Papadia: proprietati terapeutice

     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.

Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.

Proprietatile terapeutice ale papadiei

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.

Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.

Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.

In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.

Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.

Siropul de papadie – Preparare

Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.

Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.

A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.

Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern

Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern

a) Infuzie de papadie

Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.

b) Decoct de papadie

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.

c) Salata de papadie

Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.

d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie

Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern

a) Infuzie din flori de papadie

Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).

b) Decoct de papadie

                                                

Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.

c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie

Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.

d) Decoct din radacini de papadie

Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.

e) Suc din radacini de papadie

Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.

f) Bai locale cu decoct din radacini

Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.

g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata

Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie

SURSA : http://www.pro-sanatate.com/

                                          

Ridichile rosii si negre, o explozie de sanatate – Beneficii si informatii nutritionale

Ridichile sunt legume comestibile, cultivate la inceput de catre chinezi, devenind o leguma raspandita si apreciata de de vechiii egipteni, romani si greci. Mai tarziu, cultivarea ridichiilor s-a raspandit si in Americi, datorita colonistilor si misionarilor.

Tipuri de ridichi

Ridichile au o perioada de crestere rapida. Daca insamantarea se face prin martie-aprilie, ridichile pot fi culese intr-un termen de o luna, in special daca sunt ingrijite corespunzator, cu apa din belsug.

Exista diverse tipuri de ridichi, specifice anotimpului in care sunt cultivate (primavara, vara, toamna, iarna), specifice aspectului (forma rotunjita sau alungita, asemenea radacinii de telina) si culorii (cele mai intalnite sunt ridichile rosii, ridichile albe, ridichile negre dar exista ridichii verzi, galbene si albicioase).

Ridichile variaza si ca gust: ridichiile negre si rosii au un gust mai condimentat, iar ridichile verzi si cele albe sunt dulci si carnoase.

Ridichiile, o explozie de sanatate

Ridichile se remarca prin actiunea lor antibacteriana si antifungica, abudenta de vitamine si minerale (vitamina C, complexul de vitamine B, magneziu, potasiu, sodiu etc.), si continutul redus de colesterol si calorii. Cantitatile importante de fibre alimentare si acid folic recomanda ridichile pentru consumul zilnic in cadrul unei diete echilibrate.

Ridichile sunt legume bogate in apa, sarace in colesterol si grasimi.

Intr-o cantitate de 100g de ridichi taiate, gasim:

- proteine (2%);
– vitamine: C (28%), K (2%), B6 (4%), folati (6%);
– minerale: potasiu (7%), sare (2%), mangan (3%), magneziu (3%), fosfor (2%), fier (2%), calciu (3%), cupru (3%), zinc (2%);
– fibre (7%) si acizi esentiali (Omega 3);
– apa;

Beneficiile ridichilor rosii

Ridichile rosii sunt surse excelente de vitamina C, asigurand circa 25% din necesarul zilnic. Acest antioxidant contribuie la regenerarea tesuturilor si a vaselor de sange, mentinand totodata sanatatea oaselor si a danturii. Un imunostimulator esential, vitamina C ajuta organismul sa lupte cu o serie intreaga de afectiuni, inclusiv cu cancerul, bolile de inima sauaccidentul vascular cerebral. Printre cele mai importante beneficii ale ridichilor rosii se numara:

- Tratarea icterului. Ridichile au un efect detoxifiant puternic, benefic stomacului si ficatului, prin facilitarea eliminarii toxinelor si a altor produse reziduale. Proprietatea de a regla productia de birilubina si de a suplimenta cantitatea de oxigen de care beneficiaza celulele sanguine ofera ridichilor calitatea curativa in cazul icterului.

- Reglarea tranzitului digestiv. Fibrele alimentare, regasite in cantitati importante in ridichi, ajuta la reglarea tranzitului intestinal, prevenirea constipatiei si imbunatatirea functionarii sistemului digestiv si excretor.

- Prevenirea infectiilor urinare. Datorita proprietatilor diuretice, ridichile cresc productia de urina si inhiba dezvoltarea infectiilor de la nivelul tractului urinar si al rinichilor.

- Favorizarea pierderii in greutate. Cu un continut caloric redus, ridichile rosii regleaza si apetitul alimentar, contribuind la pierderea mai usoara in greutate. Intrucat au un continut bogat in fibre si un indice glicemic scazut, aceste legume stimuleaza miscarile intestinale si cresc rata metabolica.

- Tratarea anumitor tipuri de cancer. Vitamina C, antocianinele, antioxidantii puternici si acidul folic din ridichile rosii ajuta la cresterea eficacitatii tratamentului in cazul mai multor tipuri de cancer oral, stomacal, intestinal, renal sau de colon.

Tot ridichile rosii contribuie la vindecarea afectiunilor cutanate si a intepaturilor de insecte, reduc febra, previn si trateaza afectiunile respiratorii (au proprietati antimicrobiene si decongestionante) si amelioreaza simptomele dispepsiei.

Beneficiile ridichilor negre

Ridichile negre sunt mai iuti si mai aromate decat cele rosii, remarcandu-se prin propriile beneficii importante aduse organismului. In medicina naturista, sunt utilizate in special pentru corectarea functionarii deficitare a bilei si tratarea afectiunilor digestive. Alte beneficii ale ridichilor negre sunt

- Prevenirea gripei si a racelii. Ridichile negre previn infectiile respiratorii prin stimularea membranelor mucoase si tratarea congestiei nazale. Cantitatea importanta de vitamina C contribuie la intarirea sistemului imunitar.

- Stimularea functiei hepatice. Prin efectul detoxifiant, leguma ajuta ficatul sa functioneze in parametri optimi si asista secretia hepatica a bilei, prin continutul bogat de vitamina B1, calciu si magneziu.

- Tratarea hipertiroidismului. Cantitatea importanta de rafanina din ridichile negre transforma aceste legume intr-un tratament naturist pentru hipertiroidism. Substanta regleaza productia hormonilor secretati de glanda tiroida.

- Reglarea tensiunii arteriale. Consumul de ridiche neagra este recomandat pacientilor care sufera de probleme cardiovasculare, intrucat aceasta leguma mentine tensiunea arteriala in limitele normale.

- Tratarea disconfortului digestiv. Prin continutul bogat de fibre si fitonutrienti speciali, ridichea neagra previneindigestia si balonarea.

- Ameliorarea tusei. Sucul ridichilor negre actioneaza ca un medicament eficient pentru ameliorarea tusei si a altor simptome respiratorii, precum congestia nazala. Siropul rezultat din aceasta leguminoasa faciliteaza eliminarea mucusului din bronhii si plamani.

- Tratarea edemului. Ridichile negre faciliteaza eliminarea apei retinute in tesuturi, regland si nivelul de sodiu din organism.

- Regenerarea parului. Sucul de ridiche neagra stimuleaza cresterea si ingrosarea firelor capilare.

- Prevenirea afectiunilor cardiovasculare. Ridichile negre scad nivelul colesterolului rau LDL din sange, prevenind formarea placii de aterom la nivelul arterelor.

Sucul de ridichi – beneficii

Ridichile se pot consuma ca atare, sub forma de salata proaspata, asezonata cu putin otet de mere, ulei de masline si verdeturi de primavara. Se poate folosi sucul de ridichi (rosii sau negre), deoarece are efect diuretic-depurativ, de detoxifiere a organismul, ajutand totodata la eliminarea calculilor biliari si renali. Se consuma aproximativ 20-50 g dimineata, pe stomacul gol, timp de 3-4 saptamani.

In cazuri de litiaza biliara sau colica biliara se poate creste cantitatea consumata, pana la 100-400 g suc proaspat. Pentru litiaza renala trebuie consumat zilnic un sfert pana la o jumatate de pahar suc de ridiche, dimineata pe stomacul gol, timp de 21 de zile.

Atentie! La anumite persoane, pulpa si sucul de ridiche pot provoca tulburari digestive (dureri, diaree). in prima faza este bine sa reduceti cantitatea administrata, dozele urmand a fi crescute progresiv. Daca tulburarile persista, se opreste tratamentul.

Sucul de ridichi negre (preparat din ridichi scobite, in care se lasa cateva ore zahar sau miere) este un remediu foarte util in caz de tuse rebela. In caz debronsita sau traheobronsita cronica se consuma un amestec de jumatate de pahar suc de ridiche, plus 4 linguri de miere, dimineata pe stomacul gol.

Impotriva durerilor si inflamatiilor articulare se poate consuma, in combinatie cu suc de morcovi, un sfert de pahar suc de ridichi, plus trei sferturi pahar suc de morcovi. Se beau 2 doze pe zi, dimineata si seara, timp de 10-14 zile.

Frunzele de ridichi sunt benefice in cazul afectiunilor pulmonare, sughit, indigestii, diaree, dureri faringo-laringiene, inflamatii ale sanilor.

Atentie!! Consultati medicul inainte de a incepe un tratament naturist, deoarece plantele pot interactiona cu unele medicamente, si documentati-va asupra contraindicatiilor inainte de a urma una din curele recomandate mai sus.

SURSA: http://marawvegan.ro/