Uleiul de masline si beneficiile sale

                                                             

                                            

Uleiul de masline reprezinta cea mai sanatoasa sursa de grasime. El face arterele mai elastice, reduce
nivelul colesterolului rau, este un ajutor de succes pentru digestie, protejeaza ficatul, inima, ajuta in lupta împotriva bolilor degenerative, reduce riscul de accident vascular cerebral.
Acest tip de ulei, care trebuie consumat fara a fi supus unor temperaturi mari, scade tensiunea arteriala, imbunatateste memoria, previne îmbatrânirea pielii, previne acumularea kilogramelor in plus.

                                                  

Consumati 2 linguri/zi pentru a-ti asigura aportul zilnic necesar de vitamina E. Apoi, 2 linguri pe zi te fac mai rezistent la accidente vasculare cerebrale si atac de cord.
            
In plus, stiati ca o lingurita de ulei de masline extravirgin consumata înainte de fiecare masa protejeaza stomacul împotriva ulcerului si gastritei. De asemenea, o lingura sau doua de ulei de masline dimineata, în combinatie cu zeama de lamâie sau cafea previne constipatia.
        Uleiul de masline e bun si pentru oase, potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Madrid. In acdrul unui proiect de doi ani, cercetatorii au aflat ca persoanele care consuma mai mult ulei de masline au un nivel crescut al osteocalcine, o proteina produsa de celulele osoase. Un nivel crescut al osteocalcinei este semn ca oasele sunt puternice.

                              

        Aceasta proteina ajuta la prevenirea rezistentei la insulina, problema care duce la dereglari hormonale si la slabirea sistemului osos, potrivit doctorulzilei.ro. Un alt studiu al cercetatorilor de la Universitatea din Atena a scos la iveala ca o dieta bogata in ulei de masline si saraca in carne rosie contribuie la cresterea densitatii osoase in cazul femeilor.

                                                  

In urma unui studiu care s-a desfasurat timp de doi ani, specialistii au descoperit ca persoanele care consuma ulei de masline au un nivel mai ridicat de osteocalcin, unul dintre markeri sanatatii oaselor.

Pentru reglarea colesterolului si pastrarea vaselor de sange elastice se recomanda folosirea in alimentatie a uleiului de masline, o perioada de cel putin doua luni, renuntandu-se total la alte grasimi ca untul, margarina sau untura.

Uleiul de masline, remediu in 11 afectiuni 

Maslinele au si proprietati digestive, cicatrizante, astringente si emoliente, fiind eficiente in afectiunile hepatice, litiaza biliara, dischinezie biliara, insuficienta hepatica, rahitism, afectiuni ale vaselor sanguine, anemie, laringita si paradontoza. Iata cum poate fi utilizat uleiul de masline in tratarea unor boli:

Diabet zaharat si ulcerCateva lingurite de ulei de masline extravirgin luate in fiecare dimineata, pe stomacul gol, constituie un remediu excelent in tratarea diabetului zaharat si a ulcerului, in acest caz avand rol de pansament gastric.

Colon iritabilPersoanele care sufera de colon iritabil sau constipatie pot lua in fiecare seara, inainte de culcare, doua linguri de ulei de masline. Tratamentul dureaza timp de o luna.

                                        

Reumatism si nevralgiiIn caz de dureri reumatice sau nevralgii se pune la macerat timp de cinci zile, o jumatate de pahar de ulei de masline cu o capatana de usturoi, data pe razatoare. Amestecul se filtreaza, apoi se unge locul afectat.

Raceala si gripaPentru prevenirea racelilor si a gripei, se face, dupa baie, un masaj al intregului corp cu ulei de masline. Tratamentul este util si copiilor anemici sau persoanelor slabite.

ParadontozaIn paradontoze, se clateste gura in fiecare dimineata cu ulei de masline, timp de 15 minute.

ArsuriIn cazul arsurilor se bate un albus de ou cu o lingura de ulei de masline si se aplica pe locul afectat, unde se va tine o ora.

Litiaza biliaraIn tratarea litiazei biliare (pietre la bila) se recomanda un tratament simplu si extrem de eficient, care dureaza trei zile. Timp de 48 de ore se consuma exclusiv suc natural de mere, iar a treia zi dimineata se va pune pe zona dureroasa a ficatului o sticla cu apa calda, care va tine timp de un sfert de ora. Dupa aceasta perioada se va consuma o jumatate de pahar de ulei de masline, presat la rece, apoi putina lamaie care are efect antivomitiv. Dupa o jumatate de zi, pietrele vor incepe sa fie eliminate.

AlopeciePersoanele care sufera de alopecie (caderea parului) vor face un masaj al scalpului cu un amestec din ulei de masline, tinctura de urzica si ulei de ricin. Se va inveli capul timp de doua ore, apoi parul va fi spalat

Uleiul de masline protejeaza oasele si scade riscul de osteoporoza

                                      

Concluzia este sustinuta si de celelalte studii care au aratat ca dieta mediteraneeana, care include uleiul de masline, scade riscul de aparitie a osteoporozei.

In paralel, o alta cercetare realizata de oamenii de stiinta din Atena a aratat ca dieta bogata în ulei de masline, dar care sa contina si cantitati mici de carnea rosie este asociata cu o densitate osoasa buna în cazul femeilor.
"Antioxidantii din uleiul de masline sunt cei care ajuta la prevenirea problemelor osoase. Daca persoana consuma frecvent ulei de masline, nivelul de osteocalcin din organism este unul în limite normale, ceea ce reduce si riscul de afectiuni ale sistemului osos”, au afirmat oamenii de stiinta de la Universitatea din Madrid. 

 Prof. Mencinicopschi te invata cum sa alegi corect uleiul de masline 

                                  

Uleiul de masline este cel mai frecvent falsificat ulei, sustine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, in eva.ro. Motivul: exceptionala sa valoare alimentara si pretul. Iata ce trebuie sa stii pentru a alege corect uleiul de masline: 

1. Cum se obtine corect uleiul de masline care are proprietati benefice pentru organism

Se obtine din fructe prin procese fizice si mecanice (nu sunt admise temperaturi mai mari de 38 grade Celsius) care nu produc alterarea uleiului (nu este admis nici un proces de extractie cu solventi sau procese de reesterificare sau amestecuri cu alte uleiuri). Acest ulei se poate utiliza in stare cruda sau la prepararea termica a alimentelor, fiind rezistent la temperaturi inalte (punct de fum 190 de grade Celsius).

                              

2. Cu cat aciditatea uleiului de masline este mai mica, cu atat rezistenta la temperature creste.

Uleiul de masline virgin se clasificala randul lui in functie de aciditate (exprimatain grame de acid oleic la 100 g ulei) in:

- ulei de masline extravirgin: aciditate sub 1 grad si gust perfect;
- ulei de masline virgin: aciditate sub 2 grade si gust perfect;
- ulei de masline virgin normal: aciditate sub 3,3 grade si gust bun;
- ulei de masline virgin lampant: aciditate peste 3,3 grade si gust imperfect.

3. Evita uleiul de masline obtinut prin alte procedee:
- ulei de masline rafinat, cu aciditate sub 0,5 grade, obtinut prin rafinarea uleiului de masline virgin;
- ulei de masline cu aciditate sub 1,5 grade obtinut prin amestecul uleiului rafinat cu ulei de masline virgin lampant;
- ulei brut - Greggio - din samburi de masline obtinut prin extractie cu solventi din samburi de masline (reziduu de la fabricarea uleiului virgin). Nu se admit procesele de reesterificare sau amestecuri cu uleiuri de alta natura;
- ulei rafinat din samburi de masline cu aciditate sub 0,5 grade obtinut prin rafinarea uleiului brut din samburi de masline;
- ulei din samburi de masline: cu aciditate sub 1,5 grade obtinut din amestecuri de ulei rafinat din samburi de masline cu uleiuri de masline virgine, lampante.

4. Alege uleiul de masline extravirgin pentru ca:

- poate fi considerat si condiment datoritagustului si aromei sale;
- are o inalta digestibilitate;
- este usor laxativ;
- este un aliment - medicament, iar vechii greci il considerau cheia longevitatii si a sanatatii mentale.

Sfaturi pentru a pastra cat mai prospat uleiul de masline 

                                         

Atunci cand iti cumperi un ulei de masline, este foarte important sa optezi pentru calitate si nu pentru un pret cat mai mic. Apoi, trebuie sa-l depozitezi in conditii foarte bune, astfel incat sa te bucuri cat mai mult timp de beneficiile lui.

Uleiul de masline nu devine mai bun in timp, din contra. Un ulei de masline extra virgin are un termen de valabilitate intre 3 luni si 2 ani, daca este depozitat corect. Dupa 2 ani, nutrientii se degradeaza, iar nivelul de aciditate din ulei creste.

Daca este expus la oxigen, la lumina sau la caldura, acesta se oxideaza si poate sa se rancezeasca mult mai repede.

Cum sa-l depozitezi corect: asigura-te ca uleiul sta intr-o sticla inchisa, intr-un spatiu intunecat, departe de surse de caldura. Nu trebuie neaparat sa-l tii in frigider, desi acesta nu afecteaza in niciun fel uleiul.

Temperatura ideala pentru depozitarea uleiului de masline este de 14 grade Celsius, dar daca are un recipient opac si il tii intr-un spatiu intunecat, uleiul rezista si la temperatura camerei, de aproximativ 21 grade Celsius.

Nu depozita uleiul de masline in recipiente din plastic, deoarece PVC-ul poate fi absorbit de catre ulei. De asemenea, evita recipientele din cupru sau fier. Otelul inoxidabil este un metal sigur, nereactiv, care poate fi utilizat pentru stocarea uleiului de masline.
citeste : Sistemul limfatic – de ce si cum sa-l pui in miscare

SURSA : http://bzi.ro/

                                            

Remedii naturiste pentru picioarele umflate

                           
În ultima perioadă de timp, tot mai multe persoane de diferite vârste, atât bărbaţi, cât, mai ales, femei, acuză simptome agravante de inflamare a picioarelor (edeme), îndeosebi la nivelul gleznelor şi al gambelor, cu extinderi treptate şi în alte părţi ale corpului - pe coapse, pe pleoape, în zona din jurul ochilor şi pe partea dorsală a mâinilor (pernuţe) şi a labelor picioarelor.

                                          

Edemele de la membrele inferioare se află în strânsă legătură cu excesul în greutatea corporală şi apar mai frecvent în a doua jumătate a zilei, fiind favorizate de statul prelungit în picioare (ortostatism). La nivelul pleoapelor şi a cearcănelor, edemele apar mai frecvent dimineaţa, la femei care suferă de anumite tulburări circulatorii la nivelul venelor.

Ţesuturile subcutanate ajung să fie îmbibate cu excese fluide, fapt constatat la apăsarea cu degetul pe aceste zone moi, cu piele lucioasă şi nedureroasă; după apăsare rămâne o amprentă persistentă, mai deschisă la culoare precum şi o uşoară înfundare trecătoare a pielii.

Cauzele principale ale edemelor sunt legate de anumite afecţiuni maladive, cu precădere la persoanele vârstnice sau obeze, ca urmare a declanşării unor factori favorizanţi:

- la bărbaţi, în urma dezvoltării adenomului de prostată;

- la femei, prin reţinerea unei cantităţi mai mari de lichide înainte de ciclul menstrual sau prin diminuarea nivelului estrogenilor după trecerea perioadei de menopauză;

- la ambele sexe, în cazul unor afecţiuni specifice ca litiaza renală, infecţiile urinare, acumularea de reziduuri toxice în sânge şi în urină, prezenţa diabetului zaharat, existenţa unor boli endocrine, deficitul imunitar, constipaţia, alimentaţia bogată în carne şi produse sărate, precum şi abuzul consumului de medicamente de sinteză chimică din grupa analgezicelor.

Cele mai grave sunt edemele renale

Cea mai mare atenţie trebuie să fie acordată infecţiilor renale, care constituie o problemă majoră de sănătate, mai ales la femei, fiind o consecinţă a anatomiei specifice a corpului şi a influenţei directe a unor factori externi sau interni (variaţiile climatice rece-cald, în funcţie de vestimentaţia sumară a adolescentelor şi a femeilor tinere, sarcină, rănirea vaginului, rigiditatea tractului renal după menopauză).

                                      

În declanşarea edemelor renale cel mai mult contribuie focarele de infecţii streptococice, hemolitice sau virotice, care provoacă leziuni predominant inflamatoare la nivelul capilarelor glomerulare din rinichi, ceea caracterizează boala numită glomerolonefrită, cu forme subacute, acute sau cronice.

În formele acute, toxinele emise de bacterii, mai ales de Escherichia coli, conduc la inflamaţii de natură infecţioasă şi alergică, ca urmare a sensibilităţii capilarelor, declanşând hiperhidratarea extracelulară în diferite zone ale corpului, acumularea unui exces de proteine la nivelul vaselor sanguine, retenţia exagerată de apă şi sodiu, uneori hematurie microscopică. La început, proteinuria este moderată (1-5 grame la mie, dar treptat devine severă cu o creştere rapidă, până la 50 grame la mie).

Infecţia streptococică poate coexista şi în amigdalite, faringite, sinuzite, otite, infecţii dentare, scarlatină sau la nivelul pielii (erizipel, piodermite), toate acestea conducând la declanşarea edemelor, în diferite grade.

În stadii mai avansate, edemele se pot generaliza în organism, cu revărsare în seroase (pericarp, pleură, peritoneu) sau la nivelul viscerelor (edem laringian, pulmonar, retinian, cerebral).

Dacă se ajunge în faza de cronicizare a bolii, edemele devin mari în volum şi pot fi însoţite de proteinurie masivă, hiperlipidemie, hipertensiune arterială, hematurie cu colorarea urinei, oligurie (reducerea volumului urinei sub 800 ml pe zi) şi hiperazotemie (creşterea conţinutului de uree, creatinină şi acid uric din urină şi sânge).

Când apar simptomele

Pacientul prezintă simptome de picioare grele, oboseală, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, diaree, greţuri, intoxicaţii, paloare caracteristică a pielii (galben-închis), stări de agitaţie, nelinişte, frisoane, astenie fizică şi intelectuală, insomnii sau somnolenţă, dureri lombare, colici renale, blocaj renal acut, senzaţie de urinare imediată, uneori cu usturimi şi dureri locale, urină cu miros puternic (eventual de peşte), prurit şi slăbire corporală.

Sindromul cardiovascular, implicat în declanşarea edemelor, constă din creşterea atât a tensiunii arteriale sistolice (18-20 cm Hg), cât şi a celei diastolice (12-12,5 cm Hg), cu valori oscilante. De asemenea, pot să apară complicaţii la inimă (insuficienţă cardiacă acută stângă sau globală, uneori cu modificări ale fundului de ochi, precum şi tromboze venoase cu varice proeminente).

Prin cronicizare, are loc scăderea funcţiei renale sub un prag minim, ajungând la insuficienţă renală cu efecte agravante asupra organismului.

La declanşarea edemelor, locale sau generale, pot exista şi alte forme cauzatoare. Sunt cunoscute edemele cardiace, hepatice, alergice sau de circulaţie sanguină.

- Edemele cardiace apar în părţile inghinale, sunt simetrice, iniţial moi, albe sau violete, treptat devenind dure şi dureroase. Se datoresc retenţiei de sodiu şi apă, creşterii presiunii hidrostatice şi a permeabilităţii capilare, fiind însoţite de cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi insuficienţă circulatorie venoasă, mai ales după-amiază, la statul prelungit în picioare. Treptat se formează varice, ca dilataţii ale venelor la nivelul membrelor inferioare.

- Edemele hepatice se manifestă în mod asemănător şi sunt corelate cu prezenţa unor afecţiuni ale ficatului (ciroze, hepatite, steatoză) şi cu scăderea sintezei de proteine la nivel hepatic.

- Edemele alergice apar la boala serului, în urticarie sau la edemele Quincke.

- Edemele membrelor inferioare provocate de tulburări în circulaţia venoasă (tromboze, flebite, varice, ulcere varicoase), uneori cu obstrucţii limfatice.

Tratamente fitoterapeutice

                                             

Din marea diversitate a speciilor medicinale există numeroase plante cu eficienţă recunoscută în profilaxia şi terapia edemelor renale şi cardiace, având efecte diuretice, depurative, antiseptice, antibacteriene, antiinflamatoare şi de stimulare a capacităţii de apărare a organismului.

Datorită proprietăţilor diuretice, se accelerează eliminarea apei şi a sării din ţesuturi, mărind concomitent cantitatea de urină evacuată zilnic (diureză abundentă).

Pentru proprietăţile diuretice se recomandă ceaiuri preparate sub formă de infuzii cu:

- herba de coada-calului şi osul-iepurelui;

- frunze de mesteacăn şi coacăz negru;

- codiţe de cireş şi vişin;

- mătase de porumb;

- fructe de ienupăr, agrişe şi fragi;

- teci de fasole;

- flori de soc, tei şi albăstrele;

- rizomi de pir.

Cu efecte diuretice şi antiinflamatoare sunt utilizabile speciile:

- herba de echinaceea (ceai şi tinctură);

- flori de nalbă de cultură;

- frunze de merişor, strugurii ursului, nalbă mare, pin şi păr;

- fructe de afin (sucuri) şi măceş.

Speciile cu proprietăţi antiseptice, antitoxice şi depurative sunt:

- herba de Echinaceea, coada-şoricelului, traista- ciobanului, sânziene, vinariţă şi urzică vie;

- muguri de plop negru şi pin;

- flori de muşeţel şi nalbă;

- frunze de afin şi dumbravnic;

- rădăcini de cicoare şi ciuboţica-cucului.

Testările recente au dovedit eficienţa tratamentelor cu boboci florali de salcâm japonez (Sophora japonica), care au un conţinut ridicat de rutină şi vitamine (P, C) cu efecte diuretice, vasodilatatoare şi sedative, fiind eficace în edemele cardiace şi în fragilitatea vaselor.

Decoctul de pătrunjel curăţă şi purifică rinichii

Cu efecte de curăţire şi purificare a rinichilor, care pot declanşa edemele renale, este eficient decoctul din rădăcini de pătrunjel sau din lăstari de mure (lungi de 50-60 cm) din care se beau 3 litri, fracţionat în cursul a două zile consecutive.

Amestecurile de plante cu efecte diuretice şi antiseptice se prepară sub formă de infuzii din următoarele specii:

- herba de coada-calului, şovârv şi cimbrişor;

- flori de sulfină;

- rădăcini de valeriană;

                                         

- scoarţă de salcie (1 lingură amestec la 250 ml apă clocotită, se beau 3-4 căni pe zi timp de 15 zile după care se consumă numai câte 1-2 căni pe zi timp de o lună);

- frunze de mesteacăn şi afin;

-herba de coada-calului, albăstrele şi osul-iepurelui;

- rădăcini de pir;

- mătase de porumb; (2 linguriţe amestec la 250 ml apă clocotită; se beau 3-4 căni pe zi);

- runze de mesteacăn;

- flori de soc;

- herba de sunătoare şi trei-fraţi-pătaţi;

- rădăcini de tătăneasă; (3 linguriţe de amestec la 500 ml apă clocotită; se beau 3 căni pe zi).

Împachetări cu decoct din paie de ovăz

În tratamentele externe cu plante sunt indicate:

- băi generale sau locale cu infuzii reci de urzică, salvie sau rozmarin sau cu decoct rece din frunze de nuc sau rădăcini de urzică pe care s-au pus 2 picături de ulei eteric de ienupăr, eucalipt sau santal;

- împachetări în jumătatea inferioară a corpului cu decoct din paie de ovăz, la intervale de 2 zile, timp de 2-3 luni.

Reţetele autorului:

                                             

- Pentru efecte diuretice şi antiinflamatoare:

Equisetum, Betula, Cerasus, Phaseolus, Vaccinium vitis-idaea, Juniperus, Zea, Urtica, Achillea, Agropyron, Populus, Rosa canina.

- Pentru efecte antitoxice şi depurative:

Betula, Sambucus, Acorus, Viola, Taraxacum, Salvia, Matricaria, Humulus, Urtica, Cichorium.

▲ Control strict în consumul de sare

Se impune un control strict, de fiecare zi, pentru reducerea consumului de proteine şi grăsimi animale (mai ales carnea de porc, vită şi vânat) până la un plafon de 20-30 g proteine pe zi, precum şi a consumului de sare (maxim 2-5 grame pe zi).

Din regimul nutritiv zilnic se vor exclude alimentele sărate: conserve, mezeluri, afumături, supe de ciorbe de carne, murături, brânzeturi conservate, peşte gras (marin şi oceanic), muştar, condimente iuţi şi sărate, gelatină uscată, precum şi unele produse vegetale cu exces de acizi organici şi săruri minerale (măcriş, sparanghel, spanac, ciuperci).

În faze agravante se impune, mai întâi, o cură de înfometare de 2-3 zile, numai cu sucuri de fructe, urmată de o dietă cu legume, fructe, orez, ulei vegetal, dulciuri şi făinoase (toate fără sare).

După două săptămâni, se introduc în alimentaţie lapte şi produse lactate (brânză de vaci), iar ulterior albuş de ou şi carne slabă de pasăre şi peşte, obligatoriu cu restricţie de sare.

Se admit condimentele şi aromele naturale (lămâi, usturoi, ceapă, pătrunjel, leuştean, sos de tomate, scorţişoară, cuişoare). În acest regim de alimentaţie, considerat de protecţie, se vor evita alcoolul, excesul de tutun şi de cafea care pot irita tractul urinar.

Pentru prevenirea infecţiilor renale se impune consumul unei cantităţi sporite de lichide (1.500 - 2.000 ml pe zi), asigurând astfel o eliminare intensă a sărurilor, mai ales clorura de sodiu din ţesuturi. În acest consum suplimentar de lichide sunt preferate sucurile de tomate, afine, pere, mere, struguri, caise sau coacăze, cu bune efecte în cazuri de azotemie.

În scopul purificării sângelui şi a urinii, este eficientă o alimentaţie cu pastă de dovleac fiert, mai ales în cazul edemelor provocate de insuficienţa cardiacă.

▲ Regimul de viaţă

În primul rând, atenţia va fi îndreptată spre îndepărtarea focarelor infecţioase din organism (amigdale, granulom dentar, sinuzite, pielonefrite etc.), suprimarea factorilor toxici (plumb, siliciu, raze X şi uraniu, chimicale) şi tratarea bolilor de nutriţie (diabet zaharat, colesterol, gută).

Este cunoscut că picioarele se umflă, mai frecvent, în a doua jumătate a zilei, ca urmare a statului prelungit în picioare (ortostatism). De aceea, dezumflatul se poate realiza printr-un repaus la pat, cu picioarele ridicate pe perne mai înalte sau prin masare, de jos în sus, cu unguente care prezintă proprietăţi antiinflamatoare.

În cazuri agravante, repausul la pat devine obligatoriu şi se poate prelungi la câteva săptămâni, într-o cameră caldă, uscată şi aerisită, cu protecţie asigurată împotriva frigului şi a umezelei, folosind o vestimentaţie adecvată.

Infecţiile implicate în declanşarea edemelor se cronicizează şi devin acute în anumite condiţii care trebuie să fie evitate (sezoane reci, nerespectarea măsurilor de igienă locală, scăderea imunităţii generale). Se va asigura un tranzit digestiv adecvat vârstei printr-o dietă bogată în fibre alimentare care poate declanşa minim un scaun pe zi. În plus, pacienţii îşi vor organiza activităţile zilnice astfel ca să evita retenţiile prelungite la urinare (la intervale de peste 2-3 ore).

Sunt indicate băi călduţe de picioare, dar se vor evita băile cu săruri sau cu spumanţi şi deodorante vaginale care pot irita uretra.

În cursul zilei se recomandă o destindere în aer liber, cu practicarea unor sporturi raţionale, fără eforturi fizice mari.

În tratamentul medicamentos se impune eradicarea focarelor de infecţii, a acidozei şi eliminarea exceselor de lichide din ţesuturi, folosind, cu precauţie, diferite preparate diuretice (Furosemid, Nefrix, Ufrix, Esidrex, Novurit, Salyrgan).

La persoanele mai în vârstă, consumul medicamentelor de sinteză chimică trebuie făcut cu foarte mare discernământ, întrucât pot surveni reacţii adverse ca urmare a diminuării capacităţii de metabolizare şi eliminare a reziduurilor nocive.

Ştiind că germenii patogeni implicaţi în aceste infecţii renale (ex. Escherichia coli) sunt rezistenţi la unele antibiotice, este absolut necesară o testare prealabilă a preparatelor de sinteză. Pentru edeme în faze avansate, efecte bune se constată la tratamentele cu Rutosid, Tarosin, Rutosin S, Venoroton.

SURSA : http://ziarullumina.ro/sanatate/