Coada calului -remedii naturiste

Coada – calului se găseşte pe câmpuri, terasamente de cale ferată şi povârnişuri. Acea varietate  care creşte pe pământ argilos este cea mai tămăduitoare. Conţine, în funcţie de locul de amplasare, 3-16% acid silicic care produce un efect curativ foarte bun. Bineînţeles că se va evita plantă de pe ogoarele îngrăşate chimic.

Coada-calului cu rămurelele foarte fine creşte cu precădere în păduri şi liziere. Şi aceasta varietate are puterea de leac. În medicină populară, această plantă medicinală a fost apreciată încă din timpurile îndepărtate, în special datorită forţei sale hemostatice (care are proprietatea de a opri hemoragia) şi a reuşitelor în cazul bolilor renale şi vezicale grave. Totuşi, ea a fost dată uitării în decursul vremurilor. Chiar preotul Kneipp, marele nostru medic naturist popular, a fost acela care a readus coada-calului la importanţa sa anterioară. El a declarată drept „unică, de neînlocuit şi inapreciabila” în cazul hemoragiilor, al vărsăturilor de sânge, al afecţiunilor vezicale şi renale, al pietrei şi nisipului. „În o mie de afecţiuni”, scrie el, „în răni necrozate, chiar în abcese canceroase sau osteoporoza, coada-calului obţine performante ieşite din comun. Ea spala, curată, dizolvă, arde, îndepărtează tot ce este stricat. Adesea, planta umedă, caldă este învelită în cârpe ude şi pusă pe locul care trebuie să vindece.”

Preotul elveţian Kunzle afirma că toţi oamenii începând de la o oarecare vârstă ar trebui să ia zilnic că băutura permanenţă o ceaşcă de ceai de coada-calului. Atunci toate durerile reumatice, artritice şi nevralgice ar dispărea, fiecare om ar avea un apus de viaţă sănătos. Povesteşte că un bărbat de 86 de ani a fost eliberat datorită unei băi cu aburi de coada-calului de o durere îngrozitoare provocată de o formare de calcul şi că a mai trăit încă mulţi ani. Preotul elveţian mai spune: „Cele mai puternice hemoragii şi vărsături de sânge le va vindeca plantă, luată intern sub formă de ceai, în timp scurt, ba chiar aproape pe loc”.
În locul răcelilor vezicale şi al durerilor spastice nu există un remediu mai bun decât o infuzie de coada-calului ai cărei vapori sunt lăsaţi să acţioneze asupra vezici învelindu-se bolnavul 10 minute într-un halat de baie. Repetând această procedură de câteva ori, se produce o dispariţie treptată a râului. Bătrânii care deodată nu mai pot urina şi se zvârcolesc de durere, întrucât urina nu iese deloc sau doar picătură cu picătură. Sunt eliberaţi de chin graţie acestor aburi fierbinţi de coada-calului, fără ca medicul să-i sondeze.

În cazul nisipului la rinichi, al calcului renal şi vezical (pietre la rinichi şi la vezica) se fac bai de şezut fierbinţi cu coada-calului, bându-se în acelaşi timp ceai cald de coada-calului în înghiţituri mici şi ţinându-se urină, pentru a o goli în cele din urmă cu presiune. În acest fel, piatră se elimină de cele mai multe ori. În legătură cu aceste îndrumări am primit scrisori care nu fac decât să confirme cele mai de sus: Metodă a dus la eliminarea calcului renal, respectivii oameni se simt mai bine şi nu-i mai jenează nimic.
În situaţii în care alte mijloace diuretice nu au avut efect, coada-calului a ajutat, că de exemplu în retenţiile de apă în pericard, în pleura sau în tulburările renale de după scarlatina şi alte boli infecţioase grele cu dereglări în eliminarea apei. După ce bolnavul a suferit de una din aceste boli, un tratament cu coada-calului este un mijloc excelent atât intern cât şi extern pentru a ajuta funcţionarea normală a rinichilor şi a vezicii urinare.

O singură baie de şezut cu coada-calului face minuni în inflamaţiile bazinetului renal şi în pionefrita. Pentru aceasta se foloseşte – deci numai că uz extern – coada-calului cea înaltă, care are nişte tulpini de grosimea degetului şi creşte în câmpiile mlăştinoase şi păşunile alpine şi care aduce o uşurare în căzut acestor maladii. O doamnă din Innsbruck a zăcut săptămâni şi luni întregi la spitalul din Innsbruck cu o gravă inflamaţie a bazinului renal. Neintrezarind nici un sfârşit al suferinţei, mi-a trimis de-acolo un semnal de alarmă. Am sfătuit-o să facă o baie de şezut cu coada-calului. La puţine zile a sosit o scrisoare: „Mi-ai salvat viaţa. Sunt acasă. Baia de şezut cu coada-calului mi-a luat tot răul, dându-mi forţe noi.” Coada-calului cea înaltă, cu tulpini groase cât degetul, culeasă de pe câmpii mlăştinoase şi păşuni alpine are voie să fie folosită numai pentru bai de şezut. Pentru uz intern, deci prepararea ceaiului, se ia numai planta culeasă de pe ogoare, drumuri de ţara şi liziere.

După o naştere grea se poate întâmpla ca la tinerele mame să apară tulburări de vedere, cauza constând bineînţeles în faptul că la naşterea unui copil rinichii femeii au avut de suferit şi ei. Băile de şezut cu coada-calului acţionează din exterior în sensul provocării unei irigări sangvine a rinichilor, care trage presiunea rinichilor din ochi, în aşa fel încât tulburările de vedere dispar treptat.

Marele medic german dr. Bohn, adept al lui Kneipp, lauda coada-calului şi puterile sale: ”Pe de o parte, coada-calului este un mijloc împotriva hemoragiilor, pe de altă – şi aceasta în măsura cea mai mare – un leac pentru rinichi. După consumul infuziei de coada-calului se elimină cu uşurinţă şi din abundenţă o urina închisă la culoare. În caz de hidropizie este un remediu rapid şi eficace.” Când un alt mijloc diuretic nu-şi mai face efectul, se dau deoparte toate aceste ceaiuri de plante şi se beau 4-5 zile (în cazuri rebele până la 6 zile) în şir câte 5-6 ceşti cu ceai de coada-calului, dar numai în înghiţituri mici, repartizate pe parcursul întregii zile. Practică arată că în cele mai multe cazuri urina se va elimina.

În cazul unor erupţii cutanate (de piele) însoţite de mâncărimi, chiar dacă sunt cu cruste sau cu puroi, ajuta spălaturile şi compresele cu infuzie de coada-calului. Spălaturile şi băile cu coada-calului sunt de folos în cazul inflamaţiilor purulente ale patului unghiilor, în cel al picioarelor cu ulcer varicos, al osteoporozei, al rănilor vechi şi care nu se vindecă, al ulceraţiilor canceroase, al stratului cărnos de la călcâi, al fistulelor şi pecinginei şi al altor eczeme, cât şi al lupusului. Se poate aplica şi plantă opărita, învelită caldă în cârpe. Pentru a combate hemoroizii dureroşi şi nodulii hemoroidali se aplică un terci de plante proaspete, care se face astfel: Se spala coada-calului proaspătă şi se fărâmiţează bine pe un fund de lemn până se formează un terci.

În hemoragii nazale continue se pune o compresă cu infuzie răcită de coada-calului. Ca mijloc hemostatic, ea ajuta în hemoragiile pulmonare, în metroragii (hemoragii uterine neregulate), în hemoragiile stomacale şi ale hemoroizilor. Aici este nevoie, fireşte de un ceai concentrat. În mod normal se calculează pentru 1 ceaşcă (¼ litru) 1 linguriţă cu vârf de plante, în cazul hemoroizilor se pun însă 2-3 linguriţe cu vârf la 1 ceaşcă. Coada-calului ajuta, combinată cu ventrilica, în combaterea arteriosclerozei şi a amneziei prin efectul ei depurativ. Poate fi caracterizată drept mijlocul cel mai bun de prevenire a cancerului.

Tinctura de coada-calului este şi un remediu deosebit de bun contra picioarelor care transpira (a se vedea „Mod de folosire”). Picioarele spălate şi uscate bine sunt fricţionate cu această tinctura. În plus, trebuie să se bea zilnic, dimineaţa, pe stomacul gol, ½ oră înainte de micul dejun, 1 ceaşcă de ceai de coada-calului. La fel de bine ajuta contra transpiraţiei picioarelor şi băile de picioare cu coada-calului (a se vedea „Mod de folosire”). Pentru a combate mătreaţă, părul se spala zilnic cu infuzie de coada-calului, după care se masează cu ulei de măsline de calitate. Mătreaţa va dispărea foarte curând.

Coada-calului amesteca cu sunătoare, opărita şi consumată 1-2 ceşti pe parcursul zilei, în timp ce seara se mănâncă hrana solidă, ajuta împotriva inconştientei urinare. Se recomandă ca apa de gargara în amigdalite, inflamaţii ale mucoasei bucale, stomatite ulceroase, sângerări ale gingiei şi gingivite, fistule şi polipi în cerul gurii şi gât. Femeile care au scurgeri ar trebui să facă bai de şezut cu coada-calului.

Nu trebuie uitat că această plantă medicinală este unul din leacurile pulmonare cele mai bune, atât în caz de bronşita cronică, cât şi de tuberculoza pulmonară. Prin consumul regulat de ceai se obţine o însănătoşire a plămânului tuberculos prin aportul de acid silicic, dar şi înlăturarea slăbiciunii generale existente în des cursul bolii pulmonare.

Noile rezultate ale cercetărilor îndreptăţesc, conform botanistului austriac Richard Willfort, să se presupună că prin utilizarea mai îndelungată a ceaiului de coada-calului, tumorile maligne sunt stopate în creşterea lor şi în cele din urmă făcute să dispară. Chiar polipii organelor pelviene sau cei rectali sau inflamaţiile bursei sinoviale se combat în acest chip. În plus, se folosesc în anumite cazuri comprese cu aburi de coada-calului şi bai de şezut de coada-calului. Aceste comprese cu aburi ajuta şi în durerile stomacale spastice, în crizele hepatice (de ficat) şi biliare (ale veziculei biliare) şi în blocajele dureroase care dăunează activităţii cardiace prin presiunea lor ascendentă.

„La 19 dec 1997 am primit un telefon de prin zonă Steier. Era vorba de un fermier de 49 de ani, căruia îi apăruse în talpa o umflătură tare care-i pricinuia dureri mari. Nu mai putea să calce. În spital a fost ţinut câteva zile şi trimis iarăşi acasă. L-am sfătuit să-şi pună comprese cu aburi de coada-calului care dizolvă chiar şi tumorile maligne. Vă puteţi imagina cât am fost de surprinsă când mi s-a telefonat pe 22 decembrie, deci 3 zile mai târziu, că umflatura dispăruse complet. Pielea era niţel flască şi moale la pipăit, iar umflatura tare nu se mai simţea”.

Am putut constata din experienţa ca şi cele mai grave discopatii dispar foarte rapid cu ajutorul băilor de şezut cu coada-calului, dacă nu au luat naştere prin blocarea unui nerv. Radiografiile arată coloane vertebrale uzate din cauza vârstei, la care însă nu se vede nici o cauză care să stârnească dureri. Presiunea unui rinichi dereglat, care, după cum a dovedit-o experienţa, acţionează ascendent, se plasează în nervii de la suprafaţă care merg de-a lungul şirei spinării şi pricinuiesc aceste dureri. Deci nu este vorba de discurile intervertebrale, ci de o presiune exercitată de un rinichi asupra nervilor care sunt deschişi. O baie de şezut cu coada-calului îndepărtează imediat, prin efectul său în profunzime asupra rinichilor, presiunea lor ascendentă.

„O femeie în vârstă de 38 de ani se trata de trei ani de dureri de discopatie. În loc să simtă o ameliorare, durerile se accentuaseră şi femeia a înţepenit atât de tare în zona umeri-gât, încât dimineaţă nu se mai putea ridica din pat decât cu ajutorul unei bare pe care soţul ei i-o fixase de plafon deasupra patului. În perioada aceea am ţinut o prelegere la Steyr şi cu această ocazie am cunoscut-o. Vă veţi mira desigur aflând că femeia a scăpat, după o singură baie de şezut cu coada-calului, de toate durerile şi de anchiloza”.
Acelaşi lucru este valabil în legătură cu discopatia pricinuită de mersul cu tractorul. Mişcările zguduitoare nu vătămează discurile intervertebrale, ci rinichii sunt cei dereglaţi din cauza acestui ritm sacadat. Ia naştere de îndată o presiune ascendentă, pe care băile de şezut cu coada-calului o îndepărtează.

„O doamnă din Elveţia este de câţiva ani ţeapănă cu un băţ din cauza vertebrei cervicale. Curele anuale la dr. Zeileis din Gallspach au adus o ameliorare pasageră, nici pe departe însă o vindecare. Am cunoscut-o din întâmplare. Mi-a promis pe un ton nu foarte convingător că va face baie de şezut cu coada-calului după întoarcerea acasă. Foarte repede a sosit apoi telefonul, plin de bucurie: După 10 minute de baie caldă de şezut cu coada-calului a trecut orice anchiloza. Şi nici n-a mai revenit vreodată, după cum am avut ocazia să aud după mulţi ani.”

Marele neurolog, dr. Wagner-Jauregg, spune în scrierile sale: „Două treimi din toţi bolnavii de nervi nu ar ajunge la sanatorii, dacă rinichii lor ar fi sănătoşi.” De atunci am putut să sfătuiesc mai mulţi oameni nefericiţi, care din cauza dereglărilor rinichilor sufereau de depresiuni, mânii (idei fixe) şi accese de nebunie, să facă bai de şezut cu coada-calului şi să-i feresc de spital de boli nervoase. Aici trebuie folosit intern, pe lângă urzică şi coada-şoricelului, şi ceaiul de coada-calului, dimineaţa şi seara câte o ceaşcă.
În tulburările renale grave însoţite de toate efectele secundare trebuie încredinţat pentru băile de şezut coada-calului proaspătă; cel mai bine, după cum am mai menţionat, cea înaltă de pe câmpurile mlăştinoase. Pentru 1 baie este necesară o găleată de 5 litri plină cu plante (a se vedea „Modul de folosire” ca şi „Bai de şezut”). În timpul băii de şezut, rinichii trebuie să stea sub apă – durata băii:20 minute! A nu se şterge după baie, ci a se intra în halatul de baie şi a transpira 1 oră în pat, abia apoi a se îmbrăca lenjeria de noapte uscată. Reîncălzita, baia de şezut mai poate fi folosită de 2 ori.

Moduri de folosire:

– infuzie: 1 linguriţă (cu vraf) de coada-calului la 1 litru de apă – se opăreşte, se lasă să stea puţin.

– compresa cu aburi: 2 mâini pline de coada-calului se pun într-o sită care se agăţa peste un recipient de apă clocotită. Când plantele sunt fierbinţi şi moi, se învelesc într-o pânză de în şi se aplică pe locul suferind. A se împacheta neapărat cald! A se lăsa să acţionează mai multe ori sau peste noapte.

– tinctura: 10 grame de coada-calului se lasă la macerat cu 50 grame de rachiu natural de secară. Se lasă să stea 14 zile la soare sau alta sura de căldură. Se agită zilnic!

– bai de şezut: 100 grame de coada-calului se lasă peste noapte în apă rece, în ziua următoare maceratul se înfierbântă până de în clocot şi să adăugă la apă de baie. Durata băii – 20 minute. A nu se şterge după baie, ci a se intra umed în halatul de baie, a transpira 1 oră în pat. Apa băii trebuie să acopere rinichii.

– compresa cu terci: Coada-calului proaspătă este spălată bine şi fărâmiţata pe un fund de lemn până se formează un terci.

SURSA :http://www.efemeride.ro/

Osteoporoza tratata cu coada calului

De-a lungul timpului oasele noastre sufera transformari ce ne predispun la dureri articulare si fracturi, transformari cauzate in principal ca urmare a demineralizarii oaselor. In timp, aceasta demineralizare a oaselor duce la aparitia osteoporozei. 

Desi suntem obisnuiti sa ne gandim ca osteoporoza este o boala care apare ca urmare a inaintarii in varsta, ea este insa o consecinta a stilului nostru de viata. Alimentatia deficitara, lipsa miscarii, problemele de sanatate trecute cu vederea, toate acestea ar putea fi remediate astfel incat sa ne bucuram de o sanatate de fier chiar daca anii trec si inaintam in varsta. 

Potrivit statisticilor, osteoporoza este a doua boala ca incidenta in lume, imediat dupa bolile cardiovasculare. Cunoscuta drept boala oaselor demineralizate, osteoporoza afecteaza o femeie din trei, aflata la varsta de 50 de ani. 

Remineralizarea oaselor cu ajutorul capsulelor de Coada Calului 

"Primul pas in combaterea osteoporozei este acordarea unei atentii sporite stilului de viata, inca din tinerete. Trebuie sa mancam sanatos, sa facem miscare si sa ne completam dieta cu suplimente naturale care ne aduc un plus de sanatate sistemului osos.

Extractul de Coada Calului, cuprins in arkocapsulele produse de Arkopharma reprezinta un astfel de supliment indicat a fi administrat pentru a ne bucura de oase puternice si de articulatii sanatoase", a explicat dr. Cristina Bogdan, medic naturopat, reprezentant medical al arkocapsulelor produse de Arkopharma. 

Coada Calului, cunoscuta si sub denumirea stiintifica de Equiseto, are un rol fiziologic mai ales la nivelul oaselor si articluatiilor, favorizand procesul de remineralizare, datorita continutului sau ridicat in siliciu. 

Coada Calului este o specie de planta erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini.Primavara se dezvolta tulpinile simple, brune, fertile, inalte de 40 cm, care dupa fructificare putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de vara inalte de 20-50 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile laterale dispuse in verticile. 

De ce recomanda specialistii Coada Calului: 

1. este cunoscuta si folosita inca din antichitate in medicina traditionala ca si sursa de acid salicilic (substanta activa continuta in Aspirina moderna).

2. este folosita pentru vindecarea contuziilor (umflaturi, vanatai), cicatrizarea ranilor, ulcerului varicos, bubelor, edemelor la picioare, degeraturilor, eczemelor, neurodermitelor, combaterea transpiratiei excesive a picioarelor.

3. datorita actiunii diuretice a ceaiuluide Coada Calului, acesta este indicat in prevenirea calculozei renale (spala rinichii si caile urinare).

4. este un bun remediu pentru bronsita cronica si tuberculoza pulmonara.

5. ajuta in tratamentul reumatismului acut sau cronic, in artrite, in pericardite si in pleurezii.

SURSA : http://www.csid.ro/health/medicina-alternativa/

Reteta de tratament naturist al osteoporozei

Conform statisticilor Ministerului sanatatii in tara noastra se estimeaza ca aproape 1,5 milioane de romani sufera de osteoporoza, dintre care 88% sunt femei.
Pentru tratarea osteoporozei puteti incerca un tratament naturist verificat simplu de facut dar extrem de eficient cu miere, nuca si oua.

Aveti nevoie de 15 oua de tara, 15-20 de lamai, un kg de miere, un kg de nuca macinata, 200 ml de tuica naturala sau de bitter suedez.

Mod de preparare

Coaja oualor se piseaza marunt pana se face praf apoi se iau lamaile si se storc. Urmatorul pas e sa strecuram sucul lamailor si sa-l amestecam cu coaja de ou pana cand sucul de lamaie o acopera. Se inchide bine vasul si se lasa la loc racoros si la intuneric, pana cand praful se topeste.

Procesul de topire va dura in jur de cincisprezece-nouasprezece zile. Din cand in cand se deschide vasul si se amesteca compozitia cu o lingura din lemn sau din plastic.

Dupa ce s-a dizolvat praful de oua, se strecoara compozitia, se adauga mierea,nuca si tuica. Se pune preparatul la frigider si se poate consuma a doua zi.

Doza recomandata este de doua linguri, de 3 ori pe zi, dupa mese. Cura de calciu natural se poate repeta dupa sase luni.

Acest tratament naturist este foarte eficace nu doar osteoporoza, ci si pentru decalcifiere, demineralizare in bolile reumatismale, spasmofilii cauzate de lipsa de calciu, rahitism sau fracturi osoase.

SURSA : http://www.frunza-verde.ro/

Elixirul monahal pentru eliminarea toxinelor

Vechii călugări ne-au transmis reţete şi metode de vindecare bazate pe ierburi de leac şi rugăciune.
De-a lungul secolelor, tincturile şi licorile din plante folosite în medicina populară proveneau nu numai din experienţa vracilor, ci şi din mănăstiri, acolo unde vechii călugări moşteneau şi duceau mai departe tradiţia vindecării cu ierburi de leac. În Evul Mediu, în laboratoarele mănăstireşti în care se preparau diferite elixire şi pomezi, călugării foloseau plante medicinale, rădăcini, fructe şi alte ingrediente doar de ei ştiute. Faptul că monahii aveau cunoştinţe despre eficienţa anumitor plante explică apariţia a numeroase reţete excepţionale, care au vindecat boli dintre cele mai grele. Tot de la mănăstiri au ajuns la noi şi cele mai gustoase reţete de post. Leacurile au depăşit de mult zidurile lăcaşurilor sfinte şi chiar daca unele retete s-au pierdut de-a lungul secolelor, cele care s-au pastrat au ajuns să fie cunoscute şi preţuite în întreaga lume, ca remedii cu eficienţă dovedită.

Elixirul monahal pentru eliminarea toxinelor

Dintre reţetele monahale care au ajuns pînă în zilele noastre, una este cea de preparare a teriacului, medicament folosit împotriva otrăvirilor si eliminarii substantelor toxice din organism
Ingredientele pentru această tinctură amară sunt plante culese din pădure. Se pun plantele într-o sticlă şi se acoperă cu alcool. Elixirul se ţine într-un loc cald, vreme de 4-6 săptămîni, după care se strecoară şi poate fi folosit imediat. Pentru teriac, care este un fel de bitter suedez, ingredientele sînt: rădăcină de angelică, valeriană, curcumă (şofran de India), sclipeţi (Potentilla erecta) şi păpădie, 20 g coada-zmeului, 5 g scorţişoară pisată, 2 g smirnă, 10 g cardamom (boabe), 10 g mentă, 30 g stafide, 1 l rachiu de secară dublu rafinat, 10 linguriţe miere de salcîm. Se bea cîte un păhărel plin, în caz de probleme digestive acute.

Leacuri mănăstireşti pentru diabet

Ce sfaturi are pentru diabetici medicina tradiţională? Printre cele mai importante leacuri mănăstireşti pentru diabet, în primul rând, renumit e ceaiul de teci de fasole, pentru scăderea glicemiei. Mai sunt bune şi infuziile de frunze de dafin, salvie, coada calului, gălbenele, flori mici, cimbrişor. Se fierbe o linguriţă de amestec la o cană cu apă timp de 3 minute. Se consumă zilnic trei căni, câte una înaintea fiecărei mese principale cu o jumătate de ora. Un pahar (200 ml) de ovăz nedecorticat se clăteşte cu apă rece, se toarnă într-un vas cu capac şi se opăreşte cu un litru de apă clocotită. Se acoperă şi se lasă să infuzeze timp de 12 ore. Se strecoară prin trei straturi de tifon şi lichidul rezultat se bea în trei reprize, timp de o zi. Tratamentul durează trei luni, după care se face pauză o lună. Acestea sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute leacuri mănăstireşti pentru diabet.

Iată şi alte leacuri mănăstireşti pentru diabet! Pentru normalizarea glicemiei, se iau trei ştiuleţi de porumb fără boabe şi se pun la fiert în doi litri de apă. Când lichidul se reduce la jumătate, se împarte în patru căni şi se bea toată cantitatea în decursul unei zile. Cura durează trei zile, timp în care se măsoară glicemia înainte de a începe tratamentul şi la câteva zile după.
Ceaiul de afin nu poate lipsi din nicio dietă a diabeticilor. Se prepară astfel: o lingură de frunze mărunţite se pune în 250 ml apă clocotită. Se acoperă 15 minute şi se strecoară. Se consumă 2-4 căni pe zi. Se mai poate folosi şi macerat: se pun două linguriţe de plantă măcinată cu râşnită de cafea în 250 ml apă, pentru 12 ore, apoi se strecoară. Se poate lua chiar praful care se obţine din frunze uscate, care se ţine sub limba câteva minute, apoi se înghite. Se poate face acest lucru de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese. Se poate adaugă acest praf în ciorbe sau mâncăruri.
Acestea sunt printre cele mai cunocute leacuri mănăstireşti pentru diabet.Tratamentul cu afin e cel mai eficient deoarece conţine myrtilina, supranumită insulină vegetală. Cu afin, există şi o terapie rusească. Se bea un litru de infuzie de afin pe zi sau două trei căni de infuzie din frunze de dud, se ia o linguriţă de boabe de muştar de trei ori pe zi. Şi acestea e numără printre cele mai importante leacuri mănăstireşti pentru diabet

Contra căderii părului

În mănăstirile franciscane se recomanda spălarea, o dată pe săptămînă, cu apă caldă, urmată de un masaj cu sare brută, timp de 15 minute, după care pielea capului se clătea bine. Şase tratamente erau suficiente pentru eradicarea completă a eczemei, dar tratamentul putea fi continuat la intervale mai mari, dacă persoana credea că este necesar. Pentru a îndepărta mătreaţa, pielea capului se masează, de două ori pe săptămînă, cu un amestec de ulei de ricin şi parafină, în proporţii egale. Calendarul lunar era foarte răspîndit în mănăstiri. Se credea că parul nu trebuie tăiat în timpul cînd luna este plină.

SURSA : http://www.frunza-verde.ro/l

Plante medicinale eficiente in cancer (2)

                                                               Brustuere

                                                

Simbol al gingăşiei şi fragilităţii, plantele strâng în făptura lor o forţă uriaşă, mergând până la a zădărnici atacul celei mai de temut maladii a secolului: cancerul. Este drept, nu ies pe câmpul de luptă singure, ci în alianţă cu tratamentele clasice. Dar contribuţia lor la victoria finală este importantă. Dr. Cristina Bălănescu, medic specialist în medicină complementară, trece în revistă ”trupele combatante” în ordinea fronturilor pe care acţionează.

• 3. CANCERELE PIELII
                                               
• • Carcinom spinocelular: tip de cancer care îşi are originea în celulele stratului spinos (unul din straturile de suprafaţă) ale epidermului.
    afin: extract (se găseşte în magazinele naturiste); se iau câte 50 de picături pe zi, pe perioadă îndelungată
  • tătăneasă, salvie, brusture – rădăcină: se prepară un decoct dintr-o linguriţă de plantă (amestec) la 250 ml de apă care dă în fiert; se fierbe 10 minute, se mai lasă acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni pe zi
                                    
  • coada-calului, pătlagină şi urzică: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă (din amestecul în părţi egale al celor trei plante), în 250 ml de apă clocotită; se acoperă vasul şi se lasă planta să infuzeze 5 minute; se beau 4 căni pe zi, pe perioadă îndelungată.
  • Melanom: tip de cancer ce îşi are originea în melanocit – celulele care conferă culoarea pielii.
  • sânziene galbene: se aplică local suc proaspăt, extras din plantă (prin presare)
                                       
  • coada-şoricelului, gălbenele, urzică, ventrilică – amestec în părţi egale: se pune o linguriţă din amestec la 250 ml de apă în clocot, se acoperă vasul şi se lasă la infuzat 5 minute; se strecoară infuzia şi se beau câte 4 căni pe zi, pe perioadă îndelungată
  • muguri de plop: extract, se iau câte 50 de picături de 3 ori pe zi, pe o perioadă îndelungată
  
  
  4. CANCERELE APARATULUI DIGESTIV
  • Carcinom (cancer) esofagian: tip de cancer care îşi are originea la nivelul mucoasei esofagiene – stratul care căptuşeşte esofagul
  • nalbă: se infuzează, timp de 15 minute, o linguriţă cu vârf de plantă, în 250 ml de apă clocotită; se beau 4 căni pe zi; concomitent se poate face şi gargară
                                  
  • sânziene: se prepară infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă în clocot, ţinând vasul acoperit 15 minute; se bea câte o cană pe zi şi se poate face, concomitent, şi gargară, de 5-6 ori pe zi
  • orz verde: se beau 100 ml de suc pe zi, în două reprize, înainte de masă, pe toată durata tratamentului
  • plop: extract de muguri – se iau câte 50 de picături de 2 ori pe zi, pe toată durata tratamentului.
  • Carcinom gastric (cancer de stomac): tipul de cancer cu origine la nivelul mucoasei gastrice – stratul de celule care căptuşeşte stomacul.
  • coada-şoricelului – flori, păpădie, pătlagină – în părţi egale; se face infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se ia câte o linguriţă de infuzie înainte şi după fiecare masă
  • gălbenele, urzică, salcâm – în părţi egale: se pune o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10 minute, se beau 3 căni pe zi – câte una înainte cu 30 de minute de mesele principale
  • măcrişul-iepurelui: suc proaspăt, obţinut din frunze; se ia o linguriţă înainte cu 10 minute de fiecare masă din zi.
                                
  • Carcinom colorectal (cancer de colon şi rect): îşi are originea la nivelul mucoasei colonului şi rectului (stratul de celule care căptuşeşte colonul şi rectul).
  • zmeur – frunze, mur – frunze, dud – frunze – amestec în părţi egale: se face infuzie dintr-o linguriţă din amestecul de plante lăsată să infuzeze 10 minute, în 250 ml de apă adusă la temperatura de fierbere; se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, între mese
  • schinduf: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează, cu vasul acoperit, 5 minute şi se bea o cană pe zi
  • ghimbir: se prepară un decoct punând o linguriţă de plantă în 250 ml de apă care fierbe; se fierbe planta 15 minute, se strecoară ceaiul, se răcoreşte şi se consumă 2 căni pe zi, între mese, în caz de crampe şi dureri abdominale.
                               
  • Carcinom pancreatic (cancer pancreatic): se formează din celulele pancreasului exocrin (cel care produce enzimele care ajută digestia).
  • aloe: se beau 100 ml de suc proaspăt, dimineaţa, pe stomacul gol
  • anason – fructe şi seminţe pisate şi uscate: se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită; se lasă vasul acoperit 20 de minute; se bea fracţionat (2 linguri, maximum 3), înaintea meselor principale
  • nalbă: se prepară un macerat la rece dintr-o lingură de rădăcină la 200 ml de apă rece; se lasă la macerat 8 ore, se strecoară şi se bea (2-3 linguri maximum) înaintea meselor principale
  • cicoare, muşeţel, traista-ciobanului, viorele – rădăcină – şi turiţă-mare – amestec în părţi egale: se face infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 10 minute şi se beau 2 căni pe zi.
  • Carcinom hepatocelular (cancer de ficat): tip de cancer care îşi are originea în hepatocit (celule de bază din structura ficatului)
                                          
  • armurariu: se iau câte 3 tablete pe zi
  • cătină: infuzie dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă clocotită; se infuzează 20 de minute, se strecoară, se beau 2 căni, fracţionat, pe parcursul zilei
  • sunătoare, rostopască, coada-şoricelului, cimbrişor, sulfină, dracilă – amestec în părţi egale; se prepară o infuzie dintr-o linguriţă de amestec la 250 ml de apă clocotită, lăsând vasul acoperit 15 minute; se strecoară şi se beau 2 căni pe zi, după mesele principale.
                                  
  • 5. CANCERELE DE FARINGE INFERIOR ŞI LARINGE
    
    
    Sunt tipurile de cancer care îşi au originea în celulele mucoasei faringelui, respectiv laringelui (stratul de celule care căptuşeşte cele două organe).
    • ciuboţica-cucului, trei-fraţi-pătaţi, isop, fenicul – amestec în părţi egale; se pune o linguriţă de plantă (amestec) la 250 ml de apă în clocot, se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 căni pe zi
    • salcie – scoarţă, turiţă-mare, tei, coada-şoricelului – amestec în părţi egale; o lingură din amestecul de plante se lasă la infuzat, 8 minute, în 250 ml de apă clocotită; se beau 2-3 căni pe zi
    • isop: 2 linguri de plantă la 250 ml de apă în clocot, se infuzează 15 minute şi se beau 2 căni pe zi.
    • SURSA : http://blog.aimgroup.ro/