Suferi de deficit de tiamina? Iata ce ar trebui sa stii despre Vitamina B1

Vitamina B1 (tiamina) nu este o vitamina rara. Aceasta se regaseste in cantitati mici in practic orice aliment. Cu toate acestea, se estimeaza ca 20% din populatie sufera de un deficit al acestei vitamine atat de importanta  si necesara. Motivul? B1 este de regula distrusa in produsele alimentare prin procesare.

Carenta de B1 a fost descoperita datorita afectiunii beriberi. Aceasta afectiune ce poate cauza chiar si moarte, era cunoscuta ca o o consecinta a unei nutritii deficitare, dar ulterior s-a observat ca era mult mai prezenta la populatia cu o alimentatie bazata pe orez alb. Comparand-o pe aceasta cu altele cu alimentatie similara, dar bazata pe orez integral, s-a facut legatura intre B1 si beriberi.

Deficientele pot declansa simptome ale sistemului nervos, inclusiv orbire. Alcoolismul si consumul de alcool in exces pot determina o deficienta de B1 datorita unor cauze precum: dieta saraca, consumul prea mare de carbohidrati (din alcool), si distrugerea mucoasei intestinale, toate aceste diminuand absorbtia de B1 cu pana la 90%. Se estimeaza ca 30-80% dintre alcoolici au carente de vitamina B.

B1 este una dintre vitaminele B esentiale care, impreuna cu celelalte vitamine B transforma carbohidratii in glucoza, furnizand energie pentru corp si creier. Este necesara si in producerea grasimilor si la metabolizarea proteinelor. Este esentiala pentru sistemul nervos.

Varsta influenteaza abilitatea de absorbtie corecta si utilizare a vitaminelor B, de aceea se recomanda suplimentarea cu aceste vitamine dupa varsta de 50 de ani, in cazul in care nu aveti o alimentatie bazata pe alimente integrale. Starile constante de voma sau diaree pot epuiza resursele de vitamina B1 ale corpului. Bolile gastrointestinale inhiba si ele absorbtia de B1.

Alimentele ce inhiba absorbtia de vitamina B1 includ toate produsele conservate cu sulfide, pestele crud, crustacee, cafeaua si ceaiul.

B1 este folosita, evident, in tratarea deficientei de vitamina B1 si poate fi injectata in corp sau luata pe cale orala. Este folosita si in tratarea colitei ulceroase, a bolilor de inima, a durerii diabetice, SIDA, dureri cauzate de cancer, probleme de vedere, cataracta, glaucom, rau de miscare si stres. Unii sportivi o folosesc pentru imbunatatirea performantei.

Comanada vitamina B1 - click aici

Studiile au aratat ca utilizarea pe termen lung a unei singure vitamine B poate duce la carenta in cazul altor vitamine de tip B. De aceea este recomandata suplimentarea cu intreg complexul de vitamine B in utilizarea pe termen lung.

Chiar daca iei suplimente cu vitamine, alimentatia ramane baza sanatatii si sursa principala de nutrienti esentiali. Pentru a asigura aportul adecvat de vitamina B1, se recomanda consumul de alimente neprocesate si variate (80% crude). Cerealele integrale, legumele (sparanghel, varza, mazare, frunze de sfecla rosie, spanac si cartofi dulci), fasolea (anasazi, neagra, pinto, lima, rinichi) si leguminoasele (lintea), alune, seminte si nuci (seminte de floarea-soarelui, susan, in), dar si pepenele si portocalele reprezinta surse bune de B1. Insa una dintre cele mai bune surse de B-uri ramane polenul de albine crud.

Sursa:Viataverdeviu

Copacul care ține glicemia sub control! Uite cum să-i folosești fructele, frunzele și scoarța!

In prezent, complicaţiile diabetului reprezintă principala cauză de deces în rândul persoanelor diagnosticate cu această afecţiune devastatoare dacă nu este bine tratată.Conform Federaţiei Romane de Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice, peste 800.000 de romani suferă de diabet zaharat şi se estimează că până în 2030 proporţia acestora va fi de 11,1% din populaţie.

Prin urmare, chiar dacă e greu de crezut, monitorizarea glicemiei vă poate salva viaţa!

Ştiaţi că după masă, nivelul glucozei din sânge creşte, iar când sunteţi stresaţi, epuizaţi sau nu mâncaţi regulat, glicemia scade? Un nivel scăzut al glicemiei (hipoglicemia) poate fi identificat cu ajutorul celor mai comune simptome: stările de ameţeală şi oboseală subite, în timp ce nivelul ridicat al glicemiei (hiperglicemie) este mai greu de detectat deoarece nu apare după minute sau ore, ci după câteva zile. Astfel, dacă nivelul glicemiei oscilează sau creşte, în timp, acesta poate cauza diabet, boli cardiovasculare, boli renale, distrugerea retinei sau afecţiuni microvasculare.

Adoptarea unor măsuri simple, dar eficiente, precum activităţi fizice zilnice (30 minute/zi), o dietă echilibrată, bogată în fructe şi legume cu un conţinut scăzut de zahăr (3-5 portii/zi), menţinerea greutăţii corporale normale şi evitarea tutunului pot avea efecte benefice în lupta cu diabetul.

O bună metodă de menţinere a nivelului glicemiei sub control este administrarea de suplimente alimentare care conțin extracte de dud alb. Acesta se număra printre remediile eficiente în menţinerea nivelului glicemiei în limite normale prin absorbţia glucozei.

                      

Insa beneficiile dudului alb nu se opresc aici:

▪ Este benefic în anumite afecțiuni cronice ale tractului digestiv, în îmbunătățirea digestiei, stimularea apetitului și a secreției de acid gastric și în eliminarea constipației.
▪ Fructele de dud alb sunt folosite pentru eliminarea stării de oboseală și amețeală, a anemiei și a incontinenței.
▪ Frunzele de dud alb ajută la eliminarea toxinelor din corp prin intermediul transpirației,în timp ce scoarța și rămurelele sunt utilizate în scăderea presiunii sangvine.
▪ Scoarța de dud alb mai este utilă în calmarea tusei, a febrei, a durerilor de cap și a ochilor roșii și uscați

Știați că în medicina chineză, fructele de dud alb sunt foloiste ca remediu natural pentru tratarea albirii premature a parului, purificarea sângelui şi combatarea diabetului?

Glykofit, produsul Ropharma conceput pe bază de extracte naturale din dud alb (Morus Alba) este un supliment alimentar antidiabetic cu administrare orală, ce acţionează prin inhibarea enzimei alfa-glucozidază şi împiedicarea absorbţiei de glucoză și a carbohidraților la nivel intestinal, la pacienţii cu risc de diabet şi la pacienţii cu diabet zaharat în fază incipientă.

Un alt beneficiu al administrării Glykofit este faptul că promovează secreția de insulină de către celulele pancreatice, îmbunătățește metabolismul glucidic și sinteza de glicogen hepatic, micșorând astfel nivelul glicemiei serice. În același timp, prin creșterea acidității conținutului intestinal inhibă microflora patogenă.

De aceea, Glykofit este propus ca un preparat de primă alegere pentru pacienţii cu diabet zaharat de tip II, fiind recomandat şi ca tratament adjuvant în diabetul zaharat tip I, în sindromul metabolic şi ca remediu benefic pentru persoanele cu prediabet și din grupa de risc: persoane obeze, mai ales cele cu obezitate abdominală, persoane cu vârsta mai mare de 45 de ani, persoane cu boală arterială periferică, femei cu istoric de diabet gestațional, etc.

Glykofit se administrează intern, câte o capsulă de 300 mg, de trei ori pe zi. Produsul poate fi de asemenea folosit şi în cazul pacienţilor care utilizează insulină si nu este contraindicat în perioada sarcinii și lactației.

Glykofit poate fi achiziţionat din Farmaciile Ropharma din ţară sau online

SURSA:http://euforia.tv/sanatate/

                                                

Retete naturiste pentru toate bolile

Aici gasiti o multitudine de retete naturiste :
http://www.slideshare.net/robintel/retete-naturiste-pt-toate-bolile

Hipertensiunea - Metode de prevenire si vindecare cu remedii pur naturale

Cum o masuram fara tensiometru 

Majoritatea oamenilor predispusi la hipertensiune nu au in casa tensiometru (aparat de masurarea tensiunii arteriale). Dar nici nu e cazul sa-l cumparati daca invatati sa folositi o metoda mai putin cunoscuta. Pentru masurarea tensiunii, mana stanga se intinde pe o suprafata plana (pe o masa, de exemplu), cu palma in sus. Se aseaza o linie pe mana, cu gradatia 0 aflata in dreptul primei bratari (linie circulara ce inconjoara mana) de sub podul palmei. Cu degetele mainii drepte se deplaseaza un pendul (o ata subtire de cca 20 cm care are atarnata o verigheta sau o alta greutate asemanatoare) de-a lungul liniei, la 1 cm deasupra ei. Pendulul trebuie sa se roteasca in dreptul cifrelor de pe linie, care indica minimumul si maximumul tensiunii arteriale.
Metode rapide de reglare a hipertensiunii

Presopunctura

Pentru reglarea rapida a tensiunii, degetele mari se introduc in urechi si se apasa foarte puternic pe tragus, care trebuie masat timp de 2-3 minute.
Se introduc in urechi degetele aratatoare, in asa fel ca varfurile sa fie indreptate inainte spre coada ochiului. In gropitele care se gasesc dupa tragus se efectueaza diferite miscari: masaj, vibratii, apasari, rotatii de 60 de ori pe zi.

Comprese cu otet. Se inmoaie un prosop flausat in otet de masa sau otet de mere si bolnavul sta cu talpile pe el timp de 8-10 minute. Sau se infasoara talpile cu cate un prosop sub forma de compresa. La expirarea celor 10 minute, se masoara tensiunea. In acelasi timp, o bucatica de zahar sau o acadea (sau orice altceva dulce), se inmoaie in miere de albine sau in dulceata, se pune pe limba si se suge timp de 5-7 min. Daca nu suportati dulciurile, puteti sa mancati o bucata de lamaie cu coaja, dar fara zahar.

Respiratie blocata. Se inspira mult aer si se opreste respiratia pentru cateva secunde, creand o presiune puternica in piept, ca atunci cand ne desfundam timpanele. Se repeta de cateva ori.

Tratamente alternative

Bai de lumina. Zilnic, timp de 15 minute, se lumineaza cu lumina verde crestetul capului. Daca nu aveti bec de culoare verde, puteti folosi un patrat din tesatura de culoare verde, cu care se acopera crestetul capului, si se foloseste un bec obisnuit. In acelasi timp, se bea "apa verde". Un pahar de apa se tine pe un suport sau pe un cerc decupat din hartie de culoare verde, timp de 5-6 ore, la lumina soarelui sau a lampii. Se beau de 3-4 ori, cate 50 de ml, inainte de masa.

Metoda de vindecare cu iod. Se practica de doua ori pe an: in septembrie, de pe 1 pana pe 10, si se repeta de pe 21 pana pe 30, si in martie, de pe 1 pana pe 10, si de pe 21 pana pe 30. Cum se procedeaza: un betisor cu vata in varf se inmoaie in iod si se deseneaza cercuri sau linii pe diferite zone ale trupului, dupa urmatoarea schema: 1 martie - se deseneaza un cerc in jurul mainii stangi, imediat sub palma; 2 martie - se deseneaza un cerc in jurul piciorului drept, imediat deasupra gleznei; 3 martie - aceeasi operatie, la mana dreapta; 4 martie - aceeasi operatie la piciorul stang; 5 martie - se deseneaza un cerc in jurul cotului de la mana stanga; 6 martie - un cerc in jurul genunchiului piciorului drept; 7 martie - un cerc in jurul cotului de la mana dreapta; 8 martie - un cerc in jurul genunchiului de la piciorul stang; 9 martie - se deseneaza o linie diagonala pe spate, de la articulatia umarului stang pana la articulatia soldului (coapsei) drepte; 10 martie - o line dreapta de la umarul drept pana la soldul stang.

Reteta cu hrean. Iata o metoda foarte veche pentru reglarea hipertensiunii: cateva radacini de hrean se spala bine cu periuta si se lasa in apa rece timp de 36 de ore. Se dau apoi prin razatoarea marunta sau se toaca. In masa obtinuta se adauga atata apa fiarta cat sa fie la acelasi nivel cu terciul. Se amesteca energic si se stoarce bine. Sucul obtinut se combina cu suc de morcov rosu si miere de albine. Se pastreaza in frigider, intr-un borcan care se inchide ermetic. Se consuma cate 2 lingurite, cu o ora inainte de masa sau cu 2-3 ore dupa masa, de 3 ori pe zi, timp de 3 luni.

Reteta cu aloe. Cateva frunze de aloe se tin 12 zile in partea de jos a frigiderului, invelite intr-o hartie (ca un rulou), astfel incat capetele sa nu fie acoperite. Biostimulate in acest fel, se dau apoi prin masina de tocat, ca sa se obtina o jumatate de pahar de masa verde. Se amesteca cu 4 lamai tocate impreuna cu coaja (semintele se arunca), un pahar de miere de albine si un pahar de tuica. Se consuma cate 2 linguri, de doua ori pe zi.
Inspiratii cu tinctura de valeriana (odolean). Este o metoda care ajuta la scaderea tensiunii, eliminarea durerilor de inima, a spasmelor vaselor sanguine din creier, a insomniei, la imbunatatirea vederii. Inainte de culcare, mirosul picaturilor de valeriana se inspira pe nas, numarul de inspiratii crescand treptat. In primele zile se face cate o inspiratie superficiala cu fiecare nara, apoi cate doua inspiratii, crescand numarul pana la 5-6 inspiratii cu fiecare nara. In primele zile pot aparea dureri de cap, care cu timpul dispar.

Flori de hamei. Pentru prevenirea cresterii tensiunii care apare seara sau in timpul noptii, este indicat sa se puna in fata de perna 4-5 flori sau o mana de frunze cu flori de hamei.

Leac cu usturoi. Dimineata, inghititi un catel de usturoi fara a-l mesteca, si beti apa rece dupa el. Se procedeaza astfel pana cand tensiunea va scadea.

Castane salbatice. 2-3 castane proaspete se pun in buzunarul stang si din cand in cand se amesteca cu mana.

Muscate. O frunza de muscata se striveste putin intre degete si se leaga, la ambele maini, in zona unde se ia pulsul. In scurt timp, tensiunea se va normaliza.

Retete cu alimente

In reglarea tensiunii, in loc de medicamente, se pot folosi cu mult succes si unele alimente. Stramosii nostrii foloseau faina de porumb (malaiul). Seara, intr-un pahar in care s-a pus o lingura de faina de porumb, se toarna apa fierbinte (dar nu clocotita), se acopera paharul si se lasa toata noaptea. Dimineata, imediat dupa trezire, se consuma doar apa. Periodic se masoara tensiunea.

Dimineata, se consuma 5-7 mieji din samburi de caise.

O lingura de scortisoara se amesteca cu 3 linguri de zahar. Se consuma cate o lingurita, de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de masa, timp de 10 zile, luandu-se periodic tensiunea. Scortisoara mai poate fi amestecata cu miere de albine sau cu lapte acru.

Faina de hrisca. Hrisca se prajeste intr-o tigaie, pana devine inchisa la culoare, apoi se da prin rasnita de cafea. Pentru a se controla reactia organismului, prima data se ia tensiunea si se consuma o lingurita de faina, fara sa se bea nimic. Dupa o ora, se ia din nou tensiunea. Daca reactia organismului este slaba, puteti consuma cate 2 lingurite zilnic. Consumul in doze mai mari (2-3 linguri pe zi) duce si la scaderea nivelului glicemiei (concentratia de zahar in sange), dar tratamentul dureaza ani de zile. Ca tratament pentru scaderea tensiunii, faina de hrisca se consuma dimineata cu apa sau ceai, cu o ora inainte de masa.

Dude. De trei ori pe zi se recomanda consumarea fructelor de dud, cate 1-2 linguri. Pentru iarna fructele pot fi congelate.

Fiertura de nuci si miere. 4 nuci, pisate cu coaja cu tot, se amesteca cu cate o lingura de flori de soc si una de miere de albine. Peste amestecul obtinut se toarna 0,5 l de apa si se pune la foc mic. Se fierbe 30 de minute, se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se bea cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa. Dupa consumarea lichidului, se face o pauza de o luna, dupa care tratamentul se repeta.

Reteta cu cafea. O lingurita plina varf de cafea, o lingurita rasa de acid citric (sare de lamaie) la 100 ml de apa. Se fierbe amestecul si se bea cald cu inghitituri mici. Nu se mai bea nimic dupa aceea. Chiar din timpul cand beti va veti simti mai bine. Dupa tratament, timp de 30 minute, tensiunea se restabileste.

Reteta cu lapte. Laptele proaspat de dimineata se fierbe si se lasa 30 minute sa se raceasca. In 0,5 l de lapte se adauga 50 g de seminte de marar si se fierbe din nou, amestecand permanent, pana raman 250 ml de lichid. Se strecoara si se consuma cate o lingura de 3 ori pe zi, cu 20-30 minute inainte de masa. Se tine neaparat in frigider. Semintele de marar scad si tensiunea intraoculara.

Secara, pentru stabilizarea tensiunii. Un pahar de secara si 4 pahare de apa se pun pe foc si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa lichidul acoperit bine o ora. Se beau cate 10 ml, in timpul zilei, cand ne este sete (in loc de apa).

Sfecla rosie. 1 kg de sfecla rosie se taie in bucati mici, se amesteca, intr-un borcan de 3 l, cu 2 l de apa la temperatura camerei, si se lasa 4-5 zile la macerare. Se bea cate o jumatate de pahar, de 3-4 ori pe zi.

Leac cu castraveti. Este foarte indicat pentru hipertensivi, ca pe toata perioada cat exista castraveti proaspeti in piata, sa consume cate 1/4 pahar de suc de castraveti, de 2-3 ori pe zi. Se poate si amestecat cu miere de albine.

Coaja de cartofi. Inca o metoda, mai putin folosita in zilele noastre, dar cunoscuta de batrani. Un cartof se sterge bine, dar nu se spala, si se taie o fasie lunga de coaja, care se leaga pe zona pulsului, in asa fel incat capetele sa aiba o distanta de un cm intre ele. Se leaga dimineata, cand rasare soarele, si se tine pana seara. Pentru scaderea tensiunii, femeile leaga coaja pe bratul stang, iar barbatii pe bratul drept.

Remediu cu apa. De cu seara, se pune pe masa un pahar cu apa. Dimineata, dupa trezire, se maseaza usor pielea capului cu varfurile degetelor si se intinde bine tot corpul cu cateva miscari de brate. Apoi se ia intr-o mana paharul cu apa, iar in cealalta mana, un pahar gol. Mainile se ridica sus, deasupra capului si se toarna atent apa dintr-un pahar in altul, de 30 ori. Apa ramasa (care nu s-a varsat) se bea incet, cu inghitituri mici. La inceput o sa va tremure mainile, dar cu timpul, in pahar o sa ramana tot mai multa apa, tensiunea scade treptat, dispar durerile de cap si alte manifestari specifice.

Tratamente cu plante

Seminte de marar: 4 linguri de seminte de marar se dau prin rasnita de cafea, se amesteca cu 21 de lingurite de zahar si se consuma dimineata, pe nemancate, cate o lingurita, cu apa.

Ceai de zmeura. La 250 ml de apa clocotita, se pun 5-6 frunze de zmeur maruntite, se acopera bine sau se tin in termos timp de 30 de minute. Frunzele pot fi folosite de 3-4 ori. Se bea de 2 ori pe zi, dimineata si seara, timp de 7 zile. Dupa o pauza de 5-7 zile tratamentul se repeta.

Frunze de muscata. O lingura de planta se infuzeaza intr-un pahar de apa clocotita, 20-30 minute, si se bea cate o lingura, de 4-5 ori pe zi.

Cuisoare. Peste 12 cuisoare (condiment), faramitate, se adauga 9 linguri de apa clocotita si se lasa 24 de ore. A doua zi se prepara aceeasi doza. Toata cantitatea obtinuta se consuma in 3 zile, cu 30 de minute inainte de masa, dupa urmatoarea schema: in prima zi cate 3 linguri, a doua zi cate 2 linguri, iar a treia zi cate o lingura. Cura se repeta de 3 ori, cu o pauza de 3 zile intre cure.

Fenicul. 10 g de seminte de fenicul, amestecate cu un pahar de apa clocotita, se tin intr-o baie de aburi sau in termos timp de 15 minute, se racesc si se strecoara. Se adauga apa fiarta pana la 200 de ml si se consuma in timpul zilei. Daca in urma tratamentului sau din alt motiv, tensiunea a scazut prea mult, puteti obtine cresterea ei, tinand sub limba, timp de 2-3 minute, o frunza de dafin nu prea mare.

SURSA: http://www.formula-as.ro/

                                      

Alimentaţia greşită, principalul „vinovat“ al bolilor de ficat

Insuficienţa hepatică şi colica hepatică sunt afecţiuni cu crize dureroase, violente, de tipul crampelor, datorate unei dilatări bruşte a canalelor intrahepatice şi a căilor biliare, mai ales după servirea mesei. Bolnavul acuză dureri în partea dreaptă a abdomenului, sub coaste, cu iradieri în spate şi în umărul drept. Deseori apar vărsături biliare. Durerea poate dura câteva ore şi se poate repeta în zilele următoare, mai ales în cazul când, după formarea calculilor, are loc migrarea unei pietre din vezicula biliară pe canalul coledoc.

La colică hepatică, cu dureri violente în zona ficatului, se impune un regim alimentar controlat, care durează toată viaţa, deoarece ficatul a devenit foarte sensibil la consumul anumitor preparate culinare. Sunt excluse grăsimile fierte, sosurile cu rântaşi, prăjelile, produsele de patiserie şi alcoolurile tari. De asemenea, se recomandă excluderea din alimentaţie a unor legume (varză, conopidă, napi, ţelină, castraveţi) şi a unor fructe (prune, pepeni galbeni, banane).

Sunt indicate ciorbele de legume (cu salată, morcov, tomate), precum şi fructele mai acide, cu acţiune stimulatoare în insuficienţa hepatică (lămâi, portocale, mandarine, grepfruturi, struguri, mere, măsline). Deosebit de eficient este consumul de dimineaţă, pe stomacul gol, a unei linguriţe de ulei de măsline, cu o felie de lămâie.

Întrucât sunt suprimate din consum alcoolul, cafeaua şi băuturile prea acidulate, se vor consuma cantităţi mai mari de ape minerale şi ceaiuri medicinale pentru eliminarea toxinelor acumulate în ficat. În loc de cafea este bine să se consume un surogat din rădăcini de cicoare.

După atenuarea crizelor dureroase se vor putea introduce în alimentaţie carnea de vită şi de pasăre, peştele alb şi produsele lactate degresate.

z Regimul de viaţă. În timpul crizelor dureroase de ficat este obligatoriu repausul la pat. Se vor aplica, în zona dureroasă, perne electrice şi comprese calde, alcoolizate, sau cataplasme cu frunze de varză, bine mărunţite şi încorporate într-un albuş de ou, bătut spumă, în care se adaugă un păhărel cu infuzie de păpădie.

Cancerul hepatic este mai frecvent la bărbaţi

Frecvenţa bolii este mai mare în ţările dezvoltate din punct de vedere economic, întrucât pârghiile civilizaţiei moderne, respectiv industrializarea, agricultura chimizată şi densitatea mijloacelor de transport, au poluat natura cu compuşi chimici cancerigeni, regăsiţi în apă, aer, sol şi vegetaţie. La aceştia se adaugă unii factori fizici (cum ar fi radiaţiile ionizante), factori virali şi factori comportamentali (fumatul, băuturile alcoolice în exces, alimentaţia dezechilibrată, cu carenţe vitaminice şi folosirea abuzivă a medicamentelor de sinteză chimică).

Cancerul hepatic, ca tumoră malignă, poate fi o fază evolutivă a cirozei hepatice. Datele statistice arată că circa 85% din bolnavii de cancer hepatic au suferit de ciroză, de diferite etiologii. Prin necropsii s-a stabilit că la 40% din bolnavii decedaţi datorită cirozei hepatice exista, concomitent, un cancer hepatic, care nu fusese diagnosticat anterior. Tumorile maligne ale ficatului pot rezulta şi ca metastaze ale unui cancer gastric, intestinal, pancreatic, renal sau uterin.

Cancerul hepatic primitiv este o boală cu frecvenţă în creştere rapidă, mai ales la bărbaţii în vârstă de 45-55 de ani. Este declanşat de diferiţi factori favorizanţi: ciroză hepatică, litiază biliară, intoxicaţii chimice, paraziţi, carenţe nutriţionale şi tulburări endocrine. Se manifestă prin 3 forme: cancer masiv (în parenchimul hepatic), cancer nodular şi adenocarcinom cu ciroză.

Cancerul hepatic secundar este urmarea unor metastaze provenite de la diferite neoplasme din stomac, intestine, pancreas, veziculă biliară, sân, rinichi, uter, ovare sau prostată. Se manifestă prin creşterea în volum a ficatului care ocupă aproape tot abdomenul, apariţia unor noduli pe suprafaţa ficatului şi degenerarea în icter mecanic la circa 70% din cazuri. Frecvent se însoţeşte cu ascită hemoragică şi cu dureri permanente.

O altă afecţiune cu evoluţie spre malignizare este chistul hidatic, cauzat de localizarea în ficat a embrionului de Taenia echinococcus, parazit preluat de la câine, pisică, vulpe sau lup. Parazitul ajunge în intestinul uman, traversează peretele intestinal şi pătrunde în ficat prin vena portă. Se formează un chist cu lichid incolor care măreşte volumul ficatului, cu o evoluţie lentă spre cancer, într-un interval de circa 2-4 ani.

Simptomele de manifestare a cancerului hepatic sunt: creşterea în volum a ficatului, senzaţia de apăsare în zonă, paloare icterică şi slăbire rapidă a organismului.

Dietele greşite, vinovate de cancerul hepatic

Regimul alimentar are un rol deosebit de important atât în prevenirea apariţiei cancerului cât şi în terapia diferitelor forme canceroase. Există o legătură incontestabilă între alimentaţie şi cancer. O dietă greşită poate declanşa carcinogeneza, acţionând pe mai multe căi:

- consum exagerat de alimente, la un plafon caloric care poate induce mortalitatea prin cancer, mai frecvent la persoanele supraponderale;

- raport anormal între principiile alimentare, cu exces de grăsimi animale şi carne de porc şi vită;

- conţinut redus de fibre vegetale în alimentaţie, absolut necesare în protecţia mucoasei intestinale şi în prevenirea cancerului de colon, rect şi intestine;

- preluarea, concomitent cu alimentele, a unor substanţe cancerigene cum ar fi nitraţii şi nitriţii proveniţi din îngrăşămintele chimice. La nivelul stomacului, duodenului şi intestinului subţire, nitriţii se combină cu amine alimentare formând nitrozamine, compuşi foarte puternic cancerigeni. Aceleaşi efecte negative prezintă şi unele pesticide folosite în agricultură (erbicide, fungicide, insecticide), care sunt preluate din exterior o dată cu alimentele şi transformate, enzimatic, la nivelul stomacului, în substanţe cancerigene.

Datele statistice demonstrează că frecvenţa cancerului este mai ridicată în ţările civilizate, unde se consumă o hrană mai rafinată, supusă unui proces lung de prelucrare termică, ceea ce creează lezarea integrităţii organismului, creşterea acidităţii din aparatul digestiv şi uzura rapidă a corpului.

Sunt cunoscute alimentele care nu trebuie să fie consumate întrucât pot declanşa boala sau pot grăbi evoluţia ei. În această categorie intră, în primul rând, carnea şi grăsimile animale saturate, slănina, mezelurile, afumăturile, conservele, prăjelile de orice fel.

Toxinele din carnea friptă, un pericol pentru sănătate

Carnea de porc, friptă pe cărbuni, este foarte apetisantă la miros, dar poate mări riscul de cancer hepatic, deoarece la temperaturi ridicate, pe cărbunii încinşi, grăsimea se scurge pe cărbuni, generând un fum care conţine hidrocarburi aromatice policiclice (exemplu benzopiren). Aceştia sunt agenţi puternic cancerigeni care pun în pericol atât viaţa celor care consumă carnea friptă, cât şi a persoanelor din apropierea grătarului, care inhalează fumul aromatizat. De asemenea, toxinele din carne declanşează dezechilibre grave de metabolism, provocând cancere hepatice, iar prin depuneri la încheieturi dau artrite.

După declanşarea cancerului de ficat trebuie să fie interzise şi alte alimente ca: alcool, cafea, cacao, tutun, zahăr şi produse fine de cofetărie, praf de copt, condimente iuţi, ciuperci, brânzeturi fermentate.

Ce se recomandă?

Cât mai multe legume, fructe proaspete, sucuri naturale şi, la anumite intervale, cure de cruţare digestivă cu adaus vitaminic.

În locul proteinelor din carne se recomandă proteinele din soia, orez, lapte acru, brânzeturi nefermentate, ouă, drojdie de bere (30-50 g/zi), legume şi fructe proaspete, tărâţe, grâu încolţit, pâine integrală. Dintre legume să nu lipsească pătrunjel, sfeclă roşie, ţelină, varză, ridichi, ceapă, usturoi, cartofi copţi, iar dintre fructe sunt recomandate grepfruturi, lămâi, mere şi fructe de pădure.

Lunar se va ţine o cură de cruţare în timpul căreia se vor consuma numai sucuri de legume (sfeclă roşie, morcov, ţelină, varză albă, creson, tomate, pătrunjel, salată verde, orz verde), precum şi sucuri de fructe (mere rase, struguri, afine, agrişe, zmeură, coacăze). Inainte de intrare în iarnă este necesară o bună aprovizionare cu legume şi fructe, bogate în complexul vitaminic (A, C, E., B).

Să nu se neglijeze faptul că vitaminele au un rol important în creşterea rezistenţei la boală a organismului şi în stimularea sistemului imunitar, cu contribuţii directe în lupta anticanceroasă. Astfel, vitamina C intră în compoziţia unor enzime ce inactivează o serie de compuşi cancerigeni, limitează transformarea nitraţilor şi nitriţilor în nitrozamine şi protejează organismul de efectul cancerigen al radiaţiilor.

În cadrul măsurilor de profilaxia cancerului, un rol hotărâtor îl are educaţia sanitară a populaţiei care trebuie să înţeleagă necesitatea controalelor periodice, cel puţin o dată pe an. Fiind o boală cu evoluţie lungă, cancerul poate să apară în orice organ sau ţesut, deseori fără simptome clinice caracteristice.

SURSA:http://ziarullumina.ro/sanatate/alimentatia-gresita-principalul-vinovat-al-bolilor-de-ficat

                                        

Tratamente cu simburi de caise impotriva cancerului

Publicam aici efectele miraculoase, dar mai puțin cunoscute ale amigdalinei, așa cum este cunoscută și Vitamina B17. Această substanță se găsește din belșug în sâmburele de caisă.

Miezul sâmburelui de caisă care rămâne după strivirea învelișului dur este folosit din timpuri străvechi pe post de medicament.

În medicina chineză, semințele amărui de cais, cu mirosul lor caracteristic, de migdală, sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, precum astmul, bronșita, emfizemul sau tusea cronică. De asemenea, sâmburele de caisă este folosit pentru menținerea tinereții biologice. Se spune că cinci sâmburi administrați zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate și fericire la viața celui care îi consumă.

La rândul lor, cercetările din medicina alternativă modernă confirmă extraordinarele proprietăți medicinale ale sâmburilor de caisă. Aceștia constituie o sursă importantă de vitamina B17, care este un ajutor foarte mare în lupta împotriva cancerului, deoarece distruge celulele maligne și ajută, în acest mod, la prevenirea acestei boli. Produsul reprezintă un prim ajutor pentru organism împotriva bacteriilor și infectiilor, în remediul țesuturilor bolnave, în dezvoltarea unei danturi și structuri osoase solide. Acest produs ne tonifică stomacul, ficatul, inima și vederea prin suplimentarea, la nivelul organismului, a rezervei de vitamine și minerale.
Datorită conținutului de celuloză și pectină, sâmburii de caise sunt foarte des folosiți ca laxativ ușor în problemele de constipație. Cu un conținut bogat în fier, produsul este recomandat în cazurile de anemie severă, ajutând totodată la creșterea cantității de hemoglobină produsă de corpul nostru.

Sâmburii de caise – pe care îi mâncam cu mare plăcere când eram copii – sunt cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17. În general, seminţele fructelor (mai puţin citricele) conţin această substanţă, care le conferă un gust amărui, specific. Conform studiilor doctorului Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apariţia cancerului.

 Boli ameliorate cu sâmburi de caise:

 Cancerul de sân - amigdalina, cunoscută și sub numele vitamina B17 (deși nu este propriu-zis o vitamină), este considerată a fi unul dintre cei mai puternici antitumorali și este una din speranțele în terapia cancerului. Această vitamină reglează activitatea gonadelor, distruge celulele canceroase și stimulează sistemul imunitar să le elimine din organism.Se consumă câte 8-10 sâmburi de caisă în fiecare zi, pe o perioadă de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.În cazurile avansate se consumă câte 20-30 sâmburi în fiecare zi, pe o perioada de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.Cancerul pulmonar - se aplică același tratament ca la cancerul mamar, amigdalina din sâmburele de caisă acționând direct asupra celulelor maligne, determinând distrugerea acestora.  Alături de sâmburii de caise, alte remedii care contribuie la remisia acestei forme de cancer sunt cireșele negre, afinele, coacazele negre și fructele de soc. Persoanele care au fumat vor face cure cu zeolit sau cu zarzavaturi verzi (pătrunjel, leurdă, mărar, leuștean), pentru a elimina metalele grele și alte toxine aduse de către fumul de țigară în organism.Se consumă câte 8-10 sâmburi de caisă în fiecare zi, pe o perioadă de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.În cazurile avansate se consumă câte 20-30 sâmburi în fiecare zi, pe o perioada de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.Cancerul de colon - un studiu de medicină experimentală, facut în Belgia, sub conducerea doctoului Deferme, în anul 2002, a arătat că un extract de caise inhibă dezvoltarea tumorilor maligne la nivelul colonului. Aceasta, în timp ce studii anterioare au arătat că pectina, o fibră alimentară solubilă, continuță de caisele proaspete, este unul din cei mai buni agenți profilactici pentru cancerul de colon. Ca atare, un bun adjuvant contra acestei forme de cancer este consumul caiselor proaspete, ca atare sau sub forma de suc (obținut prin simpla mixare), dar și a sâmburilor de caise.Se consumă câte 8-10 sâmburi de caisă în fiecare zi, pe o perioadă de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.În cazurile avansate se consumă câte 20-30 sâmburi în fiecare zi, pe o perioada de 30 de zile, urmate de alte 15  zile de pauză, după care cura se poate relua.Tulburări de memorie - se consumă sâmburii de caisă, câte 5-8 pe zi, în cure de două săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză. Aceștia conțin, între altele, lecitina și acetilcolina – două substanțe foarte valoroase pentru procesele de memorare, care au loc în creier. Cercetările mai arată că miezul caiselor mai conține și un cocktail de vitamine din complexul B și amigdalina), cocktail considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanți cunoscuți, care împiedică sau stopeaza procesele degenerative la nivelul creierului, ce apar în Alzheimer.Litiaza biliară - în medicina populară europeană, un leac foarte des utilizat contra microlitiazei și a litiazei biliare este consumul de caise și de miez de caise. În fiecare dimineață, înainte de a mânca orice altceva, se administrează câte 8 sâmburi de caisă, apoi se așteaptă o oră. Pe parcursul zilei, se consumă și trei-patru caise proaspete, care au efect coleretic (ajută la evacuarea bilei din colecist) și dizolvă calculii biliari. Cure de două săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.Îmbătrânirea prematură - mai multe studii facute în Statele Unite ale Americii indică miezul caiselor ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea și chiar pentru “inversarea” proceselor de îmbătrânire. În principal, sâmburii de caisă, dar și caisele proaspete, ajută la menținerea sănătății sistemului nervos, protejând în special memoria. Apoi, ele ajută la menținerea sănătății sistemului digestiv și a vaselor de sânge, precum și a tonusului muscular. Se țin tratamente de până la patru săptămâni, timp în care se consumă jumătate de kilogram de caise pe zi, precum și 5-8 sâmburi. 

Precauții și contraindicații la tratamentul cu caise și sâmburi de caiseCaisele proaspete sunt foarte bine tolerate de organism și nu au niciun fel de reacții adverse. Se vor administra cu precauție, în cantități mici la început, doar în cazurile de colită de fermentație, diaree acută sau cronică, gastrită hiper-acidă, pentru a nu accentua aceste tulburări digestive.Sâmburii de caise, în schimb, conțin mici cantități de cianură, care, în doze mari și repetate, pot provoca intoxicații mortale.

În literatura de specialitate se spune că o cantitate de 50-60 de mieji consumați pe parcursul unei singure zile pot induce coma și chiar decesul unui adult, dar în practica medicală nu au fost înregistrate accidente de acest tip. Totuși, se recomandă respectarea dozelor zilnice pentru adulti, iar copiii sub 6 ani nu vor consuma zilnic mai mult de doi sâmburi.

SURSA: http://doctorionline.ro/tratamente-cu-samburi-de-caise-impotriva-cancerului/

Pelinul, armă contra cancerului

Pelinul poate fi folosit în tratamentul cancerului, arată un studiu efectuat la Universitatea Washington (SUA). Cercetătorii americani au testat un medicament contra cancerului a cărui substanţă activă este extrasă din pelin.

Experimentele pe animale de laborator au arătat că extractul de pelin favorizează distrugerea celulelor canceroase, în cazul leucemiei, cancerului de sân şi de prostată. Metodele tradiţionale de tratament distrug nu numai celulele canceroase, ci şi pe cele sănătoase. Chimioterapia obişnuită are efecte secundare serioase, o dată cu zece celule canceroase fiind distrusă şi o celulă sănătoasă. “Extractul de pelin ucide 12.000 de celule canceroase şi doar una sănătoasă. Totuşi, mai avem nevoie de câţiva ani de experimente suplimentare pentru a dovedi că pelinul este 100% sigur în tratarea cancerului”, arată studiul publicat în Washington Profile.

Această plantă poate fi folosită, de asemenea, în afecţiunile pancreasului, căilor biliare, colitelor. De asemenea, dr Cristina Pavel, medic primar medicină de familie, cu competenţă în api-fitoterapie şi homeopatie, recomandă pelinul pentru recăpătarea poftei de mâncare. Alături de alte plante amare (ţintaură, angelică, coada-şoricelului, sunătoare), pelinul stimulează secreţia de suc gastric şi, implicit, pofta de mâncare. Cel mai des, pelinul este folosit sub formă de infuzie sau tinctură.

Infuzia se pregăteşte din două linguri de frunze de pelin la o cană cu apă fierbinte, se lasă la infuzat 15 minute. Se bea câte un sfert de pahar de infuzie de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Pentru pregătirea tincturii, 50 g plantă se pun în 500 ml alcool, se lasă la macerat trei săptămâni, într-un loc întunecos, agitând din când în când. Apoi se strecoară şi se iau câte 15-20 de picături, de trei ori pe zi, cu 15-20 de minute înainte de masă. În cazul colitelor, pelinul poate fi amestecat cu frunze de salvie. Din acest amestec se pregăteşte un decoct concentrat, din care se ia câte o lingură o dată la două ore.

UTILIZĂRI. Uleiul volatil din pelin îmbunătăţeşte activitatea cardiacă şi stimulează sistemul nervos central. De asemenea, în medicina populară, pelinul este utilizat în eliminarea paraziţilor intestinali. Dr Cristina Pavel recomandă gargara cu infuzie din frunze de pelin pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii. Specialistul nostru atrage atenţia să nu exagerăm totuşi cu pelinul. În cantităţi mari, acesta poate produce greţuri, poate avea efect hepatotoxic.

SURSA:http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/terapii-complementare/pelinul-arma-contra-cancerului-317325.html