Papadia: proprietati terapeutice

     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.

Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.

Proprietatile terapeutice ale papadiei

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.

Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.

Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.

In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.

Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.

Siropul de papadie – Preparare

Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.

Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.

A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.

Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern

Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern

a) Infuzie de papadie

Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.

b) Decoct de papadie

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.

c) Salata de papadie

Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.

d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie

Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern

a) Infuzie din flori de papadie

Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).

b) Decoct de papadie

                                                

Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.

c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie

Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.

d) Decoct din radacini de papadie

Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.

e) Suc din radacini de papadie

Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.

f) Bai locale cu decoct din radacini

Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.

g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata

Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie

SURSA : http://www.pro-sanatate.com/

                                          

Patrunjelul aliment medicament

Patrunjelul este considerat cea mai populara garnitura din lume. Patrunjelul a fost initial cultivat in Europa si Orientul
Mijlociu, dar a devenit esential in bucataria americana. Aceasta planta are beneficii remarcabile de vindecare si purificare a sangelui care o clasifica in calitate de superaliment.

Patrunjelul a fost respectat dea-a lungul istoriei si a fost folosit atat pentru scopuri culinare, cat si pentru cele medicinale. Grecii faceau coronite de patrunjel pentru a le acorda campionilor lor sportivi. A fost utilizat pentru celebrarea Pastelui evreiesc, ca semn al renasterii din primavara. Romanii il utilizau pentru a deodoriza cadavrele inaintea funerariilor.

                                    

Patrunjelul contine o combinatie unica de nutrienti care il fac un puternic superaliment. Uleiul volatil contine miristicina, limonen, eugenol, iar alfa-tujenul s-a demonstrat ca inhiba formarea celulelor tumorale. In plus, patrunjelul este bogat in flavonoizi – inclusiv apiina, apigenina, crizoeriol si luteolina care au puternice proprietati antioxidante.

Patrunjelul mai contine de trei ori cantitatea de vitamina C pe volum comparativ cu portocala. Vitamina C este extrem de importanta pentru functia imuna si mentinerea tanara a pielii si a articulatiilor. In plus, contine antioxidantii carotenoizi, luteina si zeaxantina, care amplifica functionarea ochiului si ajuta la neutralizarea vatamarilor provocate de radiatia ultravioleta.

Patrunjelul este superbogat in clorofila

Patrunjelul este superbogat in clorofila, substanta ce produce energia care confera plantelor si ierburilor culoarea lor verde caracteristica. Clorofila ajuta la alcalinizarea corpului, la purificarea sangelui si la formarea noilor globule rosii. In plus, clorofila si flavonoizii din patrunjel ajuta la amplificarea formarii de glutation. Niveluri inalte de glutation celular ajuta corpul la detoxifiere si vindecare eficiente.

Prin aceste proprietati, patrunjelul este capabil sa imbunatateasca proprietatile de oxigenare ale celulelor. Oxigenare sporita=energie celulara sporita=mecanisme de detoxificare si vindecare amplificate.

Patrunjelul este o sursa fantastica de acid folic, care este crucial pentru abilitatea lui de a reduce nivelurile de homocisteina. Homocisteina este un mediator inflamator care este corelat cu boala cardiovasculara si degenerarea creierului. Acidul folic este de asemenea important pentru femeile insarcinate si joaca un rol critic in dezvoltarea fetala. Este de asemenea un important factor nutritiv pentru prevenirea cancerului.

Patrunjelul este de asemenea cunoscut ca un diuretic puternic ce reduce presiunea sanguina si amplifica functionarea rinichilor. Patrunjelul sporeste indeosebi eliminarea sodiului si a apei prin urina si sporeste reabsorbtia potasiului in rinichi. Aceasta functie este deosebit de folositoare pentru oricine cu o circulatie sanguina cu probleme, umflarea membrelor, celulita si alte probleme cardiovasculare.

Patrunjelul facut suc se crede ca stimuleaza contractiile uterine in perioada travaliului natal. Acest suc a mai fost folosit si pentru a amplifica textura pielii si parului. Se mai crede ca reduce inflamatiile si formarea de mucus in corp. De aceea multi vad rezultate atunci cand folosesc patrunjelul pentru a reduce simptomele de astm, alergii, bronsita si infectii ale tractului urinar.
Continutul bogat in clorofila improspateaza mirosul corporal si pe cel al respiratiei. Clorofila actioneaza ca antimutagen si reduce numarul de bacterii ce provoaca mirosul si care sunt responsabile pentru producerea mirosului urat corporal si al respiratiei. Patrunjelul se combina bine cu usturoiul si ceapa, si reduce puternicul miros corporal cu tenta de acru pe care aceste alimente bogate in sulf se stie ca il produc.

Patrunjelul inmuiat in otet de mere este deosebit de folositor in reducerea mirosului corporal si imbunatatirea functiei digestive. Acizii naturali, clorofila si enzimele prezente in aceasta combinatie alimentara, toate actioneaza in sinergie pentru a amplifica actiunea microflorei intestinale. Acesta este unul dintre cele mai bune ajutoare pentru neutralizarea refluxului acid, gazelor si balonarii.
citeste : Ceaiul de musetel, proprietăti impresionante pentru sănătate

SURSA : http://viataverdeviu.ro/

                                            

Urzica - aliment si medicament

Cu ceai de urzica vitaminizezi, detoxifiezi si mineralizezi organismul. De asemenea, consumul ceaiului de urzici combate si astenia de primavara. Te ajuta sa scapi de matreata si de caderea parului. Este unul dintre ceaiurile cele mai bogate in substante benefice si compusi activi si are efecte extraordinare pentru sanatatea oamenilor.

Numele urzica(urtica dioica) provine de la cuvântul „uro” ce înseamnă „eu ard” si ugerează senzaţia de usturime ce apare la atingerea plantelor.
Desi nu este deloc prietenoasă cu pielea noastră, urzica are incredibil de multe beneficii pentru corpul omenesc si au fost folosita in multe zone de sute de ani ca aliment, plantă medicinală, ceai de urzici tonicenergizant sau ca materie primă pentru obţinerea firelor pentru ţesături. Urzicile sunt o excelentă sursă de proteine, fier şi alte minerale esenţiale pentru organism. Deasemenea sub formă de tincturi sau de ceai, urzicile au fost folosite în medicina tradiţională pentru a face părul să fie mai strălucitor şi mai puternic, sau pentru a curăţa sângele. În Grecia antică erau folosite în tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.

Componentele naturale ale frunzelor de urzici

Urzicile sunt printre cele mai bogate plante in substante benefice pentru corpul uman fapt ce a determinat nutritionistii sa-l recomande ca aliment sau planta medicinala pentru detoxifierea si pentru regenerarea organismului. Contin substante de natura proteica si glucidica, un numar incredibil de aminoacizi, vitaminele B2, K si C, polivitamina A, acid pantotenic, beta caroten, saruri de calciu, fier, siliciu, magneziu, potasiu,amine, cetone, steroli si multe altele in cantitati mai mici. Proprietăţile antiinflamatorii sunt datorate prostaglandinelor.

                         

Ceaiul de urzica – Beneficii

– ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele

– fiind bogat in minerale si vitamine, este execelnt pentru vitaminizarea, remineralizarea si echilibrarea sistemului de aparare al organismului.
– elimina starile de anemie, ce apar mai ales primavara
– ajută la reducerea retenţiei de apă, sunt în particular foarte eficiente în sindromul premenstrual şi menoragie
– stimulează lactaţia şi este ajută la recuperarea energiei după naştere
– cu ceai de urzici se creşte concentraţia de testosteron în mod natural, crescând vitalitatea la bărbaţi
– este diuretic, crescând secreţia de acid uric, dar în acelaşi timp este eficient în tratamentul enurezisului nocturn
– contine sterolii, componente din frunzele de urzici, reduc activitatea dehidrotestosteronului, care cauzează afecţiuni ale prostatei
– prin acţiunea antiinflamatoare ceaiul de urzici reduce simptomele cauzate de artrită. Cantităţile însemnate de bor şi siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor în reducerea durerilor provocate de osteoartrite, tendinite, bursite, artrita reumatoidă sau guta. Frunzele pot fi folosite si pentru a obţine o pastă care se poate aplica directe pe locurile dureroase
– proprietăţile antihemoragice pot fi utile în hemoragiile interne sau în tratarea rănilor sau tăieturilor de mici dimensiuni
– actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor
– are efect benefic in bronsita si astm
– magneziul din urzici moderează durerea cauzată de fibromialgie
– conţine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii
– are proprietăţi analgezice
– se poate folosi ceai de urzici ca tonic feminin, mai aels pentru femeile tinere, aflate la începutul menstrutiei şi pentru femeile în vârstă aflate la menopauza;

Ceai de urzica – uz extern

Cu ceai de urzica se activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea lor fiind folosit cu precadere in tratamentele de natura cosmetica.Se ştie ca folosind ceai de urzici puteţi îmbunătăţi aspectul tenului, făcându-l mai curat şi mai sănătos. Deasemenea compresele cu ceai de urzici ajuta la cicatrizarea ranilor

Tratament cu ceai de urzici impotriva matretii si caderii parului

Un tratament cu ceai de urzica combate matreata si tonifiaza firele de par.Acest tratament presupune o cantitate de urzici proaspete sau uscate de aproximativ 1,5kg de frunze (cat puteti lua cu ambele maini de 8-10 ori) care se pun intr-o oala de 5-6 litri plina cu apa rece si apoi se pun pe foc mic si dupa ce ajung la fierbere, se mai lasa sa stea 5-7 minute apoi sa ia oala de pe foc si se lasa la racit. Cu acest amestec se spala parul de 3 ori in doua saptamani.
In cazul in care folositi radacini de urzici, se iau doua maini pline cu radacini de urzici si se lasa sa stea o noapte in apa rece, apoi a doua zi se pune vasul pe foc pana da in clocot si apoi se lasa sa mai fiarba 8-10 minute. Se foloseste saptamanal iar pentru spalatul pe cap ar trebuie folosit doar sapun medicinal.

Cum se prepara corect ceaiul de urzica?

Ceaiul de urzica se prepara prin oparire sau infuzie, astfel incat planta sa nu isi piarda proprietatile curatorii. Peste o lingura de urzici se toarna o ceasca de apa clocotita, se acopera pret de cateva minute, dupa care se strecoara. In caz ca se doreste pregatirea unei cantitati mai mari se va repeta procedeul folosind 4-5 linguri cu frunze uscate de urzici la un litru de apa fiarta.Se consuma zilnic pana la patru cesti de ceai, cu inghitituri mici, fara sa se adauge zahar. In mod normal daca bei zilnic 2-3 cani cu acest ceai vei slabi cam 2kg pe saptamana insa pentru un efect maxim o data inceputa cura de slabire cu ceai de urzici nu trebuie intrerupta timp de 30 de zile. Un pahar de ceai de urzici combinat cu ceai de coada soricelului pe zi ajuta si la toniefierea stomacului

Ceai de urzica – contraindicatii si efecte adverse

Dacă urmaţi un tratament cu medicamente, consultaţi medicul înainte de a începe un tratament cu ceai sau tinctură de urzici. Unele medicamente pot interacţiona în mod negativ cu planta. Datorită proprietăţilor de detoxifiere, urzicile pot provoca, la unele persoane, un uşor discomfort gastro-intestinal.
Datorita actiunii diuretice,un consum in exces de urzici poate cauza un dezechilibru electrolitic. Pentru cei care consuma frecvent urzica este recomandat sa aiba grija ca dieta lor zilnica sa contina destul potasiu.Cercetari recente de laborator au dovedit ca urzicile determina contractii ale uterului, din acest motiv fiind recomandat ca femeile insarcinate sa se fereasca de consumul de urzica.

Precautii

Este important ca atunci cand culegeti urzicile sa purtati manusi fiindca tepii urzicilor contin histamine ce provoaca dureri ce persista cateva ore.

Sfat medical

Avand o influenta benefica pentru pancreas, ceaiul de urzici scade si nivelul glicemiei, vindeca bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia urinara patologica. Deoarece are un usor efect usor laxativ, este recomandat mai cu seama pentru o cura de primavara.

SURSA : http://www.frunza-verde.ro/

                                         

Astragalus - planta medicinala complexa

Astragalus este una dintre cele mai complexe plante medicinale cuprinzand o combinatie complexa de polizaharide, glicoside triterpene, flavonoizi, amino acizi si minerale trasoare. Administrat in doze terapeutice, Astragalus reface pana la normal numarul de celule T (o forma specifica de celule albe) la pacientii bolnavi de cancer, SIDA etc. Polizaharidele din Astragalus stimuleaza activitatea corticala a pituitarei-adrenale si reface numarul de celule rosii fabricate in maduva oaselor in cazul leucemiilor. S-a mai demonstrat de asemenea ca Astragalus stimuleaza productia proprie de interferon a organismului, fiind astfel util in tratarea bolii Alzeimer, Hepatita C, suport pentru chimioterapie si intarirea functiei imunitare.

Astragalus (Astragalus membranaceus) este utilizat de mii de ani in Medicina Traditionala Chineza, uneori in combinatii cu alte imunostimulatoare. Astragalus contine antioxidanti specifici care protejeaza celulele impotriva degradarii de catre radicalii liberi care sunt by-produsi ai conversiei energetice la nivel celular. Astragalus are o actiune deosebita in protejarea si intarirea sistemului imunitar,  in general si are actiuni foarte clare in boli specifice. Pentru sistemul imunitar stimuleaza limfocitele T şi celulele “ucigase naturale” NK, mareste productia de imunoglobuline (IgA, IgG). Spectrul de actiune imunostimulator insa mult mai larg incluzand: gripa, infectii ale tractului respirator, hipertensiune arteriala, inflamatii, diabet, boli hepatice inclusiv Hepatita C, Cancer.

Are de asemenea activitati anti-virale (inclusiv virusurile de Hepatita), anti-bacteriene (inclusiv diferite forme de streptococ) anti-inflamatoare, diuretice (ajuta la eliminarea fluidelor din organism). In Statele Unite, cercetatorii au condus cu succes investigatii care au condus la concluzia ca Astragalus poate fi un tratament alternativ pentru persoanele bolnave de cancer al caror sistem imunitar este compromis de chimioterapie si radioterapie.

Astragalus este de asemenea un tonic general, atat pentru femei cat si pentru barbati. Unic pe piata la potenta de 9.000 mg per capsula si administrat in dozele zilnice specific stabilite, ASTRAGALUS 9000 este recomandat in afectiunile unde este nevoie de o actiune rapida si puternica. Pentru intretinere, 1 capsula pe zi de ASTRAGALUS 9000 confera beneficiul sigurantei ca va avea un efect benefic cert.

Consultati medicul dvs. daca suferiti de o afectiune sau luati medicamente prescrise pe reteta. A nu se administra in caz de sarcina sau lauzie.

SURSA  :http://www.farmaciacanadiana.ro/

                                      

Pentru barbati - Ghimpele (Xanthium spinosum) - beneficii şi proprietăţi

Ghimpele este răspândit în multe zone din Europa şi Africa şi este un arbust scund de pădure. Frunzele „veşnic verzi" nu sunt frunze adevărate, ci nişte dilatări ale tulpinilor.

Câte o floare mică şi albă apare în mijlocul fiecărei frunze primăvara, urmată toamna de un fruct mic şi roşu,  asemănător cireşei. Fiecare frunză are un vârf ascuţit şi, deoarece planta ajunge abia până la genunchi, a fost poreclită „ilica genunchiului". În România creşte la marginea drumurilor şi în terenuri neîngrijite, pe lângă garduri.

În fitoterapie este utilizată partea aeriană a plantei, în special tulpina înflorită, care se recoltează de la sfârşitul lui iunie până în septembrie- octombrie.

sus

Compoziţie

Dintre elementele chimice cele mai importante ale plantei sunt: ulei esenţial, săruri de acizi graşi, calciu şi potasiu, acid cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanină), ulei volatil şi beta- sitosterol.

sus

Acţiune

Principalele proprietăţi ale ghimpelui sunt: decongestiv, aperitiv, diuretic, antiinflamator, anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral şi stimulant al pereţilor venelor.

sus

Indicaţii terapeutice

Sub formă de infuzie, decoct sau tinctură, ghimpele este recomandat în caz de adenom de prostată, afectiunile aparatului urinar, ascită, boli infecţioase, cancerul prostatei, cistite, citopielite, edeme, gută, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiază renală, microlitiaza biliară, nefrite, prostatite şi pielonefrită.

Prin spălături locale cu infuzie se pot ameliora hemoroizii.

De asemenea, extractul de ghimpe se regăseşte şi în compoziţia a numeroase unguente pentru masaj,  destinate tratamentului varicelor.

sus

Precauţii şi contraindicaţii

A nu se utiliza în sarcină şi alăptare.

Supradoza poate produce vărsături şi hipotensiune arterială.

A nu se utiliza în combinaţie cu inhibitori de monoaminooxidazâ (antidepresive) sau cu medicamente pentru hipertensiune sau adenom de prostată.

Este contraindicat ca în timpul tratamentului cu această plantă să se consume condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, murături, băuturi alcoolice.

Nu s-au semnalat încă efecte adverse, însă se recomandă să  cereţi sfatul unui specialist înainte de a urma tratamentul.

SURSA:http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/ghimpele-xanthium-spinosum-11831800/

Radacina acestei plante determina celule canceroase sa se sinucida

RADACINA ACESTEI PLANTE DETERMINA CELULELE CANCEROASE SA SE SINUCIDA! IATA DESPRE CE ESTE VORBA!
Spre deosebire de chimioterapie, care ucide toate celulele, radacina de papadie distruge doar celulele afectate de cancer. 

Radacina de papadie contine potasiu, Vitamia A, fier, calciu, acid folic, magneziu si Vitamia C. Are proprietati diuretice, stimuleaza secretia bilei, curata ficatul, ajuta la tratarea alergiilor si este un aliat excelent pentru scaderea colesterolului. 

Radacina de papadie poate avea beneficii uriase pentru pacientii de cancer. Prima faza a cercetarilor a aratat cum radacina de papadie a fortat o celula canceroasa de sange, foarte agresiva si rezistenta la tratament, sa comita suicid. In acelasi timp, celulele sanatoase raman neatinse. 

Oamenii de stiinta au descoperit ca un tratament repetat cu o doza mica a fost eficient in uciderea majoritatii celulelor canceroase.

Pentru tratarea cancerului se foloseste pulberea de radacina de papadie. Radacinele scoase din pamant se lasa la uscat la soare. Cand radacina trosneste intre degete, este suficient de uscata si poate fi transformata in pulbere. Pastrati pulberea intr-un borcan cu capac, la loc uscat.

Se ia 1 lingurita pe zi amestecata cu apa sau suc de legume si fructe. Dupa trei saptamani, majoritatea durerilor vor disparea iar in cateva luni, starea de sanatate se va imbunatati considerabil. 

SURSA: lataifas.ro