Ceai pentru persoanele hiperactive si agitate

      Comisioanele obtinute din vinzarea produselor din magazinele online de pe acest site sunt folosite pentru tratamentul bolilor de care sufera fratele meu : schizofrenie, diabet, hepatita C, cancer ficat, cancer colon                           

Ceai Calmocard, 20 plicuri, Fares (Fares) Sanatate si vitalitate

Ajută buna funcţionare a inimii la persoanele hiperactive şi agitate.

Ingrediente Ceai calmocard : frunze şi flori de păducel (Crataegi folium cum flore), talpa gâştii (Leonuri herba), flori de lavandă (Lavandulae flos), flori de tei (Tiliae flos), roiniţă (Melissae herba), frunze de rozmarin (Rosmarini folium), salvie (Salviae herba), rădăcină de valeriană (Valerianae radix), mentă (Menthae herba).
Efect Ceai calmocard :
Prezenţa păducelului în acest ceai îi conferă proprietăţi tonicardiace, vasodilatatoare, reglatoare ale tensiunii arteriale şi ritmului cardiac. Mecanismul de acţiune este asigurat de pigmenţii antocianici, derivaţii flavonici, acizii triterpenici şi aminele din plantă.
Acţiunea de normalizare a funcţionării cordului este completată de substanţele active din talpa gâştii, rozmarin, salvie, valeriană, care au efect hipotensor, diuretic, lipolitic.
Rozmarinul, teiul, lavanda, roiniţa, menta, prin prezenţa uleiurilor volatile au acţiune sinergică de calmare, sedare a sistemului nervos şi cordului.
Recomandări Ceai calmocard : tulburări cardiace cu substrat nervos, oscilaţii tensionale, distonie neurovegetativă manifestată prin palpitaţii, anxietate, insomnii.
Contraindicaţii Ceai calmocard : la dozele recomandate nu se cunosc contraindicații.
Sarcină şi alăptare: acest ceai nu este indicat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează.
Efecte secundare şi interacţiuni Ceai calmocard : la dozele recomandate nu se cunosc.
Preparare Ceai calmocard : peste un plic se toarnă 200 ml apă clocotită şi se lasă 10 minute acoperit.
Întrebuinţare Ceai calmocard :
Se beau 3-4 căni cu ceai pe zi.
Durata unei cure obișnuite este de 2-3 luni, sau conform recomandării medicului.
Asocieri recomandate Ceai calmocard :
Pentru buna funcţionare a inimii, ceaiul Calmocard-C22/C23 se poate asocia cu capsule Calmocard-35.
Pentru menţinerea unei tensiunii arteriale sănătoase, ceaiul Calmocard-C22/C23 se pot asocia cu capsule Tensiune-C27, sau capsule Diuretic-U64, ceai T-Tensiune-C26-rețetp farm. Farago, sau ceai Tensiune-C25/C36.
Sfaturi practice de dietă şi stil de viaţă Ceai calmocard :
Vă sfătuim să reduceţi cât mai mult posibil din alimentaţie grăsimile saturate şi grăsimile „trans” (untură, unt, margarină, ouă, brânzeturi grase, carne grasă, mezeluri), să evitaţi consumul de sare şi de legume care conţin cantităţi mai mari de sodiu (ţelină, spanac), murături, ape minerale bogate în sodiu, să reduceţi consumul de dulciuri, produse de patiserie, băuturi bogate în cofeină şi alcoolul.
Consumaţi legume sărace în sodiu şi celuloză (morcovi, dovlecei, fasole verde, salată verde, roşii, ardei), fructe, lactate slabe, pâine neagră veche de o zi, cereale, peşte slab în cantităţi moderate. Puteţi mânca două ouă pe săptămână.
Consumaţi în cantităţi moderate grăsimi nesaturate din uleiuri vegetale presate la rece (de măsline, floarea soarelui, porumb, in, cânepă, dovleac), precum şi nuci, alune, migdale, fistic, seminţe de floarea soarelui şi de dovleac neprăjite deasemenea în cantităţi moderate.
Deasemenea, consumaţi alimente bogate în fibre care scad colesterolul: cereale integrale, fulgi de cereale, tărâţe de ovăz, leguminoase (fasole, linte, năut, soia), ciuperci, fructe, legume.
Prezentare Ceai calmocard : 20 plicuri a 1,5 grame.
pret: 3.5 RON  id produs: 30026
Cumpara : Click aici

Anxiety treated in Ayurveda

                            

Introduction

The Charaka Samhita, the principal medical text of Ayurveda, states: "The body and that which is called the mind are both considered to be abodes of disease, likewise of well-being. The cause of well-being is their harmonious or concordant interaction." [1]

Ayurveda concerns itself specifically with the relationship between the physiological and the psychological components of health and disease.Regardless of its symptomatic manifestations, almost every disease involves both the body and mind, and these two aspects are inextricably interwoven and cannot be separated. Charaka further states that " everything in the world can have only two conditions, healthy and unhealthy, and both of these have a cause. No thing can exist without a cause."[2]

Ayurveda recognizes that, in many cases, the agent of a disease can be described in terms of a doshic imbalance. The physician can perceive the imbalance sensorily through various means of Ayurvedic diagnosis including visual inspection (darsana), palpation (sparsana) which includes nadivjanaor pulse diagnosis, and patient interview (prasna). However, the ancient physicians also appreciated that certain diseases could not be explained by recourse to doshic imbalances alone; these diseases manifested from causes which operated on a more subtle level than the tridosha. These causes are called non-perceivable. Even diseases for which there are perceivable causes have non-perceivable causes operating simultaneously in the subtler realms. In truth, the fundamental cause of all disease, according to Ayurveda, is a non-perceivable yet very real attachment to the material aspect of the creation. This attachment has two major disease-producing consequences in the human mind: fear and desire.

Description

Acute anxiety, borne of fear/desire, falls under the general heading of Unmada ("Insanity") in Ayurvedic medicine. Sushruta describes Unmada as "a derangement of bodily Doshas affecting the upcoursing nerves and thereby producing a distracted state of Manas (mind)."[3] The disease manifests in both physical and mental symptoms which can include: breathlessness, dizziness, faintness, fatigue, palpitations, chest pains, headache, paresthesias, tremors, insomnia, anorexia, nervousness, diarrhea, vomiting, frequent micturition, increased sweating, forgetfulness, amnesia, phobias, incoherent speech, unsteadiness, agitation of the eyes, extreme fickleness of the mind, and mental confusion. The cause of this derangement of the upper-body Doshas is some form of fear/desire which has established itself in the Manas (mind) of the individual. Each person with anxiety has a variety of fear/desire unique to his- or herself. Its remedy lies in recognizing this mental aberration, knowing it to be unreal and insubstantial, and then transcending it.

A second way in which Ayurveda describes acute anxiety is by regarding it as one of the consequences of prajnaparadha (literally, 'transgression against knowledge'). On the simplest level, prajnaparadha is acting without common sense, like lying unprotected on a sunny beach for several hours. At a more universal level such actions are produced by self-centered desires of an individual being who has lost the memory of universal rhythms and universal wisdom. Acting from ignorance, the individual attempts to interpret the universe different than how it is in reality to satisfy particular personal needs. Says Charaka: "An unrighteous act done by one who is ignorant and of impaired memory is to be regarded as a volitional transgression (prajnaparadha)."[4]

Prajnaparadha can be regarded as a channeling of vital energy into unnatural activities. This energy can then take on an enduring form in either the physical or mental body (an electrolyte derangement, a virus, or an acute anxiety neurosis) which fully manifests as a disease if disease-supporting host factors prevail.

A third Ayurvedic description of acute anxiety considers its specific Doshic imbalance. It is always important to identify the Doshas involved in any condition, if possible. This will often indicate the general treatment regimen. Very often in non-corporeal conditions such as acute anxiety, there may be a great number of stress factors operating with no one factor identifiable as the sole cause. In that case we can usually treat the deranged Dosha(s) and, without knowing the specific cause, successfully treat the patient.

Anxiety is a disease of Vata. The primary subdoshas involved are prana and vyana. Anxiety is characterized by an invasion by Vata of manas (mind) and nerves. Prana Vata is what moves prana ("life-force") into the physiology from the air, food, and water we consume. This prana weaves body, mind, and spirit together like beads on a thread. Its impairment in acute anxiety results in a disconnected individual whose mind, senses, and memory function sub optimally. Vyana Vata originates in the heart and pervades the entire body causing energies, including nervous energies, to circulate throughout the organism. A person suffering from aggravated vyana vata might ostensibly seem to be abounding in creative energy but closer observation will reveal only an over-abundance of disorganized, inefficient vata dosha.

                             

Treatment 

The treatment of acute anxiety is really the treatment of Vata. These treatments always include oleation and heat, both internal and external. External oleation should commence first in the form of daily oil massages for fifteen to sixty minutes for five to seven days; these massages can be given by therapists or be self-administered. The best oils to use for massage are: Bala oil, Dhanvantram oil, or Mahanarayana oil. Internal oleation is next.Depending on the prakriti of the individual and the presence or absence of ama, anxiety-stricken patients will benefit from taking cow's ghee, sesame oil, animal fats, or bone marrow in prescribed dosages for four to seven days (internal oleation). This should be followed by a gentle purgative such as castor oil or triphala. Internal oleation should be reduced to a very small quantity in the presence of ama, abdominal bloating, colic pain, or edema. These symptoms indicate obstruction of the srotas (channels) of Vata and would be further aggravated by extensive internal oleation therapy.

Following oleation therapy, patients with acute anxiety must undergo swedana or sweat therapy. Whereas oleation loosens and separates the doshas from the tissues, sweating liquefies them making their egress from the body easier. The simplest way to induce sweating is to take a hot bath for fifteen to twenty minutes. Other methods include steam baths, hot water bottles, sunbathing, exposure to fire, mustard plasters, and various types of herbal poultices. Patients should continue swedana for three to four days. Heating herbs may be given simultaneously to further promote therapeutic sweating.These include: punarnava (Boerhaavia diffusa), tejpatra (Cinnamomum tamala), jayaphala (Myristica fragrans , madana (Randia dumentorium), andkakamachi (Solanum nigrum). Sweat therapy is contraindicated in pregnancy, anemia, dizziness, bleeding disorders, emaciation, and fever.

                           

PREPARATIONS

Many herbal-based preparations are used in the treatment of acute anxiety. They are most effective when preceded by the above oleation and heating treatments but can also be used as initial therapy. No single herb is regarded as efficacious; in fact, all of the most important medicines are in the form of ghritas, or medicated ghees. These are prepared according to precise instructions using accurate measures and often are fairly complex recipes.However any Ayurvedic physician can provide them. While it is beyond the scope of this article to describe these recipes in detail, the simplest one will be outlined to give the reader some idea of how ghritas are made.

1. Hingvadya Ghrita. Ninety-six grams each of Hingu (asafoetida), Sauvarcala (rock salt), Sunthi (ginger powder), Marica (black pepper), and Pippali (long pepper) are heated in 384 grams of cow's ghee and 1536 grams of cow's urine.[5] Heating proceeds until a characteristic color and texture are noted.

2. Mahakalyanaka Ghrita. Recipe includes milk from a cow which has just calved for the first time, jasmine flowers, yellow-berried nightshade, and twenty-one other herbs.

3. Mahapaisacika Ghrita. Uses brahmi, guduchi, guggul, cardamom, and satapushpa.

4. Lasunadya Ghrita. Uses 100 cloves of Lasuna (garlic), cow's milk, dasamula ("ten roots", a famous Ayurvedic root mixture), and honey.

(The ten roots of dasamoola are: patala, agnimantha, syonaka, bilva, gambari, kantakari, brhati, salaparni, prsniparni, and gokshura)

The dosage for all of the above ghritas is one teaspoon upon arising and before bed until the symptoms resolve.

5. Saraswatarishta. Another effective herbal-based medicine used to treat acute anxiety is saraswatarishta, in a dosage of 30 ml. three times a day.Arishtas are herbal decoctions which are made to ferment. Fermentation is promoted by the natural fungi found on the flowers of the dhataki plant, which are added to a multi-herb decoction. The alcohol thus naturally produced extracts EtOH-soluble constituents from the herbal materials and makes them available for absorbtion.

SURSA : http://ayurveda.md/

1]Shree Gulabkunverba Ayurvedic Society, Charaka Samhita, Jamnagar, 1949, Sutra I:55

[2]Sharma, R.K., Dash, B., Charaka Samhita, Chowkhamba Sanskrit Series, Varanasi, 1988, Sutra XI:44

[3]Bhishagratna, K.L., Sushruta Samhita, Chowkhamba Sanskrit Series, Varanasi, 1968, LXII:387

[4]Sharma, R.K., Dash, B., Charaka Samhita, Chowkhamba Sanskrit Series, Varanasi, 1985, Sarira II:40-41.

[5] Sharma, R.K., Dash,B., Charaka Samhita, Chowkambha Sanskrit Series, Varanasi, 1985, Cikitsa IX:34. The three other recipes in this section are also from the same chapter, IX:42-56.

Tinctura de tescovina intareste sistemul imunitar

Conform oamenilor de stiinta, cea mai mare mare cantitate resveratrol se afla in coaja si samburii strugurilor rosii sau negri, adica in tescovina.

Iata de ce ai nevoie pentru a face tinctura de tescovina:

– 20g de tescovina uscata
– 100ml de alcool alimentar de 70 de grade

Cei mai indicaţi sunt strugurii roşii sau negri, recoltaţi din hibrizii producători, având în vedere că aceştia sunt mai rezistenţi la boli şi la dău­nători şi nu sunt necesare, în timpul vegetaţiei, trata­mente fitosanitare pentru combaterea acestora, ca la soiurile nobile, deoarece aceste fungicide şi pesticide au remanenţă (rămân) în coaja strugurilor.

La circa o saptamana de la zdrobirea boabelor de struguri, mustul se separa de tescovina. Se obtine o treime de tescovina si restul must. Pentru a o usca, tescovina se intinde intr-un strat subtire intr-o camera bine aerisita. Pentru deshidratarea completa ai nevoie de doua -trei saptamani. In tot acest timp, tescovina se intoarce pe toate partile. Este gata cand ramasitele arata ca niste fructe confiate. La final, se trece printr-o sita mare pentru a inlatura smaburii. Pulberea astfel obtinuta se pastreaza in saculeti de panza.

Pentru a prepara tinctura, tescovina se pune intr-o borcan si pestea ea se toarna alcoolul. Se inchide ermetic cu filet si se lasa 10 zile la macerat. Borcanul se agita de 3-4 ori pe zi. Dupa acest timp, se strecoara si se mai lasa la limezit 6 zile in frigider. Dupa decantare, se mai strecoara inca o data si se pastreaza in sticlute mici.

Mod de administrare

Se iau 20-30 de picaturi de tinctura de tescovina, de doua-trei ori pe zi, inainte de mese. Acestea trebuie diluate cu putina apa. Tratamentul dureaza doua-trei saptamani si se poate relua dupa o saptamana de pauza.

Tescovina:

Consumul de tescovină stimulează sistemul imunitar să atace celule tumorale, împiedicându-le să se dezvolte. În cazul bolnavilor de cancer, tescovina ajută corpul să elimine celulele canceroase, întărindu-le totodată pe cele sănătoase.

– previne cancerul si formarea tumorilor
– ne protejeaza de bolile cronice
– incetineste procesul de imbratranire si aparitia bolilor batranetii
– intareste vederea
– regleaza colesterolul
– previne accidentul vascular
– lupta impotriva osteoporozei si reumatismului
– stimuleaza sistemul imunitar sa atace celulele tumorale
– la bolnavii de cancer, tescovina ajuta corpul sa elimine celulele canceroase
– energizeaza organismul
– fluidizeaza sangele
– previne formarea cheagurilor de sange
SURSA : http://www.frunza-verde.ro/

Sanatate cu condimente

                                   

Intr-o lume in care o mancare trebuie sa arate bine vizual si trebuie sa aiba si un gust placut, bucatarii folosesc doar alimentele strict necesare pentru pregatirea meniului. De multe ori alimentele nu primesc creditul meritat, iar condimentele sunt folosite doar pentru aroma.

V-ati gandit vreodata ca aceste condimente au efecte benefice asupra sanatatea voastra? Cele 4 condimente mentionate mai jos sunt esentiale in dieta voastra.

1, Turmeric

Turmericul este un condiment folosit mai ales in bucatariile din India. Este cunoscut mai ales pentru proprietatile sale de stimulare a memoriei, pentru efectele lui benefice asupra digestiei, pentru puterile antiinflamatorii si pentru efectul asupra sanatatii cardiovasculare.

2, Seminte de chimen

Daca aveti probleme cu sistemul vostru imunitar si din aceasta cauza ajungeti de foarte multe ori la medicul vostru, ar fi bine sa apelati la niste alimente care intaresc sistemul imunitar. O salata sanatoasa de exemplu care contine seminte de chimen negru va poate ajuta foarte mult.

3, Piperul negru

Piperul contine antioxidanti deci previne cresterea tumorilor de cancer. Pe langa antioxidanti mai contine vitamina A si vitamina C si ajuta la combaterea depresiei.

4, Ghimbirul

In zilele noastre multe persona dintre voi apeleaza la diete de slabire nesanatoase. Din aceasta cauza multe persoane au probleme digestive: greata, indigestie, dureri de burta, etc. Ghimbirul poate fi folosit si ca un condiment, care va ajuta in toate problemele mai sus mentionate.

Folosind condimentele de mai sus puteti sa preveniti mai multe boli serioase si mancarurile voastre o sa aiba un gust mult mai placut.

                                    

SURSA : http://www.vitamix.ro/

Mierea de Manuka -antibiotic natural

Comisioanele obtinute din vinzarea produselor din magazinele online de pe acest site sunt folosite pentru tratamentul bolilor de care sufera fratele meu : schizofrenie, diabet, hepatita C, cancer ficat, cancer colon
Mierea de manuka este o miere cu proprietati antibacteriene iesite din comun fiind cel mai puternic antibiotic natural cunoscut si avand uneori o eficienta chiar si de 50 de ori mai mare decat antibioticele obisnuite din farmacii. Puterea vindecatoare a mierii de manuka se datoreaza unui compus, dihidroxiacetona care se regaseste in concentratii foarte mari in florile de Manuka, un arbust din Noua Zeelanda.

                                              

Este o miere delicioasă, densă, de culoare portocaliu inchis si un gust foarte aromat si usor caramelizat, cu proprietăți antioxidante importante și cu o putere antibacteriană iesita din comun, fiind de altfel cel mai puternic antibiotic natural cunoscut. Mierea de manuka este produsă doar în Noua Zeelandă și Australia, de către albinele care polenizează florile arbustului de Manuka, denumit științific Leptospermum Scoparium din familia Myrtaceae.

Proprietățile terapeutice ale mierii de manuka

Toată lumea știe că mierea este foarte bună pentru sănătate și că ajută la ameliorarea și vindecarea a numeroase afecțiuni. De fapt, cuvântul medicină își are originea din cuvântul mead (vin de mierea sau bătură din miere). Mierea de manuka este unul din cele mai eficiente medicamente oferite de natură, si desi este mai greu de gasit in Romania este bine să o aveți mereu în cămară fiind studiile facute pe ea au aratat ca poate fi cu mult mai puternica decat antibioticele clasice din farmacii. De exemplu studii medicale au evidentiat capacitatea mierii de Manuka de a distruge bacterii precum Staphylococcus aureus sau MRSA, fiind de până la 50 de ori mai mare decât a antibioticelor obișnuite.

Toate tipurile de miere protejează împotriva daunelor cauzate de bacterii iar unele stimulează chiar si producerea de celule, favorizând astfel repararea țesuturilor afectate de infecții. În plus, mierea are acțiune antiinflamatorie, care poate reduce rapid durerea și inflamația. Dar nu toate tipurile de miere au aceleași proprietăți. Calitatea antibacteriană a mierii depinde de tipul de miere precum și de momentul când a fost culeasă. Unele tipuri pot fi de 100 de ori mai puternice decât altele din punct de vedere al proprietăților antibacteriene.

Componentele mierii de manuka

Toate tipurile de miere conțin o enzimă numită glucozoxidază. Această enzimă, care este introdusă în miere datorită albinelor, eliberează încet peroxidul de hidrogen, care are are rol antiseptic. Mierea de manuka are insa si alte componente care îi conferă calități antibacteriene exceptionale.

Mierea de manuka este o adevărată minune a naturii, deoarece pe langa peroxidul de hidrogen și o altă componentă “non peroxidică”, care este mult mai puternică. Principalul compus al mierii de manuka este metilglioxalul (MG). MG este un component care se mai regăsește si în alte tipuri de miere, dar în catități mult mai mici decat in mierea de manuka. În mierea de manuka MG rezulta din conversia altui compus – dihidroxiacetona – care se regăsește în concentrații foarte mari în nectarul florilor de manuka.

Metilglioxalul este cel care conferă mierii de manuka excepționala putere antibacteriană. Cu cât concenrația de MG este mai mare, cu atât este mai puternic efectul antibiotic.

Producătorii de miere au dezvoltat o scală de evaluare a puterii mierii de manuka. Evaluarea se face pe baza factorului unic al mierii de manuka. Acest factor unic de evaluare (UMF = Unique Manuka Factor) corespunde concentrației de MG.
Nu toate tipurile de miere care sunt etichetate ca miere de manuka conțin concentrații semnificative de MG. Pentru a fi considerată suficient de puternică pentru a avea proprietăți terapeutice, mierea de manuka trebuie să aibă un factor unic de cel puțin 10.
Mierea cu factor peste 10 este etichetată drept mierea de manuka activă.
În scopuri curative sau în medicina de prevenție este bine să utilizați miere de manuka activă cu factor 10+, 15+ sau 20+.
Dacă doriți doar o miere foarte bună, pe care să o mâncați pe pâine sau să o folosiți la ceai, puteți folosi și mierea cu factor mai mic de 10.

La ce este bună mierea de manuka și cum se folosește

Mierea de manuka activă se poate lua de două sau trei ori pe zi, câte o linguriță. Se poate adăuga în ceai sau cafea, dar aveți grijă să nu fie fierbinte.

Pentru afecțiunile de tipul ulcerelor stomacale, puneți o ligură de mierea pe o felie de pâine și consumați-o cu o oră înainte de masă dar și imediat înainte de culcare. Acest lucru permite mierii să acționeze în timpul somnului și să protejeze mucoasa în timpul mesei. Au fost efectuate studii care arată că mierea de manuka activă inhibă creșterea bacteriei Helicobacter Pylori, care cauzează ulcerele stomacale. Mierea de manuka activă de 8 ori mai eficientă în acest tratment decât price altă miere normală.

Pentru răni externe ușoare, cum sunt tăieturile, sau pentru arsuri ușoare mierea de manuka este foarte eficientă. Se aplică mierea direct pe rană apoi se aplică un pansament. Ceea ce este cu adevărat excepțional la miere și în special la mierea de manuka activă cu un factor de 10+ sau 15+ sau 20+, este faptul că atunci când este aplicată extern creează un strat subțire protector, iar când bandajul este înlăturat, stratul de piele nou, care se formează, nu este afectat, iar vindecarea are loc mai rapid.

Un studiu publicat în 2003 în European Journal of Medical Research declară că mierea de manuka activă folosită sub pansament în rănile post-operatorii a avut o rată de success de 85% în tratarea rănilor comparativ cu 50% pentru cremele obișnuite cu antibiotice.

În 2007, o analiză realizată pe pacienții unui spital din Noua Zeelandă a arătat că pacienții care aveau infecții cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină la care s-au aplicat pansamente impregnate cu miere de manuka activă, s-au vindecat mai repede.

De altfel, mierea de manuka activă este folosită în multe spitale din toată lumea, atunci când nici un ant tratament cu antibiotice nu mai are efect asupra infecțiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină, leziuni sau alte afecțiuni ulcerative externe, sau în infecțiile cu Helicobacter Pylori (bacterie ce cauzează ulcerul de stomac), E Coli, Staphylococcus Aureus (cea mai comună cauză a infecțiilor rănilor) și Streptococcus Pyogenes (bacterie dificilă, desea rezistentă la antibiotice, care inflamează și cauzează durerile în gât). Mierea de manuka este foarte eficientă pentru diferite afecțiuni ale pielii precum arsuri, răni, dermatite, eczeme, abcese, dar și pentru inflamații și infecții de tipul durerilor în gât, etc.

Într-o bază de date ce cuprinde medicamentele naturale mierea este menționată ca fiind eficientă în tratarea arsurilor și rănilor. Studiul Cochrane notează că mierea poate reduce timpul de vindecare în arsurile ușoare comparativ cu pansamentele tradiționale.

Un alt studiu recent sugerează că mierea de manuka poate fi eficientă în prevenirea gingivitei și a altor afecțiuni parodontale, prin reducerea acumulării de placă dentară.

De asemenea, mierea de manuka este eficientă în vindecarea mai rapidă a diareei cauzate de bacterii. Studiile arată că mierea ajută la rehidratarea organismului în timpul diareei și că bacteriile care cauzează diareea sunt sensibile la acțiunea antibacteriană a mierii. În plus, mierea este hranitoare și ajută la revitalizarea organismului.

De asemenea, este eficientă și în următoarele afecțiuni:
– prevenirea și tratarea cancerului
– reducerea concentrațiilor mari de colesterol
– reducerea inflamațiilor sistemice
– tratarea infecțiilor de la nivelul ochilor, urechiii, gâtului sau sinusurilor
– tratarea unor afecțiuni gastrointestinale (gastrite, ulcere), în principal a celor cauzate de Helicobacter Pilori.

Mierea de manuka utilizată pentru tratarea rănilor trebuie să fie foarte pură, special sterilizată și preparată pentru acest scop.
Se poate spune că borcanul cu miere de manuka trebuie să facă parte din trusa de prin ajutor și, de asemenea, primul aliat în lupta împotriva infecțiilor.

Proprietățile antioxidante ale mierii de manuka: Una din cele mai uimitoare beneficii ale mierii de manuka este potențialul său antioxidant. Mierea de manuka ne protejează împotriva acțiunii radicalilor liberi. Procesul prin care mierea de manuka încetinește procesele oxidative din organism asociate cu multe afecțiuni degenerative, nu este încă pe deplin înțeles. Cercetări recente ale Universității din Illinois susține faptul că, cu cât mierea este mai închisă la culoare, cu atât ea este o mai bună sursă de antioxidanți.

                                           

În 2010, Comitetul științific al National Cancer Institute din Statele Unite a aprobat propunerea de utilizare a mierii de manuka in stitale pentru reducerea inflamației esofagului asociată cu chimioterapia.

Un alt posibil beneficiu al mierii de manuka este acela că, spre deosebire de antibioticele clasice, în cazul mierii nu se dezvoltă bacterii rezistente. Aceste bacterii rezistente apar adesea după expunerea la antibioticele clasice, iar pentru tratarea infecțiilor cu acest tip de bacterii trebuie folosite antibiotice mai puternice, specifice.

Posibile reacții adverse ale mierii de manuka
Posibilele reacții advese ale mierii de manuka sunt:
– reacții alergice, în special la persoanele care sunt alergice la înțepăturile de albine
– risc de creștere a concentrației de glucoză din sânge
– posibile interacțiuni cu anumite medicamente chimioterapice.

Avertizare: Conform Dr. Ron Fessenden consumul zilnic de miere de manuka nu este recomandat persoanelor diabetice sau cu risc de apariție a diabetului, datorită concentrațiilor mari de metilglioxal, care poate induce complicații ale diabetului.

Aici gasiti  mierea de manuka : Produse si remedii naturiste

SURSA : http://www.frunza-verde.ro/