corturi

corturile.ro

Sanatate pentru prieteni feed

Translate

Se afișează postările cu eticheta bronsita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bronsita. Afișați toate postările

luni, 23 aprilie 2018

Beneficii-Ceaiul de urzica

Ceaiul de urzica – Beneficii

– ajută de detoxifierea organismului de substanţe chimice şi metale grele
– fiind bogat in minerale si vitamine, este execelnt pentru vitaminizarea, remineralizarea si echilibrarea sistemului de aparare al organismului.
– elimina starile de anemie, ce apar mai ales primavara
– ajută la reducerea retenţiei de apă, sunt în particular foarte eficiente în sindromul premenstrual şi menoragie
– stimulează lactaţia şi este ajută la recuperarea energiei după naştere
– cu ceai de urzici se creşte concentraţia de testosteron în mod natural, crescând vitalitatea la bărbaţi
– este diuretic, crescând secreţia de acid uric, dar în acelaşi timp este eficient în tratamentul enurezisului nocturn
– contine sterolii, componente din frunzele de urzici, reduc activitatea dehidrotestosteronului, care cauzează afecţiuni ale prostatei
– prin acţiunea antiinflamatoare ceaiul de urzici reduce simptomele cauzate de artrită. Cantităţile însemnate de bor şi siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor în reducerea durerilor provocate de osteoartrite, tendinite, bursite,  reumatoidă sau guta. Frunzele pot fi folosite si pentru a obţine o pastă care se poate aplica directe pe locurile dureroase
– proprietăţile antihemoragice pot fi utile în hemoragiile interne sau în tratarea rănilor sau tăieturilor de mici dimensiuni
– actioneaza bactericid limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor
– are efect benefic in bronsita si astm – magneziul din urzici moderează durerea cauzată de fibromialgie
– conţine antihistaminice naturale care sunt eficace pentru diferite alergii
– are proprietăţi analgezice
– se poate folosi ceai de urzici ca tonic feminin, mai aels pentru femeile tinere, aflate la începutul menstrutiei şi pentru femeile în vârstă aflate la menopauza;

 Sursa:http://www.frunza-verde.ro/ceai-de-urzica

luni, 3 iulie 2017

Catina, ginseng-ul romanesc


    Pe malul riurilor, in prundisuri, coaste ripoase, creste catina, numita in unele regiuni si catina alba. 
    De la acesta planta se folosesc fructele-Fructus Hipophae- in stare proaspata sau uscata.
    Gustul lor este acru-astringent, insa, pe masura coacerii si mai ales dupa caderea primelor brume, devine mai placut si capata un miros asemanator ananasului.
    In compozitia chimica a fructelor de catina predomina vitamina C, o serie de pigmenti carotinoidici, care le dau culoarea portocalie, un ulei gras, in care sunt dizolvati acesti pigmenti, vitaminele B1 si B2 , acid nicotinic, ulei volatil, etc.Datorita acestei compozitii chimice complexe, fructele de catina sunt considerate ca o polivitamina naturala.Ele sunt folosite , in multe tari, inn scopuri terapeutice si alimentare.
    Sub forma de suc, gem, marmelada, sirop, vin, lichior, ele constituie un aliment accesibil tuturor.
    Pentru obtinerea lor, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se freaca pe o sita inoxidabila pentru a inlatura simburii.
    O bautura gustoasa si racoritoare se obtine din 750 g de fructe care se fierb cu 6 litri de apa si un kg zahar. Dupa racire , se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros. 
     Din fructe de catina uscate se fac ceaiuri, placute la gust care se folosesc in avitaminoze. In unele tari , ceaiul de catina se recomanda in diaree, reumatism, in boli de piele si urticarie.
Se foloseste in tratarea :

Catina in tratamente interne

Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii
Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente
Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie
Hemoragii interne
Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli
Bolile splinei
Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura
Depresie, anxietate
Adjuvant in dermatoze diverse
Diaree, dizenterie

Catina in tratamente externe
Eczeme infectioase
Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
Raie
Mai multe indicatii gasiti aici :
     formula As


miercuri, 30 martie 2016

Ciubotica cucului-beneficii

       

Denumire stiintifica:Primula officinalis
Denumiri populare :anghitel, aglici, tita vacii, cizma cucului, urechiuse
Se recolteaza : frunzele inainte de inflorire, florile, redacina
Perioada de recoltare :  martie, aprilie-iunie, aprilie - mai

    Ciubotica cucului, cu florile ei galbene, inmiresmate, se gaseste in poienile insorite din zonele  deluroase si pina in zonele subalpine.Radacinile sau florile se pot consuma sub forma de infuzie . Frunza contine o cantitate foarte mare de  vitamina C si poate fi consumata ca atare in salate.
    Infuzia (o lingurita cu virf la un litru de apa, care se bea timp de o zi ) are un efect bun in cazul tulburarilor nervoase si atacurilor de panica. Regleaza ritmul cardiac. Te ajuta sa lupti cu migrena, fluidifica secretiile bronhice, calmeaza tusea uscata. Mai este de ajutor in tratamentul bronsitei, pneumoniei, gutei si al reumatismului. Pentru aceste probleme se beau doua - trei cani de infuzie din flori de ciubotica cucului  ziilnic.
     In raceli, se face o infuzie mai concentrata : o lingurita de flori uscate la o cana cu apa, se infuzeaza timp de 10 minute. Se beau una-doua cani pe zi. 
     Decoctul ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si intareste inima. Se prepara dupa cum urmeaza : se da intr-un clocot o lingura de radacini maruntite la o cana cu apa. Se consuma una, doua cani pe zi , dupa ce se raceste.
     Pentru afectiunile cardiace , se poate prepara vinul de ciubotica cucului : se pun flori proaspete de planta intr-o sticla de 2 litri, apoi se toarna deasupra vin alb, cit sa acopere .Se lasa la macerat la soare doua saptamini. Se strecoara si se  pune in sticle. Se iau cite trei  linguri pe zi.

                           

vineri, 8 ianuarie 2016

Varza un pansament natural

                             

Varza este cultivata de sapte milenii in Europa. A slujit nu doar ca aliment, ci si ca medicament grecilor si romanilor. In special , cea rosie este indicata celor cu probleme pulmonare ( astm bronsic, bronsite, laringite) . Este si un bun stimulent pentru digestie si dezinfectant al tractului digestiv, antiparazitar, excelent impotriva viermilor intestinali. Este indicata si impotriva pietrelor la rinichi. Pentru efecte bune, ar trebui consumata in cure de lunga durata, in salate (300-400 g pe zi) sau ca suc ( un pahar pe zi , intre mese). Sucul de varza alba mai este bun si pentru tratarea ulcerului gastric, intestinal sau peptic, pentru ca varza contine vitamina U sau " factorul antiulceros". Pentru fluidificarea secretiilor bronhice si pentru usurarea expectoratiei, se poate face un decoct din 60 g varza la jumatate de litru de apa, la care se adauga patru linguri de miere . Extern , varzqa este indicata in durerile reumatice, pentru ca este un bun antiinflamator. Acelasi efect il are frunza de brusture. In caz de inflamatii, entorsa, dureri articulare, se scoate nervura frunzei, se zdrobeste o frunza cu o sticla pe un fund de lemn. Se aplica pe locul afectat si se leaga cu o fasa. Se schimba de doua ori pe zi . Unele cercetari au dovedit ca actioneaza favorabil chiar si in anumite forme ale cancerului de piele. Binenteles , in acest caz ca si in cele mai putin grave trebuie combinat tratamentul natural cu cel de medicina clasica.


                            

duminică, 3 ianuarie 2016

Podbalul , ajutor in bolile de plamini

       
Denumirea stiintifica : Tussilago farfara
Denumire populara    : brustan, brustur-de riu, cenusoara, galbinele, gusa-gainii
Se recolteza                : partile aeriene ale plantei
Cind                            : februarie-aprilie
Prima planta care apare dupa ce se topeste zapada, odata sau chiar inainte de ghiocei,  este podbalul.
Creste in soluri nisipoase si este de mare ajutor bolnavilor de silicoza, dar si in alte boli ale plaminilor ( bronsita, astm bronsic, pneumonii, raguseala), flebite, dureri de urechi. Pentru a prepara ceai de podbal, se face o infuzie dintr-o lingura de planta la 200 ml apa. Se beau doua - trei cani pe zi. Pentru a ajuta la expectoratie , se ia cite o lingura de ceai la doua- trei ore. Ceaiul de podbal mai poate fi combinat cu cel de frunze de patlagina si cel de radacina de lemn-dulce, pentru a avea un efect mai bun. Foarte eficiente sunt si inhalatiile cu fiertura din frunze si flori de podbal ( una - doua linguri la o cana cu apa). Acest decoct mai este bun si pentru picioarele umflate . Se tin aproximativ 20-30 de minute intr-un lighean cu ceai caldut de podbal.
Frunzele de podbal proaspete pot fi folosite in salata si au efect vitaminizant si detoxifiant asupra organismului. Mai pot fi aplicate pe piept, zdrobite, ajutind in orice boala de plamini. Daca se amesteca cu smintina , se poate obtine o alifie buna pentru tratarea flebitelor. Se aplica pe zona cu probleme si se leaga cu un pansament steril. Sucul proaspat din frunze de podbal, picurat in urechi , combate durerile din acesta zona.

                                     

marți, 13 octombrie 2015

Tratamente naturiste cu aloe vera şi miere

                                         
Indienii numeau plnata Aloe Vera „mâna lui Dumnezeu", datorită multiplelor sale calităţi terapeutice. Planta tratează mai bine de 60 de afecţiuni, iar bronşita, tusea, diabetul, ulcerul sunt doar câteva dintre bolile care se tratează cu succes cu „mâna lui Dumnezeu''.
Ce proprietăţi terapeutice are sucul de aloe
- Este un dezintoxicant natural care stimulează imunitatea
- Ucide anumite bacterii, ciuperci şi virusuri
- Are puterea să dilate capilarele, mărind cantitatea de sânge din zona care este tratată
- Grăbeşte procesul de vindecare şi de formare a noilor celule
- Când este aplicat pe răni, sucul pătrunde în ţesut şi anesteziază acele zone; durerea dispare şi începe procesul de vindecare
- Stimulează vederea şi procesele metabolice
- Are efect antiinflamator: reduce umflăturile pielii şi ale muşchilor

Terapia cu aloe vera este recomandată într-o varietate de afecţiuni: astm, alergie, artroze, cefalee, cistite, crampe musculare, hepatită şi pancreatită, piele uscată, varice, vergeturi, depresii, Zona Zoster, alcoolism, scleroză, angină, afecţiuni dentare. De asemenea, miraculoasa licoare combate efectele secundare ale chimioterapiei, constipaţia cronică, diabetul zaharat, insomnia, herpesul, infecţiile cauzate de înţepătura insectelor, iar exemplele ar putea continua.
Un medicament vestit
Cum se prepară, cum se administrează
Un miraculos medicament naturist din aloe vera, obţinut prin macerarea în miere şi vin, face şi azi ocolul pământului.Tonicul poate fi preparat cu uşurinţă în casă astfel: 1kg şi jumătate de frunze de aloe vera în vârstă de 3-5 ani se trec prin maşina de tocat. Înainte de a se folosi, planta nu se udă timp de 5 zile. Peste frunze se adaugă 2,5 kg miere de mai şi 3,5 kg vin roşu de 14-18 grade. Ingredientele se păstrează într-un borcan de sticlă, la loc întunecos şi răcoros, timp de 5 zile. Din acest panaceu se administrează câte o linguriţă de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Tratamentul durează trei-patru săptămâni.
Bine de ştiut
În timpul curei cu aloe nu se consumă lactate, ouă şi carne. În schimb, nutriţioniştii recomandă să se consume multe fructe şi supe de legume. Se admite iaurtul, dar în cantităţi mici.
Reţete cu aloe uşor de preparat
Aloe cu ulei de măsline. Amestecăm o linguriţă de pudră de aloe cu 50 ml ulei de măsline. Acest preparat se foloseşte intern (câte 3 linguriţe pe zi) pentru detoxifierea organismului, mai ales în bolile cronice. (Pudra de aloe se obţine prin măcinarea frunzelor de aloe deshidratate prin uscate).
Vin cu aloe. Într-un vas de sticlă punem la macerat un litru de vin roşu şi 10 g praf de aloe. După 8 zile, acest vin tonic se poate folosi fără să fie strecurat.
Anemicilor şi persoanelor sensibile la intemperii li se recomandă câte o lingură de „vin" înaintea meselor principale.
Aloe cu propolis
Amestecul se prepară din 100 ml tinctură de aloe vera cu 30 ml de tinctură de propolis în concentraţie de 30 la sută. Preparatul este recomandat pentru uz intern şi extern având rolul de refacere, regenerare şi de cicatrizare celulară. Acest remediu este considerat unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite în foarte multe afecţiuni: răceli, infecţii şi imunitate scăzută.
Aloe vera cu ulei de cătină
Această loţiune o putem prepara în casă cu ingrediente procurate de la plafar : Amestecăm 100 ml tinctură de aloe cu 30 ml ulei de cătină. Preparatul este util în toate afecţiunile pielii când tegumentul este foarte uscat. De asemenea, loţiunea este foarte utilă în eczeme şi psoriazis. În orice afecţiune, loţiunea se aplică în strat subţire pe piele, iar deasupra se aplică pansament. În cazuri grave, tratamentul se repetă la 24 de ore, când se schimbă şi pansamentul. 
Aloe vera face minuni! Consumată proaspătă sau pusă la macerat, planta te scapă de multe neplăceri. Unul dintre cele mai căutate tratamente naturiste cu aloe vera şi miere este cel pentru stoparea cancerului. Aloe şi amestecul ei cu mierea este un remediu excepţional, verificat de generaţii.
Pentru prepararea maceratul de aloe vera se recomandă doar specia Aloe vera sinensis, întâlnită frecvent că plantă ornamentală cultivată în ghivece.
Se recoltează frunzele de la o plantă care nu a mai fost udată în ulimele 5 zile. 

1. Cum se prepară şi administrează maceratul

Acestea se spală, se pun la mixer sau se trec prin maşină de tocat carne, se toacă mărunt sau se strivesc cu cleştele pentru zdrobit usturoi, după care se amestecă cu miere în următoarele proporţii: 40 % aloe şi 60 % miere. Pentru grăbirea procesului de macerare, la 0,5 kg de miere se adaugă zeamă de la una sau două lămâi. Amestecul se lasă la macerat aproximativ o săptămână la temperatura camerei, dar se poate folosi şi imediat după preparare. Se iau două-trei linguriţe, după caz, de două-trei ori pe zi cu circa 30 minute înaintea meselor principale.

2. Suc fortifiant 

Sucul de aloe vera este foarte bun pentru imunitate. Pentru a prepara acest leac ai nevoie de următoarele ingrediente: 100 ml suc proaspăt de aloe vera, 500 grame de miez de nuca, 300 grame de miere de albine şi zeama de la patru lămîi. Se amestecă totul până se omogenizează. Se ia o linguriţă de trei ori pe zi cu 30 minute înainte de masă. Acest preparat creşte imunitatea organismului, iar extern este recomandat în scopuri cosmetice pentru curăţarea tenului iritat sau gras şi ţine bătrâneţea pe loc, stopând formării ridurilor.

3.Preparat pentru stimularea imunităţii

Pentru stimularea imunităţii se recomandă şi următorul preparat. Printre ingrediente se numără şase părţi aloe vera, şase părţi miere de albine, patru părţi pulbere de lemn dulce, urzică, gălbenele, cimbrişor, lumânărică, frasin, pelin, iarbă-mare şi frunze de nuc, toate în părţi egale. Se amestecă toate acestea, se lasă la macerat, iar apoi se păstrează la frigider. Se consumă dou-trei linguriţe de trei ori pe zi înainte de masă.

 4. Cum combaţi anemia

Ca să dea rezultate o cură cu aloe vera trebuie urmată trei săptămâni. Aceasta este indicată într-o gama largă de afecţiuni, printre care şi anemia. Pentru a prepara un astfel de leac este nevoie să treci prin maşină de tocat 1,5 kilograme de frunze de trei-cinci ani. Peste acestea, se adaugă 2,5 kilograme de miere şi 3,5 litri de vin roşu, de 14 grade. Tonicul se macerează cinci zile într-un borcan de sticlă, care se păstrează la răcoare. Se consumă câte o lingură de trei ori pe zi.

 5. Reţeta “Elixirul vieţii”

Această reţetă este un amestec de aloe, miere de albine şi vodka de 40 grade (rachiu, cognac sau whiskey). Se folosesc următoarele proporţii: 70% aloe, 20% miere (de dorit să fie de mai, important însă e să fie naturală) şi 10% vodka. Se mărunţerşte totul. Frunzele de aloe, după ce se spală şi li se taie acii, care trebuie aruncaţi, pentru că sunt cei mai amari, se dau prin maşină cât mai mărunt posibil. Se face o masă uniformă lichidă şi apoi se adaugă mierea şi vodka. Se amestecă timp de o oră într-un vas de sticlă. Se lasă 12 ore la temperatura camerei, apoi se pune în frigider, căci altfel fermentează. Se ia câte o lingură de trei ori pe zi cu 30 minute înainte de masă, pe stomacul gol. Se ţine această cură două săptămâni. Aloe şi amestecul ei cu mierea este un remediu excepţional, verificat de generaţii. Mierea serveşte aici în calitate de "transportator" al aloei, care, ajungând în tot corpul, face minuni: întăreşte sistemul imunitar, care luptă cu orice boală în organism, inclusiv cu cancerul.

 6. Pansament pentru răni externe

Mai poate fi încercată o altă reţetă minune de aloe cu miere. Se pune praf de aloe şi miere cât cuprinde. Se foloseşte intern o linguriţă detrei ori pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni şi după operaţii.
SURSA : http://www.click.ro/utile/sanatate/

joi, 2 iulie 2015

Simburii de caise au beneficii miraculoase


Consumaţi frecvent şi într-o cantitate moderată, dar şi în cure de câteva zile, sâmburii de caise pot face cu adevărat minuni asupra sănătăţii tale. Acest lucru se datorează conţinutului bogat de proteine, acizi graşi, dar şi vitamine (A,C, B) şi minerale, precum fierul sau magneziul. Poate nu ştiaţi, însă sâmburii de caise fac minuni asupra bolnavilor de cancer.
1. Sâmburii de caise distrug cancerul
                                           
Sâmburii de caisă conţin din belşug Vitamina B17, cunoscută şi sub denumirea de “amigdalină”. Amigdalina este considerată a avea efecte benefice în combaterea celulelor canceroase, stimulând sistemul imunitar să le elimine din organism.
Vitamina B17, controversată şi nerecunoscută de către lumea medicală, este conţinută tocmai de către alimentele bogate în nutrienţi: hrişca, ovăz, secară, orz, orez brun, fasole albă, mazăre, broccoli, varză obişnuită, varză vânătă/roşie, conopidă, spanac, migdale amare, dovlecei, cartofi dulci, coacăză neagră, zmeură, struguri, ceapă roşie, vin roşu, vânătă, seminţele şi miezul din sâmburii de caise, piersici, pere, prune.
Vitamina B17 a fost izolată pentru prima dată în anul 1950 de către biochimistul dr. Ernest Krebs. Atunci când este digerată se descompune în glucoză, benzaldehidă şi cianură de hidrogen. Aceşti compuşi pot să omoare celulele canceroase cam în acelaşi fel în care o face şi chimioterapia.
În cazul cancerului de sân şi al celui de plămâni, curele de sâmburi de caise sunt recomandate pe perioade de până la o lună, cu pauză de două săptămâni între ele.
Pentru cancerul de colon se recomandă, în special, consumul caiselor proaspete, acestea conţin pectină, o fibră alimentară solubilă. Atenţie însă la cantitatea de sâmburi pe care o consumi. Deoarece conţin mici cantităţi de cianură, se recomandă pauze între cure, dar şi un consum zilnic moderat.
În triburile Hunza din Himalaya nu s-a întâlnit nici un caz de cancer, oamenii de aici fiind mari consumatori de caise, sâmburi de caise, legume proaspete, cereale nedecorticate.
                                       
2. Cresc imunitatea corpului şi-l ajută în lupta cu astmul, bronşita şi tuberculoza

Se recomandă câte cinci sâmburi pe zi, la masa de dimineaţă, timp de 60 de zile, urmate de alte 60 de zile de pauză. Acest tratament poate fi urmat de două ori pe an. Miezul sâmburilor de caise este recomandat şi în cazul bolilor severe de plămâni. Caisele au proprietăţi antiinflamatoare, imunostimulatoare şi antioxidante.
3. Combat îmbătrânirea prematură

Mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii indică miezul de caisă ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea şi chiar pentru “inversarea” îmbătrânirii. Astfel, mâncând sâmburi de caise poţi să-ţi menţii tânăr organismul şi să combaţi efectele dăunătoare ale stresului şi programului încărcat de care ai parte în fiecare zi.
De asemenea, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular, datorită conţinutului bogat de vitamina C şi E, precum şi “medicamentul natural” pe nume betacarotenul.
Aceste vitamine acţionează împotriva radicalilor liberi şi vă menţin tineri. În cazul tratamentului, trebuie să mâncaţi câte 5-8 sâmburi pe zi şi se ţine în cure de până la 30 de zile. Totodată, se recomanda şi să consumaţi jumătate de kilogram de caise pe zi.
                                            
Se spune că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă.
4. Ajută la îmbunătăţirea memoriei

Consumând zilnic câte 5-10 sâmburi timp de 14 zile, cu 14 zile de pauză, veţi avea mereu mintea limpede. Acest miez hrănitor din caise conţine fosfor, care tonifiază memoria şi ajută la menţinerea unei stări alerte pe tot parcursul zilei. Acetilcolina şi lecitina din miezul de caisă sunt alte două substanţe care te ajută în procesul de memorare.
Bolnavii de Alzheimer, care au probleme cu memoria, la fel pot consuma câte 5-10 sâmburi de caisă, pentru combaterea bolilor degenerative asupra creierului.
5. Combat litiaza biliară, microlitiaza

Litiaza biliară (calculii biliari) apare atunci când se formează calculi duri în vezica biliară din cauza unei cantităţi prea mari de colesterol în bilă, sau atunci când vezica biliară nu se goleşte normal.
Sâmburii de caisă sunt un leac foarte utilizat în combaterea acestei afecţiuni şi sunt cunoscuţi în medicina din întreaga Europă. Pentru dizolvarea şi eliminarea calculilor biliari şi eliminarea bilei din colecist, se recomandă mâncarea a câte zece sâmburi de caisă dimineaţa, pe stomacul gol. Se recomandă consumul în cure de două săptămâni, a câte 6-8 sâmburi pe zi, alături de câteva caise proaspete, acestea conţinând efecte coleretice.
6. Reglează tensiunea arterială

Persoanele care suferă de probleme cu tensiunea arterială trebuie să includă sâmburii de caisă în dieta lor zilnică. Aceştia ajută la menţinerea unor valori normale ale pulsului, dar şi la ameliorarea durerilor provocate de artrită. Pentru că sunt o sursă de potasiu, sâmburii şi caisele sunt recomandaţi hipertensivilor, cu precădere vara.
7. Hidratează tenul

Miezul caiselor este bogat un ulei, care este extras şi folosit în industria cosmetică, în special în componenţa produselor pentru hidratarea tenului. Produsele cosmetice ce au în componenţa sa ulei extras din miezul sâmburilor de caise pătrund în piele fără să o lase grasă şi o hrăneşte. Uleiul din sâmburi de caisă mai este folosit şi în masajul aromoterapeutic.
SURSA : http://independent.md/
                                            

luni, 25 mai 2015

Socul , farmacia ta


Sunt foarte rare plantele din natură la care toate organele (flori, fructe, frunze, scoarţă, rădăcini) prezintă efecte terapeutice şi pot fi folosite în prevenirea şi tratarea unui larg arsenal de afecţiuni maladive. Iată că o tufă de soc, situată în grădina proprie, valorează aproape tot atât de mult cât o farmacie familială. Tocmai de aceea, socul a fost asemuit cu o întreagă farmacie de care pot beneficia, direct, atât locuitorii satelor, cât şi orăşenii interesaţi de vindecări naturiste.

Un articol scris de Sidonia Toncean (Sidy).

Denumiri populare: holer, hoz, iboz, scorpat, sog, soc negru, etc.

Arbustul atat de comun din campie pana in zona de munte, inflorind abundent de la sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lui iunie, este o planta cu proprietati, atat medicinale, cat si alimentare. Socul este un arbust de talie mica putand ajunge pana la 5 - 8 m inaltime. In mod natural, il intalnim sub forma de tufa, ale carei tulpini cresc la inceput drepte, apoi se ramifica mult, formand o coroana rotunjita. Tulpina are o scoarta cenusie in tinerete, apoi se transforma intr-o scoarta groasa, cu aspect crapat. Tulpina si ramurile au in interior o maduva alba; acest lucru il deosebeste de socul rosu care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Ramurile tinere sunt prevazute cu niste negisori mici (lenticele) proeminente pe suprafata lor. Ele contin o maduva mare, spongioasa, cauza a fragilitatii lor. Frunzele sunt penat-compuse si au cate 3- 7 foliole scurt petiolate. Scoarta si frunzele au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile sunt mici, de culoare alba, cu miros placut patrunzator. Sunt unite in inflorescente umbeliforme ca niste talere mari. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar si 3 stigmate. Ele sunt in general autosterile, adica necesita polenizare straina. Florile au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Fructul este o drupa baciforma, globuroasa, cu un diametru de 6- 8 mm, de culoare neagra, lucitoare, avand la interior 3 seminte lunguiete.

Beneficii / Utilizare Socul:

Arbustul de soc este intalnit in subarboretele padurilor de deal si campie, in luminisuri si la margini de paduri. Creste de la campie pana in partea inferioara a muntilor in stare spontana (salbatica). La noi, el a fost introdus in cultura in urma cu 20 de ani. Socul iubeste solul umed, bine drenat, bogat in humus si locurile insorite sau usor umbrite. Inmultirea socului se poate face prin semintele proaspete ce se ingroapa in pamant, toamna, imediat dupa recoltare, cu fruct cu tot; prin lastari ori prin butasi de tulpini tinere, despartiti la sfarsitul verii sau prin butasi de tuplina, luati la sfarsitul toamnei.

Recoltare: Florile (Flores Sambuci) se culeg in mai-iunie; in zonele montane chiar si in iulie. Se taie intreaga inflorescenta cu un cutitas sau foarfece, chiar inainte de a se deschide toate florile, neaparat pe timp frumos si uscat. Ele se pun imediat sa se usuce, la soare, cu inflorescentele in sus, acoperite cu hartie, pentru a se usca cat mai repede; in caz contrar, ele se inegresc si se mucegaiesc foarte repede. De regula, se indeparteaza cat mai mult din codite, cu ajutorul unei furculite, deoarece au un iz neplacut. Se pastreaza in cutii de carton sau ladite captusite cu hartie. La fel se procedeaza si cu fructele, cand acestea sunt de culoare neagra. Fructele se recolteaza in septembrie-octombrie. Din 5-7 kg flori sau din 3-4 kg fructe, se obtine 1 kg produs uscat. Scoarta interioara sau a doua scoarta (liberal, numit si mazga) este folosita fie proaspata, fie uscata si se obtine prin decojirea celei externe. Ea se recolteaza inainte de inflorire si se va usca in strat subtire si in locuri bine aerisite. Socul european este o planta foarte rezistenta si se intalneste fie ca o tufa, fie ca un arbust ramificat, cu frunze de un verde- inchis, avand un miros puternic, usor neplacut. El creste destul de repede si este tolerant, atat la umezeala, cat si la uscaciune, dar si la un sol alcalin. Chiar daca este un arbust cunoscut, exista sansa de a fi confundat cu alte specii de Sambucus: racemosa (soc rosu) si ebulus (boz).


                                                  

citeste : Leacul tău în peste 100 deafecţiuni - ROSTOPASCA


Deosebirile fundamentale sunt:

1. culorile florilor: la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze;

2. culorile fructelor: la Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor, neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut.

Exista si varietati ornamentale cum ar fi: "Aurea", cu frunze aurii; "Eva", cu foliaj negru - purpuriu si flori roz; "Madonna", cu frunze stropite cu crem; sau F. laciniata- socul cu frunze fin decupate, ca de feriga sau de patrunjel.

Socul prezinta importanta atat ca planta ornamentala si silvica, cat si ca materie prima in industria alimentara si farmaceutica. Virtutile terapeutice ale socului erau cunoscute inca din antichitate. In Grecia, Hipocrate ii atribuia proprietati diuretice; in Evul Mediu, la vechii germani, socul era considerat o planta sfanta, fiind folosit si ca planta medicinala. Din punct de vedere yoga, bogatia in vitamina C, culoarea si gustul ii imprima tendinta de yin, dar efectul de eliminare a apei, ii da tenta de yang.

Principalii constituenti

Florile (Flores Sambuci): contin rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor caleic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc. Fructele coapte contin 80- 95 % apa, rutozid, izocvercetina, antocianini, aminoacizi, acizi organici: citric, chimic, malic, sichimic; taninuri, zaharuri (maxim 9 %), vitamina C (de doua ori mai bogate dacat lamaile si portocalele), vitamine din complexul B, saruri minerale-foarte bogate in potasiu (300 mg %), bogate in calciu (35 mg %), moderat magneziu (9 mg %); provitamina A etc. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii.

Recomandari terapeutice

In scopuri medicinale se folosesc in principal florile si fructele, intr-o masura mai redusa scoarta.

Florile de soc


Intern:

Au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, febrifuge, galactogoge, antiinflamatoare, usor dezinfectante. Sunt indicate in obezitate si menopauza. Ceaiul din flori de soc provoaca o transpiratie abundenta, ajutand la scaderea temperaturii; este recomandat contra tusei in afectiunile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in constipatie. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat si in constipatiile de natura nervoasa. Sub forma de extract slab alcoolic, florile de soc au proprietati antinevralgice.

Extern:

Antiseptic. Sub forma de bai sau cataplasme, ceaiul de soc este indicat in furunculoze, abcese, arsuri, flictene (colectie circumscrisa de serozitate, de dimensiuni mai mari decat vezicula, care se formeaza la suprafata pielii), avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Sub forma de bai fierbinti se utilizeaza contra reumatismului.

Fructele de soc au in general aceleasi proprietati medicinale ca si florile, insa intr-o masura mai redusa. Se considera ca principala actiune a acestora, este actiune sudorifica; sudoratia - respectiv transpiratia cutanata abundenta- care are o influenta pozitiva in numeroase afectiuni, in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si stari febrile. In aceeasi masura are efecte favorabile in reumatism, ca si in bolile eruptive, cum ar fi rujeola si scarlatina, precum si in nevralgii. Fructele de soc au si o actiune diuretica (de fapt o componenta a efectului sudorific) ca si usor laxativa, iar prin conjugarea tuturor acestora, ele fiind recomandate in combaterea obezitatii. Se mai citeaza efectul galactolog, respectiv de marire a secretiei lactate, fiind utile in perioada de alaptare. Tot ele, folosite intern, au o actiune specifica, de combatere a hemoroizilor, dand de asemenea rezultate bune si in tratamentul arsurilor.

A doua scoarta (partea inerta a scoartei) are efecte diuretice, fiind usor laxativa. Este recomandata in caz de guta, reumatism, hidropizie si nefrita.


Plafar citesteRetete naturiste pentrutoate bolile

Mod de intrebuintare: preparare si administrare

Flori de soc 

Intern

Pulbere din flori uscate: se obtine prin macinarea florilor uscate cu masina de macinat cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). Se ia cate 1 varf de cutit / zi, avand efect remineralizant. - Infectia gripala (raceala): se administreaza pulbere, 4 doze a cate 3-5 g / zi; amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Momentul cel mai bun pentru administrarea pulberii este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

- Constipatia, digestia dificila - se ia pulberea de flori de soc, cate 1 lingurita, cu 10 min inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestive, in general si pe cel intestinal, in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. - Intinerirea organismului: se administreaza, timp de 1 saptamana, cate 9-15 g de flori de soc / zi, sub forma de pulbere sau de extract apos (infuzie combinata) persoanelor de varsta a doua si a treia. Cele mai clare efecte constau in reducerea greutatii corporale (pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism), normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea memoriei, a digestiei si a eliminarii si cresterea capacitatii de concentrare. Un alt rezultat ce se obtine in urma tratamentului cu flori de soc este redobandirea tonusului psihic, a unei stari de optimism si de vioiciune, in doar 7 zile.

*Tinctura din pulbere de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri pulbere de flori de soc, se adauga 2 pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 grade; se lasa la macerat in borcanul inchis ermetic, 2 saptamani; se filtreaza, apoi se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori / zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa ( 1/2 cana apa).

Inhalatia: se pun 2- 3 linguri cu flori de soc intr-un vas cu apa clocotita. Se fac inhalatii de 2 ori / zi, dintre care o data, seara.

* Infuzia: peste 2 lingurite de flori de soc sau pulbere de flori se toarna 250 ml apa clocotita: se beau 3 ceaiuri caldute / zi in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului. Laxativ: se prepara o infuzie: 1- 2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita; se ia seara la culcare.

Infuzia fierbinte: se foloseste ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv. Se prepara prin oparirea unei lingurite de flori de soc, uscate si maruntite, cu 1 cana (250 ml) apa clocotita; se lasa la infuzat 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. - Febra - se bea infuzia fierbinte, cate 1/2 cana, de 2-3 ori / zi. Dupa administrare, se remarca mentinerea temperaturii ridicate a corpului pentru cateva minute, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient, nu deprima sistemul imunitar (asa cum fac febrifugele de sinteza) si nu “incurca” mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefic, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

Infuzia combinata: se pun la macerat, timp de 8- 10 ore, 3-4 lingurite de flori de soc maruntite, in 1/2 l apa, dupa care se filtreaza. Lichidul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in 1/2 l apa, vreme de 5 minute; se filtreaza rece. Se amesteca cele doua extracte (se obtine cca 1 l preparat) care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern (sub forma de comprese si spalaturi). - Colesterol: se administreaza infuzie combinata de soc, cate 2-3 cani/zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. -

Sinuzita si bronsita: se bea infuzie combinata de flori de soc, cate 3 cani/zi, in cure de 14 zile, cu 1 saptamana de pauza. Suplimentar, pe frunte sau, dupa caz, pe piept, se aplica comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc. Se reduce inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei, previne si combate excesul de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.

Reumatism: se fac cure, pe o perioada de 3 saptamani; se administreaza cate 1 l de infuzie combinata de flori de soc / zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. Totodata ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. -

Prevenirea infectiilor renale si urinare: 1 l de infuzie combinata de flori de soc, consumat zilnic, stimuleaza puternic activitatea rinichilor, mareste diureza, amplifica imunitatea locala si ajuta la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni ca nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de 2 ori / an (la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa), o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc.

Extern

Infuzia: 2- 4 lingurite de flori de soc la 250 ml apa clocotita; se intrebuinteaza sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri si umflaturi. - Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici: se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.

Decoct din flori de soc: constitue o apa de gura cu care se face gargara pentru combaterea inflamatiilor gingivale si ale gatului. Se fierb 5 min 50 g flori de soc in 1 l apa, apoi se lasa acoperit, sa se raceasca. Folositi decoctul de 4-6 ori / zi, mai ales dupa mese.

Cataplasme cu decoct concentrat: 30- 50 g la 1 l (2- 3 maini de flori de soc / 1 l apa clocotita). Se infuzeaza timp de 10 min. Se foloseste sub forma de comprese calmante si la bai calde in caz de degeraturi si reumatism. - Degeraturi: zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, timp de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, mentinuta minimum 1 ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

Baie cu decoct de flori de soc: 300 g flori / 5 l apa, fierte 10 min sau infuzie din fructe, flori si frunze de soc (50- 100 g plante / 3 l apa); decoctul sau infuzia se pune in cada cu apa (temperature apei 37 grade); se sta 15- 20 min; se foloseste pentru dureri reumatismale.

Vegis 


Baie de abur cu flori de soc: se pune 1 mana de flori in 1 l apa clocotita; se tine fata timp de 10 min in aburul care se degaja, apoi se spala cu apa proaspata (cel mai bine cu apa de ploaie); pentru inmuierea epidermei si o baie de abur decongestionanta. * Lotiune pentru fata: se pun in 1/2 l apa clocotita 1 lingurita flori de soc, 1 lingura flori de nalba si 1 lingura flori de lamaioara; se lasa la infuzat 10 min; se foloseste ca lotiune pentru fata. Dupa folosire, tenul nu se sterge, lasandu-se sa se usuce la aer.

Ulei de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga 1/2 l ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 2 saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar lichidul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. - Arsuri solare: uleiul de flori de soc se intinde pe piele; are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Studiile de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. - Pielea uscata, cu tendinta de crapare: se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc, o data la 7 zile, mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la 30 min dupa baie. - Pielea imbatranita: se trateaza prin masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc. Fructe de soc Intern

Fructe de soc uscate: culegeti ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust).Puneti-le la uscat la soare, intr-un strat, cu fructele orientate in sus. In felul acesta ele vor piarde mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, separati fructele de pe ciorchine, puneti-le in pungi de hartie si pastrati-le in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate obtineti o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului. - Tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), tulburari de tranzit intestinal, avitaminoza, convalescenta: pudra obtinuta din fructe de soc se administreaza cate 3 lingurite / zi - este excelenta si ca mijloc de intretinere a sanatatii.

Decoctul: 1 lingurita de fructe coapte, proaspete, se dau in clocot impreuna cu 1 cana apa, apoi boabele se strivesc si se adauga zahar. Se beau 1- 2 cani / zi. Decoctul se poate face si din fructe uscate. Se administreaza ca diuretic in afectiunile cailor urinare, in cure de 2- 3 saptamani.

Tinctura: 1:5, in alcool 25 grade; se iau 20 picaturi intr-un pahar cu apa, de 3 ori / zi, dupa mese in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului.

* Siropul sau dulceata din flori de soc servesc atat in scop terapeutic, cat si gustativ. Se beau 1- 3 pahare de sirop diluat / zi, pe stomacul gol, la ore diferite. Au rol laxativ si depurativ, ajutand in tratamentul acneei si al altor boli de piele. Efectul este marit daca se pune cate 1 lingurita de sirop / 1 cana ceai de podbal. In acest caz, se beau 3 cani / zi. Pentru copii, se pune 1 lingurita la 1 pahar de ceai de 200 ml.

Sucul: culegeti fructe de soc ajunse la maturitate (septembrie- octombrie). Ele trebuie sa fie negre la culoare si dulci la gust (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice). In cel mult 24 de ore de la recoltare, separati bacele de codite, spalati foarte bine, scurgeti de apa, zdrobiti-le cu o furculita pana devin ca o pasta. Puneti intr-un tifon curat si stoarceti cu mana, prin presare pentru a obtine cat mai mult suc din fructe. Acesta este inchis la culoare si are un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere folositi-l la dulceata ori gem). Pastrati in frigider. Se administreaza cu 15 min inainte de masa, pe stomacul gol - 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este foarte util in curele de dezintoxicare.


Medicland

Tinctura: culegeti fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet. Preparati un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Combinati apoi in proportia 1:1 cu alcool - 1 pahar de suc amestecat cu 1 pahar de alcool alimentar, dublu rafinat; puneti si pastrati in sticle mici, inchise la culoare. - Dezintoxicare extrem de puternica: - se administreaza din tinctura, la inceput o singura lingura / zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri / zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza in 1/2 cana apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri / zi. - Acnee, eczema alergica - se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in 1/2 pahar cu apa, de 3 ori p/ zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.

Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in 1/2 pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.

Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite / zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. Pe intreaga perioada se face si o cura de cereale.

Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli. Fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.

Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in 1/2 pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori / zi).

Cufarul Naturii 

Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc / zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei. Frunze de soc - Extern * Frunze proaspete strivite se aplica, asociate sau nu, cu ulei de mac de gradina (de la farmacie sau Plafar) pe leziunile de arsuri, in intepaturile de insecte si muscaturile de vipera. * Frunze intregi sau maruntite fierte in apa se aplica pe rani, furuncule, erizipel, arsuri, contuzii, etc. Frunzele tinere fierte dau un lichid care, indulcit cu miere, foloseste la combaterea constipatiei.

Scoarta a doua - Extern

Pomada cu mazga (liber, scoarta a doua) zdrobita si fiarta in untura de porc; se aplica in favus, ca si dupa substante vezicante, avand rol calmant. Mirosul caracteristic de soc alunga rozatoarele ca sobolanii, soarecii, etc. De aceea se pun ramuri de soc in jurul hambarelor si in stogurile de fan. Nu uitati ca o tufa de soc, in gradina, inseamna o mica farmacie, mereu la indemana

Intrebuintari culinare

Nu cred ca este casa in care sa nu se fi savurat renumita socata facuta din florile de soc. Tot ele se folosesc pentru a obtine bauturi tonice si ceaiuri aromate. Florile de soc pot fi adaugate in compoturi de fructe, in dulceturi si gemuri; ele potenteaza aroma agriselor sau a rubarbei. Fructificand drojdia din florile de soc se poate obtine o sampanie foarte fina si aromata. Glazurand inflorescentele de soc (florile) cu un aluat subtire ca de clatite, pe care apoi le prajim putin si le pudram cu zahar, vom avea un desert - medicament, rafinat si sanatos. Tot din flori de soc putem obtine o crema aromata si parfumata, folosind lapte fiert, zahar, un praf de sare, flori de soc si zeamil sau amidon. Mugurii florali conservati in otet cu sare dau un surogat de capere. In vinificatie, daca mustului, inainte de fermentatie, i se adauga cateva inflorescente de soc, acesta va capata o aroma de otonel. In Franta, viticultorii pastreaza in conditii bune strugurii punand in ladite un rand de struguri si un rand de flori de soc uscate. La fel de cunoscut este si siropul, marmelada, si dulceata facuta din fructele de soc, bine coapte. Din fructele negre de soc se poate face suc, gem, jeleu, peltea, dar si un excelent vin rosu, lichior, tuica, otet, pana chiar si supa. Fructele bine coapte pot fi folosite la placinte, prajituri, impreuna cu alte fructe. Ele sunt un bun colorant alimentar si se pot pastra prin congelare.


                                              Water Shopping
citeste : Cel mai puternic antibiotic si remediu anti-cancer!

Precautii: Atentie!

* Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g - aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.

* Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicatiile manifestandu-se prin voma, diaree. In acest caz se va administra bolnavului lapte, decoct cu fulgi de ovaz si carbune medicinal.

* Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.

* Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.

* Nu este recomandat in sarcina si alaptare.

* Aplicarea direct pe piele sau pe mucoase a florilor proaspete va fi evitata deoarece ele produc eriteme (roseata a pielii).

* In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie,

* Consumul produselor de tip alimentar trebuie sa fie ponderat si echilibrat in timp.

* Administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza.

* Copiilor sub 12 ani li se vor administra tratamente si produse pe baza de flori de soc, cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.

citeste : Dieta naturista pentru cancer- Dieta BUDWIG cu ulei de in

http://www.gustos.ro/sfaturi-culinare/