Ce beneficii ne ofera pastura

 

Polenul proaspat recoltat de albine din anterele florilor este depozitat in fagurii cuibului, de preferinta in cei negri la culoare. Polenul , sub aceasta forma , se gaseste depozitat in special in cei 2 faguri care marginesc puietul si mai putin in fagurii cu puiet. Uneori, in cazul unei abundente de polen in natura sau a unei incetiniri a ritmului de ouat , cuibul in intregime se poate bloca cu polen.
  Polenul in momentul inmagazinarii in faguri are acelasi insusiri si calitati ca si polenul retinut in colectorul de polen. Dupa depunerea lui in faguri , el se transforma in pastura, sub influenta substantelor adaugate de albine, a microorganismelor , a temperaturii si umiditatii ridicate din cuib (+33 la +35 grade Celsius) precum si datorita modului de conservare in celulele fagurilor.
  La depozitarea in faguri albinele nu tin seama de specia botanica si de provenienta polenului, astfel incit , in aceeasi celula gasim polen de culori diferite. In aceste conditii transformarile incepute odata cu formarea ghemotocului de polen continua sa se desfasoare in interiorul stupului si in celulele fagurilor , realizindu-se , printr-o serie de transformari biochimice , o modificare structurala care il situeaza pe o treapta calitativa superioara fata de polen.  Cind transformarile au luat sfirsit, din polenul inmagazinat de albine in faguri rezulta pastura sau "piinea albinelor".
  Deci pastura este un produs natural, cu insusiri mai valoroase decit ale polenului datorita amestecului de polenuri de proveniente diferite, a continutului mai mare de zaharuri simple, continut sporit de vitamina K, a procentului mai mare de granule cu continut accesibil asimilarii precum si a aciditatii sporite , factor esential in conservarea si mentinerea echilibtului metabolic.
  In terapeutica , polenul se foloseste in hepatitele cronice, in denutritia protidica, in sarcina, in prostatite si adenomi de prostata, in colite, si in alte afectiuni.
  Rezultate bune se obtin prin tratarea cu polen a diferitelor afectiuni ale intestinului subtire si gros, dintre care amintim enterocolitele, colitele acute si cronice, de fermentatie sau putrefactie , si in mod deosebit in constipatia cronica.
  Se pare ca are rol si in scaderea colesterolului plasmatic si deci poate fi intrebuintat cu succes in tratamentul aterosclerozei.
  Polenul are un continut sarac in sodiu , dar bogat in magneziu si potasiu , ceea ce il face un adjuvant pretios in tratamentul afectiunilor cardiovasculare.
Polenul contine si mult fier si deci este indicat in tratamentul anemiilor , in special la copii. Prin continutul sau bogat in iod , poate fi folosit in prevenirea gusii endemice.
  Pastura este recomandata in toate cazurile in care este indicatn si polenul, si mai ales in cele in care este necesar un efect mai puternic de realizat intr-o perioada mai scurta de timp. Dozele uzuale sunt de 10-15 grame pe zi , adica echivalentul a 3 lingurite pe zi, de administrat in general dupa mese ca si polenul, pentru a nu produce disconfort gastric si in secundar o scadere a apetitului. Rezultate deosebite au fost obtinute in tratamentul anemiilor si indeosebi in hepatitele cronice active sau agrsive si cirozele hepatice.
  Trebuie sa remarcam si rolul adjuvant deosebit de pretios al pasturii in tratamentul diferitelor afectiuni neoplazice , prin cresterea rezistentei generale a organismului.
Vezi si Polenul 
Sursa : Almanahul stuparului

Beneficiile fructului de corn

Fructe de pădure prietenoase, mici şi năstruşnice, coarnele au culoare roşie, liliachie, galbenă sau albicioasă, gust dulce-acrişor şi multiple beneficii pentru sănătate.

Fitoterapeuţii recomandă consumul coarnelor în stare proaspătă sau sub formă de decoct. Folosite ca adjuvant, ceaiul de corn, preparatul macerat şi tinctura se folosesc în tratarea diareilor, a enteritei şi a enterocolitei.

Având proprietăţi hemostatice, coarnele sunt eficiente în hemoragii nazale şi combat stările febrile cauzate de gripă şi răceală.

Coarnele conţin: apă, calciu, zaharuri, acizi, tanini, substanţe pectice, proteice, celuloză, săruri minerale, provitamina A, vitaminele B1, E2, PP şi C. În bioterapie, se folosesc fructele, frunzele şi scoarţa tulpinii de corn.

Decoctul din scoarţa tulpinii de corn se foloseşte la tratarea dermatozei, iar tinctura din frunze, scoarţă şi fructe de corn este indicată în tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice.

Extern, sub formă de comprese şi băi locale, coarnele sunt benefice împotriva hemoroizilor, a eczemelor şi a ascaridiozei.

Din coarne se prepara dulceaţă, sirop, marmeladă, pastă şi peltea. Coarnele se mai folosesc la extragerea de pectină şi la prepararea băuturii alcoolice numite comată. Datorită acidităţii pronunţate, fructele se consuma mai mult uscate, în cuptor sau la soare.

SURSA : http://www.sursazilei.ro/