Ghintura -multiple beneficii

Ghintura (Gentiana asclepiadea) este o planta perena erbacee care creste in zone deluroase, subalpine si alpine, la altitudinea de 700-2400 m, mai frecvent pe pajisti, pasuni si fanete umede,  marginea padurilor, tufarisuri, preferand solurile bogate in humus. De la ghintura, sunt utilizate in scop medicinal rizomii cu radacini.

Compozitie chimica: glucide, pectine, mucilagii, glicozide amare, alcaloizi, taninuri, steroli, ulei volatile, vitamine (C, PP) si saruri minerale. 

Proprietati terapeutice
- stomahice, gastrice, antimalarice, laxative, colagoge, coleretice, antihelmintice;
- febrifuge, antitermice, sudorifice;
- antiseptice, antlinflamatoare;
- stimulente, fortifiante, tonic-aperitive, eupeptic-amare cu rol in convalescenta, dupa boli indelungate, fiind lipsita de toxicitate sau de actiune iritanta in doze optime. 

Mod de actiune
- stimuleaza functiile ficatului, ale vezicii biliare si ale stomacului, cu rol in hepatita, dischinezie biliara, aerofagie, stari de greata, diaree, helmintiaza (ascaridoza);
- excita secretiile gastrice si biliare, favorizand digestia;
- stimuleaza pofta de mancare la copii, batrani si convalescenti;
- combate gripa, raceala, tusea cronica, febra;
- combate starile de spasmofilie, frisoane, astenie, starile depresive, oboseala, insomnia, stari conflictuale, isteria;
- ajuta in reumatism, guta, scleroza;
- combate bolile de inima si de rinichi, cu rol in insuficienta renala si infectii urinare;
- combate anemia, debilitatea la copii, imbatranirea prematura si starile de convalescenta, prin marirea capacitatii de aparare a organismului fata de infectii si prin cresterea numarului de leucocite (globule albe din sange). 

Forme de utilizare
UZ INTERN

1. Infuzie din 30-40 g de frunze, uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi in tratamentul icterului si al insuficientei hepatice.

2. Infuzie din 1 lingurita de radacini uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 4 ore, se strecoara si se bea cate 1/4 cana, cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Tratamentul se repeta cateva zile consecutiv. Fiind foarte amara, infuzia se poate Inlocui cu tinctura sau vin de ghintura.

3. Decoct din 1 lingurita de radacini, uscate si maruntite, la 500 ml de apa rece; se fierbe 15 minute, se strecoara si se bea, in 3 reprize pe zi, inainte de mese, avand efecte aperitive si digestive.

4. Decoct antihelmintic din 1 lingurita de radacina, uscata si macinata, la 500 ml de apa; se fierbe 10-15 minute, se strecoara si se bea, pe nemancate, in 2 reprize, la interval de o ora, avand efect in combaterea viermilor intestinali (oxiuri).

5. Tinctura din 2 linguri de radacini, uscate si macinate, la 100 ml de alcool de 70º; se lasa la macerat 8 zile, se strecoara si se iau cate 15-20 de picaturi intr-un paharel cu apa calduta (la copii de 10-12 ani se dau numai 5-10 picaturi), cu 30 de minute inainte de mesele principale, avand efect in cresterea poftei de mancare, mai ales la copii si batrani. Tinctura mai actioneaza in caz de varsaturi, depresie psihica, nervozitate, acces de lesin, stari conflictuale si la semne de oboseala generala dupa calatorii lungi.

6. Vin de ghintura din 3 linguri (circa 30 g) de radacini uscate si macinate, in 60 ml de alcool de 40°, asigurand umezirea uniforma; se lasa la macerat 24 ore si se adauga 1 litru de vin alb. Dupa o noua macerare de 10 ziIe, cu agitare zilnica la 3-6 ore, se strecoara si se ia cate un paharel, de 3-4 ori pe zi, timp de 2 saptamani. Ca aperitiv se ia cate o lingura cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Pentru copii de 10-12 ani, vinul tonic de ghintura se indulceste cu 100-200 g de zahar Ia Iitru si se ia cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de mesele pnincipale, avand efecte in marirea poftei de mancare.

7. Sirop din 10 g de radacini oparite in 150 ml de apa clocotita; se lasa sa macereze 6 ore, se strecoara, se adauga 230 g de zahar si se fierbe din nou Ia foc lent. Se filtreaza, se trece in sticlute bine inchise si se consuma cate 3-4 lingunite pe zi de catre copiii anemici, cu debilitate accentuata si fara pofta de mancare.

8. Pulbere din radacini uscate si macinate din care se ia cate un varf de cutit, de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu efecte in anorexie (lipsa poftei de mancare) la persoane in convalescenta. 

UZ EXTERN

9. Decoct din 100 g de radacini, uscate si macinate, la 1 Iitru de apa; se fierbe 10 minute si se foloseste sub forma de lotiuni caldute sau comprese pe rani greu vindecablle. 

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/
                                                       
                                                                                           

Flori de tei -parfum si virtuti terapeutice

               

Încă din cele mai vechi timpuri, teiul este recunoscut pentru calităţile sale terapeutice extraordinare iar mirosul emanat de florile de tei este încântător, acesta resimţindu-se din plin spre sfârşit de primăvară.

Popoarele teutonice considerau acest arbore sacru iar celţii îl priveau ca pe un simbol al altruismului deoarece se credea că sub influenţa miresmei sale îmbătătoare oamenii spun doar adevărul. De unde şi ritualul din timpurile medievale, când îndrăgostiţii îşi jurau iubire eternă la umbra unui tei înflorit...

Să revenim în vremurile noastre, când acest splendid arbore semeţ ne învăluie cu parfumul lui seducător în tumultul vieţii agitate de oraş şi să descoperim de ce sunt florile de tei atât de apreciate.

În primul rând, trebuie să ştiţi că florile de tei şi ceaiul obţinut din acestea au numeroase virtuţi terapeutice care pot ajuta la ameliorarea a numeroase probleme de sănătate.

Florile de tei au în compoziţie un anumit tip de zahăr (care deosebeşte acest ceai de restul prin dulceaţa sa naturală), acid galic şi catecol, precum şi ulei esenţial numit farnesol, care conferă plantelor proprietăţi neurosedative şi antispastice, reducând inflamaţiile de la nivelul aparatului respirator şi fiind astfel de mare ajutor celor care suferă de viroze sau răceli.

Datorită substanţelor active din plantă, ceaiul de tei este folosit ca sedativ uşor şi este recomandat să fie băut cu 30 de minute înainte de culcare, în special în cazul persoanelor care se confruntă cu tulburări de somn şi stări de nervozitate şi anxietate.

De asemenea, ceaiul de tei ajută la ameliorarea migrenelor şi promovează o digestie sănătoasă, atunci când este asociat cu ceaiul de muşeţel sau de mentă, tratează constipaţia şi diareea şi previne deterioarea celulară, graţie flavonoidelor cu rol de protecţie împotriva radicalilor liberi, care sunt principalii factori în apariţia bolilor grave.

Ceaiul de tei amestecat cu bicarbonat de sodiu este folosit şi la gargară, pentru tratamentulinflamaţiilor amigdalelor şi în caz de tuse convulsivă.

În cosmetică, florile de tei sunt folosite în combinaţie cu florile de albăstrele pentrucomprese împotriva cearcănelor şi ca remediu pentru ochii obosiţi şi umflaţi. În plus, florile de tei măcinate amestecate cu lapte şi ovăz constituie o excelentă mască de faţă cu proprietăţi de revigorare şi hidratare a tenului tern, palid, lipsit de strălucire.

                                          

Ceaiul de tei este indicat şi în curele de slăbire deoarece are efect diuretic şi ajută la eliminarea retenţiei de apă din organism, creşte uşor temperatura corpului şi ne ajută să transpirăm mai mult, scăpându-ne în acest mod de toxinele din corp.

Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiuni renale, ceaiul de tei este de asemenea indicat pentru că are proprietatea de a trata incontinenţa şi previne formarea pietrelor la rinichi.

Din nectarul florilor arborelui de tei se poate obţine mierea, a cărei culoare poate varia de la galben deschis la portocaliu închis şi care areun miros dulce lemnos, uşor de recunoscut. Acest tip de miere este considerată una dintre cele mai bune deoarece este foarte bogată în vitamina B, aminoacizi şi antioxidanţi.

Printre proprietăţile curative ale mierii de tei se numără cele antiseptice şi antiinflamatorii, care fac din acest aliment un tratament naturist eficient în caz de răceală, gripă, tuse şi crampe abdominale.

           

Deşi teiul prezintă atât de multe beneficii, această plantă destinată relaxării nu este recomandată tuturor persoanelor, mai ales celor care urmează un tratament medicamentos. Înainte de a consuma ceai de tei pentru beneficiile sale, orice persoană trebuie să consulte medicul, care îi va prezenta toate avantajele dar şi dezavantajele acestei terapii cu flori de tei.

Printre persoanele care nu trebuie să consume ceai se numără gravidele (în special în ultimul trimestru de sarcină, pentru că substanţele din tei subţiază sângele şi creşte riscul de hemoragie postpartum), pacienţii cu anemie (împiedică absorbţia de fier), cardiacii (poate accelera ritmul cardiac) şi şoferii (teiul poate produce ameţeală şi stare de somnolenţă).

SURSA : http://www.csid.ro/health/

                                        

Ceai de ghimbir – beneficii

Ceaiul de ghimbir este un remediu utilizat de mii de ani în medicina ayurvedică şi are efecte excelente în combaterea indigestiei, a migrenelor şi a răcelilor de sezon.

Unele persoane folosesc ghimbirul pentru a scăpa de infecţiile respiratorii, de bronşită, tuse, crampe menstruale, artrită sau dureri musculare, iar în unele părţi ale lumii, ceaiul de ghimbir sub formă de comprese este utilizat în tratarea arsurilor pielii.

sus

Ceai de ghimbir - Mod de preparare

Este foarte important să se consume rădăcina proaspătă de ghimbir, nu pliculeţele cu prafuri destul de incerte ca origine. Găseşti în supermarket astfel de bucheţele de ghimbir, care nu sunt scumpe şi nici nu se oxidează foarte repede.

Preparare: se ia o bucată de rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală bine sub jet de apă rece, se dă prin răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă şi când fierbe apa se adaugă ghimbirul răzuit. Se lasă să fiarbă timp de un minut, apoi se stinge focul şi se lasă acoperit 30 de minute, după care se strecoară şi se consumă în funcţie de necesităţi.

Ceaiul de ghimbir se consumă îndulcit cu miere, cu adaos de suc de lămâie sau cu mentă şi are un gust iute, dar foarte plăcut papilelor gustative.

sus

Ceai de ghimbir - Substanţe active şi proprietăţi

Rădăcina de ghimbir este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu,vitaminele B6, C şi D, precum şi uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi benefice, cum este gingerol, cineol, elemen, borneol, bisabolen, curcumen, phelladrene – au efect afrodisiac, acţionează ca tonic general şi înlătură oboseala şi toxinele accumulate în organism.

Potrivit ultimelor studii în domeniul medical, ceaiul de ghimbir dispune de efecte benefice asupra organismului: antiemetic, antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipotensiv, antispasmodic, antiinflamatorii, antibacterian, antifebril şi antiagregant  plachetar.

sus

Ceai de ghimbir – Beneficii

Combate disconfortul digestiv prin îmbunătăţirea absorbţiei de substanţe benefice din alimente şi prevenirea supraalimentaţiei. Prin urmare, ceaiul de ghimbir consumat după mesele îmbelşugate de Paşte este excelent pentru recăpătarea controlului asupra digestiei.
În plus, consumat zilnic, ceaiul de ghimbir poate preveni apariţia diareei, a flatulenţelor, a balonării şi a indigestiei datorită substanţelor chimice din compoziţia sa, care tonifiază musculatura tractului digestiv, şi împiedică nivelul crescut de acid gastric, care poate cauza arsuri stomacale.

Întăreşte sistemul imunitar datorită cantităţii mari de antioxidanţi, care reduc riscul de infecţii sau afecţiuni. De exemplu, o ceaşcă de ceai de ghimbir consumată zilnic poate reduce semnificativ riscul de accident vascular cerebral deoarece substanţele active din ghimbir blochează depozitarea grăsimilor pe artere, reduc nivelul de cholesterol rău şi ajută la prevenirea diferitelor forme de cancer.

De asemenea, ceaiul de ghimbir este extrem de eficient în tratarea răcelilor datorită faptului că decongestionează căile nazale superioare, umezeşte muscoasa gâtului, ajutând astfel la ameliorarea tusei, şi favorizează expectoraţia, care grăbeşte astfel procesul de vindecare. În plus, ameliorează simptomele supărătoare ale alergiilor.

Ceaiul de ghimbir este excelent şi pentru o bună circulaţie a sângelui, previne formarea cheagurilor şi ajută la transportul oxigenului şi asubstanţelor nutritive către toate organele vitale din corp, inclusiv către penis (de unde şi efectul afrodisiac). Aminoacizii şi mineralele din rădăcina de ghimbir promovează de asemenea nivelul de eritrocite, drept urmare este reduc riscul de boli cardiovasculare.

Dacă porneşti la drum lung iar maşina sau avionul îţi provoacă rău de mişcare, ceaiul de ghimbir este soluţia ideală. O ceaşcă de ceai înainte de a te urca în maşină este perfect pentru a reduce nivelul de stres responsabil cu apariţia senzaţiei de rău de mişcare. De asemenea, gingerolul poate bloca anumiţi chemoreceptori în zona cerebrală, astfel încât este blocată senzaţia de greaţă sau vomă.

Ceaiul de ghimbir face minuni şi în ceea ce priveşte sănătatea articulaţiilor, prevenind mult temuta artrită reumatoidă. Substanţele chimice din ghimbir ţin în frâu enzimele COX-1 şi COX-2, responsabile de apariţia inflamaţiilor în organism. De asemenea, aceste substanţe pot fi utile în tratarea migrenelor, a osteoartritei, a durerilor de spate sau a crampelor musculare. Mare grijă însă la consumul de ghimbir în combinaţie cu medicamente non-steoridiene, deoarece există riscul crescut de sângerări şi alte efecte adverse.

Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiunea numită picior de atlet, o boală cutanată localizată între degetele de la picioare, pot face băi cu ceai de ghimbir, care ajută la reducerea senzaţiei de mâncărime, a arsurilor şi a umflăturilor din zona respectivă.

Şi crampele menstruale îşi găsesc rezolvarea în ceaiul de ghimbir. Şi nici măcare nu trebuie să-l bei. E demonstrate ştiinţific că o compresă îmbibată în ceai de ghimbir şi aplicată pe regiunea inferioară a abdomenului poate ameliora durerile şi relaxează musculatura.

Iar dacă preferi totuşi să bei o ceaşcă de ceai de ghimbir, află că te ajută să scapi de stres şi are un excelent efect energizant, motiv pentru care nu îţi recomandăm să îl consumi seara, ci doar dimineaţa, la primele ore, pentru a face faţă cu brio tuturor sarcinilor de serviciu şi nu numai.

sus

Ceai de ghimbir – Contraindicaţii

Consumul de ceai de ghimbir este contraindicat bolnavilor cu afecţiuni renaledeoarece poate agrava problemele existente.

Deşi medicina tradiţională sugerează ca femeile însărcinate să bea zilnic o ceaşcă de ceai de ghimbir în primul trimestru de sarcină (pentru a scăpa de greţurile matinale), nu există până în momentul de faţă rezultate bine argumentate care să demonstreze că nu există nici un efect advers asupra fătului. Prin urmare, gravidele care se confruntă cu greţuri matinale sunt sfătuite să consulte un medic înainte de a consuma ceai de ghimbir.

De asemenea, trebuie evitat cu orice preţ consumul în exces de ceai de ghimbir deoarece în loc să facă bine digestiei, o poate afecta şi poate da naştere unor simptome neplăcute precum sindromul de gură uscată, diaree, greaţă sau arsuri în capul pieptului, precum şi hiperaciditate gastrică.

Mare atenţie în cazul diabeticilor deoarece ghimbirul consumat în exces poare reduce drastic nivelul de zahâr din sânge cauzând hipoglicemie.

Iar dacă urmaţi un tratament medicamentos cu analgezice - precum aspirina sau ibuprofenul - sau antihipertensive, evitaţi ceaiul de ghimbir deoarece scade tensiunea arterială şi poate cauza palpitaţii, dar şi sângerări neobişnuite.

De asemenea, evitaţi să consumaţi ceai de ghimbir o perioadă dacă urmaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale. Se pare că substanţele din această plantă interferează cu cele din cadrul unei anestezii generale şi astfel este anulat efectul dorit. Tocmai din acest motiv, medicii recomandă încetarea administrării de ghimbir, sub orice formă, cu cel puţin o săptămână înainte de o intervenţie chirurgicală.

SURSA : http://www.csid.ro/health/

Despre planta si condimentul Curcuma/Turmeric

Curcuma (curcuma longa), cunoscuta si ca turmeric (terra merita) este o planta perena, de origine asiatica, inrudita cu ghimbirul şi originara din India unde este cultivata de peste 2000 de ani. Mai este cultivata si in sudul Chinei, Taiwan, Japonia, Indonezia, Africa.

Este o planta erbacee de 60 – 90 cm inaltime cu frunze lungi lanceolate de culoare verde deschis. Florile alb galbui apar pe o tija cu aspect de spic. In varful spicului bratele de culoare alba sau alb roz dau impresia unei flori mari cu multe petale. Nu produce seminte viabile, se inmulteste doar prin replantarea rizomilor.

Regn: Vegetal
Ordinul: Zingiberales
Familia: Zingiberaceae
Genul: Curcuma
Specia: C. Longa

Din rizomi, prin fierbere si macinare, se produce condimentul care poarta numele plantei, o pudra galben-portocalie cu gust iute-amarui, aromatic, denumita si „sofranul indian”. Curcuma este unul dintre condimentele esentiale ce se regaseste în amestecul de curry.

Principalii producatori de curcuma sunt India, Indonesia și China. In Europa a inceput sa fie folosit relativ recent.

Curcuma/Turmericul este unul dintre putinele condimente folosit atat ca mirodenie, cat si in tratamentul a numeroase afectiuni – in India este apreciat de mii de ani pentru proprietatile sale curative, fiind o componenta principala a medicinii ayurvedice.

Radacina de curcuma este foarte bogata in polifenoli anti-oxidanti care ii confera o culoarea galben-portocalie. Principalul curcuminoid (polifenol antioxidant) este curcumina care se gaseste in proportie de 3-5% si care este responsabila pentru cea mai mare parte din beneficiile pentru sanatate atribuite condimentului Turmeric.

Pentru a beneficia cu adevarat de efectele terapeutice ale acestui curcuminoid (substanta activa) trebuie consumat aproximativ un gram pe zi de curcumina. Avand in vedere faptul ca planta simpla, turmericul, are o concentratie de doar 3-5% curcumina, ar trebui consumata zilnic o cantitate de  20-35 g de condiment, ceea ce este aproape imposibil.

De aceea se recomanda folosirea directa a extractului de turmeric, care contine un procent de 95% curcuminoid (substanta activa). 

ATENTIE! O foarte importanta caracteristica de care trebuie sa se tina seama la administrarea de curcumin este absorbtia foarte  slaba a acestuia in sange.  Luat ca atare, curcuminul ajunge intr-o proportie nesemnificativa la nivelul tesuturilor. Pentru a putea fi absorbit de catre organismul uman este necesara administrarea concomintent cu piperine – extract de piper negru. 

Beneficiile turmericului (curcumina):

• Ajuta functionarea optima a ficatului si are rol important in detoxifiere, prin neutralizarea unor toxine si protejarea celulelor hepatice.
• Anti – inflamator, ajuta in reducerea inflamatiei articulare, musculare si reducerea proteinei C reactive (CRP), depasirea episoadelor de inflamatie acuta insotite de inrosire, caldura si durere articulara.
• Benefic in orice afectiune ce implica inflamatia, cu efecte comparabile cu cele ale hidrocortizonului si ibuprofenului.
• Curcumina are rol anti-cancer, prevenind formarea si marirea tumorilor si chiar metastazele.
• Ajuta in lupta cu artrita si alte boli reumatoide, prin rolul sau anti-inflamator (poliartrita, LES).
• Efecte pozitive dovedite in lupta cu boala Alzheimer si Chron.
• Efecte benefice pentru cei care au colesterolul marit
• Analgezic, antiseptic, grabeste vindecarea ranilor
• Ajuta in prevenirea diabetului de tip II
• Exista chiar un studiu care arata ca turmericul poate intarzia progresul sclerozei multiple

Precautii:

Este bine ca femeile insarcinate si persoanele care au litiaza renala sa foloseasca acest condiment in cantitati limitate.

SURSA:http://www.curcumin95.ro/despre-curcuma/