă nu se vede nici o cauză care să stârnească dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, după cum a dovedit-o experienţa, acţionează ascendent, se plasează în nervii de la suprafaţă care merg de-a lungul şirei spinării şi pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune exercitată de un rinichi asupra nervilor care sunt deschişi. O baie de şezut cu coada-calului îndepărtează imediat, prin efectul său în profunzime asupra rinichilor, presiunea lor ascendentă.
„O femeie în vârstă de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie. În loc să simtă o ameliorare, durerile se accentuaseră şi femeia a înţepenit atât de tare în zona umeri-gât, încât dimineaţă nu se mai putea ridica din pat decât cu ajutorul unei bare pe care soţul ei i-o fixase de plafon deasupra patului. În perioada aceea am ţinut o prelegere la Steyr şi cu această ocazie am cunoscut-o. Vă veţi mira desigur aflând că femeia a scăpat, după o singură baie de şezut cu coada-calului, de toate durerile şi de anchiloza”.
Acelaşi lucru este valabil în legătură cu discopatia pricinuită de mersul cu tractorul. Mişcările zguduitoare nu vătămează discurile intervertebrale, ci rinichii sunt cei dereglaţi din cauza acestui ritm sacadat. Ia naştere de îndată o presiune ascendentă, pe care băile de şezut cu coada-calului o îndepărtează.
„O doamnă din Elveţia este de câţiva ani ţeapănă cu un băţ din cauza vertebrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din Gallspach au adus o ameliorare pasageră, nici pe departe însă o vindecare. Am cunoscut-o din întâmplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingător că va face baie de şezut cu coada-calului după întoarcerea acasă. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie: După 10 minute de baie caldă de şezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Şi nici n-a mai revenit vreodată, după cum am avut ocazia să aud după mulţi ani.”
Marele neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune în scrierile sale: „Două treimi din toţi bolnavii de nervi nu ar ajunge la sanatorii, dacă rinichii lor ar fi sănătoşi.” De atunci am putut să sfătuiesc mai mulţi oameni nefericiţi, care din cauza dereglărilor rinichilor sufereau de depresiuni, mânii (idei fixe) şi accese de nebunie, să facă bai de şezut cu coada-calului şi să-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe lângă urzică şi coada-şoricelului, şi ceaiul de coada-calului, dimineaţa şi seara câte o ceaşcă.
În tulburările renale grave însoţite de toate efectele secundare trebuie încredinţat pentru băile de şezut coada-calului proaspătă; cel mai bine, după cum am mai menţionat, cea înaltă de pe câmpurile mlăştinoase. Pentru 1 baie este necesară o găleată de 5 litri plină cu plante (a se vedea „Modul de folosire” ca şi „Bai de şezut”). În timpul băii de şezut, rinichii trebuie să stea sub apă – durata băii:20 minute! A nu se şterge după baie, ci a se intra în halatul de baie şi a transpira 1 oră în pat, abia apoi a se îmbrăca lenjeria de noapte uscată. Reîncălzita, baia de şezut mai poate fi folosită de 2 ori.
Moduri de folosire:
– infuzie: 1 linguriţă (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apă – se opăreşte, se lasă să stea puţin.
– compresa cu aburi: 2 mâini pline de coada-calului se pun într-o sită care se agăţa peste un recipient de apă clocotită. Când plantele sunt fierbinţi şi moi, se învelesc într-o pânză de în şi se aplică pe locul suferind. A se împacheta neapărat cald! A se lăsa să acţionează mai multe ori sau peste noapte.
 tinctura: 10 grame de coada-calului se lasă la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secară. Se lasă să stea 14 zile la soare sau alta sura de căldură. Se agită zilnic!
– bai de şezut: 100 grame de coada-calului se lasă peste noapte în apă rece, în ziua următoare maceratul se înfierbântă până de în clocot şi să adăugă la apă de baie. Durata băii – 20 minute. A nu se şterge după baie, ci a se intra umed în halatul de baie, a transpira 1 oră în pat. Apa băii trebuie să acopere rinichii.
– compresa cu terci: Coada-calului proaspătă este spălată bine şi fărâmiţata pe un fund de lemn până se formează un terci.

duminică, 10 ianuarie 2016

Curatarea colonului




Mixtură din 2 ingrediente pentru curăţarea colonului. Elimină kilograme întregi de murdărie din sistemul digestiv!
Un şir întreg de boli pot fi tratate şi prevenite prin eliminarea mucusului, acumulărilor fecale şi a paraziţilor.
Timp de 70 de ani de viaţă intestinul nostru procesează 100 de tone de mâncare şi 40.000 de litri de lichide. Drept urmare circa 7 kg de acumulări fecale şi substanţe toxice se acumulează în stomac. Acestea ne contaminează sângele şi cauzează un prejudiciu iremediabil organismului nostru.
Constipaţia deasă, metabolismul anormal, diabetul, pierderea sau acumularea bruscă a greutăţii, bolile de stomac şi de rinichi, problemele de vedere şi de auz, problemele de piele, păr şi unghii, precum şi alte boli, începând cu artrita şi terminând cu cancerul sunt nişte indicatori că intestinele noastre nu sunt curate.
Clisma poate curăţa doar o mică parte a colonului – 40-50 cm, iar un tratament profesionist de curăţire a intestinului cu echipament special este scump, necesită mult timp şi afectează intestinul.
Consumul a 1-3 linguri de făină de seminţe de in zilnic timp de 3 săptămâni poate curăţa complet intestinul de mucus, de acumulări fecale şi de paraziţi, menţinând în acelaşi timp o microfloră intestinală normală!
Această metodă duce la normalizarea rapidă a greutăţii şi la arderea grăsimilor, având de asemenea efecte pozitive asupra normalizării metabolismului lipidic. Făina de seminţe de in absoarbe şi elimină toxinele din organism şi reduce nivelul colesterolului din sânge.
Indicaţii:
inflamaţia tractului respirator superior şi a tractului gastrointestinal
ulcerul gastric, stomacal, duodenal şi al colonului
bolile tractului urinar, infecţii, cistită, pielonefrită
obezitate, dereglarea metabolismului lipidic
Reţeta mixturii din făină de seminţe de in:
Consumaţi această mixtură în loc de micul dejun timp de 3 săptămâni.
Săptămâna 1: 1 lingură de făină de seminţe de in în 100 ml de chefir
Săptămâna 2: 2 linguri în 100 ml de chefir
Săptămâna 3: 3 linguri în 150 ml de chefir

Important :
Dacă în magazinele din zonă nu se găseşte această făină, atunci cumpăraţi nişte seminţe de in şi fărâmiţaţi-le foarte fin. Nu exageraţi cu cantităţile, inul fărâmiţat se poate altera rapid, deci fărâmiţaţi doar atât cât veţi consuma în ziua respectivă. Preparaţi o porţie nouă în fiecare dimineaţă.
În afară de aceasta este necesar să consumaţi cel puţin 2 litri de apă pe zi, iar pentru un rezultat şi mai bun puteţi consuma un amestec de apă şi miere de albine.
Întreaga procedură ar trebui urmată o dată pe an.

luni, 21 septembrie 2015

Mierea de Manuka -antibiotic natural


Comisioanele obtinute din vinzarea produselor din magazinele online de pe acest site sunt folosite pentru tratamentul bolilor de care sufera fratele meu : schizofrenie, diabet, hepatita C, cancer ficat, cancer colon
Mierea de manuka este o miere cu proprietati antibacteriene iesite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut si avand uneori o eficienta chiar si de 50 de ori mai mare decat antibioticele obisnuite din farmacii. Puterea vindecatoare a mierii de manuka se datoreaza unui compus, dihidroxiacetona care se regaseste in concentratii foarte mari in florile de Manuka, un arbust din Noua Zeelanda.
                                              plantum.ro
Este o miere delicioasă, densă, de culoare portocaliu inchis si un gust foarte aromat si usor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană iesita din comun, fiind de altfel cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă și Australia, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka, denumit științific Leptospermum Scoparium din familia Myrtaceae.

Proprietățile terapeutice ale mierii de manuka

Toată lumea știe că mierea este foarte bună pentru sănătate și că ajută la ameliorarea și vindecarea a numeroase afecțiuni. De fapt, cuvântul medicină își are originea din cuvântul mead (vin de mierea sau bătură din miere). Mierea de manuka este unul din cele mai eficiente medicamente oferite de natură, si desi este mai greu de gasit in Romania este bine să o aveți mereu în cămară fiind studiile facute pe ea au aratat ca poate fi cu mult mai puternica decat antibioticele clasice din farmacii. De exemplu studii medicale au evidentiat capacitatea mierii de Manuka de a distruge bacterii precum Staphylococcus aureus sau MRSA, fiind de până la 50 de ori mai mare decât a antibioticelor obișnuite.
Toate tipurile de miere protejează împotriva daunelor cauzate de bacterii iar unele stimulează chiar si producerea de celule, favorizând astfel repararea țesuturilor afectate de infecții. În plus, mierea are acțiune antiinflamatorie, care poate reduce rapid durerea și inflamația. Dar nu toate tipurile de miere au aceleași proprietăți. Calitatea antibacteriană a mierii depinde de tipul de miere precum și de momentul când a fost culeasă. Unele tipuri pot fi de 100 de ori mai puternice decât altele din punct de vedere al proprietăților antibacteriene.

Componentele mierii de manuka

Toate tipurile de miere conțin o enzimă numită glucozoxidază. Această enzimă, care este introdusă în miere datorită albinelor, eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic. Mierea de manuka are insa si alte componente care îi conferă calități antibacteriene exceptionale.
Mierea de manuka este o adevărată minune a naturii, deoarece pe langa peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică. Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG). MG este un component care se mai regăsește si în alte tipuri de miere, dar în catități mult mai mici decat in mierea de manuka. În mierea de manuka MG rezulta din conversia altui compus – dihidroxiacetona – care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.
Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană. Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.
Producătorii de miere au dezvoltat o scală de evaluare a puterii mierii de manuka. Evaluarea se face pe baza factorului unic al mierii de manuka. Acest factor unic de evaluare (UMF = Unique Manuka Factor) corespunde concentrației de MG.
Nu toate tipurile de miere care sunt etichetate ca miere de manuka conțin concentrații semnificative de MG. Pentru a fi considerată suficient de puternică pentru a avea proprietăți terapeutice, mierea de manuka trebuie să aibă un factor unic de cel puțin 10.
Mierea cu factor peste 10 este etichetată drept mierea de manuka activă.
În scopuri curative sau în medicina de prevenție este bine să utilizați miere de manuka activă cu factor 10+, 15+ sau 20+.
Dacă doriți doar o miere foarte bună, pe care să o mâncați pe pâine sau să o folosiți la ceai, puteți folosi și mierea cu factor mai mic de 10.

La ce este bună mierea de manuka și cum se folosește

Mierea de manuka activă se poate lua de două sau trei ori pe zi, câte o linguriță. Se poate adăuga în ceai sau cafea, dar aveți grijă să nu fie fierbinte.
Pentru afecțiunile de tipul ulcerelor stomacale, puneți o ligură de mierea pe o felie de pâine și consumați-o cu o oră înainte de masă dar și imediat înainte de culcare. Acest lucru permite mierii să acționeze în timpul somnului și să protejeze mucoasa în timpul mesei. Au fost efectuate studii care arată că mierea de manuka activă inhibă creșterea bacteriei Helicobacter Pylori, care cauzează ulcerele stomacale. Mierea de manuka activă de 8 ori mai eficientă în acest tratment decât price altă miere normală.
Pentru răni externe ușoare, cum sunt tăieturile, sau pentru arsuri ușoare mierea de manuka este foarte eficientă. Se aplică mierea direct pe rană apoi se aplică un pansament. Ceea ce este cu adevărat excepțional la miere și în special la mierea de manuka activă cu un factor de 10+ sau 15+ sau 20+, este faptul că atunci când este aplicată extern creează un strat subțire protector, iar când bandajul este înlăturat, stratul de piele nou, care se formează, nu este afectat, iar vindecarea are loc mai rapid.
Un studiu publicat în 2003 în European Journal of Medical Research declară că mierea de manuka activă folosită sub pansament în rănile post-operatorii a avut o rată de success de 85% în tratarea rănilor comparativ cu 50% pentru cremele obișnuite cu antibiotice.
În 2007, o analiză realizată pe pacienții unui spital din Noua Zeelandă a arătat că pacienții care aveau infecții cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină la care s-au aplicat pansamente impregnate cu miere de manuka activă, s-au vindecat mai repede.
De altfel, mierea de manuka activă este folosită în multe spitale din toată lumea, atunci când nici un ant tratament cu antibiotice nu mai are efect asupra infecțiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, leziuni sau alte afecțiuni ulcerative externe, sau în infecțiile cu Helicobacter Pylori (bacterie ce cauzează ulcerul de stomac), E Coli, Staphylococcus Aureus (cea mai comună cauză a infecțiilor rănilor) și Streptococcus Pyogenes (bacterie dificilă, desea rezistentă la antibiotice, care inflamează și cauzează durerile în gât). Mierea de manuka este foarte eficientă pentru diferite afecțiuni ale pielii precum arsuri, răni, dermatite, eczeme, abcese, dar și pentru inflamații și infecții de tipul durerilor în gât, etc.
Într-o bază de date ce cuprinde medicamentele naturale mierea este menționată ca fiind eficientă în tratarea arsurilor și rănilor. Studiul Cochrane notează că mierea poate reduce timpul de vindecare în arsurile ușoare comparativ cu pansamentele tradiționale.

Un alt studiu recent sugerează că mierea de manuka poate fi eficientă în prevenirea gingivitei și a altor afecțiuni parodontale, prin reducerea acumulării de placă dentară.
De asemenea, mierea de manuka este eficientă în vindecarea mai rapidă a diareei cauzate de bacterii. Studiile arată că mierea ajută la rehidratarea organismului în timpul diareei și că bacteriile care cauzează diareea sunt sensibile la acțiunea antibacteriană a mierii. În plus, mierea este hranitoare și ajută la revitalizarea organismului.
De asemenea, este eficientă și în următoarele afecțiuni:
– prevenirea și tratarea cancerului
– reducerea concentrațiilor mari de colesterol
– reducerea inflamațiilor sistemice
– tratarea infecțiilor de la nivelul ochilor, urechiii, gâtului sau sinusurilor
– tratarea unor afecțiuni gastrointestinale (gastrite, ulcere), în principal a celor cauzate de Helicobacter Pilori.
Mierea de manuka utilizată pentru tratarea rănilor trebuie să fie foarte pură, special sterilizată și preparată pentru acest scop.
Se poate spune că borcanul cu miere de manuka trebuie să facă parte din trusa de prin ajutor și, de asemenea, primul aliat în lupta împotriva infecțiilor.
Proprietățile antioxidante ale mierii de manuka: Una din cele mai uimitoare beneficii ale mierii de manuka este potențialul său antioxidant. Mierea de manuka ne protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi. Procesul prin care mierea de manuka încetinește procesele oxidative din organism asociate cu multe afecțiuni degenerative, nu este încă pe deplin înțeles. Cercetări recente ale Universității din Illinois susține faptul că, cu cât mierea este mai închisă la culoare, cu atât ea este o mai bună sursă de antioxidanți.
                                           plantum.ro
În 2010, Comitetul științific al National Cancer Institute din Statele Unite a aprobat propunerea de utilizare a mierii de manuka in stitale pentru reducerea inflamației esofagului asociată cu chimioterapia.
Un alt posibil beneficiu al mierii de manuka este acela că, spre deosebire de antibioticele clasice, în cazul mierii nu se dezvoltă bacterii rezistente. Aceste bacterii rezistente apar adesea după expunerea la antibioticele clasice, iar pentru tratarea infecțiilor cu acest tip de bacterii trebuie folosite antibiotice mai puternice, specifice.
Posibile reacții adverse ale mierii de manuka
Posibilele reacții advese ale mierii de manuka sunt:
– reacții alergice, în special la persoanele care sunt alergice la înțepăturile de albine
– risc de creștere a concentrației de glucoză din sânge
– posibile interacțiuni cu anumite medicamente chimioterapice.
Avertizare: Conform Dr. Ron Fessenden consumul zilnic de miere de manuka nu este recomandat persoanelor diabetice sau cu risc de apariție a diabetului, datorită concentrațiilor mari de metilglioxal, care poate induce complicații ale diabetului.
Aici gasiti  mierea de manuka : Produse si remedii naturiste
SURSA : http://www.frunza-verde.ro/

miercuri, 13 mai 2015

Papadia: proprietati terapeutice

Floare de papadie
     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.
Vegis
Proprietatile terapeutice ale papadiei
Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.
Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.
Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  Vegis

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.
In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.
Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.
Siropul de papadie – Preparare
Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.
Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.
A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern


Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern
Papadie infloritaa) Infuzie de papadie
Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.
b) Decoct de papadie

Vegis

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.
c) Salata de papadie
Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.
d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie
Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern
a) Infuzie din flori de papadie
Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).
b) Decoct de papadie
                                                Vegis
Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.
c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie
Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.
d) Decoct din radacini de papadie
Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.
e) Suc din radacini de papadie
Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.
f) Bai locale cu decoct din radacini
Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.
g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata
Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie
SURSA : http://www.pro-sanatate.com/
                                          Vegis