Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

Se afișează postările cu eticheta hepatita acuta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta hepatita acuta. Afișați toate postările

vineri, 8 aprilie 2016

Sunatoarea - beneficii



Denumirea stiintifica : Hypericum perforatum
Denumiri populare :   drobisor, iarba singelui, neruju, pojarnita, sunaica
Se recolteza :            florile, tulpinele subtiri
Perioada :                 iunie-septembrie

   Sunatoarea cu florile ei galbene se intilneste mai ales in zona deluroasa. Este foarte buna in afectiuni stomacale, infectioase, diskinezii biliare, depresii.
   S-a descoperit recent ca este un bun sedativ natural , inducind o stare de relaxare. Este de preferat sedativelor si somniferelor de sinteza , avind avantajul ca nu creeaza dependenta si nu are efectele secundare ale acestora. Sunatoarea mai este recomandata in hepatite acute si cronice evolutive. Pentru uz intern, se face infuzie de planta maruntita, si uscata (o lingura la o cana cu apa ). Se beau doua cani pe zi. Ceaiul de sunatoare mai poate fi folosit pentru gargara, in caz de inflamatii ale gingiilor. Se mai poate face un decoct slab, care are si efect antidiareic : o lingura la o cana cu apa se lasa sa dea in clocot timp de 10 minute. Se bea cu inghitituri mici. Pentru copii, cantitatea este de o lingurita de planta. Poti prepara tinctura de sunatoare pentru uz extern acasa. Se pun la macerat 200 g planta in 600 ml ulei comestibil. Se lasa sapte zile la soare, amestecind zilnic. Se filtreza si se pune in sticlute. Se aplica extern, fiind un foarte bun cicatrizant al ranilor. Daca vei cumpara produse din sunatoare de la magazin, asigura-te ca au 0.3% substanta activa.

                                     

luni, 30 martie 2015

Leacul tău în peste 100 de afecţiuni - ROSTOPASCA


In popor i se mai spune şi negelariţă, pentru că este cel mai bun leac împotriva negilor. Este recunoscută însă și pentru proprietățile sale în tratamentul bolilor hepato-biliare. Află mai multe despre afecţiunile pe care le vindecă în acest material!
Conține alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuși care o recomandă în tratamentul a peste o sută de afecțiuni. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute și cronice. Rostopasca poate fi un bun remediu și în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor?

4 moduri de preparare
De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpina, frunzele și florile. Înflorește din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite.
Pe vreme ploioasă, rostopasca se închide la culoare, iar principiile sale active se pierd. În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie și cataplasmă. Iată cum le poţi prepara!
1.    Obținerea pulberii de rostopască se face prin măcinarea tulpinilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă închise ermetic, care se țin în spații răcoroase, nu mai mult de trei săptămâni.
2.    Ca să prepari tinctura de rostopască ai nevoie de un borcan cu capac, de aproximativ 15 linguri de pulbere și 400 de ml alcool alimentar de 60º. Se amestecă toate, se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat 14 zile, după care se filtrează. Se păstrează la întuneric timp de un an, deoarece după această perioadă îşi pierde proprietăţile.
3.    Infuzia de rostopască se prepară astfel: se pun 4 linguri de plantă uscată mărunțită în 500 ml apă și se lasă să stea opt ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit și se strecoară din nou. Se amestecă apa lăsată de la prima filtrare și cu lichidul fiert și răcit de la a doua și se obține aproximativ 1 l de infuzie, care se utilizează în special pentru tratamente externe.
4.    Pentru cataplasmele cu rostopască, se lasă două ore într-un vas cu apă caldă câteva frunze mărunțite de plantă, apoi se aplică pe locul afectat. Se acoperă cataplasma cu un tifon și se lasă să acționze timp de o oră.

Ce poate trata pe cale internă
Rostopasca este hematopoetică, adică ajută la formarea sângelui, de aceea se recomandă în tratamentul leucemiei. Se face un amestec din urzici, mlădiţe de soc şi rostopască, 2 linguriţe de plante uscate la 250 ml apă clocotită şi se beau 2 l pe zi.
În bolile hepato-biliare, cum este hepatita cronică şi dischinezia biliară, se utilizează tinctura de rostopască. De 3 ori pe zi se consumă 10 picături de tinctură.
În tratamentul gastritei se recomandă consumul a câte 10 picături de tinctură, de 4-6 ori pe zi.
Hemoroizii se pot vindeca tot cu ajutorul acestei plante. Se beau cu înghiţituri mici 2-3 căni cu infuzie în fiecare zi.

Extern, tratează eczemele şi psoriazisul
Bătăturile, dar şi tumorile maligne de piele se pot trata cu ajutorul compresiilor cu infuzie şi suc de rostopască. Pentru cataractă şi petele de pe cornee, sângerarea retinei şi a dezlipirii de retină se recomandă sucul de rostopască. Se ia o frunză de plantă, se spală, iar tulpina ei se presează cu degetele până iese un lichid de culoare portocalie. Cu sucul extras se unge pleoapa înspre coada ochiului.
Psoriazisul este altă afecţiune ce poate fi vindecată cu rostopască. Se consumă infuzie de plantă şi se pudrează zilnic locul afectat cu pulberea de rostopască.
Eczemele se pot vindeca dacă faci un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 15 g vaselină, la care se adaugă 10 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile şi se pansează. Pansamentul trebuie să stea 2-3 zile, după care se poate schimba, repetându-se procedeul până la vindecarea eczemelor.
Negii pot fi „şterşi“ de pe piele tot cu suc de rostopască. Se aplică lichidul pe suprafaţa afectată, tamponând uşor, de mai multe ori într-un minut, şi se lasă să acţioneze lichidul în profunzime. Se repetă în fiecare dimineaţă şi seară. În cel mult o lună şi jumătate de tratament negii vor dispărea.
Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.

Atenţie! Poate deveni toxică!
Din cauza alcaloizilor în număr mare din conţinut, rostopasca devine extrem de toxică dacă este depăşită doza recomandată. Indiferent de afecţiune, nu se poate administra de către un adult care cântăreşte 75 de kilograme mai mult de 4 g de plantă uscată în fiecare zi. Depăşirea dozei recomandate duce la complicaţii precum gastroenterită, tuse, probleme de respiraţie, spasme digestive, halucinaţii şi tulburări cardiace. Nu se recomandă copiilor sub 12 ani.

Sfat: Este interzis femeile însărcinate sau care alăptează să consume preparate din rostopască.