Fulgi de ovaz-aliment integral

 

Fulgi de ovaz 1000g - SANOVITA

Fulgii de ovaz sunt bogati in fibre si vitamine fiind un aliment integral preferat de foarte multe persoane. Ovazul este preferat si pentru proprietatile sale de prevenire sau ameliorare a diferitelor afectiuni.

Grabeste slabirea:

Gratie fibrelor solubile, ovazul confera rapid senzatia de satietate, senzatie care dureaza mult timp. De asemenea, dupa consumul de ovaz dispar poftele alimentare.

Scade nivelul de colesterol:

Ovazul este recunoscut pentru capacitatea lui de a scadea nivelul de colesterol si de a preveni asimilarea altor grasimi nesanatoase in organism. Odata cu scaderea nivelului de colesterol scade si tensiunea arteriala, iar infundarea arterelor este impiedicata. 

Scade riscul de diabet zaharat de tip II:

Un consum regulat de ovaz contribuie la scaderea riscului de diabet de tip II, deoarece fibrele solubile au o absorbtie lenta in sange si regleaza glicemia.

Intaresc sistemul imunitar - beta-glucanul din fulgii de ovaz ajuta la intarirea sistemului imunitar. Acesta ajuta celulele albe sa lupte impotriva infectiilor, la fel ca zincul si seleniul, minerale care se gasesc din belsug in fulgii de ovaz.

Scade riscul de cancer:

Ovazul este un aliment ideal pentru persoanele care au un tranzit intestinal lent si o digestie inceata, deoarece imbunatateste ambele procese. De asemenea, ovazul scade riscul de cancer de colon, gratie fibrelor care in drumul lor absorb toxinele si substantele care ar putea produce tumori.

Reduc hipertensiunea arteriala - deoarece fulgii de ovaz contin o cantitate ridicata de fibre, pot preveni atat cresterea tensiunii arteriale, cat si riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare.

Scad riscul de aparitie a astmului la copii - fulgii de ovaz pot fi introdusi in etapa de diversificare la bebelusi, deoarece au rol protectiv si scad riscul de aparitie a astmului si a rinitei alergice.

Imbunatatesc calitatea somnului - aminoacizii din fulgii de ovaz produc melatonina, hormonul care induce somnul. Totodata, datorita continutului bogat de vitamina B6 si carbohidrati, este eliberata serotonina, hormonul care reduce stresul si ne face sa ne simtim mult mai relaxati.

Sunt utili in curele de slabire - consumul de fulgi de ovaz contribuie la mentinerea satietatii pe termen lung si reduce apetitul, in special daca ii consumi la micul dejun. Beta-glucanul sau hormonul satietatii favorizeaza reducerea cantitatii de calorii consumate si scade riscul de aparitie a obezitatii.

Alte beneficii ale ovazului:

- contribuie la absorbtia substantelor nutritive in intestinul subtire

- previne constipatia

- grabeste eliminarea enzimelor pancreatice

- mentin energia organismului la cote optime

- contribuie la tratarea sindromului de colon iritabil

Fulgi de ovaz 1000g - SANOVITA

Pachete de tratamente testate

Fructele de soc -beneficii

În medicina tradiţională fructele de soc se întrebuinţează pentru eliminarea toxinelor din organism. Procesul de acumulare al toxinelor apare în urma consumului de alimente tratate cu aditivi şi medicamente, viciilor legate de fumat şi exces de alcool, poluării atmosferice, problemelor de sănătate (datorate constipaţiei şi edemelor), sedentarismului şi obezităţii.

Fructele de soc se recoltează în miez de toamnă și pot fi găsite mai ales în zonele muntoase și de cele deluroase, în special pe marginile pădurilor.

Dacă nu se folosesc în stare proaspătă pentru siropuri, tincturi  sau sucuri, fructele de soc pot fi uscate, iar boabele odată deshidratate se păstrează în pungi de hârtie, în locuri uscate și ferite de umezeală.

Iată câteva dintre principalele beneficii pe care le aduc fructele de soc sănătății!

Beneficiile fructelor de soc: tratează gripa și febra

Cercetătorii au descoperit că substanţele conţinute de fructele de şoc blochează infectarea celulelor sănătoase de către virusurile gripale şi, că atare, stopează boala, atât în fazele incipiente, cât şi în cele avansate.

Pentru a preîntâmpina răcelile, la începutul toamnei, se fac cure de două săptămâni, timp în care se iau 2-3 linguri de tinctura de şoc pe zi. Dacă gripă v-a "prins" deja, luaţi pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctura diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Vindecarea se va face mult mai rapid, iar în plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febra, durerile musculare sau stările de slăbiciune.

Beneficiile fructelor de soc: tratează contipația și colitele

Se administrează dimineaţă, pe nemâncate, una-trei linguri de tinctura de şoc, diluate într-o cană de apă. Tratamentul se face vreme de patru săptămâni la rând şi se poate relua, la nevoie, după o pauză de 5-7 zile.

Beneficiile fructelor de soc:  herpes

Atunci când apar primele simptome ale unei erupţii herpetice (uşoară febra, nervozitate, usturime sau mâncărimi), se ia câte o lingură de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, din ora în ora, în total 3-4 doze. Se continua tratamentul timp de o săptămână.

Beneficiile fructelor de soc: adjuvant în tratarea tumorilor maligne și benigne

Se ține o cură de treizeci de zile cu tinctură de fructe de şoc, administrată câte 2 linguri pe zi, are efecte surprinzător de puternice, prin activarea sistemului imunitar, element extrem de important în tratarea acestei categorii de afecţiuni.

Beneficiile fructelor de soc: psoriazis

În lunile de toamnă, atunci când multe boli de piele recidivează, precum psoriazisul, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este cât se poate de benefică. Se administrează zilnic 1-2 linguriţe de suc sau 3-4 linguriţe de tinctură, timp de minimum patru săptămâni.

SURSA : Clicksanatate

Brusturele-leacul bolilor

 

     Brusturele , cunoscut si sub numele de lipan sau laptuc, in Banat , este o planta comuna care creste in locuri necultivate. De la brusture se foloseste tadacina - Radix Bardante - care contine inulina, saruri de potasiu, un ulei volatil si o substanta cu actiune antimicRobiana. 

     Din radacina se prepara un ceai care are propietatea de a stimula functiile renale si cutanate, fiind diuretic. 

Are efecte bune in tratarea acneei, furunculoza, diferitelor eczeme  si a altor boli ale pielii. In acelasi timp , ceaiul de brusture mai are insusirea de a scadea zaharul din singe , fapt pentru care se recomanda acelora care sufera de diabet. Unii autori recomanda ceaiul de brusture in bolile de ficat, avind proprietatea de a reduce calculii biliari.

     Ceaiul se prepara , punind doua pina la patru linguri de radacina maruntita intr-un litru de apa clocotita. Dupa un sfert de ora , se strecoara lichidul si se bea indulcit, in cursul unei zile.Pentru diabet, ceaiul se indulceste cu zaharina.

     Extern , fiertura de radacina de brusture, singura sau asociata cu radacina de urzica si frunze de mesteacan, ajuta la cresterea parului.Odata pe saptamina , dupa spalarea si clatirea parului , se frectioneaza pilea capului cu acesta fiertura, la care se adauga si o lingura de otet. Sub forma de comprese , se aplica pe tenurile seboreice (grase), in acnee si eczema uscata.

Preparate din Brusture :

Maceratul la rece

Se pun doua lingurite de pulbere de radacini (obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea) intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Se consuma 1-3 pahare pe zi, pe stomacul gol, cu minimum 15 minute inainte de masa. In functie de afectiunea tratata, cura cu macerat din radacina dureaza 3-6 saptamani.

Decoctul combinat de radacina de Brusture

Se pun doua lingurite de pulbere de radacina intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe vreme de cinci minute, intr-un pahar (200 ml) de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.

Tinctura de Brusture

Se obtine astfel: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacini de Brusture, peste care se adauga doua cani (in total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza. Tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru-sase ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Se poate folosi pentru tratarea:

Tratamente interne
* Diabet
* Constipatia
* Litiaza renala
* Polipi intestinali, adjuvant in cancerul de colon

 * Psoriazis 

* Artrita reumatoida
* Adjuvant contra hepatitei virale si alcoolice
* Tratamentele cu antibiotice
* Adjuvant contra avitaminozelor, a deficitului de calciu si de magneziu

* Guta, exces de uree in sange
* Expunere la radiatii
* Adjuvant in tratamentul HIV/SIDA

Tratamente externe
 * Matreata
* Caderea parului
* Eczeme alergice

BRUSTURELE SI FRUMUSETEA

Din flora europeana, Brusturele si Trei-frati-patati sunt, probabil, ierburile cu actiunea cea mai eficienta pentru mentinerea tineretii si a supletii pielii. Radacina de Brusture, administrata intern sub forma de decoct combinat, cate 600 ml pe zi, curata gradat pielea si tenul de iritatii, de exces de sebum. Este un tratament eficient si contra acneei (probabil datorita efectului sau reglator hormonal), contra problemelor alergice ale tenului, in aceasta ultima problema fiind foarte eficient daca este administrat impreuna cu Trei-frati-patati. Dupa tratamentul cu Brusture, pielea devine mai luminoasa, mai catifelata, mai curata si mai placuta ca aspect.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu Brusture

* Administrarea radacinii de Brusture nu are nici un fel de contraindicatie. Singurele precautii vor fi la persoanele diabetice, care vor trebui sa-si ajusteze dozele de insulina la administrarea acestui remediu.
* Semintele (doar ele, NU si radacina) de Brusture sunt contraindicate in caz de sarcina, deoarece pot provoca contractii uterine. In schimb, radacina de Brusture este chiar recomandata in timpul sarcinii, pentru prevenirea constipatiei, a problemelor venoase si a deficitelor de minerale si de vitamine din organism.
* In cazuri foarte rare, au fost semnalate dermatite alergice, prin aplicarea externa a radacinii de Brusture

Mai multe pe :
http://www.formula-as.ro/2010/939/medicina-naturii-44/brusturele-hacul-tuturor-bolilor-12964

Anghinare-propietati si beneficii

     

 
De la aceasta planta se folosesc frunzele-Folium Cynarae-care contin cinarina, polifenoli derivati flavonici, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu, magneziu, etc.
     Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi , avind proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, reglind , in acelasi timp, procesul de formare a colesterolului.
     Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din singe, dind bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica se datoreaza bunei oxidaze.
     Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza , in acelasi timp, eleiminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor.Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratarea urticariilor si a diferitelor forme de prurit ( mincarime).
     Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mincare.
     Ceaiul de anghinare este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si anghina pectorala.
     Cercetarile mai noi ii atribuie proprietati antimicrobiene.
     Pentru a prepara ceaiul de anghinare, se va proceda in felul urmator:
      Intr-un vas, se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 ml apa clocotita. Dupa racire, se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata , pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se bea in cursul zilei , cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
    E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepind cu doze mici, in primele zile , cara apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.
    

Gutuia-deliciu si leacuri de sanatate

Nelipsite din odaia bunicilor noastre, unde tronau pe dulapuri şi în fereastră, aseme­nea unor lampioane aurii, gutuile sunt nelipsite şi din amintirile copilăriei, parfumate încă de mireasma lor dulceagă-amăruie. Cât despre deli­ciile preparate din ele - dulceţuri, peltele şi prăjituri - ele sunt atât de prezente pe lista de bucate a iernii, încât e greu să te mai gândeşti că gutuile pot fi folosite şi ca leacuri de sănătate, într-o mulţime de boli.

Descrierea plantei

Rudă bună cu mărul şi părul, gutuiul este uşor de identificat, fiind nelipsit din livada cu pomi fructiferi a gospodarului de la ţară. Fructul lui, gutuia, are culoarea galbenă, este acoperită până la coacere cu un puf cafeniu, are miezul tare, aromat şi as­tringent.

Recoltare şi uscare

În scopuri terapeutice, de la gutui se folosesc fructul (Fructus cydoniae), frunzele (Folium cydoniae) şi seminţele (Semen cydoniae). Recoltarea fructelor se face toamna târziu, dar înaintea îngheţurilor, fiind printre ultimele fructe adunate din grădi­nile cu pomi fructiferi. Odată ajunse la maturitate, puful ce le acoperă se des­prinde foarte uşor. Fructele se păstrează bine până în primăvară. Există un obi­cei, în gospodăriile de la ţară, să fie puse câteva gutui în ferestre ca ornament, iar prin mirosul plăcut, datorat unor uleiuri volatile, se asigură dezinfecţia şi odori­zarea încăperii în care au fost aşe­zate. Frunzele de gutui se recoltează când au ajuns aproape de sfârşitul ci­clului vege­tativ, cu câteva zile înainte de căderea lor din pom, când culoarea le devine arămie (galben-ruginie). Se lasă la uscat în spaţii bine aerate, în strat subţire, răscolindu-se zilnic, pentru a se evita mucegăirea lor. Au conţinut mic în apă, deci randamentul la uscare este destul de bun 2:1 (din 200 g proaspete rezultă 100 g frunze uscate). Semin­ţele de gutui se scot din fructe când se fac compoturi, dulceţuri, peltele şi marmelade. Din păcate, acest lucru se face destul de rar, cu toate că aceste seminţe sunt foarte indicate în tratarea diferitelor afecţiuni, aşa după cum se va arăta în continuare. Se usucă pe cale naturală, în tăvi, sau pe coli de hârtie, în strat sub­ţire. Se poate grăbi uscarea, prin introducerea tăvilor în cuptorul aragazului, la foc mic, cu uşa întredes­chisă. În cazul cuptoarelor electrice, temperatura se setează la 80 de grade, timp de 30 minute.

Compoziţia chimică

Miezul de gutuie conţine zaharuri simple (fructoză şi glucoză), uşor asimilabile în organism. Reamintesc faptul că zaharurile sunt absolut necesare pentru orga­nism, ca surse de energie, dar ele trebuie luate din fruc­te, şi nu din cartofi sau grâu, bogate în amidon, o substanţă greu de asimilat şi interzisă în diabet. Gu­tuile mai conţin vitamine hidrosolubile (B, C, PP), acizi organici, minerale (în principal pota­siu), celulo­ză şi pectine. (Pectinele, alături de celuloză, sunt prin­cipalii constituenţi ai fibrelor alimentare, foarte apre­cia­te azi în tratamentul bolilor aparatului digestiv.) Frunzele conţin în plus tanin, iar seminţele, mucilagii.

Preparate farmaceutice din gutui

Gutuia se consumă ca atare, crudă, coaptă, fiartă sau conservată sub formă de compoturi, dulceţuri, marmelade. Aduce organismului o serie de nutrienţi necesari atât pentru menţinerea activităţii vitale, cât şi pentru ameliorarea unor afecţiuni. Dacă avem în gospodărie o centrifugă electrică pentru obţinerea de sucuri din fructe, putem să preparăm un suc natural din gutui, de foarte bună calitate, mai uşor acceptat la consum decât gutuia crudă, ea fiind destul de tare şi puternic astrigentă, făcând "gura pungă".

Infuzia
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate şi mărunţite groscior se opăresc şi se lasă la infuzat timp de 30 minute, cu 250 ml de apă, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Decoctul
Dacă dorim să obţinem un ceai mai concentrat, folosim decoctul, după urmatoarea tehnică:
Mod de preparare: 4 lin­guri frunze uscate şi mă­runţite gros­cior se fierb la foc mic, timp ­de 30 de minute, în 500 ml apă, într-un vas, de preferinţă din inox sau emailat. La final se com­pletează apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă înaintea filtrării. Se îndulceşte cu miere, ca şi infuzia.

Maceratul
Această tehnică este indi­cată în cazul semin­ţelor de gutui, care conţin mucilagii so­lu­bile în apă rece.
Mod de preparare: 2 linguri de seminţe de gutui uscate şi zdrobite se lasă cel puţin 30 minute, în 200 ml de apă, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere.

Tinctura
Mod de preparare: 20 g de frunze uscate şi mărunţite groscior se pun în 100 ml alcool alimentar, sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină lim­pe­zire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în fla­coane de sticlă sau plastic, prevăzute cu dop picurător. Termenul de vala­bi­litate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se ob­servă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: Peste 4 linguri de frunze us­cate şi mărunţite groscior se toarnă 1 litru de vin alb fierbinte. Se lasă la macerat 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Când perioada expiră, vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă alte câteva zile, când vinul limpede se va separa de reziduul depus la fundul vasului. Se completează cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în fla­coane de 200 sau 250 ml. Termenul de vala­bilitate este de 1 an de zile, la tempera­tura ca­merei, dacă vinul folosit la pre­parare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concen­tra­ţiei alcoolice mai mici de 11 gra­de, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în al­cool al tincturii şi vinu­lui, nu li se reco­mandă spre folosire con­du­că­torilor auto sau persoanelor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate de gu­tui, mărun­ţite groscior, se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Ur­mea­ză apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli.

Tratamente interne

* Diaree neinfecţioasă
Se foloseşte miezul de gutuie fiert sau copt, trans­format în piure. Datorită conţinutului în pectine, gelifică bolul fecal. Dacă diareea este pronunţată şi cronică, poate duce la deshidratare, în acest caz se recomandă în plus administrarea decoctului, câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust. O altă variantă ar fi folosirea sucului obţinut din miezul de gutuie.

* Constipaţie
Se tratează cu macerat din seminţe de gutui, 2 căni pe zi, seara şi dimineaţa. Mucilagiile din seminţele de gutui înmoaie materiile fecale, uşurând astfel defe­caţia. Un macerat complex pentru combaterea consti­paţiei se poate obţine din 2 linguri seminţe de in şi o lingură seminţe de gutui, după tehnica prezentată mai sus. Se bea o cană, seara, la culcare.

* Reglarea motilităţii intestinale
Un rol important în reglarea motilităţii intestinale îl joacă consumul de fibre alimentare în dieta zilnică, componentele cele mai importante ale acestor fibre fiind pectina şi celuloza, care se găsesc în cantităţi apreciabile în gutuie. Este foarte indicat, în acest sens, consumul regulat de marmeladă obţinută din gutuie.
Cuvântul marmeladă provine din limba por­tu­ghe­ză: marmelo, care însemnă gutuie. Marme­lada a fost foarte apreciată şi folosită în trecut, în ali­mentaţie. Astăzi este pe cale de dispariţie, iar cea existentă pe piaţă nu are calitatea celei din trecut. (Mâncarea de gutui, uşor de pregătit în casă, poate înlocui mar­me­lada.

* Hipertensiune arterială
Marea majoritate a schemelor de tratament pentru hipertensiunea arterială conţin un diuretic (nefrix, furosemid, indapamid) pentru eliminarea apei din organism. Prin diureză, se reduce tensiunea arterială, în schimb, este antrenat şi eliminat potasiul, a cărui lipsă produce slăbiciune musculară, paralizie, insufi­cienţă respiratorie şi tulburări cardiace. De aceea, se recomandă ca terapie complementară con­su­mul regu­lat de preparate din gutui, care sunt bogate în potasiu.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, în­dulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai din frunze de ginkgo biloba sau saschiu.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Expectorant şi emolient în afecţiunile pulmonare - hemoptizie (expectoraţie cu sânge), bronşite însoţite de tuse neproductivă
Decoctul: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Maceratul: se administrează câte 2 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de tei.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Răceală şi gripă
Sunt două boli de natură virotică, pe care le con­tactăm foarte des în sezonul rece. Ceaiurile călduţe sunt nelipsite din schema de tratament a acestor afecţiuni. Un ceai obţinut din frunze de gutui şi flori de tei are efecte benefice.
Se prepară astfel: 2 linguri frunze uscate de gutui se fierb câteva minute în 200 ml apă. Se adaugă apoi 2 linguri flori de tei şi se lasă la infuzat aproximativ 15 minute. Se îndulceşte cu miere. Se bea călduţ, câte 2 căni pe zi.

* Detoxifiant general
Taninul prezent în gutuie are o foarte mare impor­tanţă în detoxifirea organismului, pentru că absoarbe toxinele de la nivelul tubului digestiv (toxine­le pro­venite din alimente sau produşilor de degradare ai alimen­telor). Se recomandă cure periodice cu:
Decoct: se admi­nistrează câte 2 ceşti pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Infuzie: se adminis­trează câte 3 căni pe zi, îndulcite după gust, cu miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vin: se adminis­trează 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

* Retenţie de apă în organism - ascită
Ascita reprezintă o acumulare de lichide în abdo­men. Cele mai frecvente boli care provoacă ascită sunt ciroza, cancerul hepatic şi insuficienţa cardia­că congestivă.
Decoct: se administrează câte 2 ceşti pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.
Infuzia: se administrează câte 3 căni pe zi, îndul­cite după gust, cu miere.

* Hemoroizi sângerânzi (sunt întreţinuţi de constipaţie)
Se recomandă să se combată constipaţia, folosind maceratul de seminţe de gutui. Se administrează câte o cană, seara.

* Revigorant şi trofic
Ceaiul din frunze de gutui poate înlocui tradiţio­nala ceaşcă de cafea servită dimineaţa sau cu diferite ocazii.
Nota farmacistului: Binecunoscutul ritual britanic al Ceaiului de la ora 5 (Five o'clock tea) se pare că a prins şi în România, când, de cele mai multe ori, se bea ceai chinezesc. Vă propun ca în locul lui să folo­siţi ceaiul din frunze de gutui, care are o aromă şi o savoare deosebite.

* Medicină pediatrică - boala diareică la copii, destul de frecventă, se poate trata folosind o ceaşcă de suc de gutuie, de 2 ori pe zi.

Tratamente externe

* Gargarisme pentru boli ale cavităţii bucale - afte, gingivite, stomatite, abcese dentare
Se face gargară după fiecare masă, folosind infuzie, sau decoct din frunze de gutui, sau macerat din seminţe de gutui.

* Băi de şezut în boala hemoroidală
Se foloseşte decoctul din frunze de gutui. Toa­leta­rea zilnică a anusului după fiecare defecaţie este o cerinţă esenţială pentru cei ce suferă de hemoroizi sau fisuri anale. Se pot aplica apoi tratamente topice, un­guente şi supozitoare specifice bolii hemoroidale. Far­macia Faltis prepară o multitudine de asemenea remedii.

* Tamponări locale - în alergii cutanate de natură alimentară sau medicamentoasă, însoţite de prurit
Se foloseşte oţetul medicinal obţinut din frunze de gutui.

UTILIZĂRI COSMETICE

Sucul de gutuie este mult mai performant în curăţarea feţei decât sucul de lămâie, folosit de femei în mod curent. E bine, cel puţin pentru alternanţă, să fie folosit şi acest suc, înainte de aplicarea unor creme cosmetice.

SURSA :  http://www.formula-as.ro/2015/1148/medicina-naturii-44/din-retetele-domnului-farmacist-bobaru-fructele-iernii-gutuile-cydonia-oblonga-18653

Ulei de ricin - avantaje in sanatate

Uleiul de ricin este un lichid galbui care este extras din semintele de ricin. Are proprietati antiinflamatorii si este antioxidant. A fost folosit de secole in scopuri terapeutice. Se considera ca cele mai multe dintre beneficiile uleiului de ricin provin ca urmare a concentratiei sale de acizi grasi nesaturati. Desi are un gust puternic si destul de neplacut, acest ulei este folosit in compozitia produselor cosmetice, a sapunurilor, textilelor, medicamentelor, uleiurilor de masaj si a altor produse de uz frecvent.

Avantajele folosirii uleiului de ricin

Uleiul din seminte de ricin este util in ameliorarea multor probleme de sanatate, printre care:
- Constipatie - ca un tratament alternativ, uleiul de ricin este un laxativ eficient. Acesta poate fi temporar, de ajutor, in cazul constipatiei si diareii.
- Impetigo - acidul undecilenic este unul dintre compusii activi ai uleiului de ricin care poate fi folosit cu succes in lupta impotriva infectiilor fungice de acest gen.
- Probleme ale pielii - uleiul de ricin contine acid ricinoleic, care are efect antiinflamator asupra pielii. Poate fi folosit in cazul taieturilor minore, arsurilor solare si previne aparitia unor boli de piele cum ar fi acneea sau eczemele. Un alt avantaj este ca uleiul de ricin este un emolient natural care stimuleaza productia de colagen si elastina care contribuie la hidratarea si mentinerea umiditatii pielii.
Astfel are un rol important in tratamentul ridurilor, repararea si intinerirea pielii, contribuind la mentinerea aspectului neted al acesteia. Aplicat in mod regulat, uleiul de ricin ajuta la diminuarea cearcanelor de sub ochi.
Cu exceptia acestor beneficii, uleiul de ricin trateaza infectiile fungice, problemele gstrointestinale, migrenele, tulburarile menstruale si piciorul de atlet.

Adjuvant in tratamentul problemelor de sanatate majore

Uleiul de ricin este un remediu pentru conditiile mai grave de sanatate care pot include:
- inducerea travaliului la femeile insarcinate - consumul de ulei de ricin in timpul sarcinii se va face doar la recomandarea medicului pentru a evita potentialele efecte secundare pentru mama si copil.
- dureri ale nervului sciatic - uleiul de ricin amelioreaza sciatica, o conditie dureroasa caracterizata de dureri si inflamatie in partea inferioara a spatelui si in zona membrelor inferioare.
- caderea parului - masajul cu ulei de ricin contribuie la cresterea parului, care va fi mai sanatos, mai moale, stralucitor si mai des.
- artrita - masajul articulatiilor artritice cu ulei de ricin va estompa inflamatia, durerea si oboseala muschilor.
- probleme limfatice - uleiul de ricin stimuleaza activitatea sistemului limfatic responsabil cu eliminarea deseurilor metabolice ale organismului.
- tumori - prin asezarea unei comprese cu ulei de ricin asupra unei tumori, poate fi redusa dezvoltarea acesteia si chiar aparitia altora.

In plus, uleiul de ricin se considera a oferi beneficii inclusiv in cazul unor probleme neurologice cum ar fi boala Parkinson, scleroza multipla si paralizia cerebrala.
Gratie multiplelor avantaje pentru sanatate oferite de uleiul de ricin, nu este de mirare ca acesta se numara printre cele mai des utilizate tipuri de ulei. Este un remediu valoros, natural care poate imbunatati conditia fizica a corpului, ii ofera rezistenta si frumusete.

Tratamentul cu ulei de ricin pentru cresterea parului

Prin aplicarea de ulei de ricin asupra scalpului si podoabei capilare, parul va creste mai sanatos si va fi mai rezistent. Terapia cu ulei de ricin este un tratament natural pentru calvitia rezultata in urma mostenirii genetice, dietei, stresului, factorilor de mediu si a stilului de viata.

Care sunt avantajele uleiului de ricin pentru cresterea parului?
Uleiul de ricin folosit in mod regulat pe radacinile parului si scalp este util pentru:
- cresterea parului;
- ingrosarea firului de par care incepe sa se subtieze;
- prevenirea deteriorarii parului;
- tratarea parului uscat;
- stralucirea si hidratarea parului si scalpului;
- prevenirea scalpului uscat;
- imbunatatirea starii generale de sanatate;
- prevenirea despicarii varfurilor si cresterea parului.

Cum se va folosi uleiul de ricin pentru prevenirea caderii parului?
Iata care este tehnica pentru aplicarea uleiului de ricin pe podoaba capilara, pas cu pas:
1. Cu varful degetelor se va aplica ulei de ricin la radacina firelor de par si pe scalp.
2. Se va distribui uleiul uniform prin masaj usor al scalpului.
3. Nu se va folosi ulei in exces pentru ca acesta va fi mai greu de indepartat si spalat de pe scalp.
4. Dupa aplicarea uleiului, parul se acopera cu o boneta din material plastic si se va inveli intr-un prosop.
5. Uleiul se va lasa sa actioneze aproximativ 15-20 de minute asupra parului sau chiar intreaga noapte.
6. Se va spala parul cu un sampon pana cand se elimina complet uleiul de ricin.
7. Se va repeta procedura o data pe saptamana timp de 6-8 saptamani pentu ca rezultatele sa fie vizibile.
In functie de preferinte, uleiul de ricin poate fi amestecat cu alte tipuri de uleiuri (de struguri) pentru a-l face mai putin consistent, iar mirosul mai placut.

Igiena parului este esentiala
Ingrijirea si pastrarea igienei parului este una dintre strategiile cheie pentru stimularea cresterii parului. O dieta sanatoasa, utilizarea suplimentelor pentru par (care contin vitamine speciale in acest sens), somnul suficient si exercitiile fizice regulate contribuie la cresterea unui par lung, rezistent si puternic.

Uleiul de ricin pentru cearcane

Cearcanele de sub ochi sunt o conditie des intalnita a pielii, problema avuta de multe persoane. Din cauza lor, o persoana va arata mai in vasta si mai obosita. Uleiul de ricin este unul dintre remediile naturale care poate fi de ajutor pentru indepartarea cearcanelor si a pungilor de sub ochi cauzate de lipsa de somn, stres, oboseala, etc. Comparativ cu alte creme care contin substante dure, uleiul de ricin este organic, nu contine substante chimice sau artificiale daunatoare pentru piele si este mult mai ieftin.

Alte beneficii ale uleiului de ricin
Atat in medicina populara cat si alternativa, uleiul de ricin amelioreaza multe boli. Gratie ingredientelor sale unice de vindecare, uleiul de ricin este utilizat pentru atenuarea constipatiei, induce travaliul, trateaza sciatica, sustine cresterea parului, stimuleaza sistemul limfatic. etc.
Utilizarea de ulei de ricin este o modalitate ieftina, usoara si eficienta de rezolvare a multor probleme de sanatate.

Cum se foloseste tratamentul de ulei de ricin pentru zona ochilor?

Aplicarea de ulei de ricin pentru zona ochilor este destul de simpla:
1. Inainte de a merge la culcare, se va unge zona din jurul ochilor cu o cantitate mica de ulei de ricin.
2. Se va lasa uleiul de ricin sa actioneze peste noapte (acesta face minuni in tipul somnului).
3. Dupa trezire, zona se va spala cu apa din abundenta.
4. Se va face acest lucru in mod regulat, timp de mai multe zile pentru obtinerea unor rezultate eficiente.
Daca uleiul de ricin se va utiliza consecvent in fiecare seara inainte de culcare se va observa o diferenta. Cearcanele de sub ochi se vor diminua si pielea va capata un aspect mai tanar, de-a lungul timpului.

Actiunea uleiului de ricin asupra nervului sciatic

Uleiul de ricin amestecat cu un extract de fasole poate ameliora durerea declansata de sciatica (o afectiune dureroasa a coloanei vertebrale). Nervul sciatic este cel mai lung nerv care este localizat in zona inferioara a spatelui si se extinde catre fesa si spre membrele inferioare (coapsa, gamba, picior). In cazul in care este prezenta sciatica (o afectiune debilitanta), orice miscare devine dureroasa si dificil de realizat.

Uleiul de ricin este un tratament pe baza de plante pentru aceasta conditie, ce reduce inflamatia specifica bolii. Majoritatea acizilor grasi din compozitia sa contin acid ricinoleic care are efecte antiinflamatorii. Transportarea unor obiecte grele, compresia radacinii nervului sciatic provocata de diverse tipuri de leziuni, ingustarea canalului vertebral, prezenta osteofitelor, a infectiilor, supraponderabilitatea, mentinerea unei posturi incorecte sau presiunea exercitata asupra unei tumori ar putea fi unele dintre cauzele aceste afectiuni.

Orice persoana ar putea sti ca nervul sciatic este afectat daca:
- sufera de dureri localizate in partea inferioara a spatelui;
- prezinta durere si inflamatie minore sau intense in zona fesei si a membrelor inferioare;
- este prezenta amorteala in partea inferioara a spatelui, fesei, membrelor inferioare;
- apare o senzatie chinuitoare, un junghi sau furnicaturi la nivelul nervului sciatic;
- durerea afecteaza o parte a corpului si radiaza in alte parti ale acestuia;
- are dificultati in a sta in pozitie sezanda si a sta in pozitie orizontala.

Aplicarea frecventa si constanta a uleiului de ricin pe zona afectata va ameliora in mod evident simptomele caracteristice sciaticii. Pentru diminuarea durerii, se va tine cont de urmatoarele indicatii:
1. Se va aplica o cantitate mica de ulei de ricin pe o panza de bumbac.
2. Se va plasa compresa pe partea inferioara a spatelui.
3. Se va acoperi cu un tampon incalzit timp de 20 de minute.
4. Se va repeta procedura la fiecare doua ore.

O alta modalitate ar fi sa se aplice in mod regulat uleiul de ricin in zona afectata. Un aspect important este ca acesta sa fie caldut inainte de fiecare aplicare.
Totusi, efectele cele mai bune pentru ameliorarea conditiei se vor obtine combinand utilizarea uleiului de ricin cu o dieta sanatoasa bogata in fibre, exercitii fizice usoare realizate zi de zi si odihna suficienta. Daca simptomele nu scad in intensitate sau se agraveaza dupa urmarea corecta a terapiei, ar trebui sa se consulte medicul specialist pentru investigatii amanuntite, stabilirea unui diagnostic si pentru a se recomada un tratament corect si adecvat.

Uleiul de ricin pentru constipatie

Multe persoane atesta si confirma eficacitatea uleiului de ricin in cazul constipatiei. Inca din antichitate se folosea aceasta alternativa, uleiul de ricin fiind considerat un laxativ util in vindecarea a diverse probleme gastrointestinale, printre care si constipatia. In prezent medicii sunt de acord cu administrarea pe termen scurt a uleiului de ricin in tulburarile stomacului.

Uleiul de ricin este un lichid de culoare galbena, cu un miros usor, ce provine din semintele plantei numita ricin descoperita in Africa de Est. In prezent, planta creste si in alte tari tropicale.
Ricinul este o planta bogata in antioxianti si acizi grasi, fapt ce face din uleiul de ricin un emolient si hidratant natural, caracteristici benefice in cazul constipatiei.

Uleiul de ricin este indicat in tratamentul constipatiei in primul rand pentru capacitatea sa de a stimula miscarile normale ale instestinelor mari si mici si pentru curatarea si eliminarea materiilor fecale din colon.
Mai mult, uleiul de ricin nu absoarbe umezeala din peretii intestinali, permitand astfel deseurilor din colon sa fie eliminate cu usurinta.
Uleiul de ricin este un laxativ eficient nu doar a continutului intestinului gros ci si al intestinului subtire. Prin urmare, dupa ce a fost utilizata aceasta procedura, urmatorul scaun va fi eliminat dupa 1-2 zile.

Utilizat pentru constipatie, uleiul de ricin are rezultate rapide si actioneaza la 4-5 ore de la ingestie.
Totusi se va cere medicului avizul privind dozajul, atat in cazul adultilor cat si al copiilor.
Desi uleiul de ricin organic poate fi administrat in scop laxativ atat la adulti cat si la copii, acesta trebuie utilizat cu prudenta. La femeile insarcinate, uleiul de ricin va fi administrat doar cu avizul medicului, iar cantitatile vor fi reduse.

Se va recurge la acest tratament naturist doar ca o solutie temporara sau ajutatoare, in caz de constipatie. Nu se vor depasi 4-5 zile in care se va folosi uleiul de ricin.
Daca simptomele specifice constipatiei persista si dupa aceasta perioada se va consulta medicul specialist pentru a se recomanda un tratament complex.
Se va evita folosirea uleiului de ricin daca apar reactii adverse cum ar fi: crampe, varsaturi sau greata. De asemenea, este important sa se confirme de catre medic daca este vorba de constipatie si nu de alta cauza mai grava.

Uleiul de ricin este o solutie ideala, naturala si simpla pentru tratarea constipatiei, a curatarii peretilor intestinali fara ca portofelul sa fie golit. Este usor de procurat si poate fi achizitionat cu usurinta din magazinele care comercializeaza produse naturiste.
SURSA :  http://www.sfatulmedicului.ro/Remedii-naturiste/beneficiile-uleiului-de-ricin_9160

Curatarea colonului

Mixtură din 2 ingrediente pentru curăţarea colonului. Elimină kilograme întregi de murdărie din sistemul digestiv!
Un şir întreg de boli pot fi tratate şi prevenite prin eliminarea mucusului, acumulărilor fecale şi a paraziţilor.
Timp de 70 de ani de viaţă intestinul nostru procesează 100 de tone de mâncare şi 40.000 de litri de lichide. Drept urmare circa 7 kg de acumulări fecale şi substanţe toxice se acumulează în stomac. Acestea ne contaminează sângele şi cauzează un prejudiciu iremediabil organismului nostru.
Constipaţia deasă, metabolismul anormal, diabetul, pierderea sau acumularea bruscă a greutăţii, bolile de stomac şi de rinichi, problemele de vedere şi de auz, problemele de piele, păr şi unghii, precum şi alte boli, începând cu artrita şi terminând cu cancerul sunt nişte indicatori că intestinele noastre nu sunt curate.
Clisma poate curăţa doar o mică parte a colonului – 40-50 cm, iar un tratament profesionist de curăţire a intestinului cu echipament special este scump, necesită mult timp şi afectează intestinul.
Consumul a 1-3 linguri de făină de seminţe de in zilnic timp de 3 săptămâni poate curăţa complet intestinul de mucus, de acumulări fecale şi de paraziţi, menţinând în acelaşi timp o microfloră intestinală normală!
Această metodă duce la normalizarea rapidă a greutăţii şi la arderea grăsimilor, având de asemenea efecte pozitive asupra normalizării metabolismului lipidic. Făina de seminţe de in absoarbe şi elimină toxinele din organism şi reduce nivelul colesterolului din sânge.
Indicaţii:
inflamaţia tractului respirator superior şi a tractului gastrointestinal
ulcerul gastric, stomacal, duodenal şi al colonului
bolile tractului urinar, infecţii, cistită, pielonefrită
obezitate, dereglarea metabolismului lipidic
Reţeta mixturii din făină de seminţe de in:
Consumaţi această mixtură în loc de micul dejun timp de 3 săptămâni.
Săptămâna 1: 1 lingură de făină de seminţe de in în 100 ml de chefir
Săptămâna 2: 2 linguri în 100 ml de chefir
Săptămâna 3: 3 linguri în 150 ml de chefir

Important :
Dacă în magazinele din zonă nu se găseşte această făină, atunci cumpăraţi nişte seminţe de in şi fărâmiţaţi-le foarte fin. Nu exageraţi cu cantităţile, inul fărâmiţat se poate altera rapid, deci fărâmiţaţi doar atât cât veţi consuma în ziua respectivă. Preparaţi o porţie nouă în fiecare dimineaţă.
În afară de aceasta este necesar să consumaţi cel puţin 2 litri de apă pe zi, iar pentru un rezultat şi mai bun puteţi consuma un amestec de apă şi miere de albine.
Întreaga procedură ar trebui urmată o dată pe an.

Socul , farmacia ta

Sunt foarte rare plantele din natură la care toate organele (flori, fructe, frunze, scoarţă, rădăcini) prezintă efecte terapeutice şi pot fi folosite în prevenirea şi tratarea unui larg arsenal de afecţiuni maladive. Iată că o tufă de soc, situată în grădina proprie, valorează aproape tot atât de mult cât o farmacie familială. Tocmai de aceea, socul a fost asemuit cu o întreagă farmacie de care pot beneficia, direct, atât locuitorii satelor, cât şi orăşenii interesaţi de vindecări naturiste.

Un articol scris de Sidonia Toncean (Sidy).

Denumiri populare: holer, hoz, iboz, scorpat, sog, soc negru, etc.

Arbustul atat de comun din campie pana in zona de munte, inflorind abundent de la sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lui iunie, este o planta cu proprietati, atat medicinale, cat si alimentare. Socul este un arbust de talie mica putand ajunge pana la 5 - 8 m inaltime. In mod natural, il intalnim sub forma de tufa, ale carei tulpini cresc la inceput drepte, apoi se ramifica mult, formand o coroana rotunjita. Tulpina are o scoarta cenusie in tinerete, apoi se transforma intr-o scoarta groasa, cu aspect crapat. Tulpina si ramurile au in interior o maduva alba; acest lucru il deosebeste de socul rosu care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Ramurile tinere sunt prevazute cu niste negisori mici (lenticele) proeminente pe suprafata lor. Ele contin o maduva mare, spongioasa, cauza a fragilitatii lor. Frunzele sunt penat-compuse si au cate 3- 7 foliole scurt petiolate. Scoarta si frunzele au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile sunt mici, de culoare alba, cu miros placut patrunzator. Sunt unite in inflorescente umbeliforme ca niste talere mari. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar si 3 stigmate. Ele sunt in general autosterile, adica necesita polenizare straina. Florile au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Fructul este o drupa baciforma, globuroasa, cu un diametru de 6- 8 mm, de culoare neagra, lucitoare, avand la interior 3 seminte lunguiete.

Beneficii / Utilizare Socul:

Arbustul de soc este intalnit in subarboretele padurilor de deal si campie, in luminisuri si la margini de paduri. Creste de la campie pana in partea inferioara a muntilor in stare spontana (salbatica). La noi, el a fost introdus in cultura in urma cu 20 de ani. Socul iubeste solul umed, bine drenat, bogat in humus si locurile insorite sau usor umbrite. Inmultirea socului se poate face prin semintele proaspete ce se ingroapa in pamant, toamna, imediat dupa recoltare, cu fruct cu tot; prin lastari ori prin butasi de tulpini tinere, despartiti la sfarsitul verii sau prin butasi de tuplina, luati la sfarsitul toamnei.

Recoltare: Florile (Flores Sambuci) se culeg in mai-iunie; in zonele montane chiar si in iulie. Se taie intreaga inflorescenta cu un cutitas sau foarfece, chiar inainte de a se deschide toate florile, neaparat pe timp frumos si uscat. Ele se pun imediat sa se usuce, la soare, cu inflorescentele in sus, acoperite cu hartie, pentru a se usca cat mai repede; in caz contrar, ele se inegresc si se mucegaiesc foarte repede. De regula, se indeparteaza cat mai mult din codite, cu ajutorul unei furculite, deoarece au un iz neplacut. Se pastreaza in cutii de carton sau ladite captusite cu hartie. La fel se procedeaza si cu fructele, cand acestea sunt de culoare neagra. Fructele se recolteaza in septembrie-octombrie. Din 5-7 kg flori sau din 3-4 kg fructe, se obtine 1 kg produs uscat. Scoarta interioara sau a doua scoarta (liberal, numit si mazga) este folosita fie proaspata, fie uscata si se obtine prin decojirea celei externe. Ea se recolteaza inainte de inflorire si se va usca in strat subtire si in locuri bine aerisite. Socul european este o planta foarte rezistenta si se intalneste fie ca o tufa, fie ca un arbust ramificat, cu frunze de un verde- inchis, avand un miros puternic, usor neplacut. El creste destul de repede si este tolerant, atat la umezeala, cat si la uscaciune, dar si la un sol alcalin. Chiar daca este un arbust cunoscut, exista sansa de a fi confundat cu alte specii de Sambucus: racemosa (soc rosu) si ebulus (boz).

                                                  

citeste : Leacul tău în peste 100 deafecţiuni - ROSTOPASCA

Deosebirile fundamentale sunt:

1. culorile florilor: la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze;

2. culorile fructelor: la Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor, neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut.

Exista si varietati ornamentale cum ar fi: "Aurea", cu frunze aurii; "Eva", cu foliaj negru - purpuriu si flori roz; "Madonna", cu frunze stropite cu crem; sau F. laciniata- socul cu frunze fin decupate, ca de feriga sau de patrunjel.

Socul prezinta importanta atat ca planta ornamentala si silvica, cat si ca materie prima in industria alimentara si farmaceutica. Virtutile terapeutice ale socului erau cunoscute inca din antichitate. In Grecia, Hipocrate ii atribuia proprietati diuretice; in Evul Mediu, la vechii germani, socul era considerat o planta sfanta, fiind folosit si ca planta medicinala. Din punct de vedere yoga, bogatia in vitamina C, culoarea si gustul ii imprima tendinta de yin, dar efectul de eliminare a apei, ii da tenta de yang.

Principalii constituenti

Florile (Flores Sambuci): contin rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor caleic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc. Fructele coapte contin 80- 95 % apa, rutozid, izocvercetina, antocianini, aminoacizi, acizi organici: citric, chimic, malic, sichimic; taninuri, zaharuri (maxim 9 %), vitamina C (de doua ori mai bogate dacat lamaile si portocalele), vitamine din complexul B, saruri minerale-foarte bogate in potasiu (300 mg %), bogate in calciu (35 mg %), moderat magneziu (9 mg %); provitamina A etc. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii.

Recomandari terapeutice

In scopuri medicinale se folosesc in principal florile si fructele, intr-o masura mai redusa scoarta.

Florile de soc


Intern:

Au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, febrifuge, galactogoge, antiinflamatoare, usor dezinfectante. Sunt indicate in obezitate si menopauza. Ceaiul din flori de soc provoaca o transpiratie abundenta, ajutand la scaderea temperaturii; este recomandat contra tusei in afectiunile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in constipatie. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat si in constipatiile de natura nervoasa. Sub forma de extract slab alcoolic, florile de soc au proprietati antinevralgice.

Extern:

Antiseptic. Sub forma de bai sau cataplasme, ceaiul de soc este indicat in furunculoze, abcese, arsuri, flictene (colectie circumscrisa de serozitate, de dimensiuni mai mari decat vezicula, care se formeaza la suprafata pielii), avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Sub forma de bai fierbinti se utilizeaza contra reumatismului.

Fructele de soc au in general aceleasi proprietati medicinale ca si florile, insa intr-o masura mai redusa. Se considera ca principala actiune a acestora, este actiune sudorifica; sudoratia - respectiv transpiratia cutanata abundenta- care are o influenta pozitiva in numeroase afectiuni, in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si stari febrile. In aceeasi masura are efecte favorabile in reumatism, ca si in bolile eruptive, cum ar fi rujeola si scarlatina, precum si in nevralgii. Fructele de soc au si o actiune diuretica (de fapt o componenta a efectului sudorific) ca si usor laxativa, iar prin conjugarea tuturor acestora, ele fiind recomandate in combaterea obezitatii. Se mai citeaza efectul galactolog, respectiv de marire a secretiei lactate, fiind utile in perioada de alaptare. Tot ele, folosite intern, au o actiune specifica, de combatere a hemoroizilor, dand de asemenea rezultate bune si in tratamentul arsurilor.

A doua scoarta (partea inerta a scoartei) are efecte diuretice, fiind usor laxativa. Este recomandata in caz de guta, reumatism, hidropizie si nefrita.

citeste : Retete naturiste pentrutoate bolile

Mod de intrebuintare: preparare si administrare

Flori de soc 

Intern

Pulbere din flori uscate: se obtine prin macinarea florilor uscate cu masina de macinat cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). Se ia cate 1 varf de cutit / zi, avand efect remineralizant. - Infectia gripala (raceala): se administreaza pulbere, 4 doze a cate 3-5 g / zi; amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Momentul cel mai bun pentru administrarea pulberii este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

- Constipatia, digestia dificila - se ia pulberea de flori de soc, cate 1 lingurita, cu 10 min inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestive, in general si pe cel intestinal, in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. - Intinerirea organismului: se administreaza, timp de 1 saptamana, cate 9-15 g de flori de soc / zi, sub forma de pulbere sau de extract apos (infuzie combinata) persoanelor de varsta a doua si a treia. Cele mai clare efecte constau in reducerea greutatii corporale (pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism), normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea memoriei, a digestiei si a eliminarii si cresterea capacitatii de concentrare. Un alt rezultat ce se obtine in urma tratamentului cu flori de soc este redobandirea tonusului psihic, a unei stari de optimism si de vioiciune, in doar 7 zile.

*Tinctura din pulbere de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri pulbere de flori de soc, se adauga 2 pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 grade; se lasa la macerat in borcanul inchis ermetic, 2 saptamani; se filtreaza, apoi se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori / zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa ( 1/2 cana apa).

* Inhalatia: se pun 2- 3 linguri cu flori de soc intr-un vas cu apa clocotita. Se fac inhalatii de 2 ori / zi, dintre care o data, seara.

* Infuzia: peste 2 lingurite de flori de soc sau pulbere de flori se toarna 250 ml apa clocotita: se beau 3 ceaiuri caldute / zi in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului. Laxativ: se prepara o infuzie: 1- 2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita; se ia seara la culcare.

* Infuzia fierbinte: se foloseste ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv. Se prepara prin oparirea unei lingurite de flori de soc, uscate si maruntite, cu 1 cana (250 ml) apa clocotita; se lasa la infuzat 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. - Febra - se bea infuzia fierbinte, cate 1/2 cana, de 2-3 ori / zi. Dupa administrare, se remarca mentinerea temperaturii ridicate a corpului pentru cateva minute, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient, nu deprima sistemul imunitar (asa cum fac febrifugele de sinteza) si nu “incurca” mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefic, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

* Infuzia combinata: se pun la macerat, timp de 8- 10 ore, 3-4 lingurite de flori de soc maruntite, in 1/2 l apa, dupa care se filtreaza. Lichidul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in 1/2 l apa, vreme de 5 minute; se filtreaza rece. Se amesteca cele doua extracte (se obtine cca 1 l preparat) care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern (sub forma de comprese si spalaturi). - Colesterol: se administreaza infuzie combinata de soc, cate 2-3 cani/zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. -

Sinuzita si bronsita: se bea infuzie combinata de flori de soc, cate 3 cani/zi, in cure de 14 zile, cu 1 saptamana de pauza. Suplimentar, pe frunte sau, dupa caz, pe piept, se aplica comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc. Se reduce inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei, previne si combate excesul de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.

Reumatism: se fac cure, pe o perioada de 3 saptamani; se administreaza cate 1 l de infuzie combinata de flori de soc / zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. Totodata ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. -

Prevenirea infectiilor renale si urinare: 1 l de infuzie combinata de flori de soc, consumat zilnic, stimuleaza puternic activitatea rinichilor, mareste diureza, amplifica imunitatea locala si ajuta la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni ca nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de 2 ori / an (la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa), o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc.

Extern

* Infuzia: 2- 4 lingurite de flori de soc la 250 ml apa clocotita; se intrebuinteaza sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri si umflaturi. - Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici: se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.

* Decoct din flori de soc: constitue o apa de gura cu care se face gargara pentru combaterea inflamatiilor gingivale si ale gatului. Se fierb 5 min 50 g flori de soc in 1 l apa, apoi se lasa acoperit, sa se raceasca. Folositi decoctul de 4-6 ori / zi, mai ales dupa mese.

* Cataplasme cu decoct concentrat: 30- 50 g la 1 l (2- 3 maini de flori de soc / 1 l apa clocotita). Se infuzeaza timp de 10 min. Se foloseste sub forma de comprese calmante si la bai calde in caz de degeraturi si reumatism. - Degeraturi: zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, timp de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, mentinuta minimum 1 ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

* Baie cu decoct de flori de soc: 300 g flori / 5 l apa, fierte 10 min sau infuzie din fructe, flori si frunze de soc (50- 100 g plante / 3 l apa); decoctul sau infuzia se pune in cada cu apa (temperature apei 37 grade); se sta 15- 20 min; se foloseste pentru dureri reumatismale.

*   

Baie de abur cu flori de soc: se pune 1 mana de flori in 1 l apa clocotita; se tine fata timp de 10 min in aburul care se degaja, apoi se spala cu apa proaspata (cel mai bine cu apa de ploaie); pentru inmuierea epidermei si o baie de abur decongestionanta. * Lotiune pentru fata: se pun in 1/2 l apa clocotita 1 lingurita flori de soc, 1 lingura flori de nalba si 1 lingura flori de lamaioara; se lasa la infuzat 10 min; se foloseste ca lotiune pentru fata. Dupa folosire, tenul nu se sterge, lasandu-se sa se usuce la aer.

* Ulei de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga 1/2 l ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 2 saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar lichidul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. - Arsuri solare: uleiul de flori de soc se intinde pe piele; are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Studiile de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. - Pielea uscata, cu tendinta de crapare: se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc, o data la 7 zile, mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la 30 min dupa baie. - Pielea imbatranita: se trateaza prin masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc. Fructe de soc Intern

* Fructe de soc uscate: culegeti ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust).Puneti-le la uscat la soare, intr-un strat, cu fructele orientate in sus. In felul acesta ele vor piarde mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, separati fructele de pe ciorchine, puneti-le in pungi de hartie si pastrati-le in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate obtineti o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului. - Tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), tulburari de tranzit intestinal, avitaminoza, convalescenta: pudra obtinuta din fructe de soc se administreaza cate 3 lingurite / zi - este excelenta si ca mijloc de intretinere a sanatatii.

* Decoctul: 1 lingurita de fructe coapte, proaspete, se dau in clocot impreuna cu 1 cana apa, apoi boabele se strivesc si se adauga zahar. Se beau 1- 2 cani / zi. Decoctul se poate face si din fructe uscate. Se administreaza ca diuretic in afectiunile cailor urinare, in cure de 2- 3 saptamani.

* Tinctura: 1:5, in alcool 25 grade; se iau 20 picaturi intr-un pahar cu apa, de 3 ori / zi, dupa mese in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului.

* Siropul sau dulceata din flori de soc servesc atat in scop terapeutic, cat si gustativ. Se beau 1- 3 pahare de sirop diluat / zi, pe stomacul gol, la ore diferite. Au rol laxativ si depurativ, ajutand in tratamentul acneei si al altor boli de piele. Efectul este marit daca se pune cate 1 lingurita de sirop / 1 cana ceai de podbal. In acest caz, se beau 3 cani / zi. Pentru copii, se pune 1 lingurita la 1 pahar de ceai de 200 ml.

* Sucul: culegeti fructe de soc ajunse la maturitate (septembrie- octombrie). Ele trebuie sa fie negre la culoare si dulci la gust (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice). In cel mult 24 de ore de la recoltare, separati bacele de codite, spalati foarte bine, scurgeti de apa, zdrobiti-le cu o furculita pana devin ca o pasta. Puneti intr-un tifon curat si stoarceti cu mana, prin presare pentru a obtine cat mai mult suc din fructe. Acesta este inchis la culoare si are un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere folositi-l la dulceata ori gem). Pastrati in frigider. Se administreaza cu 15 min inainte de masa, pe stomacul gol - 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este foarte util in curele de dezintoxicare.



* Tinctura: culegeti fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet. Preparati un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Combinati apoi in proportia 1:1 cu alcool - 1 pahar de suc amestecat cu 1 pahar de alcool alimentar, dublu rafinat; puneti si pastrati in sticle mici, inchise la culoare. - Dezintoxicare extrem de puternica: - se administreaza din tinctura, la inceput o singura lingura / zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri / zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza in 1/2 cana apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri / zi. - Acnee, eczema alergica - se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in 1/2 pahar cu apa, de 3 ori p/ zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.

- Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in 1/2 pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.

- Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite / zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. Pe intreaga perioada se face si o cura de cereale.

- Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli. Fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.

- Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in 1/2 pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori / zi).

-   
Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc / zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei. Frunze de soc - Extern * Frunze proaspete strivite se aplica, asociate sau nu, cu ulei de mac de gradina (de la farmacie sau Plafar) pe leziunile de arsuri, in intepaturile de insecte si muscaturile de vipera. * Frunze intregi sau maruntite fierte in apa se aplica pe rani, furuncule, erizipel, arsuri, contuzii, etc. Frunzele tinere fierte dau un lichid care, indulcit cu miere, foloseste la combaterea constipatiei.

Scoarta a doua - Extern

* Pomada cu mazga (liber, scoarta a doua) zdrobita si fiarta in untura de porc; se aplica in favus, ca si dupa substante vezicante, avand rol calmant. Mirosul caracteristic de soc alunga rozatoarele ca sobolanii, soarecii, etc. De aceea se pun ramuri de soc in jurul hambarelor si in stogurile de fan. Nu uitati ca o tufa de soc, in gradina, inseamna o mica farmacie, mereu la indemana

Intrebuintari culinare

Nu cred ca este casa in care sa nu se fi savurat renumita socata facuta din florile de soc. Tot ele se folosesc pentru a obtine bauturi tonice si ceaiuri aromate. Florile de soc pot fi adaugate in compoturi de fructe, in dulceturi si gemuri; ele potenteaza aroma agriselor sau a rubarbei. Fructificand drojdia din florile de soc se poate obtine o sampanie foarte fina si aromata. Glazurand inflorescentele de soc (florile) cu un aluat subtire ca de clatite, pe care apoi le prajim putin si le pudram cu zahar, vom avea un desert - medicament, rafinat si sanatos. Tot din flori de soc putem obtine o crema aromata si parfumata, folosind lapte fiert, zahar, un praf de sare, flori de soc si zeamil sau amidon. Mugurii florali conservati in otet cu sare dau un surogat de capere. In vinificatie, daca mustului, inainte de fermentatie, i se adauga cateva inflorescente de soc, acesta va capata o aroma de otonel. In Franta, viticultorii pastreaza in conditii bune strugurii punand in ladite un rand de struguri si un rand de flori de soc uscate. La fel de cunoscut este si siropul, marmelada, si dulceata facuta din fructele de soc, bine coapte. Din fructele negre de soc se poate face suc, gem, jeleu, peltea, dar si un excelent vin rosu, lichior, tuica, otet, pana chiar si supa. Fructele bine coapte pot fi folosite la placinte, prajituri, impreuna cu alte fructe. Ele sunt un bun colorant alimentar si se pot pastra prin congelare.

                                             
citeste : Cel mai puternic antibiotic si remediu anti-cancer!

Precautii: Atentie!

* Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g - aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.

* Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicatiile manifestandu-se prin voma, diaree. In acest caz se va administra bolnavului lapte, decoct cu fulgi de ovaz si carbune medicinal.

* Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.

* Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.

* Nu este recomandat in sarcina si alaptare.

* Aplicarea direct pe piele sau pe mucoase a florilor proaspete va fi evitata deoarece ele produc eriteme (roseata a pielii).

* In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie,

* Consumul produselor de tip alimentar trebuie sa fie ponderat si echilibrat in timp.

* Administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza.

* Copiilor sub 12 ani li se vor administra tratamente si produse pe baza de flori de soc, cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.
citeste : Dieta naturista pentru cancer- Dieta BUDWIG cu ulei de in

http://www.gustos.ro/sfaturi-culinare/