Depresia dupa nastere

               

Cauze depresie postpartum

Depresia postpartum este determinată în principal de modificări hormonale semnificative şi bruşte care apar imediat după naştere. Astfel, nivelurile de hormoni feminini asemenea estrogenului şi progesteronului, scad puternic în orele imediat următoare naşterii. Aceste scăderi pot produce starea depresivă, tot aşa cum doar mici schimbări hormonale pot declanşa stări disforice şi de tensiune psihică înainte de ciclul menstrual.

De asemenea, nivelurile hormonului tiroidian pot să scadă puternic după naştere, dezvoltându-se o deficienţă tiroidiană care poate produce depresie. La iniţierea alăptării, dezinhibarea hipofizei şi creşterea nivelului de prolactină se fac şi pe seama scăderii nivelului de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Scăderea dopaminei este corelată, după cum se ştie, cu apariţia simptomelor depresive, a anxietăţii, şi a gândurilor obsesive.
Totodată, nivelul placentar crescut al corticotropin releasing hormone (CRH), în cursul săptămânii a 25-a de sarcină, poate fi folosit ca marker al unei posibile dezvoltări a DPP, după cum se arată într-un studiu.

Factori de risc depresie postpartum

Aceste modificări hormonale pot determina depresie postpartum mai ales când sunt asociate cu alţi factori de risc, cum ar fi existenţa unor episoade depresive anterioare (inclusiv din cadrul tulburării bipolare), istoric familial de depresie, mamă care nu alăptează în mod natural, fumătoare, statut socioeconomic precar, sarcină nedorită/neplanificată, rasă africană, mame lesbiane sau bisexuale, absenţa suportului partenerului, prietenilor şi al familiei, sau un stres excesiv resimţit după naştere.

Unii autori neagă importanţa etiologică a modificărilor hormonale, argumentând faptul că incidenţa DPP este la fel de ridicată şi în rândul taţilor, dar cu o simptomatologie mai redusă în intensitate.

Simptome ale depresiei postpartum

Simptome care au o amplitudine variabilă, asemenea insomniei, iritabilităţii, crizelor de plâns, sentimentelor de copleşire şi labilitatea afectivă, sunt frecvent intâlnite în primele zile după naştere (la mai mult de jumătate dintre femei). Aceste stări (denumite şi “baby blues”) ating de obicei un maxim în ziua a patra şi se remit în mai puţin de 2 săptămâni, când modificările hormonale se atenuează.
Simptomatologia depresivă rămâne de cele mai multe ori la o intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată de către personalul medical pentru a se putea interveni cu promptitudine când dobândeşte o dimensiune clinică.
Fenomenologia clinică a cazurilor de mică intensitate de DPP sunt similare celor ale “baby blues”-ului, dar sunt prezente mai mult timp (peste 2 săptămâni).
În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere, şi sunt identice cu ale unei depresii severe : tristeţe, pierderea interesului, dificultăţi de concentrare, agitaţie sau lentoare psihomotorie, senzaţie de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburări ale somnului (insomnii), scăderea libidoului, gânduri de sinucidere, sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar; sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil şi o anxietate excesivă în legatură cu starea de sănătate a acestuia.
Aproximativ 1 din 8 femei dezvoltă depresie postpartum de lungă durată în săptămânile şi lunile de după naştere.

Modificările hormonale şi durerea cauzate de avortul spontan sau naşterea unui făt mort, de asemenea, pot declanşa depresie postpartum la multe femei. Depresia postpartum face dificilă îndeplinirea atribuţiilor de mamă, afectând îngrijirea copilului şi formarea ataşamentului faţă de acesta.
Bebeluşii mamelor depresive tind să fie puţin ataşaţi de mamele lor şi să fie mai lenţi în achiziţia limbajului, a comportamentelor specifice vârstei, şi dezvoltarea mentală. Fără tratament, depresia postpartum poate dura aproximativ 7 luni, şi poate continua peste un an.

Tratament pentru depresia postpartum

Tratamentul prompt este important atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, scăzând şansele de repetare a depresiei şi dezvoltarea copilului este mai puţin afectată de boala mamei. Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv – comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei.
Consilierea şi terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia postpartum de mică şi moderată intensitate. Anumite studii arată că simptomele depresiei postpartum se îmbunătaţesc după prima şedinţă, şi prezintă ameliorare semnificativă după primele 6 şedinţe.
Un consilier pe probleme cognitivo-comportamentale poate sfătui pacienta pentru ţinerea sub control a simptomelor de anxietate, prin tehnici de relaxare sau exerciţii de respiraţie profundă. Femeile cu depresie puţin intensă beneficiază mai mult de pe urma consilierii decât cele cu depresie moderată sau severă, la care este obligatorie combinarea tratamentului antidepresiv.

Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Pentru acest motiv, s-au identificat antidepresivele sigure în timpul alăptării. Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum.
Indiferent dacă femeia alăptează sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei; această clasă de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficientă la femei, şi cu efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite şi ele în timpul alăptării, cu risc minim, dar tind să aibă mai multe efecte secundare. Deoarece după naştere femeia pare să aibă o sensibilitate crescută la efectele secundare ale medicamentelor, tratamentul va fi iniţiat cu o doză redusă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei constituie aşadar medicaţia de primă alegere pentru tratamentul depresiei postpartum.
De obicei, este necesară o perioadă de timp între 4 şi 8 săptămâni pentru a se remite simptomatologia depresivă, deşi unele femei se simt mai bine într-un interval mai scurt de la iniţierea tratamentului.
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei postpartum, şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru aceasta se poate recomanada continuarea tratamentului până la un an înainte de întreruperea gradată a acestuia. Experţii recomandă tratament antidepresiv pe termen lung la femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive în trecut.

Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost puţin studiat. Unele femei care luau estrogeni au prezentat îmbunătăţiri ale stării de sănătate, totuşi o parte dintre ele luau în acelaşi timp şi un antidepresiv, astfel că este greu de ştiut dacă efectul se datora exclusiv estrogenilor. Terapia cu estrogeni este puţin probabil să devină totuşi un tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creşte riscul de tromboză venoasă profundă şi de cancer al endometrului. Adăugarea concomitentă de progesteron reduce riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanşator pentru depresia postpartum, dacă este administrat după naştere.

Terapia prin lumină este o terapie alternativă care foloseşte expunerea la lumina strălucitoare (nu tot spectrul luminii, care include şi razele ultraviolete). În mod obişnuit o persoană care urmează terapie prin lumină va trebui să stea în faţa unei lămpi fluorescente cu intensitate mare (între 2500 şi 10000 lucşi), crescând gradat intervalul de expunere până la 1-2 ore, în fiecare dimineaţă. Deşi terapia prin lumină pentru depresia postpartum nu a fost încă suficient studiată, aceasta s-a dovedit benefică pentru femeile însărcinate şi pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectivă sezonieră), fără efecte secundare severe.

O altă ipoteză etiologică a DPP constă în depleţia de acizi graşi Omega 3 de la nivelul cerebral al mamei în timpul ultimelor trei luni de sarcină, culminând cu momentul naşterii. Suplimentarea dietei cu acizi graşi omega 3 a avut rezultate favorabile în evoluţia stării afective a proaspetelor mămici.
SURSA : http://www.csid.ro/

Floarea de salcâm aliat al sănătății noastre

Încă din primele zile ale lunii mai, și până spre sfârșitul lunii iunie, multe regiuni se îmbibă de un parfum minunat și dulce de salcâm. Este o adevărată splendoare a naturii atunci când salcâmii înfloresc. Florile sunt decorative, arată minunat, sunt și comestibile și le putem folosi la diverse preparate culinare, precum la prepararea gogoșilor în unele regiuni ale țării. Dar puțini știu că floarea de salcâm este un adevărat aliat al sănătății noastre. Floarea de salcâm are puteri terapeutice nebănuite și poate trata și alina dureri din cele mai diverse și mai puternice. Din păcate, foarte puțini cunosc beneficiile pe care floarea de salcâm le aduce organismului nostru. Ciorchinii de floare de salcâm devin un adevărat izvor de sănătate, dacă știm cum să îi folosim.

                                      

Floarea de salcâm este de un real ajutor în arsurile gastrice

 Puțini știu că ar putea să renunțe la medicamentele foarte scumpe pe care le văd în reclame și le cumpără din farmacii pentru a calma durerile de stomac, arsurile gastrice și chiar ulcerul gastric și duodenal. Afecțiunile digestive sunt din ce în ce mai frecvente atât în rândul tinerilor, cât și în rândul adulților datorită unui stil de viață nesănătos, a unei diete neechilibrate și a stresului pe care trebuie să îl gestionăm zi de zi. Floarea de salcâm are proprietăți miraculoase și calmează în câteva minute durerile gastrice. Se poate face și tratament de lungă durată, precum și tratament scurt. În tratamentul de lungă durată, trebuie consumată câte o linguriță cu pulbere de flori de salcâm înainte de fiecare masă, pentru gastrite și ulcer. Puteți ține cura de o lună, cu posibilitatea de a repeta după încă o lună de pauză. De asemenea, puteți prepara o infuzie de flori de salcâm, turnând circa 200 de mililitri de apă fierbinte, clocotită peste o linguriță de flori de salcâm uscate. Acoperiți ceașca timp de 5-10 minute, strecurați și beți lichidul obținut.

Remediu împotriva constipației – pasta din floare de salcâm

Suferiți de constipație? Floarea de salcâm vă este din nou, un aliat de nădejde. Preparați o pastă din floare de salcâm în următorul mod - luați zece linguri de floare de salcâm uscate și măcinați-le bine. Amestecați cu aproximativ cinci lingurițe de miere până obțineți o pastă pe care o puteți consuma zilnic, timp de 2 luni, o lingură în fiecare dimineață înainte de micul-dejun.

Combateți stresul cu floarea de salcâm

 Floarea de salcâm are efect relaxant, calmant, datorită substanțelor pe care le conține. Astfel, dacă aveți un job stresant sau diverse probleme familiale, vă puteți simți stresat zi de zi și acest lucru își poate pune amprenta asupra sănătății dumneavoastră. O cură de ceai de floare de salcâm este un remediu excelent împotriva stresului, fără a fi nevoiți să luați antidepresive sau calmante. Altfel, beți timp de o lună câte una sau două căni de infuzie de floare de salcâm zilnic și migrenele cauzate de stres vor dispărea garantat.

                                     

Floarea de salcâm – antitusiv natural

 Floarea de salcâm conține ulei volatil, precum și acacina și robinina, doi compuși foarte importanți cu proprietăți antitusive excelente. Infuzia de flori de salcâm, consumată la o temperatură nu prea ridicată poate calma crizele de tuse convulsivă. Dacă aveți posibilitatea, puteți îndulci infuzia cu miere din floare de salcâm.

Tratați insomnia cu floarea de salcâm

 Floarea de salcâm continuă să ne uimească cu proprietățile ei curative, iar următorul inamic al nostru de zi cu zi pe listă pe care floarea de salcâm îl combate, este insomnia. Fie că faceți o cură cu infuzie de floare de salcâm timp de o lună sau consumați floarea de salcâm proaspătă, amestecată cu două-trei lingurițe de miere, sau o adăugați în salatele de fructe, acestea au efect de combatere a insomniei. Cum să consumați florile de salcâm proaspete și pe timpul rece? Simplu. Adunați flori de salcâm și înveliți-le în pungi de hârtie, iar apoi în pungi de plastic și băgați-le la congelator. Se vor păstra proaspete foarte mult timp iar dumneavoastră le veți putea folosi cu încredere.

Floarea de salcâm - un antidepresiv natural

 Fie că sunteți stresat sau că aveți probleme de natură familială sau profesională, depresia este o boală deosebit de periculoasă, care trebuie tratată prin orice mijloace. Puteți alege să mergeți la un psiholog, să vă prescrie medicul dumneavoastră de familie antidepresive sau să apelați la ceaiul de floare de salcâm, un remediu natural, la îndemâna oricui, care poate face minuni pentru viața dumneavoastră. Tulburările de memorie intră în lista afecțiunilor pe care le tratează floarea de salcâm.

                                            

ATENȚIE la utilizarea florii de salcâm!

 Înainte de a începe o cură cu floare de salcâm, trebuie să respectați întocmai indicațiile unui fitoterapeut care vă poate prescrie cantitatea necesară de flori pe care o puteți consuma pentru starea dumneavoastră de sănătate. De asemenea, femeile însărcinate sau care alăptează, precum și persoanele alergice la floarea de salcâm și copiii mici trebuie să se ferească să consume floare de salcâm deoarece le pot afecta starea de sănătate. Puteți, oricând, cere sfatul unui medic sau a unui fitoterapeut.

                                

Floarea de salcâm – un remediu multilateral la îndemâna oricui

 Am prezentat beneficiile pe care această minunată plantă le poate aduce pentru sănătatea noastră. Are efecte calmante, și ne ajută să trecem peste greutățile de peste zi, să dormim mai bine, să ne detoxifiem corpul și să ne alinăm durerile de stomac sau tusea în mod natural. Ar trebui să încercăm să îi aflăm proprietățile curative înainte să apelăm la medicamente din farmacii. Substanțele conținute de floarea de salcâm, precum uleiul volatil, substanțele mucilaginoase, acaciina, sunt adevărate mine de aur pentru sănătatea noastră atât din punct de vedere fizic cât și psihic, deoarece floarea de salcâm are și proprietatea de a combate crampele musculare de natură nervoasă de la nivelul stomacului. Acesta este aliatul nostru numarul unu din natură – floarea de salcâm, pe cât de minunată și îmbietoare, pe atât de curativă, terapeutică și cu proprietăți nebănuite.

Citeste : Mai multe studii stiintifice arata clar ca pacientii care fac chimioterapie impotriva cancerului traiesc mai putin decat cei care nu fac niciun tratament!

SURSA : http://dr-catalin-luca.ro/

                                 

Transpiri abundent?

Cei care transpira abundent in contexte nejustificate sufera de o afectiune numita hiperhidroza. Daca faci parte din aceasta categorie, pentru a te trata eficient, trebuie sa cunosti elementele declansatoare ale acestei tulburari.

                                                 

Cauzele transpiratiei excesive sunt multiple: emotiile puternice, epuizarea nervoasa, dereglarile hormonale, efortul exagerat, diabetul, ingerarea de lichide in cantitate mare, hipertiroidismul, obezitatea ori menopauza. In ceea ce priveste transpiratiile nocturne, poate fi vorba despre tuberculoza, cancer (limfom), administrarea de medicamente antidepresive, hipoglicemie, accidente vasculare cerebrale sau neuropatii. 

Hipertiroidia, caracterizata prin producerea excesiva de hormoni tiroidieni, intensifica activitatea majoritatii organelor si tesuturilor organismului. O consecinta este si transpiratia abundenta, inclusiv la nivelul palmelor si talpilor. Daca aparent fara motiv (efort fizic, caldura) hiperhidroza este asociata cu simptome precum: puls rapid, palpitatii cardiace, respiratie grea, scadere in greutate, potrivit adevarul.ro. Chiar daca apetitul este mare si aportul de hrana este consistent, este cazul sa te prezinti la medic pentru un control.

Leziunile hipotalamusului genereaza transpiratie excesiva, fiindca hipotermia (scaderea temperaturii corpului), specifica afectiunii, debuteaza cu episoade de transpiratie si de inrosire a pielii, care scad temperatura corpului pâna la 32 de grade Celsius. Fenomenul se asociaza cu oboseala, scaderea activitatii cerebrale si tensiunii, cu aritmie cardiaca si cu diminuarea amplitudinii respiratorii.

                                           

Din cauza cresterii cantitatii de testosteron, ce survine in cazul sindromului ovarelor polichistice, apare si transpiratia excesiva. De asemenea, hiperhidroza poate fi unul dintre simptomele diabetului. De aceea, este bine sa elimini aceste suspiciuni de boala. In cazul in care hiperhidroza este o consecinta a unor afectiuni, trebuie sa le tratezi. Efectul secundar va fi si atenuarea transpiratiei excesive.

De cele mai multe ori cauza transpiratiei excesive nu poate fi descoperita, si in acest caz medicii numesc aceasta situatie „idiopatica” – insemnand ca factorul cauzal este necunoscut. Totusi, se pare ca si in aceste cazuri desemnate ca fiind de cauza necunoscuta, poate fi vorba despre un factor, si anume cel genetic.

Specialistii sustin ca 50% dintre persoanele care prezinta transpiratie excesiva au un istoric familial de hiperhidroza. Acest tip de hiperhidroza cu cauza genetica debuteaza de obicei la pubertate; cand hiperhidroza este localizata la palme si talpi debutul survine si mai precoce, in copilarie sau chiar in primii ani de viata. In plus, o gama larga de factori pot sta la baza transpiratiei excesive, incluzand prezenta unor afectiuni asociate sau consumul de medicamente.

De exemplu:
- Sindromul Frey este o afectiune in care transpiratie apare doar de o singura parte a fetei in urma consumului anumitor alimente. Boala apare in urma interventiilor chirurgicale sau a traumatismelor in zona adiacenta glandelor care produc saliva (la nivelul lojei parotidiene);
- Medicamentele administrate pentru diferite probleme endocrine precum diabetul sau afectiunile tiroidei pot declansa, de asemenea, transpiratii excesive;
- In mod asemanator, anumite medicamente antihipertensive (medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale) sau antidepresive pot declansa episoade de transpiratie abundenta;
- Mai mult, transpiratia in exces poate fi cauzata de infectii, afectiuni oncologice, cardiace sau pulmonare, de menopauza si chiar de atacul vascular cerebral.

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/