Laptisorul de matca - beneficii

                             

 Laptisorul de matca , produs de albinele doici, pentru hrana larvelor (determinind cresterea si dezvoltarea diferetiata a indivizilor care compun colonia) , este un aliment bogat si folositor nu numai pentru albine . Prin continutul de proteine, grasimi, zahar, vitamine, si substante minerale, intr-o proportie solicitata de organismul nostru, laptisorul este un aliment bogat si pentru om, in mare concordanta cu spectrul normei fiziologice recomandate.
Se stie astazi ca laptisorul de matca contine :
-apa - 65 %
-substante uscate - 34,95 % din care :
         -proteine..........................12,34 %
         -grasimi............................6,46  %
         -zahar direct asimilabil...12,49  %
         -cenusa..............................0,82 %
         -substante neidentificate....2,84 %
-El mai contine, la 1 gram, urmatoarele vitamine :
-tiamina
-riboflavina
-pirodoxina
-niacina
-acid folic
La acestea se mai adauga hormoni, ca si alte substante specifice , vitalizante , energizante. Deci, o mare bogatie de factori biotropi ce se acorda cu recomandarile de aport rational si echilibrat prin alimente.
Laptisorul de matca este asadar , o substanta complexa ca structura chimica, elaborata de catre albinele doici. Se foloseste ca hrana timp de 3 zile , pentru toate larvele tinere  in procesul lor de maturizare postembrionara, iar pentru larvele de matca este alimentul specific pe tot timpul existentei lor in botca. In perioada de 3 zile cind larvele de albine lucratoare consuma laptisor, ele au cea mai mare dezvoltare , crescind in greutate de aproximativ 250 ori.
Laptisorul de matca determina diferentele de crestere , de longevitate si cele de prolificitate dintre albinele lucratoare si matca stupului.
Dozate in combinatii corespunzatoare pentru obtinerea diferitelor efecte de terapeutica preventiva si curativa :mierea +polenul+laptisorul de matca +apilarnilul, pot constitui variate sorturi de produse naturale menite sa fie utilizate in :
-ocrotirea mamei si copilului
-ocrotirea sanatatii adultului
-stari carentiale , adica lipsa unor vitamine, saruri minerale
-nevroze, insomnii, astenii si stari de convalescenta
-eforturi fizice deosebite -munca grea, mediu toxic, activitati sportive
-afectiuni ale cailor respiratorii
-afectiuni si carente ale batrinetii
-toate cazurile in care continutul bogat si activ al acestor produse poate sa ajute omul , in diferitele etape ale vietii sale.
Cu mierea, polenul, apilarnilul si laptisorul de matca , rareori se pot comite greseli, efectele lor secundare care constituie contradictii fiind rarisime.  Ele previn imblonavirea prin fortifcarea organismului , iar in caz de imbolnavire sa constituie un adjuvant pretios al tratamentului specific.
Ingrijirea sanatatii presupune grija si pentru frumusete
Mierea a fost din cele mai vechi timpuri dupa cum recomandase inca Hipocrate, un mijloc curent si eficace pentru mentinerea unui ten frumos si proaspat. Impreuna cu ceara si mai recent cu laptisor de matca si apilarnil , dar si prin tratamentul intern al unor carente de substante continute si in polen, produsele stupului curata si hranesc pielea,
De exemplu mierea , prin continutul sau nutritiv are efecte prea cunoscute, iar prin prezenta inhibinelor , distruge bacteriile dee pe tegumente . Combinate cu alte substante , mierea , ceara , laptisorul de matca au dobindit azi-ca substante naturale active - drept de prioritate in cosmetica cotidiana.
Numeroasele studii au scos in evidenta folosirea laptisorului de matca in infectiile virotice, in procese de revitalizare, in vederea slabita, in ateroscleroza sistemica.
Lăptişor de matcă PUR convențional ApiLand
Sursa : Almanahul stuparului

Patlagina, planta medicament din gradina ta

Patlagina (Plantago lanceolata, Plantago major, Plantago media) este o planta perena, ierbacee, care creste in toate regiunile tarii, de la campie pana in etajul subalpine. In scop medicinal sunt utilizate frunzele si radacinile, culese din mai pana in octombrie. Frunzele se taie de la suprafata solului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua, iar radacinile se scot din pamant si se spala. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau artificial Ia 40-50°C.

Compozitie chimica- mucilagii, pentozani, acid poliuronic, xiloza, pectine, saponine, taninuri, oleorezine;
- coline, fitochinone, flavone, carotenoizi;
- glicozizi si alantoina cu rol cicatrizant, antibacterian, astringent si hemostatic;
- glucide, proteine, aminoacizi;
- acizi organic (citric, siringic, vanilic, cafeic, salicilic, cumaric);
- vitamine (K, A, C, PP) si saruri minerale (potasiu, sodiu, magneziu, sulf, calciu, fier, zinc, mangan si cupru).

Proprietati terapeutice- expectorante, emoliente, fluidizante, antibronsitice, hemostatice, antiinflamatoare;
-antidiareice (datorita taninurilor), laxative, bacteriostatice, hepatoprotectoare, hipocolesterolemiante, depurative, usor hipotensive;
- tonice, imunostimulatoare, diuretice, antifebrile;
- antiseptice, cicatrizante, astringente, antipruriginoase, fitoncide.

                                       

Indicatii terapeutice- bronsite cronice, crize de astm bronsic, guturai, sinuzita, rinita, catar pulmonar, hemoragii pulmonare, tuse convulsiva, traheite, emfizem pulmonar, tubercuIoza;
- gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal (prin efectuI cicatrizant);
- diaree, enterite, dizenterie;
- ateroscleroza, mareste coagulabilitatea sanguina, micsoreaza tensiunea arteriala, reduce colesterolul din sange, purifica sangele;
- nefrite cronice, hemoragii uterine (datorita vitaminei K), insuficienta renala, leucoree;
- cancer, afectiuni glandulare maligne;
- stomatite, gingivite, conjunctivite, blefarite (inflamatli ale pleoapelor);
- plagi, rani purulente greu vindecabile, arsuri, furunculoza, eczeme, herpes, ulceratii cutanate, ulcer varicos, taieturi, contuzii, zona Zoster, intepaturi de insecte (viespi, albine, tantari), muscaturi de serpi si caini;
- oboseala, slabiciune, intarziere in crestere a copiilor.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie: 1 lingurita de frunze uscate la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se indulceste si se ia cate o lingura Ia 2 ore in tratarea ulcerului gastric si duodenal, enterite, diaree, hemoroizi interni, intoxicarea sangelui, astm, bronsite cronice, tuse, laringite, raguseaIa, catare cronice, alergii, anemie, retentie urinara, enurezis, ateroscleroza.

Se mai poate folosi amestecul, in parti egale, din patlagina si cimbrisor pentru boli de ficat si splina. Alte amestecuri se pot face cu plante expectorante, emoliente si cicatrizante (nalba mare, musetel, Iumanarica, mierea ursului).

2. Infuzie din amestec de 50 g de frunze de patlagina, 5 g de fructe de anason la 1 litru de vin fiert; se lasa sa infuzeze 10-15 minute, se strecoara si se beau 3-4 cesti pe zi, prin inghitituri rare, de catre bolnavii de flebite si cei care scuipa sange.

3. Decoct din 1 lingura de frunze uscate la 250 ml de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se da cate o lingura la intervale de 2 ore timp de 6 saptamani la bolnavii de tuberculoza pulmonara si copiilor cu limbrici.

4. Decoct din seminte de patlagina folosit in boli de rinichi, vezica urinara si hematurie.

                                          

5. Sirop de patlagina din 100 g de frunze proaspete, bine spalate care se toaca marunt; se fierbe in 1.250 ml de apa, la care se adauga 300 g de zahar si 250 g de miere de albine nezaharisita. Se amesteca la foc mic pana se obtine o consistenta groasa ce se toarna in sticlute sau borcane bine inchise si se tine la frigider. Se ia cate o lingurita inainte de mese timp de 3 saptamani, avand efecte excelente in bronsite, tuse seaca, curatirea sangelui de toxine, rahitism si in boli cronice de inima, plamani si ficat.

6. Suc din frunze prospete, spalate, maruntite si presate care se amesteca cu miere, se fierbe 20 minute si se iau cate 2 linguri pe zi in bolile cailor respiratorii, in purificarea sangelui, limbrici si incontinenta urinara.

7. Pulbere din 1 g de frunze uscate si macinate fin care se ia de 2-3 ori pe zi, dupa mesele principale, in ulcer gastric si duodenal.

8. Seminte de patlagina (8 g pe zi) cu cateva inghitituri de ceai din cicoare cu efecte in prevenirea formarii pietrelor in litiaza biliara si renala.

UZ EXTERN

9. Tinctura de patlagina din 100 g de frunze uscate in 1 litru de alcool de 70°; se lasa la macerat 24 ore, se strecoara, se stoarce tifonul si se pun 2-3 comprese pe ten cu acnee, in zona Zoster, inflamatii, intepaturi de insecte sau se fac spalaturi bucale (gargara) in stomatite, faringite, laringite, afte, dureri de dinti si alte infectii ale gurii.

10. Decoct din 100 g de frunze uscate la 300 ml de apa rece; se fierbe 15-20 minute, se infuzeaza acoperit pana la racire si se pun comprese pentru cicatrizarea plagilor deschise si purulente sau arsuri grave.

11. Ulei de patlagina din 400 g de frunze proaspete, maruntite, 300 ml de alcool de 70°, 500 ml de ulei de floarea soarelui; se lasa la macerat 3-4 zile, se fierbe in baie de apa 3- 4 ore, se strecoara cu stoarcerea reziduurilor si se fac badijonari in caz de acnee, rani, ulceratii, eczeme infectate, prurit, ulcer varicos, zona Zoster, inflamatii si intepaturi de insecte.

12. Unguente din 5 ml de suc de frunze proaspete, 40 g de vaselina, 5 g de lanolina; se foloseste in iritatii cutanate nezemuinde si in inflamatii.

13. Bai locale cu infuzie din 100 g de frunze uscate in 3 litri de apa clocotita; se lasa vasul acoperit timp de 20-30 de minute, se strecoara in apa de baie la temperatura de 37°C si care se sta 15-20 minute, pentru a trata ulcerul varicos si alte ulceratii ale pielii. Infuzia se mai foloseste in boli de ochi (conjunctivita, blefarita), eventual cu adaus de sulfina si albastrele.

14. Cataplasme cu frunze proaspete, spalate si strivite, care se aplica cu o bucata de tifon pe zonele afectate ale pielii: abcese, herpes, bube, branca, taieturi, furuncule, rani sangerande, tromboze, inflamatii articulare de natura reumatica, cancer de piele, afectiuni maligne glandulare, ulcer varicos (se amesteca cu sare). Are efecte cicatrizante, calmante, antipruriginoase si antiinflamatorii, datorita continutului in aucubozida si substante antibiotice.

15. Persoanele care merg pe distante lungi pot pune frunze proaspete in pantofi, pentru a evita basicarea sau se imbaiaza picioarele in infuzie de patlagina amestecata cu nalba si coada calului, iar ranile vor fi unse cu alifie de galbenele.

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/

                             

Papadia: proprietati terapeutice

     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.

Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.

Proprietatile terapeutice ale papadiei

Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).

Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.

Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.

Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.

In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.

Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.

Siropul de papadie – Preparare

Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.

Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.

A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.

Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern

Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern

a) Infuzie de papadie

Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.

b) Decoct de papadie

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.

c) Salata de papadie

Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.

d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie

Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern

a) Infuzie din flori de papadie

Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).

b) Decoct de papadie

                                                

Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.

c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie

Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.

d) Decoct din radacini de papadie

Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.

e) Suc din radacini de papadie

Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.

f) Bai locale cu decoct din radacini

Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.

g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata

Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie

SURSA : http://www.pro-sanatate.com/

                                          

Efectele benefice ale drojdiei de bere

Toti stim ca painea noastra „cea de toate zilele” dospeste cu ajutorul drojdiei de bere; nu multi stiu, insa, ca drojdia de bere este si un complex de vitamine, adjuvant in boli diverse, revitalizant, care ajuta in dietele de slabire si este folosita pentru tratamente cosmetice; drojdia de bere ne poate ajuta sa preintampinam imbatranirea prematura, ne ajuta in afectiuni ale organelor interne si intarirea organismului, dar si sa avem un ten curat si luminos, noteaza obiectiv.info. Efectele benefice ale drojdiei de bere au fost cunoscute inca din antichitate, cand era folosita la prepararea bauturilor, dar si ca remediu in diferite afectiuni. Astazi, ea este folosita in nenumarate afectiuni si in diferite modalitati. Dar sa vedem ce contine drojdia de bere si de ce credem ca este un „aliment miraculos”.
Ce conţine drojdia de bere
Drojdia de bere are in alcatuire 16 aminoacizi, 14 minerale si 17 vitamine. Ea contine proteine, toate vitaminele din complexul B, vitaminele D, H si E (biotina), enzime, saruri minerale cu continut mare de potasiu, fier, calciu, magneziu si fosfor (12%) ; mai contine lipide (5-10%), glucide si anumite oligoelemente, ca seleniu si crom.
La ce ajuta acestea
Drojdia de bere este considerata o „fabrica” de vitamine si vom vedea acum la ce folosesc acestea. Vitamina B1 combate tulburarile digestive, cardiace, nevralgia si oboseala. Vitamina B2 este utila in combaterea eczemelor si a imbatranirii pielii ; vitamina B3 ajuta la echilibrarea sistemului nervos; vitamina B5 este stimulent al glandelor corticosuprarenale, este remediu in stres si mareste rezistenta organismului la infectii; vitamina B7 neutralizeaza colesterolul, previne caderea parului si este indicata in obezitate; vitamina B8 foloseste la reglarea metabolismului proteinelor si grasimilor; B9 are efect antianemic si mentine echilibrul hormonal; vitamina B12 actioneaza asupra sistemului nervos, mareste puterea de concentrare, amelioreaza cefaleele si contribuie la mentinerea echilibrului hormonal; vitamina B15 amelioreaza oxigenarea tisulara, este remediu-minune impotriva imbatranirii si ajuta la dezintoxicarea ficatului. Alte vitamine continute de drojdia de bere, care ajuta organismului uman, sunt : vitamina K intervine in procesul de coagulare a sangelui si contribuie la formarea osoasa, este factor esential in procesele de mineralizare, ajuta la fixarea calciului. Vitamina E mareste rezistenta la infectii, intervine in procesele metabolice si functiile tesuturilor, organelor si sistemelor (organele de reproducere, glande endocrine, muschi, sistem nervos si ajuta procesul de crestere si de coagulare). Si acestea sunt doar cateva dintre beneficiile aduse de banala drojdie de bere.
Cum o folosim
Pentru inceput sa spunem ca drojdia de bere nu are nicio contraindicatie ; doar persoanele alergice la acest produs trebuie sa o evite. Cura cu drojdie de bere poate dura 2 saptamani, timp in care se iau 2-3 lingurite de drojdie zilnic, intre mese; cura poate fi reluata dupa o luna. Drojdia de bere se poate folosi astfel : drojdia de bere proaspata, pe care o gasim la magazinele alimentare, o lingurita de drojdie amestecata cu o lingurita de miere, de 3 ori/zi intre mese; drojdia de bere uscata, doar in lipsa celei proaspete, se dizolva 2 lingurite de drojdie uscata in 1/2 litru de suc proaspat de morcov, se ia din amestec de 3 ori/zi intre mese; tabletele de drojdie pe care le gasiti in farmacii, se administreaza conform prospectului.

SURSA : http://ampress.ro/sanatate/