Afinele combat cancerul

Afinele combat cancerul, iti pastreaza inima si creierul sanatoase si te ajuta sa slabesti. Pe langa asta , au un gust delicios si pot fi considerate pe drept cuvant un superaliment.

Mananca afine cand te simti deprimat – destinul ti se va schimba si vei fi plin de avant. Adam Voichester

6 beneficii principale pentru sanatate pe care le au afinele

                                                                

1. Mai multi antioxidanti pe portie decat oricare alt fruct, leguma, condiment si iarba aromatica.
   Antioxidantii sunt acei compusi din alimente care neutralizeaza substantele chimice denumite radicali liberi (molecule instabile), produse prin oxidare in corpul uman. Antioxidantii prezenti in alimente protejeaza celulele de efectele radicalilor liberi.Radicalii liberi sunt produsi cand corpul digera alimentele pentru a obtine energie si de catre toxinele din mediu. Acestia pot deteriora celulele; sunt asociati cu afectiuni precum boli de inima si de ficat, cancer si slabirea sistemului imunitar.
2. Sunt excelente pentru creier – Imbunatatesc memoria.Sucul de afine imbunatateste memoria la adulti varstnici. Acestea sunt vesti bune pentru cei din generatia postbelica!

                       

Cand vine vorba de protectia creierului, nimic nu se compara cu afinele, afinele sunt fructele mintii, declara Dr. James Joseph, de la Centrul de Cercetare in Nutritie Umana si Geriatrie al Departamentului de Agricultura al SUA, din cadrul Universitatii Tufts.

3. Beneficiile anticancer.Studiile cu afine au demonstrat ca afinele reduc cancerul la san, la colon, la esofag si la intestinul subtire. Aceste studii au fost, insa, efectuate pe celule umane sau pe animale de laborator, de aceea se mai asteapta si alte lucrari de cercetare, dar pana in prezent rezultatele studiilor indica puteri uimitoare de vindecare. Vestea cea buna este ca s-au inmultit cercetarile asupra efectelor benefice ale afinelor in cazul cancerului.
4. Sunt bune pentru inima.Multe studii au demonstrat ca afinele sunt bune pentru inima. “Femeile care au consumat cel putin trei portii de afine si capsuni pe saptamana au suferit mai putine atacuri de cord. Afinele si capsunile contin niveluri ridicate de substante care au beneficii cardiovasculare.”
5. Reduc riscul de diabet.Unul dintre antioxidantii prezenti in afine, antocianina care este responsabila pentru culoarea albastruie a afinelor, s-a dovedit ca reduce riscul de diabet de tip 2. Persoanele care au consumat doua sau mai multe portii de afine pe saptamana si-au redus riscul de a avea diabet cu 23 %, conform unui studiu. Afinele au un indice glicemic redus, de aceea bolnavii de diabet le pot consuma.
6. Ajuta la pierderea in greutate.Vrei sa activezi genele de ardere a grasimilor? Afinele pot face acest lucru cu catehinele gasite in componenta lor. Consumul de alimente pline de catehine va dubla cantitatea de greutate pierduta, conform unui studiu din cadrul Universitatii Tufts din SUA. Afinele pot chiar contribui la reducerea grasimii abdominala   .           

Sunt pline de nutritie!

Afinele contin vitaminele C, complexul de B-uri, vitamina E, A, cupru, seleniu, zinc, fier, magneziu, mangan si potasiu.

Cand unii ramaneau in urma, strigatul de ‘afine’ era cel mai eficient pentru a-i readuce in ritm. Henry David Thoreau

Alte informatii despre afine

• Afinele erau denumite “fructele stea” de catre americanii nativi datorita formei inflorescentei plantei in forma de stea. De asemenea, ei credeau ca ‘Marele Spirit’ a creat afinele pentru a-si putea hrani copiii in timpul foametei.
• Adeptii unei vechi secte religioase crestine cunoscuti pentru adoptarea unui stil de viata cat mai simplu si aproape de natura – Shakers – isi faceau vopseaua albastra pentru tamplaria casei din flori de salvie, indigo, coji de afine si lapte.
• 
  
                     


• SUA este cel mai mare producator mondial de afine. Daca toate afinele crescute in America de Nord intr-un an ar fi intinse pe un singur strat, ar acoperi o autostrada cu patru benzi de la New York si pana la Chicago.
• Afinele sunt pe locul doi ca popularitate printre fructele de padure . Consumul lor s-a dublat in ultimii 6 ani. Acest lucru poate insemna ca oamenii si-au dat seama de proprietatile lor.

Cum cumparam afine

Cel mai bine este sa cumperi afine salbatice, crescute in natura. Multe din afinele de cultura, de exemplu, contin niveluri ridicate de reziduuri de pesticide care pot afecta ficatul si alte functii ale corpului. Afinele sunt pe lista celor 15 culturilor cu nivel inalt de infestare cu pesticide, conform Grupului de Lucru pentru Mediu.

SURSA : http://viataverdeviu.ro/

                                  

Dieta alcalina - Regimul alimentar care salvează vieţi

- Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare -

Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pen­tru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia infecţiilor renale şi uri­nare, formarea pietrelor, precum şi alte tulburări la acest ni­vel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus că o ali­men­taţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este be­ne­fică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a con­sta­tat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afec­tate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru să­nă­tate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii majo­rităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vin­decarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce con­stă această cură:

Ce este dieta alcalină

Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita categorie a alimen­telor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reac­­ţie alcalină. Alimentele care determină alcaliniza­rea sângelui, urinei, salivei ş.a.m.d. sunt cele foarte bo­gate în clorofilă, adică legumele verzi şi zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi anti­oxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toa­te felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele inte­grale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a ali­mentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cin­ste", carnea şi toate preparatele din car­ne, băutu­rile acidulate, zahărul alb şi toate ali­mentele boga­te în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conţine fiecare categorie de ali­men­te din dieta alcalină:

Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină

Legumele verzi - cele mai indicate

Alimentele bazice se consumă mai ales în sta­re crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scur­tă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzava­tu­rile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie, broccoli, cono­pida, cea­pa ver­de, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castra­veţii, ţelina, sfecla, anghinarea, spa­ranghelul. Apoi, nu tre­buie să lip­sească din alimentaţie sa­latele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele ob­ţinute din frun­zele de spanac, de sa­lată, de salată creaţă, de unti­şor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod spe­cial zar­za­vaturile proas­­pete, adi­că ţe­lina şi pă­trun­jelul ver­de, mă­rarul, leuş­tea­nul, năstu­relul. Dintre fructe, cele mai bu­ne sunt: merele, avo­cado, lămâile, lă­mâile verzi, grep­frutul, gu­tuile, cireşele, pe­pe­nele galben şi cel roşu.

Alimente tolerate

Sunt un fel de alimente "neu­tre", care nu influen­ţea­ză nici pozitiv şi nici negativ or­ga­nismul. Din această cate­gorie fac par­te tofu, hrişca, le­gumele şi cerealele germinate, uleiu­rile extra­virgine, peştele, nuca de cocos, floa­rea-soa­relui, usturoiul şi ceapa ajunse la maturitate, ghim­birul, mază­rea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi se­minţe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de le­gume (pătrunjel, morcov, păs­­târnac). Tot alimente tole­rate sunt şi caisele, zmeura, pier­sicile, perele, smochi­nele proas­pete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele ne­fiert, iaur­tul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză ne­fer­men­tată în general.

Alimente strict contraindicate

Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oţetul, zahă­rul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fruc­tele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proas­pete sunt bu­ne!), fructele uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poa­te fi consumată puţină şi doar dacă este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cupto­rul cu microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile al­ca­line, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cim­bri­şorul, socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au inscrip­ţio­nate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noas­tre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Her­culane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tra­tarea apei de la robinet exis­tă în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl, nitriţi, nitraţi) şi mă­resc pH-ul apei.

Efortul fizic

Alături de consumul ali­men­telor şi al apei alcaline sunt reco­mandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din tim­pul efor­tului ajută la elimi­narea rezi­duurilor de meta­bo­lism acide, reducând totodată stresul oxi­da­tiv şi crescând pH-ul sân­ge­lui. Exer­ciţiile fi­zice (alerga­rea, mersul în pas rapid, fit­nessul, aerobicul, gim­nasti­ca la domiciliu) vor fi fă­cute în haine de bumbac, sim­ple, care să absoarbă foar­te bine trans­piraţia şi apoi să poată fi spă­late la tem­peraturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, siste­ma­tic, dar nu dus la extrem. La sportivii de per­formanţă, care fac eforturi foarte intense sau înde­lungate, s-a ob­ser­vat că sân­­gele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organis­mul chinuit de supra-efort con­sumă canti­tăţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxi­danţi, lăsând organismul fără protecţie în faţa proce­selor oxi­dative. Aşadar, reţineţi: efort sis­te­matic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se do­vedeşte a fi dăunător.

Efectele curei alcaline asupra sănătăţii

Nu uitati nici fructele!

Regimul alcalin este printre cele mai eficiente tera­pii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi con­stat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolna­vilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroa­me sau cu ova­re polichistice. Merită menţionat şi faptul că acest re­gim este un adevărat miracol în cazurile infec­ţiilor reci­divante sau rezistente la tratament, cum ar fi can­di­do­zele, cistitele, virozele de tot felul, infec­ţiile res­pira­torii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent şi reglator al imuni­tăţii, reedu­când or­ganismul să se apere singur în faţa agenţilor microbieni.

Dieta alcalină şi cancerul

Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele de sănătate deschise de către doc­torul Robert Young şi profilate pe studiul şi trata­mentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o du­rată de mini­mum 12 săptămâni, timp în care se con­sumă ex­clusiv alimente alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimen­te, se admi­nistrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde des­hi­dra­tat, magneziul şi calciul natural, ex­trac­tele de alge de apă dulce. Amelio­rările sunt în majo­ritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul mira­culoase: durerile sunt reduse sau dis­par, reapare apetitul ali­mentar şi pofta de viaţă, tumo­rile îşi opresc creşterea sau chiar intră în re­mi­sie. Cum sunt posibile aceste fenomene excep­ţio­nale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi anti­tumorale ale clo­ro­filei. Apoi, foarte multe din alimen­tele alcalinizante în stare proaspătă, ne­preparată termic, conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.

                              

Dieta alcalină şi hepatita virală

În această afecţiune, tratamentul cu alimente alca­linizante are efectul cel mai spectaculos, declanşând o reac­ţie foarte puternică a sistemului imunitar, stopând pro­cesele distructive la nivelul ficatului şi stimulând func­ţionarea normală a acestuia. Ca element specific în ali­mentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proas­­pete, bine spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după ca­re se filtrează şi se consumă ime­diat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fie­care zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină şi de consum al aces­tor su­curi, se observă, în peste 90% din cazuri, o scă­dere spec­taculoasă a valori­lor viremiei şi ale transami­nazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt dimi­nuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete cu­loarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc expo­nenţial. Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capaci­tatea de efort creşte şi ea, pacientul sim­ţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evo­lu­ţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice alt tratament, na­tu­ral sau de sinteză.

Dieta alcalină şi diabetul

Hidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante

Unii cercetători afirmă că doar patru săptă­mâni de dietă 100% alcalină sunt su­ficiente pen­tru a vindeca dia­­betul de tip II, şi şase săptămâni de cură sunt sufi­ciente pen­tru a ameliora foar­te mult diabetul de tip I. Aceste afirmaţii ex­trem de în­drăzneţe devin credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excep­ţionale ale aces­tei cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre ali­mentele al­caline de bază, cum ar fi salata, cea­pa, prazul, andi­vele, anghi­narea sau pă­pă­dia, conţinând sub­stanţe cu un efect hipo­gli­ce­miant mai puternic decât multe me­di­ca­mente de sin­teză antidia­betice.
2. Stimulează direct se­creţia endocrină a pancrea­sului, aju­tând, gradat, la re­ducerea dozelor de insulină şi la re­nun­ţarea la medicaţia spe­ci­fică.
3. Este foarte săracă în za­haruri cu asimilare rapidă, pre­zente în alimentaţia obiş­nuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice. Ali­mente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul de­cor­ticat, porumbul sunt total contraindicate în această cu­ră, care în schimb este foarte bo­gată în fibre alimentare, care au un rol extrem de be­nefic, aşa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare pre­zente în alimentele alcali­ni­zante reţin glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gra­dat, foarte lent, prote­jând ast­fel organismul de creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic reco­man­dat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a orga­nis­mului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca dia­betul să fie atât de temut. Alimentele crude protejea­ză vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coro­nare şi, implicit, infarctul.

Dieta alcalină şi obezitatea

Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regi­mu­rile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul re­mar­cabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greu­tate, de circa 3 kg pe săptămână, în pri­mele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va înce­tini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, ţesuturile îşi vor menţine elas­ticitatea, pielea va deveni mai luminoasă şi fără tulbu­rări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau emo­ţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alca­lină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii ţesu­turilor şi al reducerii adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un ex­celent tratament intern anti-celulită.

Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare

Votaţi cu clorofila

La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de pre­venire şi de combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creş­terea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor şi pie­lonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în trata­mentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi stru­gurii ursu­lui (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vac­cinium vitis-idaea), sunt efici­ente doar în urina cu un pH alca­lin. În acest mediu alcalin, arbu­tina, o substanţă con­ţi­nută în frunzele acestor plante, se des­compune în sub­stanţe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilo­cocul auriu etc.

Contraindicaţii la dieta alcalină

Fiind un regim blând, care nu pre­su­pune înfo­metare exce­sivă sau re­nun­ţarea la sub­stanţe esenţiale sănă­tăţii, dieta alca­lină este practic lip­sită de contra­indicaţii. Totuşi, per­soa­­nele cu gas­trită acută, co­lită de fer­men­­taţie sau rec­to­colită ulce­ro-he­mo­ragică vor aborda cu pru­denţă acest re­gim, intro­ducând crudi­tăţile şi ali­men­tele bo­gate în fibre, gra­dat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către co­pii sau ado­lescenţi în creş­tere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în ami­­noacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.

TESTUL VITAMINELOR

Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de insuficienţă de vitamine şi mine­rale ce se găsesc în cantităţi mari în verdeţurile şi legu­mele de la începutul verii.
1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de microelementele potasiu şi mangan.
4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2.
5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza in­suficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.

Sursa:http://www.formula-as.ro/

                 

Magazin online cu mii de produse

                            

                                        

CufarulNaturii.ro – magazin online tip PLAFAR cu  :

                             suplimente 
                             produse naturiste, 
                             vitamine
                             tincturi
                             loțiuni
                             extracte naturale din plante 
                             creme 
                             etc. 
Produsele comercializate provin direct de la producători și 
de la cei mai mari distribuitori în domeniu, oferind astfel clienților noștri garanția 
unor produse originale, de calitate. Săptămânal adăugăm peste 100 de produse 
noi. 


1. CufarulNaturii.ro este configurat pentru toate tipurile 
de dispozitive: computer, laptop, tabletă sau mobil. 
2. Clienții pot comanda rapid și usor. Nu sunt obligați să-și 
creeze un cont. 
3. Livrarea este GRATUITĂ în București și doar 20 lei (fără 
TVA) în orice alt oraș, fără taxe de km sau kg suplimentare. Pentru comenzi mai 
mari de 200 lei, livrarea este gratuită. 
4. Livrarea se realizează în general în 24 h. 
5. Clienții beneficiază de reduceri pentru cumpărături 
ulterioare. 
6. Gama diversificată de produse generează o valoare medie a 
comenzilor de aproximativ 200 lei. 
7. Lucrând direct cu producătorii, ne câștigăm clienții prin 
ofertele de prețuri mici.

Mama si copilul > Produse pentru copii

Termometru infrarosu predictor

Afectiuni > Dermatologice > Rani si contuzii

Solutie Castellani, 25 grame

Cosmetice > Ingrijire maini si picioare
Rombalsam crema cu vitamina A+E, 50 ml

Silueta > Reducerea poftei de mancare
Detoxiplant suplu, 200 capsule

Special > Dependenta de tutun
Gum Drops, 40 grame/punga

Fertilitate si virilitate > Potenta
Prezervativ urinar marimea L

Seminte, 5 tipuri pe care trebuie sa le introduci in alimentatia zilnica

               

           
Semintele sunt considerate "mancarea viitorului". Iar astea pentru ca sunt super-alimente, cu niste proprietati incredibile. Calciu, proteine, vitamine si tot ce are nevoie corpul tau, toate se gasesc din plin in seminte. 

1. Semintele de chia

Semintele de chia sunt unele dintre cele mai puternice, functionale si pline de nutrienti alimente din lume. Extrem de bogate in fibre si pline de antioxidanti, proteine, minerale, vitamine si Omega-3, chia sunt ideale pentru persoanele care vor sa adopte un stil de viata sanatos.

Semintele chia:

• au mai multi antioxidanti decat murele
• au de 5 ori mai mult calciu decat laptele
• au mai multe fibre decat fulgii de porumb
• au de 3 ori mai mult fier decat spanacul.
• au de 2 ori mai multe proteine decat orice fel de fasole, samanta sau cereala
• au de 2 ori mai mult potasiu decat bananele

Beneficiile semintelor de chia sunt multe, asa ca incearca-le sa le incluzi in cat mai multe mese. Noi iti dam 5 retete cu seminte de chia pentru micul dejun.

2. Semintele de susan

Semintele de susan sunt folosite atat in gastronomie, cat si in medicina traditionala, datorita proprietatilor nutritive, preventive si curative incredibile. Delicioase, aromate si crocante, aceste seminte sunt pline de nutrienti, minerale, antioxidanti si vitamine.

Semintele de susan sunt in special de apreciat pentru acidul oleic, care inlatura colesterolul rau din corp si curata sangele. Au proprietati foarte benefice pentru copiii aflati in crestere, datorita aminoacizilor si a proteinelor de calitate continute. Sunt o sursa excelenta de vitaminele din complexul B (niacina, acid folic, tiamina, piridoxina si riboflavina).Semintele de susan sunt si niste surse incredibile de minerale esentiale, precum fier, calciu, magneziu, zinc, seleniu si cupru. Include-te in orice iaurt, salata sau mancare preferata.

3. Semintele de in 

Contin unul din cele mai bogate pachete de nutrienti de pe planeta. Au fost cultivate inca din cele mai vechi timpuri in Babylon, iar beneficiile ii sunt recunoscute in continuare. Ba chiar incep sa fie din ce in ce mai populare in toate colturile globului.

Acestea sunt pline de grasimi bune (Omega 3) si protejeaza inima si sistemul circulator. Contin atat fibre solubile, cat si insolubile. De asemenea, sunt pline de fitochimicale, care includ si antioxidanti puternici. Semintele de in sunt si una din cele mai bune surse de lignani, substante care echilibreaza nivelul hormonilor la femei. Tocmai de aceea, semintele de in joaca un rol cheie in lupta contra cancerului la san, a problemelor de fertilitate si a simptomelor pre-menstruale.

4. Semintele de dovleac

Sunt excelente pentru piele si pentru tratarea acneei, iar asta pentru continutul bogat de zinc, seleniu, vitamina E si acizi grasi. De asemenea, aceste seminte au una din cele mai ridicate doze de fitosteroli, substante care lupta cu colesterolul si ii ajuta pe cei care mananca foarte gras sa isi mentina sanatatea inimii.

Semintele de dovleac sunt o solutie si pentru persoanele care au piatra la rinichi, deoarece previn formarea de pietre din oxalat de calciu. Nu in ultimul rand, ajuta persoanele care sufera de artrita sau osteoporoza.

5. Semintele de canepa

Sunt intr-adevar un super-aliment. Au o lista impresionanta de atribute nutritionale. Contin 10 aminoacizi esentiali, contin peste 30% proteina pura si sunt compuse de 40% fibre, o cantitate impresionanta care ajuta in cazul problemelor gastro-intestinale, iar continutul bogat de Omega 3 si Omega 6 le recomanda pentru sanatatea parului si a pielii. De asemenea, semintele de canepa ajuta in cazul bolilor de inima, a mai multor forme de cancer si a bolilor  Alzheimer si Parkinson.Le poti introduce in salate, smoothie-uri, cereale si iaurt.

Sursa : http://www.foodstory.ro/meatless-friday/

                                              

Ridichile rosii si negre, o explozie de sanatate – Beneficii si informatii nutritionale

Ridichile sunt legume comestibile, cultivate la inceput de catre chinezi, devenind o leguma raspandita si apreciata de de vechiii egipteni, romani si greci. Mai tarziu, cultivarea ridichiilor s-a raspandit si in Americi, datorita colonistilor si misionarilor.

Tipuri de ridichi

Ridichile au o perioada de crestere rapida. Daca insamantarea se face prin martie-aprilie, ridichile pot fi culese intr-un termen de o luna, in special daca sunt ingrijite corespunzator, cu apa din belsug.

Exista diverse tipuri de ridichi, specifice anotimpului in care sunt cultivate (primavara, vara, toamna, iarna), specifice aspectului (forma rotunjita sau alungita, asemenea radacinii de telina) si culorii (cele mai intalnite sunt ridichile rosii, ridichile albe, ridichile negre dar exista ridichii verzi, galbene si albicioase).

Ridichile variaza si ca gust: ridichiile negre si rosii au un gust mai condimentat, iar ridichile verzi si cele albe sunt dulci si carnoase.

Ridichiile, o explozie de sanatate

Ridichile se remarca prin actiunea lor antibacteriana si antifungica, abudenta de vitamine si minerale (vitamina C, complexul de vitamine B, magneziu, potasiu, sodiu etc.), si continutul redus de colesterol si calorii. Cantitatile importante de fibre alimentare si acid folic recomanda ridichile pentru consumul zilnic in cadrul unei diete echilibrate.

Ridichile sunt legume bogate in apa, sarace in colesterol si grasimi.

Intr-o cantitate de 100g de ridichi taiate, gasim:

- proteine (2%);
– vitamine: C (28%), K (2%), B6 (4%), folati (6%);
– minerale: potasiu (7%), sare (2%), mangan (3%), magneziu (3%), fosfor (2%), fier (2%), calciu (3%), cupru (3%), zinc (2%);
– fibre (7%) si acizi esentiali (Omega 3);
– apa;

Beneficiile ridichilor rosii

Ridichile rosii sunt surse excelente de vitamina C, asigurand circa 25% din necesarul zilnic. Acest antioxidant contribuie la regenerarea tesuturilor si a vaselor de sange, mentinand totodata sanatatea oaselor si a danturii. Un imunostimulator esential, vitamina C ajuta organismul sa lupte cu o serie intreaga de afectiuni, inclusiv cu cancerul, bolile de inima sauaccidentul vascular cerebral. Printre cele mai importante beneficii ale ridichilor rosii se numara:

- Tratarea icterului. Ridichile au un efect detoxifiant puternic, benefic stomacului si ficatului, prin facilitarea eliminarii toxinelor si a altor produse reziduale. Proprietatea de a regla productia de birilubina si de a suplimenta cantitatea de oxigen de care beneficiaza celulele sanguine ofera ridichilor calitatea curativa in cazul icterului.

- Reglarea tranzitului digestiv. Fibrele alimentare, regasite in cantitati importante in ridichi, ajuta la reglarea tranzitului intestinal, prevenirea constipatiei si imbunatatirea functionarii sistemului digestiv si excretor.

- Prevenirea infectiilor urinare. Datorita proprietatilor diuretice, ridichile cresc productia de urina si inhiba dezvoltarea infectiilor de la nivelul tractului urinar si al rinichilor.

- Favorizarea pierderii in greutate. Cu un continut caloric redus, ridichile rosii regleaza si apetitul alimentar, contribuind la pierderea mai usoara in greutate. Intrucat au un continut bogat in fibre si un indice glicemic scazut, aceste legume stimuleaza miscarile intestinale si cresc rata metabolica.

- Tratarea anumitor tipuri de cancer. Vitamina C, antocianinele, antioxidantii puternici si acidul folic din ridichile rosii ajuta la cresterea eficacitatii tratamentului in cazul mai multor tipuri de cancer oral, stomacal, intestinal, renal sau de colon.

Tot ridichile rosii contribuie la vindecarea afectiunilor cutanate si a intepaturilor de insecte, reduc febra, previn si trateaza afectiunile respiratorii (au proprietati antimicrobiene si decongestionante) si amelioreaza simptomele dispepsiei.

Beneficiile ridichilor negre

Ridichile negre sunt mai iuti si mai aromate decat cele rosii, remarcandu-se prin propriile beneficii importante aduse organismului. In medicina naturista, sunt utilizate in special pentru corectarea functionarii deficitare a bilei si tratarea afectiunilor digestive. Alte beneficii ale ridichilor negre sunt

- Prevenirea gripei si a racelii. Ridichile negre previn infectiile respiratorii prin stimularea membranelor mucoase si tratarea congestiei nazale. Cantitatea importanta de vitamina C contribuie la intarirea sistemului imunitar.

- Stimularea functiei hepatice. Prin efectul detoxifiant, leguma ajuta ficatul sa functioneze in parametri optimi si asista secretia hepatica a bilei, prin continutul bogat de vitamina B1, calciu si magneziu.

- Tratarea hipertiroidismului. Cantitatea importanta de rafanina din ridichile negre transforma aceste legume intr-un tratament naturist pentru hipertiroidism. Substanta regleaza productia hormonilor secretati de glanda tiroida.

- Reglarea tensiunii arteriale. Consumul de ridiche neagra este recomandat pacientilor care sufera de probleme cardiovasculare, intrucat aceasta leguma mentine tensiunea arteriala in limitele normale.

- Tratarea disconfortului digestiv. Prin continutul bogat de fibre si fitonutrienti speciali, ridichea neagra previneindigestia si balonarea.

- Ameliorarea tusei. Sucul ridichilor negre actioneaza ca un medicament eficient pentru ameliorarea tusei si a altor simptome respiratorii, precum congestia nazala. Siropul rezultat din aceasta leguminoasa faciliteaza eliminarea mucusului din bronhii si plamani.

- Tratarea edemului. Ridichile negre faciliteaza eliminarea apei retinute in tesuturi, regland si nivelul de sodiu din organism.

- Regenerarea parului. Sucul de ridiche neagra stimuleaza cresterea si ingrosarea firelor capilare.

- Prevenirea afectiunilor cardiovasculare. Ridichile negre scad nivelul colesterolului rau LDL din sange, prevenind formarea placii de aterom la nivelul arterelor.

Sucul de ridichi – beneficii

Ridichile se pot consuma ca atare, sub forma de salata proaspata, asezonata cu putin otet de mere, ulei de masline si verdeturi de primavara. Se poate folosi sucul de ridichi (rosii sau negre), deoarece are efect diuretic-depurativ, de detoxifiere a organismul, ajutand totodata la eliminarea calculilor biliari si renali. Se consuma aproximativ 20-50 g dimineata, pe stomacul gol, timp de 3-4 saptamani.

In cazuri de litiaza biliara sau colica biliara se poate creste cantitatea consumata, pana la 100-400 g suc proaspat. Pentru litiaza renala trebuie consumat zilnic un sfert pana la o jumatate de pahar suc de ridiche, dimineata pe stomacul gol, timp de 21 de zile.

Atentie! La anumite persoane, pulpa si sucul de ridiche pot provoca tulburari digestive (dureri, diaree). in prima faza este bine sa reduceti cantitatea administrata, dozele urmand a fi crescute progresiv. Daca tulburarile persista, se opreste tratamentul.

Sucul de ridichi negre (preparat din ridichi scobite, in care se lasa cateva ore zahar sau miere) este un remediu foarte util in caz de tuse rebela. In caz debronsita sau traheobronsita cronica se consuma un amestec de jumatate de pahar suc de ridiche, plus 4 linguri de miere, dimineata pe stomacul gol.

Impotriva durerilor si inflamatiilor articulare se poate consuma, in combinatie cu suc de morcovi, un sfert de pahar suc de ridichi, plus trei sferturi pahar suc de morcovi. Se beau 2 doze pe zi, dimineata si seara, timp de 10-14 zile.

Frunzele de ridichi sunt benefice in cazul afectiunilor pulmonare, sughit, indigestii, diaree, dureri faringo-laringiene, inflamatii ale sanilor.

Atentie!! Consultati medicul inainte de a incepe un tratament naturist, deoarece plantele pot interactiona cu unele medicamente, si documentati-va asupra contraindicatiilor inainte de a urma una din curele recomandate mai sus.

SURSA: http://marawvegan.ro/