Polen de pin

follol.com

Sanatate pentru prieteni feed

Translate

Se afișează postările cu eticheta sarcina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sarcina. Afișați toate postările

luni, 6 iunie 2016

Depresia dupa nastere


               

Cauze depresie postpartum

Depresia postpartum este determinată în principal de modificări hormonale semnificative şi bruşte care apar imediat după naştere. Astfel, nivelurile de hormoni feminini asemenea estrogenului şi progesteronului, scad puternic în orele imediat următoare naşterii. Aceste scăderi pot produce starea depresivă, tot aşa cum doar mici schimbări hormonale pot declanşa stări disforice şi de tensiune psihică înainte de ciclul menstrual.

De asemenea, nivelurile hormonului tiroidian pot să scadă puternic după naştere, dezvoltându-se o deficienţă tiroidiană care poate produce depresie. La iniţierea alăptării, dezinhibarea hipofizei şi creşterea nivelului de prolactină se fac şi pe seama scăderii nivelului de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Scăderea dopaminei este corelată, după cum se ştie, cu apariţia simptomelor depresive, a anxietăţii, şi a gândurilor obsesive.
Totodată, nivelul placentar crescut al corticotropin releasing hormone (CRH), în cursul săptămânii a 25-a de sarcină, poate fi folosit ca marker al unei posibile dezvoltări a DPP, după cum se arată într-un studiu.

Factori de risc depresie postpartum

Aceste modificări hormonale pot determina depresie postpartum mai ales când sunt asociate cu alţi factori de risc, cum ar fi existenţa unor episoade depresive anterioare (inclusiv din cadrul tulburării bipolare), istoric familial de depresie, mamă care nu alăptează în mod natural, fumătoare, statut socioeconomic precar, sarcină nedorită/neplanificată, rasă africană, mame lesbiane sau bisexuale, absenţa suportului partenerului, prietenilor şi al familiei, sau un stres excesiv resimţit după naştere.

Unii autori neagă importanţa etiologică a modificărilor hormonale, argumentând faptul că incidenţa DPP este la fel de ridicată şi în rândul taţilor, dar cu o simptomatologie mai redusă în intensitate.

Simptome ale depresiei postpartum

Simptome care au o amplitudine variabilă, asemenea insomniei, iritabilităţii, crizelor de plâns, sentimentelor de copleşire şi labilitatea afectivă, sunt frecvent intâlnite în primele zile după naştere (la mai mult de jumătate dintre femei). Aceste stări (denumite şi “baby blues”) ating de obicei un maxim în ziua a patra şi se remit în mai puţin de 2 săptămâni, când modificările hormonale se atenuează.
Simptomatologia depresivă rămâne de cele mai multe ori la o intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată de către personalul medical pentru a se putea interveni cu promptitudine când dobândeşte o dimensiune clinică.
Fenomenologia clinică a cazurilor de mică intensitate de DPP sunt similare celor ale “baby blues”-ului, dar sunt prezente mai mult timp (peste 2 săptămâni).
În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere, şi sunt identice cu ale unei depresii severe : tristeţe, pierderea interesului, dificultăţi de concentrare, agitaţie sau lentoare psihomotorie, senzaţie de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburări ale somnului (insomnii), scăderea libidoului, gânduri de sinucidere, sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar; sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil şi o anxietate excesivă în legatură cu starea de sănătate a acestuia.
Aproximativ 1 din 8 femei dezvoltă depresie postpartum de lungă durată în săptămânile şi lunile de după naştere.

Modificările hormonale şi durerea cauzate de avortul spontan sau naşterea unui făt mort, de asemenea, pot declanşa depresie postpartum la multe femei. Depresia postpartum face dificilă îndeplinirea atribuţiilor de mamă, afectând îngrijirea copilului şi formarea ataşamentului faţă de acesta.
Bebeluşii mamelor depresive tind să fie puţin ataşaţi de mamele lor şi să fie mai lenţi în achiziţia limbajului, a comportamentelor specifice vârstei, şi dezvoltarea mentală. Fără tratament, depresia postpartum poate dura aproximativ 7 luni, şi poate continua peste un an.

Tratament pentru depresia postpartum

Tratamentul prompt este important atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, scăzând şansele de repetare a depresiei şi dezvoltarea copilului este mai puţin afectată de boala mamei. Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv – comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente pentru multe femei.
Consilierea şi terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia postpartum de mică şi moderată intensitate. Anumite studii arată că simptomele depresiei postpartum se îmbunătaţesc după prima şedinţă, şi prezintă ameliorare semnificativă după primele 6 şedinţe.
Un consilier pe probleme cognitivo-comportamentale poate sfătui pacienta pentru ţinerea sub control a simptomelor de anxietate, prin tehnici de relaxare sau exerciţii de respiraţie profundă. Femeile cu depresie puţin intensă beneficiază mai mult de pe urma consilierii decât cele cu depresie moderată sau severă, la care este obligatorie combinarea tratamentului antidepresiv.

Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Pentru acest motiv, s-au identificat antidepresivele sigure în timpul alăptării. Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia postpartum.
Indiferent dacă femeia alăptează sau nu, cel mai probabil medicul va recomanda un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei; această clasă de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficientă la femei, şi cu efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite şi ele în timpul alăptării, cu risc minim, dar tind să aibă mai multe efecte secundare. Deoarece după naştere femeia pare să aibă o sensibilitate crescută la efectele secundare ale medicamentelor, tratamentul va fi iniţiat cu o doză redusă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei constituie aşadar medicaţia de primă alegere pentru tratamentul depresiei postpartum.
De obicei, este necesară o perioadă de timp între 4 şi 8 săptămâni pentru a se remite simptomatologia depresivă, deşi unele femei se simt mai bine într-un interval mai scurt de la iniţierea tratamentului.
Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei postpartum, şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru aceasta se poate recomanada continuarea tratamentului până la un an înainte de întreruperea gradată a acestuia. Experţii recomandă tratament antidepresiv pe termen lung la femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive în trecut.

Tratamentul cu estrogeni pentru depresia postpartum a fost puţin studiat. Unele femei care luau estrogeni au prezentat îmbunătăţiri ale stării de sănătate, totuşi o parte dintre ele luau în acelaşi timp şi un antidepresiv, astfel că este greu de ştiut dacă efectul se datora exclusiv estrogenilor. Terapia cu estrogeni este puţin probabil să devină totuşi un tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creşte riscul de tromboză venoasă profundă şi de cancer al endometrului. Adăugarea concomitentă de progesteron reduce riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanşator pentru depresia postpartum, dacă este administrat după naştere.

Terapia prin lumină este o terapie alternativă care foloseşte expunerea la lumina strălucitoare (nu tot spectrul luminii, care include şi razele ultraviolete). În mod obişnuit o persoană care urmează terapie prin lumină va trebui să stea în faţa unei lămpi fluorescente cu intensitate mare (între 2500 şi 10000 lucşi), crescând gradat intervalul de expunere până la 1-2 ore, în fiecare dimineaţă. Deşi terapia prin lumină pentru depresia postpartum nu a fost încă suficient studiată, aceasta s-a dovedit benefică pentru femeile însărcinate şi pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectivă sezonieră), fără efecte secundare severe.

O altă ipoteză etiologică a DPP constă în depleţia de acizi graşi Omega 3 de la nivelul cerebral al mamei în timpul ultimelor trei luni de sarcină, culminând cu momentul naşterii. Suplimentarea dietei cu acizi graşi omega 3 a avut rezultate favorabile în evoluţia stării afective a proaspetelor mămici.
SURSA : http://www.csid.ro/

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Beneficii ale tincturii de propolis

                             
 Tinctura de propolis


                     Click aici : Comanda produsul 

Propolisul 

Reprezinta un antibiotic natural cu o valoare terapeutica exceptionala, avand capacitatea de-a distruge peste 20 de tipuri de bacterii si 30 de virusuri. Propolisul contine aminoacizi, vitamine, minerale si enzime. Contribuie la mentinerea si imbunatatirea sistemului osos, a cavitatii bucale si poate fi folosit cu succes in tratarea bolilor infectioase si pulmonare, precum si ale aparatului digestiv.

1. TINCTURA PROPOLIS 20ML

Produse Apicole
Tinctura de propolis - cocktail de sanatate oferit de natura Beneficii ale tincturii de propolis: 
Intern: Contribuie la menţinerea sănătăţii aparatului respirator.
Extern: Contribuie la menţinerea sănătăţii faringelui, amigdalelor şi pielii.   
TINCTURA DE PROPOLIS reprezintă extractul alcoolic al propolisului, fiind obţinută prin preparare la rece. Dintre produsele vegetale şi apicole administrate pe cale orală, soluţiile alcoolice şi hidroalcoolice sunt cel mai uşor asimilate de către organism, efectul apărând la scurt timp. Propolisul este o masă lipicioasă cu miros puternic aromat de răşini şi balsamuri, având culori de diferite nunanţe, ce variază între verde, maro şi negru. Denumirea de propolis provine din limba greacă, unde ,,pro’’ înseamnă pentru, iar ,,polis’’ înseamnă cetate, putând fi tradus ca un produs complex destinat apărării cuibului. Considerat ,,farmacia albinelor’’ propolisul este un produs apicol obţinut în special din răşina mugurilor de plop, el fiind cunoscut şi utilizat încă din antichitate. Renumitul istoric şi naturalist Plinius cel Bătrân menţiona în lucrarea sa Historia naturalis că, tratamentele cu propolis şi ceară sunt foarte eficiente pentru vindecarea afecţiunilor respiratorii şi digestive. Aristotel, unul dintre cei mai mari filosofi ai Greciei Antice recomanda propolisul şi ceara ca remediu pentru tratarea plăgilor. Propolisul are o compoziţie deosebit de complexă, fiind alcătuit din următoarele grupe de substanţe: flavone (acacetină, crizină, apigenină), flavonoli (galangină, izalpinină, kaempferol), flavanone (pinocembrină, pinostrobină, pinobaksin), chalcone, acizi aromatici, alcooli, cetone, glucide, răşini şi balsamuri, uleiuri volatile, vitamine (A, C, E, PP şi componente ale complexului B), oligoelemente (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, aluminiu, zinc, fier, crom, mangan, cupru etc.), aminoacizi, taninuri, polen etc.   
Ingrediente: apă purificată, alcool etilic 85% vol., propolis, 30%. Raport produs apicol/alcool etilic – 1:3 Produsul nu conţine conservanţi şi coloranţi artificiali.
Mod de administrare:
     Intern:Adulţi şi tineri peste 15 ani: câte o linguriţă de tinctură de 3 ori pe zi, înainte de mese.Copii între 7 şi 14 ani: câte 10-30 picături de tinctură de 3 ori pe zi, înainte de mese.Copii sub 7 ani: cu recomandarea medicului. 
     Extern: Se aplică sub formă de badijonaj local. Tinctura se administrează amestecată cu o lingură de miere sau pe o bucată de pâine.   
Precautii: Se administrează cu prudenţă la persoanele cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal (datorită conţinutului în alcool, poate creşte aciditatea gastrică).  
Contraindicatii: Din cauza conţinutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină şi alăptare. Alergie la propolis sau la produse apicole, tratamente care nu permit consumul de alcool. Prezentare: 20 ml   
Suplimentele alimentare nu se substituie unei diete variate si echilibrate si unui mod de viata sanatos.

Tinctura de propolis
Click aici : Comanda produsul 


 Propolisul este un „cocktail” de substante vindecatoare, adunat din mugurii si de pe scoarta plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a salciilor, a frasinilor, a aninilor si ale unor specii de pomi fructiferi.


duminică, 26 aprilie 2015

Beneficiile uleiului de limba mielului




Beneficiile uleiului de limba mielului (borago) incep cu structura plantei. Uleiul de limba mielului este una dintre cele mai bune surse de acid gama-linoleic, cunoscut ca AGL. AGL este un acid gras omega-6 care este convertit in prostaglandina E1, un cunoscut agent anti-inflamator. Principalele utilizari ale produselor cu ulei de limba mielului sunt aplicarea pe par si piele. Desi parul si pielea pot beneficia foarte mult de pe urma uleiului de limba mielului, mai sunt si alte beneficii, mai subtile, ce pot fi dobandite de pe urma acestei magnifice plante. In acest articol vei afla cum beneficiile uleiului de limba mielului nu sunt oferite doar parului si pielii, ci pentru artrita, nervi, sarcina, chisturi si pierderea in greutate!

Uleiul de limba mielului pentru piele

Uleiul de limba mielului este unul dintre putinele uleiuri care de fapt penetreaza pielea pentru a repara straturile de celule din profunzime. Sustinatorii medicinei pe baza de plante recomanda AGL pentru tulburarile autoimune, artrita, eczeme si PMS. Uleiul de limba mielului pentru piele lasa pielea bine hranita si bine hidratata. Nu doar ca scapa pielea de uscaciune si mancarimi, dar de fapt le vindeca.
Un experiment foarte interesant a masurat efectele cremelor de piele continand ulei de limba mielului pentru pielea uscata sau vatamata. Douazeci de subiecti sanatosi care au avut fie piele uscata (dar altfel sanatoasa) sau au avut piele uscata, scuamoasa, efect indus cu surfactanti, au fost testati in decursul a 14 zile. Rezultatele au indicat ca acele creme ce contineau ulei de limba mielului au fost superioare in refacerea hidratarii si netezimii atat in cazul pielii uscate, cat si a cele deteriorate cu surfactanti.

Beneficiile uleiului de limba mielului

GLA este parte a unui complex de sase acizi grasi esentiali si este necesar pentru functionarea creierului, crestere, metabolism, reproducere si oase sanatoase. Foliculita este afectiunea in care foliculii de par sunt inflamati. Aceasta afectiune poate interveni pe scalp si oriunde creste parul. Uleiul de limba mielului poate repara acesti foliculi si ii poate mentine intr-o buna functionare.
Uleiului de limba mielului combate scalpul uscat, cu mancarimi si inlocuieste grasimea naturala a corpului. Un studiu publicat in Jurnalul Britanic de Nutritie a aratat ca semintele de limba mielului au redus roseata si pielea scuamoasa la 45 de femei cu varste intre 18-65 ani. Fie ca aplici uleiul de limba mielului direct pe par, sau ca il iei pe cale orala – in ambele cazuri poti imbunatati sanatatea si vitalitatea parului tau.
Grasimea sanatoasa din AGL ar putea ajuta la intarzierea calvitiei masculine, ca si in cazul altor tipuri de pierdere a parului. Folosirea zilnica a produselor cu ulei de limba mielului poate incuraja cresterea de par nou, simultan cu prevenirea pierderii de par. Limba mielului poate fi aplicata direct pe par sau luata pe cale orala. Imbunatateste retentia de apa a pielii si furnizeaza hrana parului uscat sau deteriorat.

Uleiul de limba mielului pentru artrita

Atunci cand este luat pe cale orala, AGL, care este un acid gras omega-6, favorizeaza imbunatatiri legate de durerile articulare, rigidizare si forta de apucare. Corpul foloseste AGL pentru a forma prostaglandinele, substante puternice similare hormonilor, care ajuta la regularizarea proceselor corporale precum inflamatiile, durerea, circulatia sanguina si rata metabolismului.
Uleiul de limba mielului furnizeaza un component fundamental al tuturor membranelor celulare (stratul exterior al unei celule) si vital pentru functionarea si comunicarea celulara.

Beneficiile uleiului de limba mielului pentru sarcina

Utilizarea uleiului de limba mielului ar putea fi o optiune naturala pentru a pregati calea unei nasteri mai scurte si mai putin dureroase. Multi se indreapta catre uleiul de limba mielului in timpul ultimei perioade de sarcina pentru maturarea colului uterin. Aceasta maturare este un proces care intervine natural pe masura ce uterul se pregateste pentru travaliu si nastere.
Multi doctori prescriu medicatii in timpul sarcinilor dificile, in care maturarea cervicala s-ar putea sa nu atinga gradul necesar. Uleiul de limba mielului este o alternativa naturala si eficienta la aceste medicatii.

Beneficiile uleiului de limba mielului pentru pierderea in greutate

Uleiul de limba mielului ajuta la intensificarea metabolismului si blocheaza celulele grase, astfel incat sa poti scapa de grasimea de care altfel ar parea imposibil sa o pierzi. Acidul gama-linoleic (AGL) este unul dintre cele mai bune ajutoare pentru a scapa de greutatea nedorita. Cand crestem in greutate, in mod frecvent si presiunea sanguina se duce prea sus. Uleiul de limba mielului te va ajuta sa aduci inapoi la o forma excelenta inima si arterele, simultan cu o reducere a dimensiunii taliei.
Dupa cum poti vedea, sunt multe beneficii aduse de uleiul de limba mielului pentru sanatate in general. Cand o planta sau iarba naturala poate sa-ti sporeasca sanatatea si activitatea celulara, aceste beneficii sunt in mod obisnuit nelimitate. Cand corpul tau functioneaza adecvat, digestia, organele si celulele la fel, atunci este mai usor sa scapi de toxinele din corp si de grasimea nedorita. Uleiul de limba mielului a scapat oamenii pana si de chisturi potential canceroase. Cum spunea si dr. Oz, uleiul de limba mielului ar trebui sa existe in fiecare casa!

SURSA : http://viataverdeviu.ro/