Iasomia, beneficii, proprietati, indicatii, administrare

Iasomia comună (Jasminum fruticans), precum şi speciile asiatice, care apar la noi ca plante decorative (iasomii ornamentale), în special Jasminum officinale, se utilizează de secole în medicina tradiţională europeană, indiană,  chineză, coreeană şi japoneză, fiind unele dintre cele mai vechi şi mai "globale" plante medicinale menţionate în tratate.                                                         Iasomia în fitoterapie Fitoterapia foloseşte iasomia în tratamentele naturiste, mai ales datorită efectelor stimulente ale plantei, asupra organismului uman. De la toate speciile de iasomie, se utilizează ca materie primă, numai florile şi frunzele (fructele şi rădăcinile sunt toxice).   INDICAŢII   Ceaiul de iasomie, prin faptul că stimulează metabolismul şi fortifică sistemul nervos central, se indică, ca adjuvant, în obezitate, supraponderalitate, convalescenţă, oboseală, surmenaj, astenie şi stres.  Prin cantitatea apreciabilă de uleiuri eterice şi de acid salicilic, ceaiul de iasomie stimulează transpiraţia şi măreşte secreţia acidă a stomacului, recomandându-se în răceli, febră, cefalee, migrene, dureri articulare, precum şi în gastritele hipoacide.  Ca o consecinţă a faptului că are în compoziţie precursori ai salicinei, iasomia, ca şi alte plante, cum este plopul sau salcia, prezintă proprietăţi antitermice (febrifuge), analgetice, antimigrenoase,  antiinflamatorii asupra articulaţiilor, antiagregante palchetare şi antivirale. De asemenea, această adevărată aspirină naturală, contribuie la eliminarea excesului de acid uric din sângele bolnavilor de gută şi chiar ajută la combaterea sterilităţii masculine. Însă, iasomia prin acidul salicilic conţinut, prezintă şi neajunsuri, deoarece inhibă acţiunea antimicrobiană a leucocitelor, deprimând apărarea imunitară în lupta cu bacteriile (Bojor, O., Popescu O). Pe de altă parte, iasomia prezintă efecte favorabile în lupta cu viruşii, recomandându-se în special, în caz de guturai,  gripă sau alte viroze respiratorii.  Graţie flavonidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, iasomia prezintă efecte favorabile asupra

sistemului circulator, prin faptul că normalizează circulaţia, reduce permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor şi scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge, care prin astuparea vaselor, pot provoca infarct sau accident cerebral. Datorită acestor proprietăţi, planta acţionează favorabil în caz de edem, fiind indicată, de asemenea, cardiacilor şi celor cu sânge prea "gros".  Cercetările clinice efectuate în Japonia, au pus în evidenţă acţiunea favorabilă a iasomiei asupra femeilor supraponderale, cărora administrarea de Jasminum a avut darul să le aducă, pe lângă o scădere în greutate, normalizarea tensiunii arteriale, a ciclului menstrual şi combaterea retenţiei hidrice.  Iasomia se dovedeşte de ajutor femeilor atât în timpul naşterii, uşurând travaliul, cât şi după ce acestea au devenit mămici, prin efectul uterotonic (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).  Petalele uscate ale iasomiei, se folosesc pentru aromatizarea sau corectarea gustului unor extracte fitoterapeutice fiind foarte potrivite pentru unele formule de ceaiuri alimentare.  PREPARARE, ADMINISTRARE  Ceaiul de iasomie se prepară sub formă de infuzie (2 linguriţe de frunze şi flori sau numai flori, uscate şi mărunţite, la 250 ml apă). Se beau două astfel de porţii pe zi, dar numai după mese, deoarece dacă se iau pe stomacul gol, prin faptul că stimulează secreţiile gastrice, se pot produce catare la nivelul stomacului sau duodenului.  Tratamentele pe bază de iasomie nu trebuie să depăşească 20 zile, urmând o pauză de cel puţin 2 săptămâni.   ATENŢIE!   Depăşirea dozei recomandate sau a perioadei de cură, poate aduce manifestări neplăcute, care se manifestă prin moleşeală, somnolenţă, dureri abdominale, disfuncţii renale, tulburări menstruale, hipotiroidie, scăderea imunităţii.                   Fructele de iasomie (bace) sunt toxice.   CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII   Ceaiul de iasomie este contraindicat persoanelor care suferă de hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau ulcer duodenal.  Femeile care prezintă un flux menstrual prea abundent (hipermenoree) şi cele aflate în primele 6 luni de sarcină, este bine să evite administrarea internă a formulelor care conţin iasomie.  Nu trebuie să se recurgă la iasomie, în cazul unor boli infecţioase bacteriene sau atunci când sistemul imunitar este slăbit.  Această plantă nu se potriveşte temperamentelor colerice, cărora le accentuează starea de excitabilitate nervoasă. Iasomia în aromaterapie   Uleiul volatil de iasomie este folosit  în aromaterapie şi în cosmetică, având acţiune trofică asupra pielii.  Uleiul eteric de iasomie, luat sub formă diluată, influenţează sistemul reproducător, acţionând favorabil în tulburări ale ciclului menstrual (fluxuri reduse sau neregulate) şi în cazul unor dificultăţi legate de realizarea actului sexual normal (acţiune afrodiziacă) (Bojor, O., Popescu O).  Ca o consecinţă a faptului că produce iritaţii ale mucoaselor digestive şi renale,  uleiul esenţial de iasomie nu se administrează în stare pură, ci dizolvat în diferite lichide neîncălzite (apă, ceaiuri răcite, etc.). SURSA : http://www.bioterapi.ro/

                                                

Lacramioarele medicament pentru inima si cap

Floricele gingase, asemantoare unor lacrimi, lacramioarele sunt unele dintre cele mai parfumate plante de primavara. Le gasim indeosebi in paduri, dar si in gradinile noastre, unde prefera locurile umbroase, de la radacinile pomilor.

Legenda spune ca lacramioarele s-au nascut demult, la inceputul vremuri­lor crestine, pe Muntele Patimilor, Golgota. Pe cand privea, incremenita de durere, rastignirea Mantuitoru­lui, din ochii Fecioarei Maria pornira a se rostogoli la­crimi fierbinti. Din fiecare lacrima care a atins paman­tul a rasarit mai apoi cate o floare, de un alb pur, pre­cum sufletul Mariei. Asa se face ca lacramioarele infloresc pe deplin in apropierea sarbatorilor de Pasti, sim­bol al dragostei, puritatii si daruirii.

Liliacul face minuni pentru organismul bolnav 

Cati dintre noi stim ca aceste flori cu un miros foarte placut pot fi folosite cu succes in tratarea unor afectiuni? Puterile vindecatoare ale lacramioarelor sunt cunos­cute de veacuri, in medicina popu­lara romaneasca.

Infuzia se prepara dintr-o lingurita frunze uscate si 250 ml apa clocotita. Se tine vasul acoperit 10-15 minute, se indulceste dupa gust si se ia cate o lingura de 3-4 ori pe zi, atunci cand apar crize dureroase de inima sau palpitatii cardiace.

Tinctura din o parte flori si 3 parti alcool, care se lasa la macerat, cu agitare zilnica timp de 14 zile, dupa care se strecoara si se consuma cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, in caz de migrene nervoase, nevralgii si ameteli.

                                          

Tinctura din 100 g masa proaspata de frunze si flori care se stoarce, iar peste suc se adauga 18 ml alcool 900 si 15 g glicerina si se completeaza cu apa pana la 100 ml; dupa 2-3 zile de macerare se iau cate 30-40 de picaturi de 2-3 ori pe zi in cazul crizelor cardiace acute.

Liliacul, planta care trateaza durerile reumatismale si curata tenul de pete  

Otet de lacramioare, care se obtine prin macerarea florilor proaspete in otet de vin timp de 8-10 zile si se pastreaza in sticle inchise la culoare, se miroase in caz de nevralgii si dureri de cap.

Pulberea din flori si frunze uscate si macinate fin se ia cate un varf de cutit in putina apa, la crize cardiace, ameteli aparute dupa suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi si urechi, in nevralgii si cefalee.

Daca amestecati 2 grame de flori proaspete cu miere de albine obtineti un amestec purgativ si foarte bun pentru a preveni palpitatiile.

Preparatele din lacramioare devin toxice daca sunt consumate in cantitati mari. Scad tensiunea arteriala, maresc ritmul cardiac, provoaca tulburari cardiace si respiratorii, poliurie, ameteli, sufocare, greturi, crampe, dureri abdominale, spasme. Se poate ajunge pana la stop cardiac. De asemenea, fructele rosii sunt foarte toxice si nu se consuma.

 SURSA : http://sanatate.bzi.ro/