Sfecla rosie - O campioana in lupta cu cancerul

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarna si, totodata, un ajutor extraordinar pentru organism in timpul sezonului rece. Dar daca despre aportul de energie vitala al sfeclei se scrie mult, o alta varianta a ei, la fel de importanta, este mai putin popularizata, anume - sfecla rosie este un ajutor extraordinar pentru sanatatea copiilor, inca din timpul vietii intrauterine. Aceasta leguma se numara printre putinele alimente-medicament pentru femeile insarcinate, substantele sale active protejand mai ales de mutatii foetusul in pantecele mamei. De altfel, in medicina naturista, aceasta leguma este o adevarata legenda, proprietatile sale vindecatoare in bolile sangelui, in cele tumorale sau ale ficatului fiind cunoscute inca de acum 150 de ani, cand intemeietorii terapiei naturale moderne au readus la lumina primele leacuri traditionale. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza sfecla rosie vom vedea in continuare, nu inainte insa de a se afla cum se prepara si se administreaza.

Preparate din sfecla rosie

In stare cruda, sfecla rosie nu are un gust foarte grozav, in timp ce fiarta, este placuta la gust, dar - dupa cum arata cercetarile - isi pierde mult din calitatile terapeutice. Sfecla cruda contine substante extrem de puternice, ceea ce impune ca tratamentul sa fie dozat cu anumita atentie, in cantitati precise.

Sfecla cruda

Foarte putine persoane ii agreeaza gustul, asa incat, de obicei, nu este consumata singura, ci este asociata in salatele de cruditati, in proportia 1:2 - 1:3, cu alte radacinoase, cum ar fi morcovul, telina, patrunjelul, sau cu salata verde ori varza rosie. Doza zilnica pentru ca sfecla cruda sa-si exercite proprietatile terapeutice este de 100-150 de grame. De regula, o cura cu sfecla cruda dureaza minimum doua saptamani, durata maxima fiind de doua luni.

Salata de sfecla

Substanta care da culoarea aceea rosu-sangerie sfeclei se numeste betalaina, iar de prezenta ei, destul de sensibila la fierbere si extrem de sensibila la coacere, se leaga mai toate proprietatile antitumorale si antioxidante ale acestei legume. Ca atare, sfecla nu va fi consumata coapta, ci doar fiarta, si nu oricum, ci doar in coaja, si doar pana se inmoaie (se verifica prin impungere cu o furculita). Nu mai mult! Dupa fierbere, sfecla rosie se da prin razatoare, se adauga 1-3 radacini de hrean rase, apoi sare, ulei si otet dupa gust. Se adauga si putina miere, dupa care se amesteca foarte bine ingredientele si se pun intr-un borcan inchis ermetic cu capac. Salata de sfecla se poate pastra la frigider, fara probleme, vreme de doua saptamani, timp in care isi va conserva proprietatile terapeutice. Este un remediu excelent contra racelilor, bronsitelor, afectiunilor reno-urinare. In postul Craciunului si la sarbatori, salata de sfecla cu hrean este nelipsita de pe masa multor romani, deoarece creste capacitatea de digestie si previne tot felul de tulburari digestive, cum ar fi gastritele, dispepsiile, balonarea etc.

Sucul de sfecla rosie

Expertul in administrarea acestui suc a fost terapeutul naturist austriac Rudolf Breuss, cel care a avut nu mai putin de 45.000 de cazuri de cancer si alte afectiuni cronice vindecate cu ajutorul sucurilor de legume si al ceaiurilor din plante. Contra leucemiei si a bolilor tumorale, el recomanda o combinatie de sucuri, care pot fi usor obtinute cu ajutorul unui storcator electric centrifugal pentru uz casnic. Cu acest storcator, se extrag 100 ml suc de sfecla rosie, 50 ml suc de radacina de telina si 300 ml suc de morcov. Aceasta combinatie de sucuri se pastreaza ermetic inchisa intr-o sticla la frigider si se consuma cu lingura, pe parcursul unei zile, pe cat posibil pe stomacul gol. Dupa parerea lui Breuss, cel mai puternic dintre toate sucurile de legume este cel obtinut din sfecla rosie, care curata sangele, blocheaza dezvoltarea tumorilor, detoxifica ficatul. Exprimate la nivelul anului... 1920, aceste opinii au fost intru-totul confirmate prin studii sofisticate, facute in laboratoare si spitale, in anii 1990-2000.

Borsul de sfecla

Supa de sfecla

Iata in continuare o reteta romaneasca traditionala, folosita mai ales in timpul iernii, cand alimentatia este mai saraca in vitamine: o sfecla rosie, de dimensiuni mici (cca. 200 de grame), se taie in doua. Una dintre jumatati se va taia marunt, apoi va fi fiarta cu alte legume taiate marunt (ceapa, morcov, patrunjel, cartof, telina), vreme de o ora. Cand fierberea s-a apropiat de sfarsit, se taie marunt si cealalta jumatate de sfecla, care apoi se fierbe separat, doar cat sa dea un clocot, intr-o cana de bors din tarate. Dupa fierberea foarte scurta a sfeclei in bors, lichidul obtinut, de o culoare rosie intensa, se filtreaza si se adauga imediat la legumele care deja fierb, dupa care se opreste focul, se adauga sare si ulei dupa gust, verdeata tocata. Se va obtine un bors acru, de o culoare rosie minunata si foarte bogat in betalaina si in alti pigmenti cu efecte vindecatoare exceptionale. In medicina populara romaneasca, acest bors se administreaza convalescentilor, dupa raceala, celor debili sau cu boli de piept, precum si pentru... trezirea din mahmureala!

Tratamente preventive

* Boala canceroasa - sucul de sfecla, precum si sfecla cruda consumata in salate, sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. Vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile si flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung si din surse naturale. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, sfecla rosie este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, gastric. De asemenea, radacina sa de culoare rosie este utila si in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel testicular, de prostata sau la san.
* Varice - pigmentii care dau culoarea specifica sfeclei rosii au, intre altele, un efect extraordinar pentru mentinerea sanatatii si a elasticitatii vaselor de sange, in special a venelor. Ca atare, persoanelor predispuse genetic (care au avut antecedente in familie) spre varice le este recomandat consumul sistematic de sfecla rosie, care previne pierderea elasticitatii vaselor de sange si formarea dilatatiilor si stazelor venoase. Persoanele care deja au varice in formare trebuie sa tina cure serioase cu sfecla rosie, pentru a preveni extinderea acestora.
* Degenerescenta maculara - intr-un studiu facut recent in Italia, s-a descoperit ca doi pigmenti continuti din abundenta in radacina de sfecla rosie, si anume luteina si zeaxantina, previn tulburarile oculare in general si degenerescenta maculara in special.

Salata de sfecla

* Intoxicatiile lente - ne referim aici la acumulari lente si extrem de daunatoare de toxine din alimentatie, din aer, din apa, din diferitele ambalaje, din detergenti etc. Toate acestea se acumuleaza in organism si ajung sa il sufoce, producand afectiuni din cele mai diverse, de la alergie - la reumatism, si de la scaderea imunitatii, la Alzheimer. Substantele active din sfecla rosie au calitatea de a ajuta la eliminarea acestor toxine, inca de la nivel celular, si de a ajuta la eliminarea lor prin colon, transpiratie si diureza. Efectele sale detoxifiante sunt atat de intense, incat multe persoane care tin cura cu suc de sfecla rosie se confrunta, in primele saptamani, cu fenomene neplacute, cum ar fi starile de greata, tulburarile de tranzit intestinal, mirosul neplacut al excretiilor. Aceste semne sunt cunoscute in medicina naturala ca reactie de dezintoxicare si sunt semnul ca tratamentul functioneaza si da rezultate.

Tratamente interne

* Boala canceroasa - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei rosii in cancer le datoram unui cercetator maghiar, Alexander Ferenczi, care, incepand din 1950 si pana in anii 80, a facut un numar impresionant de studii pe animale de experienta si pe pacienti umani, care au demonstrat ca sfecla rosie are efecte antitumorale puternice. Studiile sale, publicate in prestigioase reviste de specialitate, au demonstrat fara dubiu ca radacina de sfecla rosie are efecte antitumorale, mai ales administrata sub forma de suc sau cruda, in salate.
Persoanele care sufera de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine sa consume zilnic, vreme de doua luni, combinatia de sucuri Breuss despre care am vorbit.
* Leucemie - terapia cu suc de sfecla, telina si morcov a lui Rudolf Breuss si-a dobandit notorietatea actuala in primul rand datorita rezultatelor excelente obtinute in aceasta afectiune. Sucul de sfecla este unul dintre cei mai puternici antioxidanti cunoscuti, favorizeaza formarea de elemente figurate ale sangelui (in special de hematii), are efecte antitumorale directe.
Se recomanda consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmata de 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternica, dar care nu intra in opozitie cu nici un alt fel de tratament, alopat sau naturist.

Sfecla fiarta

* Cancer de colon - substantele nedigerabile din radacina de sfecla, numite fibre alimentare, in care aceasta leguma este foarte bogata, curata sistematic tubul digestiv, fiind un factor activ in prevenirea cancerului de colon si de rect. Administrarea sfeclei crude sau fierte, cate 150-300 de grame pe zi, previne boala, ajuta la normalizarea tranzitului intestinal, precum si la mentinerea tonusului fizic si psihic al bolnavului de cancer. Studii recente au aratat ca un consum corespunzator de sfecla cruda duce la formarea unui anumit tip de celule la nivelul intestinului gros (numite prescurtat CD8), care detecteaza si distrug formatiunile maligne.
* Gastrita hiperacida - sucul de sfecla rosie este puternic alcalin, tamponand aciditatea excesiva din stomac. Cele mai bune rezultate in tratament se obtin combinand 100 ml de suc de sfecla rosie cu 100 ml de suc de cartofi cruzi si 500 ml de suc de morcov. Rezulta o licoare cu un gust nu foarte placut, dar foarte eficienta pentru prevenirea si calmarea durerilor sau arsurilor gastrice produse de hiperaciditate.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si pigmentii organici din radacina de sfecla impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se consuma de trei ori pe saptamana cate 150 de grame din aceasta leguma, in alternanta, ca suc si ca salata, de sfecla fiarta sau cruda.
* Hipertensiune - este, fara doar si poate, afectiunea in care se obtin cele mai rapide si spectaculoase efecte cu sucul de sfecla rosie. O jumatate de pahar din aceasta licoare duce la o scadere cu pana la 20% si la o stabilizare a valorilor tensiunii arteriale, efecte observabile la doar 30-60 de minute dupa ingerare. Aceste elemente au fost demonstrate printr-un studiu facut pe pacienti umani, la o universitate de medicina londoneza, in anul 2007. Ca urmare, in 2010, Societatea Americana de Cardiologie a introdus consumul regulat al sfeclei rosii intre recomandarile sale pentru prevenirea si tratarea hipertensiunii arteriale.
* Anemie feripriva - sfecla rosie contine fier, dar si magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea acestui oligoelement si pentru combaterea anemiei. Mai mult, aceasta radacinoasa stimuleaza hematopoieza, adica procesul de formare a globulelor rosii (hematiilor). Ca atare, contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu sfecla, din care se consuma cate 150 de grame, o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta in tratarea anemiei, se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, mazarea si fasolea verde, spanacul, urzica.

* Sarcina - fiind foarte bogata in vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum si in oligoelemente, sfecla rosie este un aliment ideal pentru o buna dezvoltare a foetusului. De asemenea, consumul de sfecla rosie previne si trateaza unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau varicele. Mai mult, aceasta radacinoasa previne mutatiile pe care le-ar putea suferi copilul in faza intrauterina.
* Adjuvant in bolile renale - se consuma o combinatie din 100 ml de suc de sfecla rosie si 400 ml de suc de morcov. Acest amestec este un puternic diuretic, protejeaza epiteliul renal de infectii si ajuta la refacerea sa in cazul in care a fost lezat de calculi sau infectii. Nu in ultimul rand, ajuta la eliminarea mai usoara a calculilor, avand efecte relaxante asupra musculaturii netede.
* Hepatita cronica - conform medicului american H. C. Vogel, sucul de sfecla rosie si sfecla rosie consumata cruda protejeaza celulele hepatice, ajuta la regenerarea lor mai rapida si le stimuleaza functionarea normala. Aceasta leguma este foarte bine tolerata de ficat si previne evolutia hepatitelor cronice spre ciroza sau spre cancerul hepatic. In cazul ingrasarii ficatului, ca urmare a unei otraviri sau a unei intoxicatii, sucul de sfecla rosie este, de asemenea, un ajutor de nadejde.
* Diabet - sfecla rosie face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor, cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, sfecla rosie contine fibre alimentare si compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
* Constipatie - fibrele alimentare continute de sfecla rosie, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta radacinoasa le secreta, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda sfecla cruda si cea fiarta, preparata cu hrean si miere (a se vedea retetele prezentate anterior), ajungandu-se la 150 de grame din aceasta leguma consumate pe zi.

* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - betacianina, o substanta continuta din belsug de catre sfecla rosie, este un stimulator de efort extraordinar. Ea creste capacitatea sangelui de a transporta oxigenul, ceea ce aduce dupa sine o crestere substantiala a capacitatii de efort. Mai mult, sfecla rosie scade tensiunea arteriala, rareste ritmul cardiac, fiind perfecta pentru cei care fac eforturi intense si de lunga durata.
* Vitaminele complexului B - radacina de sfecla contine vitaminele B1, B2, B3, B6. Sfecla este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B9, 200 de grame continand aproximativ 50% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol, sfecla rosie este pe podium, 200 de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 25% din necesarul zilnic de vitamina C.
* Potasiu si magneziu - o portie de 150 de grame de sfecla rosie contine 16% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 12% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si a celui muscular.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII

La aproximativ 15% dintre cei care consuma sfecla rosie, urina capata o culoare rosie, fenomen denumit beturie, care nu arata vreo afectiune sau intoxicatie, ci doar o incapacitate partiala a organismului de a asimila anumiti nutrienti din sfecla.
Abuzul de suc de sfecla (peste 400 ml) poate determina o paralizie temporara a corzilor vocale. De asemenea, la doze mari de suc de sfecla rosie sau la sucul de sfecla consumat simplu, fara suc de morcov, pot aparea stari de greata.

SURSA http://www.formula-as.ro/

Migrena – scapa de ea fara…dureri de cap!

Un posibil tratament al migrenelor, fara medicamente.

Sunt fericiti cei ce stiu ce este o migrena doar din auzite.

Pentru ceilalti o migrena echivaleaza cu un cosmar si cu o zi, cel putin, de chin.

Mai inseamna si „indoparea” cu diverse analgezice, care mai de care mai puternice. Unele pot avea si contraindicatii sau efecte secundare nedorite.

Exista insa pntru unele tipuri de dureri de cap remedii la indemana si extrem de eficace. E vorba de remedii prietenoase cu corpul nostru.

Simptomele cele mai intalnite ale migrenleor sunt:

-dureri puternice de cap cu durate de 4-72 de ore , insotite de regula si de unele din simptomele de mai jos:

-oboseala vizuala, fotofobie

-ameteli, amorteli

-stari de somnolenta

-senzatii de voma inainte sau in timpul crizei

Printre cele mai intalnite remedii sunt analgezicele. Exista insa si o metoda eficace , blanda insa rareori la indemna: reducem la minim lumina si sunetul si dormim. Odata adormit, organismul isi poate reveni din migrena, dar cea mai buna metoda este de a afla ce anume declanseaza migrena si de a incerca evitarea acestor cauze determinante.

Daca mai apar in timpul sau in preajma crizei si alte simptome ca:

-astenie

-furnicaturi ale membrelor

-crampe musculare

-palpitatii

-colici abdominale

-fragilitate a unghiilor, parului, dintilor

-reactii alergice diverse

-hiperemotivitate, stari depresive sau isterice

-insomnie

putem suspecta o deficienta de magneziu.

Magneziul este un mineral extrem de important in numeroase functii ale organismului nostru. Magneziul este al patrulea element ca prezenta in organism, insa numai 2% repreznta fractiunea ionizabila si deci participa la functiile organismului. Restul se afla in sistemul osos, in dinti, in interiorul celulelor unde participa la functii loclae ( circa 34%) extrem de importante, in sange, in proteine plasmatice, etc.

Nevoile zilnice de Magneziu sunt apreciate in jurul valorilor de 300mg pentru femei si 350Mg pentru barbati.

Magneziul are roluri importante in organism:

-in sinteza compusilor in care se acumuleaza energia, de tipul ATP

-activeaza enzime cu rol in metabolismul zaharurilor, proteinelor si grasimilor

-are rol in mentinerea concentratiei Potasiului in interiorul celulelor, ceea ce e extrem de important  inclusiv in excitabilitatea neurologica.

-are rol si in controlul concentratiei vitaminei B6 in celula nervoasa, cu rol in transmiterea influxului nervos

-are rol in sinteza vitaminei D care intervine in asimilarea calciului

-are rol in sinteza a numerosi hormoni

-magneziul reduce excitabilitatea fibrelor musculare ale miocardului si deci reduce aparitia palpitatiilor

Tratamentul hipomagneziei se face cu doze de lactat de magneziu, de 1g de 3 ori pe zi. O combinatie foarte buna este a Magneziului cu vitamina B6, in doze conform recomandarilor medicului, farmacistului sau din prospectul respectiv. Pe piata se gasesc mai multe marci de suplimente alimentare ce contin Magneziu si B6 .Se recomanda urmarirea de catre medic a tratamentului si efectelor acestuia.

In general, efectele pozitive de reducere a simptomelor si chiar de disparitie a migrenelor apar rapid, dupa cateva zile de adminsitrare, daca deficienta de Magneziu este cauza. Uneori efectele pozitive sunt atat de vizibile incat ne dau un nou sens starii de bine si dau o noua calitate vietii.

Daca insa nu apar semne de ameliorare este posibil sa fie implicata o alta cauza ce trebuie explorata si determinata. Este foarte important sa avem in vedere ca durerile de cap pot avea si alte cauze, directe si indirecte ce trebuie explorate. Dintre acestea enumeram cateva: probleme oculare, probleme alimentare, gripa, infectiile din zona capului, febra, variatiile de tensiune arteriala, probleme neurologice, tumori, etc.

In general putem vorbi de o multime de cauze ce determina in ziua de azi dureri de cap si migrene, direct sau indirect. Dintre acestea sunt unele banale insa greu de evitat: ritmul alert al vietii, suprasolicitarea nervoasa si stresul, lucrul la computer timp foarte lung, alimentatia saraca in elemente esentiale, miscare fizica si mai ales in natura redusa, aeroionii pozitivi in exces in aglomerarile urbane si in caldirile moderne ( ioni pozitivi produsi de aparatura electrica si electronica sunt deosebit de vatamatori), , expunerea prelungita la aer conditionat, prezenta in alimente a unor ingrediente artificiale sau daunatoare ( coloranti, conservanti, hromoni, etc.).

Procedurile simple si la indemana, cum ar fi suplimentele alimentare ca Magneziul in combinatie cu vitamina B6 pot fi salutare. Eu ma numar printre fericitii beneficiari ai acestui “tratament”. Dupa ce am suferit in adolescenta de migrene uneori zilnice plus simptome conexe ( crampe, palpitatii,amorteli, fotofobie, stari de voma, etc.) si apoi in studentie, un om exceptional, medic, m-a indrumat in directia cea buna si m-a invatat cum sa am grija de mine. Tot acel medic m-a indemnat sa imi urmaresc singur reactiile organismului la diverse minerale si vitamine si m-a indemnat sa studiez pentru mine. Asa am scapat de anii de chin si deja de peste 20 de ani nu mai sufar de migrene. Se pare ca sunt si persoane cu o predispozitie nativa de asimilare redusa a Magneziului – cred ca fac parte din acea categorie.
Alte cai de abordat pot fi acupunctura si desigur homeopatia. Dar despre acestea in alt articol.

Succes! Nu aveti de pierdut daca faceti niste demersuri in aceasta directie!

SURSA https://psihologiesiconsiliere.wordpress.com/

                                           

Edem glezne – Cauzele care duc la aparitia acestei afectiuni

Una dintre problemele comune care apar mai ales in randul persoanelor in varsta este tumefierea nedureroasa a picioarelor, acumularea de lichid in anumite tesuturi si umflarea pielii in mod exagerat sau asa numitul edem glezne. Aceasta tumefiere poate afecta ambele picioare sau doar unul dintre ele. Excesul de lichid la glezne si in general la picioare se numeste edem periferic.

Umflarea gleznelor se datoreaza lipsei de activitate fizica, unui stil de viata sedentar si mai ales faptului ca exista si un surplus de greutate corporala. De cele mai amulte ori edemul de glezne se observa la sfarsitul zilei, daca se apasa cu degetul pe suprafata pielii ramane o pata alba.

Entorsa la picioare este cel mai comun prejudiciu care poate afecta glezna, produce durere, vanatai si edem la nivelul acesteia. Ea duce la intinderea ligamentelor, a tendoanelor si muschilor, in unele cazuri mai grave se poate intampla sa apara si fracturi.

Surmenajul cronic este un alt factor care poate duce la aceasta afectiune, greutatea mare a corpului si miscarile rapide pot cauza acumularea de lichid si umflarea picioarelor. In unele cazuri apare boala numita tendinita si care consta in inflamatia tendoanelor.

Persoanele care au tendinta de a duce o viata sedentara si de a retine lichidele cu siguranta pot suferi de edem la glezne. Si incaltamintea necorespunzatoare poate cauza umflarea gleznelor, aceasta nu trebuie sa fie nici prea stramta nici prea larga.

Edemul de glezna apare in timpul tratamentelor cu anumite medicamente, ca reactie secundara la acestea. Dintre ele amintim: pilulele contraceptive, terapia cu substitutie hormonala, estrogenul si testosteronul, steroizii, medicamentele antidepresive, inhibitorii. De asemenea poate fi provocat de anumite leziuni la nivelul gleznei, cand se calca gresit, mici accidente, lovituri.

In timpul sarcinii poate avea loc umflarea gleznelor si acest lucru arata clar ca femeia sufera de o alta boala (peeclampsie, hipertensiune arteriala) care necesita tratament ambulatoriu. De asemenea, umflarea gleznelor se poate datora unor boli destul de grave – cum este de exemplu tromboza venoasa si guta. Persoanele care sufera de varice vor avea picioarele umflate mai ales dimineata, in cursul zilei daca merg pe jos umflatura dispare. Daca o persoana sufera de edem la glezna si are si pleoapele umflate este clar ca are si o afectiune renala. Daca are anumite simptome la stomac cu umflarea acestuia poate fi suferinda de insuficienta hepatica.

Conform medicilor specialisti umflarea gleznelor se datoreaza urmatorilor factori: leziuni, boli de rinichi, boli de inima, insuficienta hepatica, tromboza venoasa la picioare, probleme ale metabolismului, obezitate, picioare plate, varice, insuficienta renala, cheaguri de sange, interventii chirurgicale, infectii, guta, diabet zaharat, insuficienta venoasa, obstructia limfatica la picioare (sau blocarea ganglionilor limfatici). Alte cauze care duc la umflarea gleznelor sunt: statul prea mult in picioare, zboruri lungi cu avionul, calatorii indelungate cu masina, perioada menstruala la femei, sarcina, malnutritia, muscaturile de insecte.

Pentru a determina cauza care a dus la aceasta boala si ce tratament trebuie aplicat persoana in cauza trebuie sa mearga la un medic de familie care in functie de situatie ii va recomanda un medic cardiolog, traumalogist, nefrolog sau de chirurgie vasculara.

METODE DE TRATAMENT:

• Exista anumite simptome care arata clar ca este necesar sa se ceara ajutorul unui medic in tratarea bolii: urinare scazuta, picioarele sunt umflate, rosii si calde la atingere, apare atat umflarea picioarelor cat si a abdomenului, pe piele se simte o senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala si durere, transpiratii nocturne, persoana gravida observa ca i s-au umflat picioarele destul de tare si deodata, apar dureri, edem si schimbarea culorii pielii la nivelul gleznei, dupa o perioada de 2 zile glezana este mai umflata si impiedica mersul normal.
• Medicul va pune un diagnostic in functie de rezultatele unor teste ca de exemplu: analiza sangelui, analiza urinei, radiografia extremitatilor. In functie de diagnostic va prescrie medicamente douretice, care vor avea rolul de a reduce edemul.
• Pacientii supraponderali vor trebui prin dieta si exercitii fizice sa scada in greutate.
• In fiecare zi este necesar sa se faca exercitii fizice, sa se renunte la sedentarism.
• Daca se fac zboruri cu avionul este bine sa se miste picioarele, o data sau de doua ori persoana sa se ridice in picioare in momentul in care acest lucru este posibil.
• In timpul calatoriilor lungi cu masina trebuie sa se faca popasuri dese, astfel incat sa se dezmorteasca picioarele de prea mult stat pe loc.

SURSA: http://bodygeek.ro/

Un ajutor de excepţie pentru bolile de ficat - INTERFERONAT

 

Comanda produsul 

Se ştie că ficatul este unul dintre cele mai impor­tante organe, o adevărată uzină vie, în care se petrec simultan mii de procese chimice. Până în prezent, s-au identificat mai mult de 500 de funcţii vitale întreţinute de celulele hepatice. Ficatul se află în prima linie de luptă împotriva substanţelor nocive ingerate de către organism. Din păcate, ingerăm astfel de substanţe cu duiumul. Abuzăm de mâncăruri grase, de alcool, de medicamente, şi îi dăm ficatului o sarcină supraome­nească. Nu mai vorbim de chimicalele "furişate” în mai toate alimentele procesate, ba chiar şi în legumele şi fructele din magazine. Spre deosebire de alte organe, ficatul are capacitatea de refacere a celulelor care au fost distruse de către o afecţiune sau leziune care s-a manifestat pe termen scurt. Însă dacă leziunile sunt repetate şi apar pe termen lung (cazul afecţiunilor cro­nice), modificările pot deveni ireversibile.
Ideea unui produs destinat ameliorării şi chiar vin­decării acestor boli grave ale ficatului ne-a fost dată chiar de consumatorii noştri. Statisticile arată că în Ro­mânia avem peste două milioane de bolnavi cu hepatită B sau C şi peste 100.000 de bolnavi de cancer. Lipsa de informare, comoditatea şi lipsa banilor sunt cauzele principale pentru numărul mare de bolnavi cronici din România. Bolile ficatului se află printre cele mai întâl­nite boli cronice ale românilor. La telefonul dedicat clienţilor noştri, la care răspund zilnic specialiştii Dacia Plant, am observat că întrebările legate de aceste afec­ţiuni sunt pe primul loc ca număr, urmate de întrebările legate de tratarea cancerului. Sesizând această urgenţă, specialiştii de la Dacia Plant - şi aici mă refer la far­macişti, biochimişti, medici (unii cu specializare în Ayurveda, vechea medicină tradiţio­nală indiană) au pus cap la cap cunoştinţele şi, de-a lungul unei perioa­de lungi de timp, au căutat şi testat cele mai bune plante şi dozări, pentru un produs extra­ordinar în tratamentul afec­ţiunilor hepatice. Astfel s-a născut Interferonatul.

- Ce acţiune are şi pentru ce boli este recoman­dat?

- Interferonatul este gândit ca un stimulent al meca­nismelor de apărare ale organismului, având un puter­nic efect imunostimulent. El generează un puternic efect anti­oxi­dant, prin neutralizarea radicalilor liberi, asigurând organismului o protecţie eficientă. Interfe­ronat stimu­lează secreţia de interferon, interleukine, limfocite B, celule NK (natural killer), celule T supre­soare şi ma­crofage. Produsul normalizează funcţia he­patică la persoanele cu hepatită B, reglează nivelul de transami­naze şi reduce tendinţa de fibrozare a ficatului. În ace­laşi timp, este imunostimulent, antiviral, hepa­topro­tector, regenerant al celulelor hepatice şi antihe­pato­toxic.
Produsul nostru stimulează secreţia de interferon natural, extrem de important în buna funcţionare a fica­tu­lui. Interferonul este o proteină sintetizată în orga­nism, în mai multe ţesuturi şi sub mai multe tipuri, care are proprietăţi antivirale, antiproliferative şi imunomo­dulatoare. Interferonul are rol în apărarea organismului împotriva infecţiilor bacteriene, virale şi parazitare. Este utilizat în tratamentul hepatitelor cu virus B, C şi D, al leucemiei şi al tumorilor maligne. De aceea, In­ter­­feronat este recomandat ca principal adjuvant în afec­ţiunile hepatice şi în unele deficienţe imunitare. Prac­tic, preparatul este un puternic regenerator al ficatului, care ajută la vindecarea afecţiunilor acestuia. Interfero­natul are în compoziţie plante care, pe de o parte, stimulează pe cale naturală sinteza de interferon (fără apariţia efectelor adverse ale produselor de sinte­ză), iar pe de altă parte, au acţiune hepatoprotectoare şi regene­rantă a ţesutului hepatic. Interferonul - atât cel uman, cât şi cel de sinteză - este un produs cu acţiune imuno­sti­mulentă, care scade viremia prin mecanisme imuni­tare, însă nu acţionează specific la nivelul ficatu­lui, nu regenerează ţesutul hepatic şi nici nu distruge virusul hepatic. Sunt pacienţi care, în urma tratamen­tului cu un produs de sinteză, au reuşit să obţină re­ducerea vire­miei, dar după întreruperea tratamentului, viremia a crescut din nou (la unii pacienţi, la fel de mult). Hepa­titele cu virus B, C şi D evoluează spre fibroză şi ciroză hepatică, motiv pentru care noi am introdus în formulă plante care să regenereze structura hepatică, nu doar să crească imunitatea sau secreţia de interferon.

Astfel, armurariul (Silybum marianum) este consi­derat a fi planta cu cea mai intensă acţiune la nivel hepatic (are capacitatea de a contracara efectele nefaste ale supradozării unor medicamente, ale intoxicaţiilor cu substanţe chimice sau cu ciuperci). Eficienţa plantei se datorează silimarinei, componenta biologic activă răspunzătoare de apariţia efectului terapeutic. Un comprimat de Interferonat conţine 160 mg silimarină. o Schizandra este o plantă utilizată în medicina tradiţio­nală chineză pentru tratarea he­patitei. Substanţele acti­ve conţi­nute reglează nivelul de transa­mi­naze şi reduc necroza hepa­tică. o Ganoderma (Ganoderma lucidum) este, conform medici­nei tradiţionale chineze, un "eli­xir al nemuririi”, fiind utilizată de peste 4000 de ani în tratarea cancerului şi a afecţiunilor hepa­tice. Substan­ţele bioactive din compoziţia sa au acţiune imu­nomo­dulatoare, antivirală (prin stimularea producerii de in­ter­feron), hepatoprotectoare, anti­tu­morală şi radio­pro­tectoare. o Aloe (Aloe vera) este o plantă miraculoasă, cu rol hepatopro­tector şi regenerant al celulelor hepa­tice, având acţiune laxativă şi detoxifiantă la nivelul tractului gastro-intestinal. o Originară din sud-estul Asiei, Noni (Morinda citrifolia) este o plantă care sti­mu­lează secre­ţia de interferon, având acţiune antiin­fla­matoare, anti­tu­morală şi antioxidantă. o Cultivată pe scară largă în Japonia, ciuperca Agaricus (Agaricus blazei) are o puternică acţiune imunostimulentă şi antitumorală. Ea normalizează funcţia hepatică la per­soanele cu hepatită B, având totodată acţiune antimuta­genă, antioxidantă şi antivirală. o Astragalus este o plantă utilizată de mii de ani în medicina tradiţională chineză, pentru stimularea sistemului imunitar. Sub­stanţele bioactive din compo­ziţia sa au proprietăţi antivirale, antiinflamatoare, antifibrozante şi anticiro­tice, stimulând totodată se­creţia de interferon.

SURSA: http://www.formula-as.ro/

                                      

Cel mai avansat test de INTOLERANȚE ALIMENTARE Disponibil și în ROMÂNIA și REPUBLICA MOLDOVA Evidențiază care din cele 271 de "alimente declanșatoare" ar putea fi cauza simptomelor dumneavoastră

• Știați că: 45% dintre persoane prezintă intoleranță la un aliment sau un aditiv alimentar, chiar și atunci cand nu sunt conștiente ca o intoleranță chiar există?
• Când dumneavoastră sau cineva drag suferă de o afecțiune care pur și simplu nu se vindecă, cauza ar putea fi o intoleranță alimentară.
• Dacă bănuiți că este posibil să aveți intoleranță la unul sau mai multe alimente, testul ImuPro ar putea să vă ajute. Prin evidențierea exactă a alimentelor care cauzează intoleranța, puteți elimina cu ușurință din dieta dumneavoastră "alimentele problemă", cu scopul de a reduce sau chiar elimina simptomele.
• Cu ajutorul testelor ImuPro, puteți descoperi rapid și eficient intoleranțe alimentare care pot fi cauza condițiilor de mai sus.:
• descoperiti cum functioneaza testul aici : http://www.imupro300.ro/ro/

Withania Somnifera - Ashwagandha Reducerea stresului și protecția neuronala de la o planta antica

Ashwagandha, o planta exotica indiana, are proprietăți remarcabile pentru eliminarea stresului, comparabile cu cele ale medicamentelor puternice utilizate pentru a trata depresia și anxietatea. În plus față de efectele sale excelente de protectie a sistemului nervos , ashwagandha poate fi un tratament alternativ promițător pentru o varietate de boli degenerative cum ar fi Alzheimer și Parkinson. Ashwagandha are proprietati antioxidante puternice ce duc la distrugerea radicalilor liberi, implicati în procesul de îmbătrânire, dar și de initiere a numeroase boli.

Efecte protectoare puternice asupra sistemului nervos
Stressul, toxinele din mediul înconjurător și nutriția deficitara au un impact negativ asupra sistemului nostru nervos.
Studiile stiintifice sustin abilitatea ashwagandha nu numai pentru a diminua stresul, dar si de a proteja celulele nervoase împotriva efectelor nocive ale stilului de viata modern.
Concret, administrarea orală de ashwgandha timp de cinci zile sugereaza efecte de reducere a anxietatii similare cu cele obținute cu lorazepam, medicament antianxios, și efecte antidepresive similare cu cele ale imipraminei, medicament antidepresiv.1
Cercetatorii cred ca aceasta constatare sprijina utilizarea clinică a ashwagandha ca agent anti – stres.

Printr-un alt studiu, cercetatorii au remarcat faptul că ashwagandha contribuie la regenerarea semnificativă a axonilor si dendritelor celulelor nervoase. În plus , extractul de ashwagandha sprijina si reconstructia sinapselor , conexiunile prin care celulele nervoase comunica cu alte celule. S-a ajuns la concluzia ca extractul de ashwagandha ajuta la reconstructia retelei sistemului nervos, ceea ce face din aceasta un potential tratament pentru boli neurodegenerative, cum ar fi Alzheimer.2

Într-un studiu recent, extractul de ashwagandha a inversat toți parametrii de degenerare nervoasa de tip Parkinson. 3 Un studiu anterior a arătat că extractul de ashwagandha inhiba acetilcolinesteraza, o enzimă responsabilă pentru descompunerea unui neurotransmitator esential (acetilcolina). Medicamentele utilizate in prezent in tratamentul bolii Alzheimer, cum ar fi Aricept ®, inhiba descompunerea acetilcolinei pentru a incetini progresia acestei boli înfricoșătoare.4

concluzie
Stresul cronic afecteaza profund, atat organismul, cat si mintea noastra. Multe bolidegenerative, precum și îmbătrânirea prematură, sunt asociate cu tensiunea nervoasăcronică. Este mare nevoie de strategii de preventie sigure si eficiente pentru a combate ravagiile produse de stres asupra sistemului nostru nervos.

SURSA: http://www.sunwavepharma.com/index.php/ro/blog/215-reducerea

Pentru barbati - Ghimpele (Xanthium spinosum) - beneficii şi proprietăţi

Ghimpele este răspândit în multe zone din Europa şi Africa şi este un arbust scund de pădure. Frunzele „veşnic verzi" nu sunt frunze adevărate, ci nişte dilatări ale tulpinilor.

Câte o floare mică şi albă apare în mijlocul fiecărei frunze primăvara, urmată toamna de un fruct mic şi roşu,  asemănător cireşei. Fiecare frunză are un vârf ascuţit şi, deoarece planta ajunge abia până la genunchi, a fost poreclită „ilica genunchiului". În România creşte la marginea drumurilor şi în terenuri neîngrijite, pe lângă garduri.

În fitoterapie este utilizată partea aeriană a plantei, în special tulpina înflorită, care se recoltează de la sfârşitul lui iunie până în septembrie- octombrie.

sus

Compoziţie

Dintre elementele chimice cele mai importante ale plantei sunt: ulei esenţial, săruri de acizi graşi, calciu şi potasiu, acid cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanină), ulei volatil şi beta- sitosterol.

sus

Acţiune

Principalele proprietăţi ale ghimpelui sunt: decongestiv, aperitiv, diuretic, antiinflamator, anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral şi stimulant al pereţilor venelor.

sus

Indicaţii terapeutice

Sub formă de infuzie, decoct sau tinctură, ghimpele este recomandat în caz de adenom de prostată, afectiunile aparatului urinar, ascită, boli infecţioase, cancerul prostatei, cistite, citopielite, edeme, gută, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiază renală, microlitiaza biliară, nefrite, prostatite şi pielonefrită.

Prin spălături locale cu infuzie se pot ameliora hemoroizii.

De asemenea, extractul de ghimpe se regăseşte şi în compoziţia a numeroase unguente pentru masaj,  destinate tratamentului varicelor.

sus

Precauţii şi contraindicaţii

A nu se utiliza în sarcină şi alăptare.

Supradoza poate produce vărsături şi hipotensiune arterială.

A nu se utiliza în combinaţie cu inhibitori de monoaminooxidazâ (antidepresive) sau cu medicamente pentru hipertensiune sau adenom de prostată.

Este contraindicat ca în timpul tratamentului cu această plantă să se consume condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, murături, băuturi alcoolice.

Nu s-au semnalat încă efecte adverse, însă se recomandă să  cereţi sfatul unui specialist înainte de a urma tratamentul.

SURSA:http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/ghimpele-xanthium-spinosum-11831800/