Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

Se afișează postările cu eticheta gripa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gripa. Afișați toate postările

vineri, 8 mai 2015

Iasomia, beneficii, proprietati, indicatii, administrare



Iasomia comună (Jasminum fruticans), precum şi speciile asiatice, care apar la noi ca plante decorative (iasomii ornamentale), în special Jasminum officinale, se utilizează de secole în medicina tradiţională europeană, indiană,  chineză, coreeană şi japoneză, fiind unele dintre cele mai vechi şi mai "globale" plante medicinale menţionate în tratate.

                          
                             Iasomia în fitoterapie

Fitoterapia foloseşte iasomia în tratamentele naturiste, mai ales datorită efectelor stimulente ale plantei, asupra organismului uman. De la toate speciile de iasomie, se utilizează ca materie primă, numai florile şi frunzele (fructele şi rădăcinile sunt toxice).  

INDICAŢII 

 Ceaiul de iasomie, prin faptul că stimulează metabolismul şi fortifică sistemul nervos central, se indică, ca adjuvant, în obezitate, supraponderalitate, convalescenţă, oboseală, surmenaj, astenie şi stres.  Prin cantitatea apreciabilă de uleiuri eterice şi de acid salicilic, ceaiul de iasomie stimulează transpiraţia şi măreşte secreţia acidă a stomacului, recomandându-se în răceli, febră, cefalee, migrene, dureri articulare, precum şi în gastritele hipoacide.  Ca o consecinţă a faptului că are în compoziţie precursori ai salicinei, iasomia, ca şi alte plante, cum este plopul sau salcia, prezintă proprietăţi antitermice (febrifuge), analgetice, antimigrenoase,  antiinflamatorii asupra articulaţiilor, antiagregante palchetare şi antivirale. De asemenea, această adevărată aspirină naturală, contribuie la eliminarea excesului de acid uric din sângele bolnavilor de gută şi chiar ajută la combaterea sterilităţii masculine. Însă, iasomia prin acidul salicilic conţinut, prezintă şi neajunsuri, deoarece inhibă acţiunea antimicrobiană a leucocitelor, deprimând apărarea imunitară în lupta cu bacteriile (Bojor, O., Popescu O). Pe de altă parte, iasomia prezintă efecte favorabile în lupta cu viruşii, recomandându-se în special, în caz de guturai,  gripă sau alte viroze respiratorii.  Graţie flavonidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, iasomia prezintă efecte favorabile asupra 

sistemului circulator, prin faptul că normalizează circulaţia, reduce permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor şi scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge, care prin astuparea vaselor, pot provoca infarct sau accident cerebral. Datorită acestor proprietăţi, planta acţionează favorabil în caz de edem, fiind indicată, de asemenea, cardiacilor şi celor cu sânge prea "gros".  Cercetările clinice efectuate în Japonia, au pus în evidenţă acţiunea favorabilă a iasomiei asupra femeilor supraponderale, cărora administrarea de Jasminum a avut darul să le aducă, pe lângă o scădere în greutate, normalizarea tensiunii arteriale, a ciclului menstrual şi combaterea retenţiei hidrice.  Iasomia se dovedeşte de ajutor femeilor atât în timpul naşterii, uşurând travaliul, cât şi după ce acestea au devenit mămici, prin efectul uterotonic (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).  Petalele uscate ale iasomiei, se folosesc pentru aromatizarea sau corectarea gustului unor extracte fitoterapeutice fiind foarte potrivite pentru unele formule de ceaiuri alimentare.  PREPARARE, ADMINISTRARE  Ceaiul de iasomie se prepară sub formă de infuzie (2 linguriţe de frunze şi flori sau numai flori, uscate şi mărunţite, la 250 ml apă). Se beau două astfel de porţii pe zi, dar numai după mese, deoarece dacă se iau pe stomacul gol, prin faptul că stimulează secreţiile gastrice, se pot produce catare la nivelul stomacului sau duodenului.  Tratamentele pe bază de iasomie nu trebuie să depăşească 20 zile, urmând o pauză de cel puţin 2 săptămâni.  

ATENŢIE!  

Depăşirea dozei recomandate sau a perioadei de cură, poate aduce manifestări neplăcute, care se manifestă prin moleşeală, somnolenţă, dureri abdominale, disfuncţii renale, tulburări menstruale, hipotiroidie, scăderea imunităţii. 


                

Fructele de iasomie (bace) sunt toxice.  

CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII  

Ceaiul de iasomie este contraindicat persoanelor care suferă de hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau ulcer duodenal.  Femeile care prezintă un flux menstrual prea abundent (hipermenoree) şi cele aflate în primele 6 luni de sarcină, este bine să evite administrarea internă a formulelor care conţin iasomie.  Nu trebuie să se recurgă la iasomie, în cazul unor boli infecţioase bacteriene sau atunci când sistemul imunitar este slăbit.  Această plantă nu se potriveşte temperamentelor colerice, cărora le accentuează starea de excitabilitate nervoasă.

Iasomia în aromaterapie


  Uleiul volatil de iasomie este folosit  în aromaterapie şi în cosmetică, având acţiune trofică asupra pielii.  Uleiul eteric de iasomie, luat sub formă diluată, influenţează sistemul reproducător, acţionând favorabil în tulburări ale ciclului menstrual (fluxuri reduse sau neregulate) şi în cazul unor dificultăţi legate de realizarea actului sexual normal (acţiune afrodiziacă) (Bojor, O., Popescu O).  Ca o consecinţă a faptului că produce iritaţii ale mucoaselor digestive şi renale,  uleiul esenţial de iasomie nu se administrează în stare pură, ci dizolvat în diferite lichide neîncălzite (apă, ceaiuri răcite, etc.).

SURSA : http://www.bioterapi.ro/

                                  

                                                

duminică, 3 mai 2015

Beneficiile fructului de corn


Fructe de pădure prietenoase, mici şi năstruşnice, coarnele au culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă, gust dulce-acrişor şi multiple beneficii pentru sănătate.
Fitoterapeuţii recomandă consumul coarnelor în stare proaspătă sau sub formă de decoct. Folosite ca adjuvant, ceaiul de corn, preparatul macerat şi tinctura se folosesc în tratarea diareilor, a enteritei şi a enterocolitei.
Compare hotel prices and find the best deal - www.hotelscombined.com
Având proprietăţi hemostatice, coarnele sunt eficiente în hemoragii nazale şi combat stările febrile cauzate de gripă şi răceală.
Coarnele conţin: apă, calciu, zaharuri, acizi, tanini, substanţe pectice, proteice, celuloză, săruri minerale, provitamina A, vitaminele B1, E2, PP şi C. În bioterapie, se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii de corn.
Decoctul din scoarţa tulpinii de corn se foloseşte la tratarea dermatozei, iar tinctura din frunze, scoarţă şi fructe de corn este indicată în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice.
Extern, sub formă de comprese şi băi locale, coarnele sunt benefice împotriva hemoroizilor, a eczemelor şi a ascaridiozei.
Din coarne se prepara dulceaţă, sirop, marmeladă, pastă şi peltea. Coarnele se mai folosesc la extragerea de pectină şi la prepararea băuturii alcoolice numite comată. Datorită acidităţii pronunţate, fructele se consuma mai mult uscate, în cuptor sau la soare.
SURSA : http://www.sursazilei.ro/