Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Intreruperea respiratiei in somn - Apneea

Descriere

Apneea de somn reprezintă întreruperea respiraţiei în timpul somnului; poate fi vorba de una sau mai multe pauze respiratorii şi este caracterizată prin faptul că nu există mişcări ale muşchilor respiratorii. Este o afecţiune foarte gravă care poate pune în pericol viaţa şi care este mult mai frecventă decât se credea.
Cei care  au risc mai mare de a face apnee de somn sunt persoanele supraponderale, hipertensive, cei care sforăie zgomotos şi cei care au anumite probleme la nivelul nasului, gâtului  sau altor părţi ale căilor aeriene superioare.
Folosirea alcoolului şi a sedativelor cresc frecvenţa şi durata pauzelor în respiraţie. Cei care suferă de apnee de somn netratată încetează să mai respire pe perioade scurte, dar în mod repetat, de nenumărate ori ( 20-30 pe oră, uneori chiar mai multe). Ceea ce înseamnă că – în timpul apneei de somn – creierul, dar şi restul corpului nu primesc suficient oxigen.
Între episoadele de apnee apar sforăituri. Apneea de somn mai este caracterizată şi de senzaţia de sufocare. Întreruperile frecvente ale somnului profund, odihnitor duc adesea la cefalee matinală şi somnolenţă excesivă pe parcursul zilei.
În timpul apneei persoana nu primeşte oxigen şi nu elimină dioxidul de carbon ceea ce duce la nivele sangvine scăzute de oxigen şi crescute de dioxid de carbon. Acest lucru alertează creierul să reia respiraţia şi determină trezirea persoanei.
sus

Factorii de risc

- persoanele de sex masculin sunt mai expuse acestei afecţiuni;
greutatea excesivă;
- vârsta peste 65 de ani;
fumatul;
consumul de alcool sau sedative;
- dimensiunea mare a gâtului (circumferinţă peste 43 cm);
- dimensiunea mare a amigdalelor, limbii, osului maxilar;
- antecedente în familie de apnee de somn
- rasa neagră este mai afectată la categoria de vârstă sunb 35 de ani;
- obstrucţie nazală din cauza unei deviaţii de sept, a unor alergii sau a unor afecţiuni ale sinusurilor.
sus

Există două tipuri de apnee de somn

1. Apnee obstructivă de somn – cea mai frecventă formă, fiind cauzată de un blocaj al căilor respiratorii, de obicei atunci când ţesutul moale din partea posterioară a gâtului (faringelui) se relaxează intermitent în timpul somnului.
2. Apnee de somn centrală – spre deosebire de cea prezentată mai sus, căile respiratorii nu sunt blocate, dar creierul nu mai transmite semnale corespunzătoare muşchilor implicaţi în respiraţie.
Apneea de somn poate fi asociată cu:
hipertensiune arterială
- infarct miocardic (atacuri de cord);
- insuficienţă cardiacă, bătăi neregulate ale inimii (aritmii);
- accidente vasculare cerebrale;
- somnolenţă pe parcursul zilei;
- risc crescut de accidente rutiere;
În context general, apneea de somn poate fi responsabilă de perfomanţa slabă în activităţile de zi cu zi (la muncă, la şcoală) sau accidente cu autovehicule.
Simptome ale apneei de somn:
• Depresie;
• Uscăciune a gâtului la trezire;
• Iritabilitate;
• Tulburări de memorie;
• Tulburări de atenţie;
• Schimbări de dispoziţie;
• Sforăit care poate fi zgomotos şi persistent, de obicei mai evident în apneea obstructivă;
• Urinări nocturne;
• Treziri bruşte însoţite de scurtarea respiraţiei, care indică mai curând apnee centrală decât cea obstructivă;
• Insomnie (dificultăţi de menţinere a somnului);
sus

Cauze

Anumite probleme mecanice şi structurale ale căilor respiratorii produc întreruperi ale respiraţiei în timpul somnului. Apneea apare:
• Când musculature gâtului (faringelui) şi a limbii se relaxează în timpul somnului şi blochează parţial deschiderea căilor respiratorii.
• Când musculatura palatului moale de la baza limbii şi uvula se relaxează şi se îndoaie, căile respiratorii se blochează, iar respiraţia devine greoaie, dificilă şi zgomotoasă şi chiar se opreşte;
• La persoanele supraponderale când execsul de ţesut la nivelul căilor respiratorii determină îngustarea acestora;
• Când, deşi căile aeriene sunt îngustate, persoana continuă să facă eforturi pentru a respire, dar aerul nu poate trece cu uşurinţă  înăuntrul şi înafara gurii şi a nasului;
Cauzele apneei obstructive:
• Obezitatea;
• Dimensiuni mari ale limbii sau amigdalelor în raport cu deschiderea traheei;
• Forma capului şi a gâtului care deetrmină a dimensiune mai mică a căilor respiratorii;
• Relaxarea mai mult decât normal a musculaturii faringiene şi a limbii;
Cauzele apneei centrale:
Includ orice afecţiune sau boală cerebrală care diminuează semnalele date sistemului respirator pentru a respire, ca şi procesul de îmbătrânire care limitează capacitatea creierului de a menţine contractaţi muşchii faringelui în timpul somnului. Aceasta creşte riscul de îngustare sau colabare a căilor respiratorii.
• Apneea de somn centrală idiopatică – nu se cunoşte cauza care o produce;
• Respiraţia Cheyne-Stokes este caracterizată de perioade de creştere urmate de perioade de descreştere ritmice şi treptate ale efortului respirator precum şi ale fluxului de aer respirat. În perioada cu cel mai slab efort respirator poate apărea apneea (lipsa totală de flux de aer).
• Afecţiuni care produc apnee de somn: insuficienţă cardiacă, accidentele vasculare cerebrale, afecţiuni ale trunchiului cerebral;
• Apnee indusă de anumite medicamente: morfină, codeină, oxicodon;
• Respiraţia periodică la altitudine mare – o variantă a respiraţiei Cheyne-Stokes poate apărea la expunerea la altitudini mari (peste 4500m). Modificarea concentratiei de oxigen din aer este motivul pentru care apare alternanţa între respiraţiile rapide (hiperventilaţie) şi respiraţiile mai lente (hipoventilaţie);
• Apneea de somn mixtă, obstructivă şi centrală.
sus

Trebuie să mergi urgent la doctor

• Apar simptome ce pot indica o afecţiune gravă, ca de exemplu:
• Durere sau senzaţie de presiune în piept;
• Dificultăţi la respiraţie;
• Transpiraţii profuze;
• Amorţeală pe o parte a corpului;
• Slăbiciune pe o parte a corpului;
Trebuie consultat medical dacă:
• Există sforăit destul de zgomotos incât să deranjeze somnul persoanei sau al celor din jur;
• Apare scurtarea respiraţiei care trezeşte persoana afectată din somn;
• Apar pause intermitente de respiraţie în timpul somnului;
• Există somnolenţă accentuată pe parcursul zile care poate face persoana afectată să adoarmă lîn timp ce se uită la televizor, munceşte sau şofează;
Sursa : http://www.csid.ro/
                                                

Talpa-gastei, proprietati terapeutice si moduri de utilizare

                                 
Talpa-gastei (Leonurus cardiaca) este o planta erbacee, perena originara din Asia. Creste pe marginea padurilor, drumurilor si a cailor ferate, prin zavoaie umede, daramaturi, locuri necultivate din zonele de campie si deal, pana la altitudinea de 600 m. In scop terapeutic, sunt folosite partea aeriana inflorita, fara tulpinile groase si lignificate. Varfurile inflorite si ramurile tinere se taie la inceputul si in timpul infloririi (lunile iunie-august).

Compozitie chimica- alcaloizi, heterozide cardiotonice, glicozizi sterolici amari, flavone, ulei eteric;
- taninuri pirogalice (5-9 %), rezine, saponozide, pectine, grasimi;
- acizi organici (salicilic, tartric, malic, citric);
- vitamine (A, C, E) si saruri minerale.

Proprietati terapeuticeSunt asemanatoare cu cele ale valerianei, dar de trei ori mai puternice.
- sedativ-cardiace si nervoase, hipotensive, vasodilatatoare periferice;
- antispastice, antiastmatice, expectorante;
- antiinflamatoare, cicatrizante, astringente, calmante, vulnerare;
- tonic-generale, stimulatoare.

Indicatii terapeutice- hipertensiune arteriala, nevroza cardiaca, reglarea batailor inimii de origine nervoasa, arterite;
- neurostenie insomnii, distonii neurovegetative, isterie, anxietate, stari depresive;
- stari de sufocare in astm bronsic;
- tulburari de menopauza (climacterium), menstruatii insuficiente, adenom de prostata;
- reumatism, artrite;
- colite, indigestii, diaree, meteorism, anorexie;
- reglarea functiilor tiroidei in boala Basedow;
- rani, arsuri, contuzii, umflaturi.

Moduri de utilizare

UZ INTERN

1. Infuzie din 1 lingurita de herba uscata la 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 2 minute, se strecoara si se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi in afectiuni cardiace pe substrat nervos (nevroza cardiaca), stari depresive, anxietate si insomnii.

2. Infuzie concentrata din 15 g de planta uscata la 200 ml de apa clocotita; se lasa la infuzat 10 minute, se strecoara si se iau cate 3-4 linguri pe zi in stari depresive si nervoase, hipertensiune arteriala, boli pulmonare si renale.

3. Infuzie din amestec, in parti egale, cu talpa gastei, paducel, valeriana si odolean, din care se beau 2 ceaiuri pe zi, dimineata si seara, pentru reducerea tensiunii arteriale.

4. Infuzie din amestec, in parti egale, cu talpa gastei, chimion, fenicul si valeriana, din care se ia 1 lingura la 200 ml de apa clocotita; se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara, se indulceste dupa gust si se beau cate 3 ceaiuri caldute pe zi in stari nervoase urmate de balonari ale stomacului.

5. Tinctura din 20 g de planta la 100 ml de alcool de 70°, care se Iasa la macerat 7-8 zile; dupa strecurare se iau cate 20-30 picaturi de 2-3 ori pe zi, inainte de mesele principale, avand actiune sedativa in nevroze cardiace, diminuarea frecventei pulsului si combaterea tahicardiei, datorata hipertensiunii si anginei pectorale.

UZ EXTERN

6. Infuzie din 25 g de planta la 200 ml de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de bai si comprese.

7. Infuzie din 30-50 g de planta la 1 litru de apa clocotita; se utilizeaza sub forma de spalaturi cicatrizante in rani deschise, greu vindecabile.

8. Decoct din 50 g de planta uscata la 1 litru de apa rece; se fierbe si se foloseste sub forma de cataplasme in cicatrizarea ranilor, diminuarea umflaturilor si inlaturarea durerilor de picioare si junghiuri, tinandu-se timp de 2-3 ore.

Sursa : http://sanatate.bzi.ro/

                                          

Garantăm cel mai bun preţ

Găsiţi cu uşurinţă și instant cele mai bune preţuri şi disponibilităţi de

pe toate site-urile de turism importante. Garantat!

vineri, 17 aprilie 2015

Cauta cazare la hotelul ideal

                                             

                                       

Garantăm cel mai bun preţ

Găsiţi cu uşurinţă și instant cele mai bune preţuri şi disponibilităţi de

pe toate site-urile de turism importante. Garantat!

Accesaţi peste 5 milioane de oferte de hoteluri de pe mii 

de site-uri de turism.



                                                  Save on your hotel - www.hotelscombined.com

joi, 16 aprilie 2015

Lista legaturilor dintre dinti si restul corpului, vazuta prin ochii unui stomatolog


Concluzii despre starea de sanatate a organismului pot fi trase din modul in care se prezinta dantura, sustine Dr. Diana Svoboda, directorul dental al clinicii "diPura" din Essen.
Totul pleaca de la medicina alternativa care sustine ca diferite probleme de sanatate sunt doar o acumulare a problemelor generate in alte zone ale organismului.
blose, nieren             - vezică urinară, rinichi
leber, galle,auge       -ficat, bila, ochi
lunge, darm              -pulmonar, visceral
mogen, nose, bauchspelcheldruse - gastricnas, pancreatic
herz, ohr, dunndarm - inimă, ureche, intestin subțire

Sursa : http://stirileprotv.ro/stiri/
                                            

marți, 14 aprilie 2015

Chimenul si utilizariele sale ca planta medicinala


Chimenul

(Carum carvi)


Se mai numeste si secarea, chimion, chimin sau chiman si este printre putinele condimente originare din Romania, diferite varietati de chimen crescand spontan prin fanetele si pe pajistile din zonele de deal, montane si subalpine. Fiind o planta foarte raspandita, exista numeroase cunostinte in medicina populara despre utilizarea semintelor sale. Decoctul si ceaiul din seminte de chimen se dadeau copiilor mici ca sa nu planga de dureri de burta. Se mai spalau cu el pe cap copiii contra bubelor, iar fetele din unele sate se spalau cu zeama de chimen calduta, ca sa se faca frumoase si sa aiba fata curata. Peste tot se punea in vin sau tuica, pentru pofta de mancare. Chimenul fiert in lapte sau apa se lua pentru bolile inimii. Pisat si pus cu putin unt se lua contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen cu iarba creata se dadea ca intaritor celor slabiti de boala. Se mai folosea la raceli sau pentru boli femeiesti combinat cu trandafir alb si malin alb. Femeile care aveau copii mici mancau supa de chimen, ca sa aiba lapte mai mult. Iata in continuare cateva utilizari medicinale ale chimenului validate de catre stiinta moderna:

Sindromul colonului iritabil - se beau zilnic 2-3 cani de infuzie combinata de seminte de chimen. Tratamentul se face vreme de 4 saptamani, cu 5-7 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare intestinale puternice, ajuta la echilibrarea florei intestinale.

Diaree, colita de fermentatie - se administreaza pulbere de seminte de chimen amestecata in proportie egala cu pulbere de frunze de menta. Se iau zilnic cate patru-sase lingurite din aceasta combinatie, pe o perioada de 1-3 saptamani. Combinatia chimen - menta este aproape imbatabila in mai multe afectiuni digestive, printre care diareea si colita de fermentatie, unde efectul lor este rapid, datorita calitatilor antiseptice, antiinflamatoare, carminative (determina eliminarea gazelor intestinale) ale celor doua plante.

Alaptare - se consuma zilnic 1-3 cani de infuzie combinata de chimen cu miere. Mai multe studii au obiectivat faptul ca administrarea chimenului creste secretia lactata si imbunatateste calitatea laptelui matern. In cazul in care apar inflamatii ale sanilor in timpul alaptarii, se pune pe zona afectata o cataplasma cu seminte de in si de chimen macerate in prealabil, vreme de patru ore, in apa calda.

Dispepsie - se administreaza zilnic patru lingurite din combinatia de pulberi de chimen si menta in proportii egale. Plantele trebuie sa fie proaspat macinate, pentru a avea un continut maxim de uleiuri volatile, care imbunatatesc secretia de bila si sucurile gastrice, elimina durerile abdominale. Nu mai putin de sapte studii clinice facute in ultimii 15 ani au validat combinatia chimen-menta ca fiind mai eficienta decat medicamentele de sinteza in combaterea dispepsiei.



Astenie psihica, incapacitate de concentrare mentala - se iau cate 4 lingurite de tinctura de chimen pe zi, in cure de o luna. Uleiul volatil continut de semintele de chimen are efecte tonice nervoase, favorizeaza circulatia cerebrala, confera o senzatie de vioiciune si tonus mental.

Halena (miros urat al respiratiei) - se mesteca dupa masa si intre mese, seminte de chimen. Au un miros placut si, mai mult decat atat, imbunatatesc digestia, eliminand cauzele profunde care duc la aparitia halenei.

Precautii si contraindicatii
la tratamentele cu chimen


La copiii mici se administreaza cu prudenta, intrucat - foarte rar - poate declansa crize de epilepsie. De regula, pentru copiii foarte mici este recomandat din acest motive feniculul in locul chimenului.
La femeile insarcinate, supradozarea semintelor de chimen (peste 10 g luate zilnic) poate produce avortul.


Sursa: http://www.formula-as.ro/


Fenicul-condiment si planta medicinala


Feniculul

(Foeniculum vulgaris)


Se mai numeste si finic, molura sau fincen, si este frecvent utilizat drept condiment si planta medicinala, mai ales in Banat si in sudul Transilvaniei. In medicina populara romaneasca, decoctul semintelor se dadea copiilor mici pentru "matrice" (afectiuni abdominale). Fiertura de seminte de fenicul se lua pentru a spori secretia laptelui la femei si pentru a usura durerile abdominale in perioada "randurilor rosii" (menstre). La origini, este o planta mediteraneana, adusa la noi si cultivata inca din vremea dacilor (a fost adusa din Grecia sau, dupa alte surse, chiar din Egiptul antic). Semintele de fenicul au o aroma dulce, un efect de stimulare a digestiei si a metabolismului bland, fiind probabil planta condimentara cel mai bine tolerata de organism. Poate fi administrata si bolnavilor de gastrita, cu colonul iritabil sau care sufera de cancer localizat pe tubul digestiv.

Colici abdominale la sugari si la copii - semintele de fenicul sunt la ora actuala cel mai bun medicament din lume impotriva acestei tulburari. Un studiu recent a dovedit ca semintele de fenicul reduc spasmele intestinale, impiedica formarea gazelor si cresc motilitatea intestinului subtire, reduc durata medie de plans a sugarilor datorita colicilor la mai putin de 9 ore pe saptamana (fata de 16 ore pe saptamana), elimina complet colicile la 35% din copiii tratati, nu au nici un fel de efecte adverse. Aceasta in timp ce medicamentul alopat folosit pentru tratarea colicilor la copii, in 0,5% din cazuri, poate provoca mari complicatii de sanatate. Se administreaza zilnic infuzia obtinuta din 15-20 de seminte la cana, care se ia in 3 reprize.

                                       

Dismenoree - un studiu facut in anul 2003, intr-o clinica de obstetrica si ginecologie, la care au participat 70 de femei, a obiectivat efectele semintelor de fenicul in tratarea menstrelor dificile, cu simptome cum ar fi spasmele uterine, durerile abdominale, balonarea, durerile de ovare, iritabilitatea psihica, depresia. Concluzia: semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de sase ori pe zi. Pentru efecte calmante asupra crampelor abdominale rapide, se recomanda infuzia fierbinte.

Balonare, dureri abdominale produse de balonare
 - medicii germani recomanda seminte de fenicul pentru probleme digestive cum sunt balonarea, indigestia, dureri datorate acumularilor de gaze, sindromul colonului iritabil. Se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cate jumatate de lingurita, inainte si dupa fiecare masa.


Gastrita hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune o lingura de seminte de fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol. Cu conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.

Astm alergic - se consuma zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza. Are efecte antiinflamatoare si antispastice (actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa crizelor de astm.

Menopauza - de-a lungul timpului, semintele de fenicul au fost folosite popular pentru efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare. Ele au un efect estrogen bland si puternic, reducand pierderile de substanta osoasa, mentinand elasticitatea si stralucirea pielii, protejand impotriva bolilor degenerative. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi, in cure de 3 luni cu o luna de pauza.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu fenicul
Depasirea dozei zilnice normale de fenicul, adica 0,09 grame pe kilogram-corp, provoaca fenomene severe gastro-intestinale (iritatii, colici) si nervoase (spasme, tulburari senzoriale).

Sursa : http://www.formula-as.ro/

                                              

luni, 13 aprilie 2015

Coriandrul -un condiment cu multiple beneficii

                                         
Coriandrul

(Coriandrum sativum)

La origine este o planta care creste in Asia, pe dealuri insorite si in zone nu foarte bogate in precipitatii, utilizata de mii de ani in India, Iran si China. Are semintele usor picante si foarte bogate in ulei volatil, cu o aroma dulce si oarecum grea. Interesant este ca, atunci cand sunt proaspete, semintele de coriandru au un miros greu de suportat, pentru ca pe masura ce se usuca, sa capete un parfum subtil (au un miros apropiat de cel al lacramioarelor). La noi, coriandrul creste doar cultivat, nu se gaseste spontan sau salbaticit (sub-spontan). Traditional, semintele sale sunt utilizate impotriva bolilor gastrice si intestinale, insa studii recente valideaza folosirea lor in afectiuni mult mai diverse, unde coriandrul are efecte uimitor de puternice.

Anxietate - semintele de coriandru erau folosite dintotdeauna in Iran pentru eliminarea anxietatii si a insomniei. Experimente facute in anul 2005, in mai multe spitale din Orientul Mijlociu, au confirmat efectele sale anxiolitice si calmante, foarte curand urmand sa fie sintetizat in industria farmaceutica un medicament natural pe baza de coriandru, folosit impotriva acceselor de panica, al sindromului depresiv-anxios sau al insomniei aparute pe fondul starilor de angoasa. Pana atunci, va recomandam impotriva acestor tulburari psiho-emotionale un tratament simplu, cu pulbere de coriandru, din care se iau cate 2 grame de 4 ori pe zi, in cure de 49 de zile, cu 10 zile de pauza.

Cancer - intr-un mare numar de studii epidemiologice au fost identificate relatii clare intre aparitia cancerelor si consumul anumitor alimente (cum ar fi carnea, indulcitorii artificiali, E-urile etc.). S-a constatat insa si faptul ca exista alimente si condimente care au un cert efect de protectie a organismului impotriva instalarii anumitor tipuri de cancer. Administrarea la diferite animale de experienta a unei cantitati de seminte de coriandru proaspat macinate (asa incat sa contina ulei volatil in proportie mare), a redus, de pilda, valorile parametrilor tumorali. Aceasta inclusiv in cazul combinarii cu radioterapia, cand efectele de protectie ale coriandrului impotriva instalarii tumorilor au fost mult amplificate. Mesajul este simplu: folositi coriandru din belsug la masa - mai ales daca va impacati cu aroma sa.

Cancerul hepatic - coriandrul este bogat intr-o substanta aromatica numita coriandrol, care s-a dovedit a fi un adjuvant foarte bun in cancerul ficatului. In studiile pe animale s-a constatat ca aceasta substanta blocheaza legarea aflatoxinei (o toxina hepatica) de Adn, aflatoxina producand la oameni cancer hepatic. Se recomanda administrarea zilnica a patru lingurite de pulbere de coriandru proaspat macinat (in ziua respectiva), in cure de lunga durata - minim 3 luni. Acelasi tratament este recomandat si in cancerul la colon.



Cancer la san - se foloseste acelasi tratament de la cancerul hepatic, cu precizarea ca dieta va fi foarte saraca in grasimi de orice fel, dar mai ales saturate (adica din carne, din prajeli, din ulei rafinat, din margarina si din alte uleiuri hidrogenate, din lactate).

Diabet - un studiu realizat la universitatea din Ulster arata ca semintele de coriandru ajuta la normalizarea nivelului de insulina la diabetici si diminueaza colesterolul. Se consuma infuzie combinata din seminte de coriandru, cate un litru zilnic, in locul apei de baut.

Colici abdominale la adulti - se administreaza 1-3 cani de infuzie fierbinte de seminte de coriandru. Este un puternic carminativ (elimina gazele intestinale) si spasmolitic.

Frunzele de coriandru

Au aparut si la noi, mai ales la sectoarele de produse alimentare din supermarketuri (uneori sub numele de "cilantro"). Se consuma in salate, ca adaos la sandviciuri sau antreuri etc. Ele au si cateva proprietati medicinale foarte valoroase:

Alergie - frunzele de coriandru contin antihistaminice naturale, vitamina C si bioflavonoide ce reduc reactiile alergice de tipul febrei fanului. Se consuma sub forma de salata, in cure de minimum 12 zile, fiind recomandate mai ales in timpul perioadelor cand expunerea la factorii alergeni este mai intensa.

Hemoroizi si varice - continutul ridicat de bioflavonoide din frunzele de coriandru ajuta in cazurile de hemoroizi, varice si alte probleme ale venelor. Se consuma de asemenea sub forma de salata.

Precautii si contraindicatii
la utilizarea coriandrului


Uleiul volatil continut de semintele de coriandru poate provoca la unele persoane reactii alergice, resimtite mai ales la nivel respirator. In cazul alergiei la coriandru, se observa dificultate in respiratie, senzatie de catar, usturime pe caile respiratorii. Din acest motiv se recomanda prudenta in administrarea acestei plante, care la inceput se va lua in doze mici (0,5 grame zilnic).

Sursa : http://www.formula-as.ro/