Caisele erau considerate în China antică fructe ale vieţii, iar în cultura persană avea numeroase semnificaţii legate de puterea zeilor fertilităţii. În epoca modernă, caisa este recunoscută a fi unul dintre cele mai sănătoase fructe datorită conţinutului său în vitamine.
Până în anul 2005 erau deja cunoscute aproximativ 15 afecţiuni pentru care caisa putea fi considerată un real medicament, eficient si nepericulos. Trebuie reamintit că un consum modest de caise poate înlătura probleme precum anemia, hipocalcemia, afecţiuni ale inimii, rinichiului, ficatului, afecţiuni digestive si mai ales cele legate de tranzitul intestinal. Caisa este totodată un bun vermifug, antiacneic, diuretic, stabilizant al calciului în oase, conţinând si principii active care ajută la rezolvarea cauzelor unor insomnii. Nu în ultimul rând, în sâmburele de caisă, dar si în pulpa fructului se întâlneste amigdalina, un principiu extrem de important în tratarea cancerelor incipiente.
Caisa îmbunătăţeste auzul si vederea
Până acum câţiva ani se credea că vitamina A conţinută în caisă este singura substanţă care ajută la îmbunătăţirea vederii, prin contribuţia la refacerea pigmenţilor sensibili la lumină. Ultimele cercetări arată că în coaja de caisă sunt prezenţi unii eteri aminaţi instabili, care acţionează asupra celulelor multicolore din retină si asupra terminaţiilor nervului optic. Astfel, acesti eteri, după ce sunt absorbiţi rapid în intestin, pătrund în sânge, iar o parte ajung si în vasele sangvine din globul ocular, apoi în retină, influenţând repartiţia unor sarcini electrice în celulele care transmit informaţia vizuală. Asadar, se poate spune că o cură de caise ne ajută să atasăm ochilor un fel de program de procesare primară a imaginii, efectul fiind clarificarea imaginii, eliminarea tonurilor de gri si adăugarea de contraste. Efectul este foarte discret si nesesizabil la nivel constient, însă beneficiul constă în alt proces, si anume fapul că în creier se primesc imagini mai clare de la retină si nu mai consumă timp si energie pentru reprocesarea imaginilor.
Efectul asupra percepţiei analitice
Aceiasi eteri care acţionează asupra retinei acţionează si asupra altor terminaţii nervoase si chiar neuroni din creier, cum ar fi fibrele nervului auditiv (VIII) si zonele de asociaţie temporo-parietale din scoarţa cerebrală. În acest caz, efectul indirect al eterilor netezeste calea pe care sunt transmise impulsurile ce codifică sunetele. Această „netezire” constă în cresterea usoară a receptivităţii terminaţiilor nervului auditiv din urechea internă. Pe de altă parte, micile molecule eterice pătrunse în creier în zona temporală activează o serie de neuroni mai „lenesi” care intră mai rar în funcţie. Tocmai datorită acţiunii neuronilor mai lenesi din zona de asociaţie, cuvintele auzite sunt mai usor asociate cu ceea ce deja este fixat în memoria noastră. Drept urmare a acestui efect, tot ceea ce auzim vom înţelege mai usor si totodată vom face o mulţime de alte asociaţii mentale între ceea ce stim si ceea ce auzim. Aceste aspecte contribuie activ la cresterea capacităţii de analiză si sinteză care stau la baza gândirii, dar si la dezvoltarea limbajului si a comunicării.
Creste rezistenţa la durere
Un studiu foarte recent efectuat de neurologii de la Universitatea din Boston arată că unii derivaţi ai vitaminei B17 pot influenţa sensibilitatea algică, asa cum este numită stiinţific sensibilitatea la durere. Acesti compusi, prezenţi mai ales în sâmburele de caisă, dar si în mici cantităţi în pulpa fructului, interacţionează cu substanţele care provoacă senzaţia dureroasă. Astfel, în cele mai dese cazuri, durerea este provocată de substanţe specifice din interiorul celulei care, odată cu distrugerea acesteia, ies în mediul interstiţiar si stimulează terminaţiile nervoase. Compusii proveniţi din transformarea vitaminei B17 prezenţi în caisă se combină chimic cu unele din aceste substanţe ale durerii. Ca urmare, în zona în care celulele au fost distruse prin lovire, chimie sau arsură, vor rămâne mai puţine substanţe ale durerii care să intre în contact cu terminaţiile nervoase, iar durerea va fi percepută mai puţin. Pe de altă parte, tot în pulpa caisei se găsesc si substanţe simple, hidroxilate cu moleculă foarte mică, ce pătrund în lichidul ce hrăneste creierul, ajungând în zonele de percepţie psihică a durerii. Efectul acestor compusi este de reducere a excitabilităţii, adică a reactivităţii acestor zone din scoarţa cerebrală.
Leac împotriva lesinului
Starea de lesin poate avea o gamă foarte variată de cauze, foarte frecvente fiind însă emoţiile puternice, variaţii mari ale glicemiei, lipemiei, calcemiei, tensiunii arteriale, supraîncălzirea, insolaţia sau anemia. Un consum zilnic de caise, mai ales în anotimpul cald, reduce semnificativ riscul de lesinul provocat de deshidratare, hipocalcemie sau anemie. Conţinutul relativ bogat în calciu, fier si apă este doar unul dintre secretele prevenirii lesinului din aceste cauze. O cură de minimum 10 zile cu caise proaspete ajustează si alte mecanisme de revigorare a controlului concentraţiei de calciu din organism, cât si de producere de hemoglobină, care înlătură stările anemice. De asemenea, caisele sunt foarte recomandate în cură de minimum 6 zile, în cazul în care ne expunem zilnic la U.V. si căldura soarelui de vară. Magneziul conţinut în caisă, dar si vitaminele B6 si B12, ca si unii eteri nou descoperiţi ajută sistemul nervos să-si păstreze funcţiile de control asupra eliminării căldurii din organism. Mai mult decât atât, eterii prezenţi în coaja de caisă cresc rezistenţa creierului la efort, la temperaturi crescute, împiedicând apariţia lesinului în zilele foarte călduroase.
Cura de caise în terapia problemelor menopauzei
În caisă s-au descoperit derivaţi acizi ai lycopenului, ca si ai piridoxinei, care acţionează atât asupra sistemului nervos, cât si a celui glandular. Astfel, izomeri carboxilaţi ai piridoxinei încetinesc ceasul biologic al sosirii climateriului, reducând rata îmbătrânirii unor zone nervoase din hipotalamus. Păstrarea viguroasă a acestor zone din creierul feminin face ca ceasul biologic să devină mai lent, încetinind declansarea modificării hormonale a climateriului. Totodată, s-a dovedit că o cură de 20 de zile, în care se consumă zilnic 200g de caise, timp de 4-5 ani, poate întârzia cu până la 5 sau chiar 6 ani instalarea menopauzei. Totodată, derivaţii acizi ai izomerilor lycopenului din pulpa de caisă fortifică mecanismul hipofizar de control al calcemiei si metabolismului calciului după instalarea menopauzei. Acest efect face din caisă un real medicament care împiedică o serie de probleme legate de tulburările hormonale ale menopauzei, diminuând totodată si procesul osteoporozei ce însoţeste perioada post-climaterică. Cercetătorii au demonstrat totodată că o cură de caise ce nu depăseste 50 de zile pe an poate reduce semnificativ riscul apariţiei stărilor nevrotice, anxioase si depresive cauzate de modificările din perioada menopauzei. Este însă important de reţinut că o cură prelungită de caise poate fi nocivă, existând riscul instalării unor forme ale depresiei.
SURSA : http://incomemagazine.ro/
