Ghintura -multiple beneficii

Ghintura (Gentiana asclepiadea) este o planta perena erbacee care creste in zone deluroase, subalpine si alpine, la altitudinea de 700-2400 m, mai frecvent pe pajisti, pasuni si fanete umede,  marginea padurilor, tufarisuri, preferand solurile bogate in humus. De la ghintura, sunt utilizate in scop medicinal rizomii cu radacini.

Compozitie chimica: glucide, pectine, mucilagii, glicozide amare, alcaloizi, taninuri, steroli, ulei volatile, vitamine (C, PP) si saruri minerale. 

Proprietati terapeutice
- stomahice, gastrice, antimalarice, laxative, colagoge, coleretice, antihelmintice;
- febrifuge, antitermice, sudorifice;
- antiseptice, antlinflamatoare;
- stimulente, fortifiante, tonic-aperitive, eupeptic-amare cu rol in convalescenta, dupa boli indelungate, fiind lipsita de toxicitate sau de actiune iritanta in doze optime. 

Mod de actiune
- stimuleaza functiile ficatului, ale vezicii biliare si ale stomacului, cu rol in hepatita, dischinezie biliara, aerofagie, stari de greata, diaree, helmintiaza (ascaridoza);
- excita secretiile gastrice si biliare, favorizand digestia;
- stimuleaza pofta de mancare la copii, batrani si convalescenti;
- combate gripa, raceala, tusea cronica, febra;
- combate starile de spasmofilie, frisoane, astenie, starile depresive, oboseala, insomnia, stari conflictuale, isteria;
- ajuta in reumatism, guta, scleroza;
- combate bolile de inima si de rinichi, cu rol in insuficienta renala si infectii urinare;
- combate anemia, debilitatea la copii, imbatranirea prematura si starile de convalescenta, prin marirea capacitatii de aparare a organismului fata de infectii si prin cresterea numarului de leucocite (globule albe din sange). 

Forme de utilizare
UZ INTERN

1. Infuzie din 30-40 g de frunze, uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau 2-3 cesti pe zi in tratamentul icterului si al insuficientei hepatice.

2. Infuzie din 1 lingurita de radacini uscate si maruntite, la 1 litru de apa clocotita; se lasa sa infuzeze 4 ore, se strecoara si se bea cate 1/4 cana, cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Tratamentul se repeta cateva zile consecutiv. Fiind foarte amara, infuzia se poate Inlocui cu tinctura sau vin de ghintura.

3. Decoct din 1 lingurita de radacini, uscate si maruntite, la 500 ml de apa rece; se fierbe 15 minute, se strecoara si se bea, in 3 reprize pe zi, inainte de mese, avand efecte aperitive si digestive.

4. Decoct antihelmintic din 1 lingurita de radacina, uscata si macinata, la 500 ml de apa; se fierbe 10-15 minute, se strecoara si se bea, pe nemancate, in 2 reprize, la interval de o ora, avand efect in combaterea viermilor intestinali (oxiuri).

5. Tinctura din 2 linguri de radacini, uscate si macinate, la 100 ml de alcool de 70º; se lasa la macerat 8 zile, se strecoara si se iau cate 15-20 de picaturi intr-un paharel cu apa calduta (la copii de 10-12 ani se dau numai 5-10 picaturi), cu 30 de minute inainte de mesele principale, avand efect in cresterea poftei de mancare, mai ales la copii si batrani. Tinctura mai actioneaza in caz de varsaturi, depresie psihica, nervozitate, acces de lesin, stari conflictuale si la semne de oboseala generala dupa calatorii lungi.

6. Vin de ghintura din 3 linguri (circa 30 g) de radacini uscate si macinate, in 60 ml de alcool de 40°, asigurand umezirea uniforma; se lasa la macerat 24 ore si se adauga 1 litru de vin alb. Dupa o noua macerare de 10 ziIe, cu agitare zilnica la 3-6 ore, se strecoara si se ia cate un paharel, de 3-4 ori pe zi, timp de 2 saptamani. Ca aperitiv se ia cate o lingura cu 30 de minute inainte de fiecare masa. Pentru copii de 10-12 ani, vinul tonic de ghintura se indulceste cu 100-200 g de zahar Ia Iitru si se ia cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de mesele pnincipale, avand efecte in marirea poftei de mancare.

7. Sirop din 10 g de radacini oparite in 150 ml de apa clocotita; se lasa sa macereze 6 ore, se strecoara, se adauga 230 g de zahar si se fierbe din nou Ia foc lent. Se filtreaza, se trece in sticlute bine inchise si se consuma cate 3-4 lingunite pe zi de catre copiii anemici, cu debilitate accentuata si fara pofta de mancare.

8. Pulbere din radacini uscate si macinate din care se ia cate un varf de cutit, de 3 ori pe zi, inainte de mese, cu efecte in anorexie (lipsa poftei de mancare) la persoane in convalescenta. 

UZ EXTERN

9. Decoct din 100 g de radacini, uscate si macinate, la 1 Iitru de apa; se fierbe 10 minute si se foloseste sub forma de lotiuni caldute sau comprese pe rani greu vindecablle. 

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/
                                                       
                                                                                           

Cum te ajuta liliacul

                                           

Denumire stiintifica: Syringa vulgaris L.Denumire populara: Liliac, Argavan, Bargavan, Borolan, Borostean, Buznec, Crimolin, Ergovan, Ghiorghivan, Holar, Ililec, Iorgovana, Liliac nemtesc, Liliac rosu, Liliac salbatic, Lurbau, Malin, Malin alb, Malin rosu, Malin verde, Orgona, Pelin, Scanteie, Scluntie, Scrancen, Scumpie, Sireni

Arbust, rar arbore, de 2-4 (10) m inaltime; frunze simple ovate, cu marginea intreaga; florile liliachii, rar albe dispuse in inflorescente de obicei pereche; inflorirea: aprilie-mai; fructul capsula.

Compozitia chimica

Scoarta acestei specii contine glucide, manita, amidon, rezine, glucozizi fenil-propenici (siringina) si substante amare (siringopicrina).
Burzo s.a. (2003) au identificat in uleiul volatil extras din florile de liliac urmatorii componenti: lilac aldehida C (22,13 %), lilac aldehida B (12,56 %), tricozan (7,33 %), metoxianisol (6,82 %), alfa-pinen (4,72 %), geranil acetona (3,65 %), ocimen (3,47 %), elemicina (3,37 %), metil heptenona (3,02 %), izoelemicina (2,79 %), beta-farnesen (1,96 %), heptacozan (1,89 %), pentacozan (1,76 %), metileugenol (1,68 %), beta-terpinen (1,34 %), benzaldehida (1,36 %), hexahidrofarnesil acetona (1,34 %), burbonen (1,18 %), citral (1,13 %), benzilester (1,10 %), beta-cubeben (1,02 %), tetrametilheptadecan (0,74 %), cedren (0,69 %), metileugenol (0,61 %), nerolidol (0,56 %), mirtenal (0,54 %) si linalol (0,38 %).

UtilizareExtractul glicerohidroalcoolic din muguri de liliac se foloseste in insuficienta coronariana cu si fara angina pectorala, miocardo-coronaroscleroza, sechele post-infarct miocardic, coronarite trombotice, adjuvant in tratamentul de prevenire al infarctului miocardic.

Frunzele sunt utilizate in popor pentru tratarea arsurilor sau ca vasodilatator, pentru tratarea ulcerelor stomacale si a diabetului.

                                        

Alte utilizari:
Industrie - florile sunt folosite pentru obtinerea de parfumuri; Uleiurile volatile din florile de liliac sunt utilizate in industria parfumurilor, cat si pentru aromatizarea sampoanelor, sapunurilor si a cremelor. In prezent insa, aceste extracte au fost inlocuite cu compusi sintetici.
Medicina umana, populara - uz intern - scoarta are proprietati astringente si tonice iar frunzele si florile sunt folosite ca antifebrile si calmante in colici hepatice; - uz extern - proprietati antireumatice.
Apicultura - specie melifera.

Parfumul ametitor de liliac incepe sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai des in gradini. Aceasta floare placut mirositoare are insa numeroase beneficiidespre care foarte putina lume stie. Descoperiti cateva dintre beneficiile liliacului.Syringa vulgaris, cum este denumit in mod stiintific liliacul, este o planta ce poate atinge pana la sapte metri inaltime si ale carei flori sunt de culori diferite, de la violet, alb, roz sau chiar galben. Pe langa rolul ornamental, liliacul are si proprietati medicinale, in acest scop recoltandu-se frunzele, din care se preparainfuzii sau comprese.  

Beneficiile liliacului Infuzia de liliac poate fi inclusa in tratamentul afectiunilor hepatice, favorizand eliminerea toxinelor, dar este utila si in cazurile de febra crescuta.    

Frunzele de liliac contin substante amare, rezine, glucozoizi si amidon, care confera plantei efect antireumatic, stomahic, tonic si astringent, motiv pentru care pot fi folosite in numeroase moduri de cei care vor sa se bucure de beneficiile liliacului.   

                                          

Preparatele pe baza de liliac sunt recomandate in completarea tratamentului clasic al tulburarilor digestive (balonare, lipsa poftei de mancare), pentru persoanele care sufera de dureri reumatice, arsuri ale pielii (sub forma de comprese) si celor care se confrunta cu stari de oboseala, lipsa de energie si dificultati de concentrare, spune Valeriu Ciuculin in cartea „Remedii naturiste”, potrivit adevaru.ro.   

Uleiul esential de liliac are o traditie indelungata in vindecarea mintii si a fizicului.
Aromaterapia cu ulei esential de liliac poate oferi numeroase efecte benefice, printre care enumeram: descongestia cailor nazale, ameliorarea bolilor de rinichi, eliminarea stresului si a durerilor localizate la coloana vertebrala. In trecut, florile de liliac erau mancare ca atare deoarece se credea ca au puterea de a elimina parazitii intestinali.    

Uleiul esential de liliac mai este folosit si pentru eliminarea mirosurilor neplacute din incaperi, avand totodata un efect relaxant, acesta fiind altul dintre beneficiile liliacului.

Proprietatile terapeutice ale liliacului

Liliacul (Syringa vulgaris) se numara printre cadourile facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Asa arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale a prins radacini si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut noi varietati. Putini stiu ca florile, dar si frunzele liliacului au si proprietati terapeutice, fiind tonice, astringente si revulsive. 

                                 

Frunzele de liliac, fierte in lapte dulce, curata tenul de pete. Florile de liliac, strivite si inmuiate in apa calda, calmeaza tenul inrosit, il invioreaza si-i confera suplete.

Apa din flori de liliac se obtine umpland o sticla, pe jumatate, cu flori, peste care se adauga alcool, pana la un litru. Sticla se astupa bine si se lasa la intuneric 2-3 saptamani dupa care se filtreaza si peste lichidul obtinut se toarna apa distilata, in proportie de 1:2. Amestecul obtinut se foloseste sub forma de comprese pentru ten ori pentru piele, in igiena generala.

Impotriva durerilor reumatismale se face un unguent din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat intr-un litru de ulei, pentru doua saptamani, intr-un loc intunecos si cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de cateva ori pe zi, masandu-se usor. 

Liliacul alb, remediu impotriva arsurilor
Frunzele de liliac alb pot fi folosite ca remediu impotriva arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac si se fierb, pana ce apa se innegreste. Se lasa fiertura la racit si, cand este calda, se scot frunzele si se aplica pe locul afectat de arsura. Se fixeaza cu pansament sau o fasie de panza curata si se tin 24 de ore, timp in care pansamentul nu trebuie lasat sa se usuce pentru ca rana sa nu se agraveze.

Pansamentul se umezeste tot timpul cu apa in care s-au fiert frunzele. Dupa 24 de ore, se scoate pansamentul si, odata cu frunzele, se ridica si primul strat de impuritati de pe arsura, lasand locul curat si sterilizat.

Dupa gravitate, procedeul se repeta mai multe zile la rand, conditia esentiala fiind ca frunzele sa fie schimbate la 24 de ore si pansamentul sa fie umezit tot timpul. Dupa acest tratament, pielea va ramane sanatoasa si curata, elastica si catifelata, fara urme de arsura.  

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/