Sunatoarea - beneficii

Denumirea stiintifica : Hypericum perforatum
Denumiri populare :   drobisor, iarba singelui, neruju, pojarnita, sunaica
Se recolteza :            florile, tulpinele subtiri
Perioada :                 iunie-septembrie

   Sunatoarea cu florile ei galbene se intilneste mai ales in zona deluroasa. Este foarte buna in afectiuni stomacale, infectioase, diskinezii biliare, depresii.
   S-a descoperit recent ca este un bun sedativ natural , inducind o stare de relaxare. Este de preferat sedativelor si somniferelor de sinteza , avind avantajul ca nu creeaza dependenta si nu are efectele secundare ale acestora. Sunatoarea mai este recomandata in hepatite acute si cronice evolutive. Pentru uz intern, se face infuzie de planta maruntita, si uscata (o lingura la o cana cu apa ). Se beau doua cani pe zi. Ceaiul de sunatoare mai poate fi folosit pentru gargara, in caz de inflamatii ale gingiilor. Se mai poate face un decoct slab, care are si efect antidiareic : o lingura la o cana cu apa se lasa sa dea in clocot timp de 10 minute. Se bea cu inghitituri mici. Pentru copii, cantitatea este de o lingurita de planta. Poti prepara tinctura de sunatoare pentru uz extern acasa. Se pun la macerat 200 g planta in 600 ml ulei comestibil. Se lasa sapte zile la soare, amestecind zilnic. Se filtreza si se pune in sticlute. Se aplica extern, fiind un foarte bun cicatrizant al ranilor. Daca vei cumpara produse din sunatoare de la magazin, asigura-te ca au 0.3% substanta activa.

                                     

Papadia: proprietati terapeutice

     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.

Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.

Proprietatile terapeutice ale papadiei

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.

Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.

Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.

In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.

Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.

Siropul de papadie – Preparare

Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.

Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.

A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.

Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern

Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern

a) Infuzie de papadie

Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.

b) Decoct de papadie

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.

c) Salata de papadie

Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.

d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie

Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern

a) Infuzie din flori de papadie

Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).

b) Decoct de papadie

                                                

Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.

c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie

Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.

d) Decoct din radacini de papadie

Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.

e) Suc din radacini de papadie

Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.

f) Bai locale cu decoct din radacini

Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.

g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata

Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie

SURSA : http://www.pro-sanatate.com/

                                          

Leacul tău în peste 100 de afecţiuni - ROSTOPASCA

In popor i se mai spune şi negelariţă, pentru că este cel mai bun leac împotriva negilor. Este recunoscută însă și pentru proprietățile sale în tratamentul bolilor hepato-biliare. Află mai multe despre afecţiunile pe care le vindecă în acest material!

Conține alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuși care o recomandă în tratamentul a peste o sută de afecțiuni. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute și cronice. Rostopasca poate fi un bun remediu și în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor?

4 moduri de preparare

De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpina, frunzele și florile. Înflorește din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite.

Pe vreme ploioasă, rostopasca se închide la culoare, iar principiile sale active se pierd. În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie și cataplasmă. Iată cum le poţi prepara!

1.    Obținerea pulberii de rostopască se face prin măcinarea tulpinilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă închise ermetic, care se țin în spații răcoroase, nu mai mult de trei săptămâni.
2.    Ca să prepari tinctura de rostopască ai nevoie de un borcan cu capac, de aproximativ 15 linguri de pulbere și 400 de ml alcool alimentar de 60º. Se amestecă toate, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat 14 zile, după care se filtrează. Se păstrează la întuneric timp de un an, deoarece după această perioadă îşi pierde proprietăţile.
3.    Infuzia de rostopască se prepară astfel: se pun 4 linguri de plantă uscată mărunțită în 500 ml apă și se lasă să stea opt ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit și se strecoară din nou. Se amestecă apa lăsată de la prima filtrare și cu lichidul fiert și răcit de la a doua și se obține aproximativ 1 l de infuzie, care se utilizează în special pentru tratamente externe.
4.    Pentru cataplasmele cu rostopască, se lasă două ore într-un vas cu apă caldă câteva frunze mărunțite de plantă, apoi se aplică pe locul afectat. Se acoperă cataplasma cu un tifon și se lasă să acționze timp de o oră.

Ce poate trata pe cale internă

Rostopasca este hematopoetică, adică ajută la formarea sângelui, de aceea se recomandă în tratamentul leucemiei. Se face un amestec din urzici, mlădiţe de soc şi rostopască, 2 linguriţe de plante uscate la 250 ml apă clocotită şi se beau 2 l pe zi.

În bolile hepato-biliare, cum este hepatita cronică şi dischinezia biliară, se utilizează tinctura de rostopască. De 3 ori pe zi se consumă 10 picături de tinctură.

În tratamentul gastritei se recomandă consumul a câte 10 picături de tinctură, de 4-6 ori pe zi.
Hemoroizii se pot vindeca tot cu ajutorul acestei plante. Se beau cu înghiţituri mici 2-3 căni cu infuzie în fiecare zi.

Extern, tratează eczemele şi psoriazisul

Bătăturile, dar şi tumorile maligne de piele se pot trata cu ajutorul compresiilor cu infuzie şi suc de rostopască. Pentru cataractă şi petele de pe cornee, sângerarea retinei şi a dezlipirii de retină se recomandă sucul de rostopască. Se ia o frunză de plantă, se spală, iar tulpina ei se presează cu degetele până iese un lichid de culoare portocalie. Cu sucul extras se unge pleoapa înspre coada ochiului.
Psoriazisul este altă afecţiune ce poate fi vindecată cu rostopască. Se consumă infuzie de plantă şi se pudrează zilnic locul afectat cu pulberea de rostopască.

Eczemele se pot vindeca dacă faci un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 15 g vaselină, la care se adaugă 10 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile şi se pansează. Pansamentul trebuie să stea 2-3 zile, după care se poate schimba, repetându-se procedeul până la vindecarea eczemelor.

Negii pot fi „şterşi“ de pe piele tot cu suc de rostopască. Se aplică lichidul pe suprafaţa afectată, tamponând uşor, de mai multe ori într-un minut, şi se lasă să acţioneze lichidul în profunzime. Se repetă în fiecare dimineaţă şi seară. În cel mult o lună şi jumătate de tratament negii vor dispărea.

Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.

Atenţie! Poate deveni toxică!

Din cauza alcaloizilor în număr mare din conţinut, rostopasca devine extrem de toxică dacă este depăşită doza recomandată. Indiferent de afecţiune, nu se poate administra de către un adult care cântăreşte 75 de kilograme mai mult de 4 g de plantă uscată în fiecare zi. Depăşirea dozei recomandate duce la complicaţii precum gastroenterită, tuse, probleme de respiraţie, spasme digestive, halucinaţii şi tulburări cardiace. Nu se recomandă copiilor sub 12 ani.

Sfat: Este interzis femeile însărcinate sau care alăptează să consume preparate din rostopască.

SURSA: http://www.clicksanatate.ro/