În ultima perioadă de timp, tot mai multe persoane de diferite vârste, atât bărbaţi, cât, mai ales, femei, acuză simptome agravante de inflamare a picioarelor (edeme), îndeosebi la nivelul gleznelor şi al gambelor, cu extinderi treptate şi în alte părţi ale corpului - pe coapse, pe pleoape, în zona din jurul ochilor şi pe partea dorsală a mâinilor (pernuţe) şi a labelor picioarelor.
Edemele de la membrele inferioare se află în strânsă legătură cu excesul în greutatea corporală şi apar mai frecvent în a doua jumătate a zilei, fiind favorizate de statul prelungit în picioare (ortostatism). La nivelul pleoapelor şi a cearcănelor, edemele apar mai frecvent dimineaţa, la femei care suferă de anumite tulburări circulatorii la nivelul venelor.
Ţesuturile subcutanate ajung să fie îmbibate cu excese fluide, fapt constatat la apăsarea cu degetul pe aceste zone moi, cu piele lucioasă şi nedureroasă; după apăsare rămâne o amprentă persistentă, mai deschisă la culoare precum şi o uşoară înfundare trecătoare a pielii.
Cauzele principale ale edemelor sunt legate de anumite afecţiuni maladive, cu precădere la persoanele vârstnice sau obeze, ca urmare a declanşării unor factori favorizanţi:
- la bărbaţi, în urma dezvoltării adenomului de prostată;
- la femei, prin reţinerea unei cantităţi mai mari de lichide înainte de ciclul menstrual sau prin diminuarea nivelului estrogenilor după trecerea perioadei de menopauză;
- la ambele sexe, în cazul unor afecţiuni specifice ca litiaza renală, infecţiile urinare, acumularea de reziduuri toxice în sânge şi în urină, prezenţa diabetului zaharat, existenţa unor boli endocrine, deficitul imunitar, constipaţia, alimentaţia bogată în carne şi produse sărate, precum şi abuzul consumului de medicamente de sinteză chimică din grupa analgezicelor.
Cele mai grave sunt edemele renale
Cea mai mare atenţie trebuie să fie acordată infecţiilor renale, care constituie o problemă majoră de sănătate, mai ales la femei, fiind o consecinţă a anatomiei specifice a corpului şi a influenţei directe a unor factori externi sau interni (variaţiile climatice rece-cald, în funcţie de vestimentaţia sumară a adolescentelor şi a femeilor tinere, sarcină, rănirea vaginului, rigiditatea tractului renal după menopauză).
În declanşarea edemelor renale cel mai mult contribuie focarele de infecţii streptococice, hemolitice sau virotice, care provoacă leziuni predominant inflamatoare la nivelul capilarelor glomerulare din rinichi, ceea caracterizează boala numită glomerolonefrită, cu forme subacute, acute sau cronice.
În formele acute, toxinele emise de bacterii, mai ales de Escherichia coli, conduc la inflamaţii de natură infecţioasă şi alergică, ca urmare a sensibilităţii capilarelor, declanşând hiperhidratarea extracelulară în diferite zone ale corpului, acumularea unui exces de proteine la nivelul vaselor sanguine, retenţia exagerată de apă şi sodiu, uneori hematurie microscopică. La început, proteinuria este moderată (1-5 grame la mie, dar treptat devine severă cu o creştere rapidă, până la 50 grame la mie).
Infecţia streptococică poate coexista şi în amigdalite, faringite, sinuzite, otite, infecţii dentare, scarlatină sau la nivelul pielii (erizipel, piodermite), toate acestea conducând la declanşarea edemelor, în diferite grade.
În stadii mai avansate, edemele se pot generaliza în organism, cu revărsare în seroase (pericarp, pleură, peritoneu) sau la nivelul viscerelor (edem laringian, pulmonar, retinian, cerebral).
Dacă se ajunge în faza de cronicizare a bolii, edemele devin mari în volum şi pot fi însoţite de proteinurie masivă, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, hematurie cu colorarea urinei, oligurie (reducerea volumului urinei sub 800 ml pe zi) şi hiperazotemie (creşterea conţinutului de uree, creatinină şi acid uric din urină şi sânge).
Când apar simptomele
Pacientul prezintă simptome de picioare grele, oboseală, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, diaree, greţuri, intoxicaţii, paloare caracteristică a pielii (galben-închis), stări de agitaţie, nelinişte, frisoane, astenie fizică şi intelectuală, insomnii sau somnolenţă, dureri lombare, colici renale, blocaj renal acut, senzaţie de urinare imediată, uneori cu usturimi şi dureri locale, urină cu miros puternic (eventual de peşte), prurit şi slăbire corporală.
Sindromul cardiovascular, implicat în declanşarea edemelor, constă din creşterea atât a tensiunii arteriale sistolice (18-20 cm Hg), cât şi a celei diastolice (12-12,5 cm Hg), cu valori oscilante. De asemenea, pot să apară complicaţii la inimă (insuficienţă cardiacă acută stângă sau globală, uneori cu modificări ale fundului de ochi, precum şi tromboze venoase cu varice proeminente).
Prin cronicizare, are loc scăderea funcţiei renale sub un prag minim, ajungând la insuficienţă renală cu efecte agravante asupra organismului.
La declanşarea edemelor, locale sau generale, pot exista şi alte forme cauzatoare. Sunt cunoscute edemele cardiace, hepatice, alergice sau de circulaţie sanguină.
- Edemele cardiace apar în părţile inghinale, sunt simetrice, iniţial moi, albe sau violete, treptat devenind dure şi dureroase. Se datoresc retenţiei de sodiu şi apă, creşterii presiunii hidrostatice şi a permeabilităţii capilare, fiind însoţite de cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi insuficienţă circulatorie venoasă, mai ales după-amiază, la statul prelungit în picioare. Treptat se formează varice, ca dilataţii ale venelor la nivelul membrelor inferioare.
- Edemele hepatice se manifestă în mod asemănător şi sunt corelate cu prezenţa unor afecţiuni ale ficatului (ciroze, hepatite, steatoză) şi cu scăderea sintezei de proteine la nivel hepatic.
- Edemele alergice apar la boala serului, în urticarie sau la edemele Quincke.
- Edemele membrelor inferioare provocate de tulburări în circulaţia venoasă (tromboze, flebite, varice, ulcere varicoase), uneori cu obstrucţii limfatice.
Tratamente fitoterapeutice
Din marea diversitate a speciilor medicinale există numeroase plante cu eficienţă recunoscută în profilaxia şi terapia edemelor renale şi cardiace, având efecte diuretice, depurative, antiseptice, antibacteriene, antiinflamatoare şi de stimulare a capacităţii de apărare a organismului.
Datorită proprietăţilor diuretice, se accelerează eliminarea apei şi a sării din ţesuturi, mărind concomitent cantitatea de urină evacuată zilnic (diureză abundentă).
Pentru proprietăţile diuretice se recomandă ceaiuri preparate sub formă de infuzii cu:
- herba de coada-calului şi osul-iepurelui;
- frunze de mesteacăn şi coacăz negru;
- codiţe de cireş şi vişin;
- mătase de porumb;
- fructe de ienupăr, agrişe şi fragi;
- teci de fasole;
- flori de soc, tei şi albăstrele;
- rizomi de pir.
Cu efecte diuretice şi antiinflamatoare sunt utilizabile speciile:
- herba de echinaceea (ceai şi tinctură);
- flori de nalbă de cultură;
- frunze de merişor, strugurii ursului, nalbă mare, pin şi păr;
- fructe de afin (sucuri) şi măceş.
Speciile cu proprietăţi antiseptice, antitoxice şi depurative sunt:
- herba de Echinaceea, coada-şoricelului, traista- ciobanului, sânziene, vinariţă şi urzică vie;
- muguri de plop negru şi pin;
- flori de muşeţel şi nalbă;
- frunze de afin şi dumbravnic;
- rădăcini de cicoare şi ciuboţica-cucului.
Testările recente au dovedit eficienţa tratamentelor cu boboci florali de salcâm japonez (Sophora japonica), care au un conţinut ridicat de rutină şi vitamine (P, C) cu efecte diuretice, vasodilatatoare şi sedative, fiind eficace în edemele cardiace şi în fragilitatea vaselor.
Decoctul de pătrunjel curăţă şi purifică rinichii
Cu efecte de curăţire şi purificare a rinichilor, care pot declanşa edemele renale, este eficient decoctul din rădăcini de pătrunjel sau din lăstari de mure (lungi de 50-60 cm) din care se beau 3 litri, fracţionat în cursul a două zile consecutive.
Amestecurile de plante cu efecte diuretice şi antiseptice se prepară sub formă de infuzii din următoarele specii:
- herba de coada-calului, şovârv şi cimbrişor;
- flori de sulfină;
- rădăcini de valeriană;
- scoarţă de salcie (1 lingură amestec la 250 ml apă clocotită, se beau 3-4 căni pe zi timp de 15 zile după care se consumă numai câte 1-2 căni pe zi timp de o lună);
- frunze de mesteacăn şi afin;
-herba de coada-calului, albăstrele şi osul-iepurelui;
- rădăcini de pir;
- mătase de porumb; (2 linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se beau 3-4 căni pe zi);
- runze de mesteacăn;
- flori de soc;
- herba de sunătoare şi trei-fraţi-pătaţi;
- rădăcini de tătăneasă; (3 linguriţe de amestec la 500 ml apă clocotită; se beau 3 căni pe zi).
Împachetări cu decoct din paie de ovăz
În tratamentele externe cu plante sunt indicate:
- băi generale sau locale cu infuzii reci de urzică, salvie sau rozmarin sau cu decoct rece din frunze de nuc sau rădăcini de urzică pe care s-au pus 2 picături de ulei eteric de ienupăr, eucalipt sau santal;
- împachetări în jumătatea inferioară a corpului cu decoct din paie de ovăz, la intervale de 2 zile, timp de 2-3 luni.
Reţetele autorului:
- Pentru efecte diuretice şi antiinflamatoare:
Equisetum, Betula, Cerasus, Phaseolus, Vaccinium vitis-idaea, Juniperus, Zea, Urtica, Achillea, Agropyron, Populus, Rosa canina.
- Pentru efecte antitoxice şi depurative:
Betula, Sambucus, Acorus, Viola, Taraxacum, Salvia, Matricaria, Humulus, Urtica, Cichorium.
▲ Control strict în consumul de sare
Se impune un control strict, de fiecare zi, pentru reducerea consumului de proteine şi grăsimi animale (mai ales carnea de porc, vită şi vânat) până la un plafon de 20-30 g proteine pe zi, precum şi a consumului de sare (maxim 2-5 grame pe zi).
Din regimul nutritiv zilnic se vor exclude alimentele sărate: conserve, mezeluri, afumături, supe de ciorbe de carne, murături, brânzeturi conservate, peşte gras (marin şi oceanic), muştar, condimente iuţi şi sărate, gelatină uscată, precum şi unele produse vegetale cu exces de acizi organici şi săruri minerale (măcriş, sparanghel, spanac, ciuperci).
În faze agravante se impune, mai întâi, o cură de înfometare de 2-3 zile, numai cu sucuri de fructe, urmată de o dietă cu legume, fructe, orez, ulei vegetal, dulciuri şi făinoase (toate fără sare).
După două săptămâni, se introduc în alimentaţie lapte şi produse lactate (brânză de vaci), iar ulterior albuş de ou şi carne slabă de pasăre şi peşte, obligatoriu cu restricţie de sare.
Se admit condimentele şi aromele naturale (lămâi, usturoi, ceapă, pătrunjel, leuştean, sos de tomate, scorţişoară, cuişoare). În acest regim de alimentaţie, considerat de protecţie, se vor evita alcoolul, excesul de tutun şi de cafea care pot irita tractul urinar.
Pentru prevenirea infecţiilor renale se impune consumul unei cantităţi sporite de lichide (1.500 - 2.000 ml pe zi), asigurând astfel o eliminare intensă a sărurilor, mai ales clorura de sodiu din ţesuturi. În acest consum suplimentar de lichide sunt preferate sucurile de tomate, afine, pere, mere, struguri, caise sau coacăze, cu bune efecte în cazuri de azotemie.
În scopul purificării sângelui şi a urinii, este eficientă o alimentaţie cu pastă de dovleac fiert, mai ales în cazul edemelor provocate de insuficienţa cardiacă.
▲ Regimul de viaţă
În primul rând, atenţia va fi îndreptată spre îndepărtarea focarelor infecţioase din organism (amigdale, granulom dentar, sinuzite, pielonefrite etc.), suprimarea factorilor toxici (plumb, siliciu, raze X şi uraniu, chimicale) şi tratarea bolilor de nutriţie (diabet zaharat, colesterol, gută).
Este cunoscut că picioarele se umflă, mai frecvent, în a doua jumătate a zilei, ca urmare a statului prelungit în picioare (ortostatism). De aceea, dezumflatul se poate realiza printr-un repaus la pat, cu picioarele ridicate pe perne mai înalte sau prin masare, de jos în sus, cu unguente care prezintă proprietăţi antiinflamatoare.
În cazuri agravante, repausul la pat devine obligatoriu şi se poate prelungi la câteva săptămâni, într-o cameră caldă, uscată şi aerisită, cu protecţie asigurată împotriva frigului şi a umezelei, folosind o vestimentaţie adecvată.
Infecţiile implicate în declanşarea edemelor se cronicizează şi devin acute în anumite condiţii care trebuie să fie evitate (sezoane reci, nerespectarea măsurilor de igienă locală, scăderea imunităţii generale). Se va asigura un tranzit digestiv adecvat vârstei printr-o dietă bogată în fibre alimentare care poate declanşa minim un scaun pe zi. În plus, pacienţii îşi vor organiza activităţile zilnice astfel ca să evita retenţiile prelungite la urinare (la intervale de peste 2-3 ore).
Sunt indicate băi călduţe de picioare, dar se vor evita băile cu săruri sau cu spumanţi şi deodorante vaginale care pot irita uretra.
În cursul zilei se recomandă o destindere în aer liber, cu practicarea unor sporturi raţionale, fără eforturi fizice mari.
În tratamentul medicamentos se impune eradicarea focarelor de infecţii, a acidozei şi eliminarea exceselor de lichide din ţesuturi, folosind, cu precauţie, diferite preparate diuretice (Furosemid, Nefrix, Ufrix, Esidrex, Novurit, Salyrgan).
La persoanele mai în vârstă, consumul medicamentelor de sinteză chimică trebuie făcut cu foarte mare discernământ, întrucât pot surveni reacţii adverse ca urmare a diminuării capacităţii de metabolizare şi eliminare a reziduurilor nocive.
Ştiind că germenii patogeni implicaţi în aceste infecţii renale (ex. Escherichia coli) sunt rezistenţi la unele antibiotice, este absolut necesară o testare prealabilă a preparatelor de sinteză. Pentru edeme în faze avansate, efecte bune se constată la tratamentele cu Rutosid, Tarosin, Rutosin S, Venoroton.
SURSA : http://ziarullumina.ro/sanatate/
