Dieta alcalina - Regimul alimentar care salvează vieţi

- Trăim într-o lume în care ploile acide sunt ceva obişnuit, la fel ca băuturile acidulate din magazine ori ca omniprezentul acid citric din alimentele procesate industrial. Ceea ce mâncăm, ceea ce bem şi chiar cuvintele pe care le rostim sunt de foarte multe ori prea acide. Mulţi cercetători şi-au pus problema dacă nu cumva această lume... acidă care ne înconjoară conduce la bolile şi tulburările cu care ne confruntăm tot mai des. Iar studiile au arătat că, într-adevăr, excesul de aciditate din organism provoacă majoritatea îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare. Soluţia se află la antipod: dieta alcalină, despre care vom vorbi în continuare -

Indicele care măsoară cât de acidă sau de bazică este o substanţă se numeşte pH, şi cu cât acesta are o valoare mai mare, cu atât acea substanţă este mai alcalină. Ideea alcalinizării organismului pen­tru vindecare este mai veche de un secol şi a fost pentru prima oară emisă de către un eminent biolog francez: Claude Bernard. El a hrănit cu carne animale care aveau o dietă vegetariană şi a observat după câteva zile că pH-ul urinei lor devenea tot mai acid, din cauza dietei carnivore. Tot el a observat, însă, şi că un pH acid al urinei favorizează apariţia infecţiilor renale şi uri­nare, formarea pietrelor, precum şi alte tulburări la acest ni­vel. Pornind de la aceste observaţii, el a dedus că o ali­men­taţie care declanşează o reacţie de tip alcalin este be­ne­fică pentru sănătatea sistemului urinar, în timp ce acidifierea este dăunătoare. Ideea lui Claude Bernard a fost dezvoltată mai departe, de alţi oameni de ştiinţă, care au observat că un pH acid al salivei predispune la carii dentare şi infecţii gingivale. Apoi, în multe cazuri de boli tumorale sau cardiovasculare grave, s-a con­sta­tat că pH-ul sângelui, dar şi al multor ţesuturi afec­tate este foarte acid. Toate acestea au fost cuprinse într-o teorie (re)lansată de medicul american Robert Young, care a scris mai multe cărţi pe această temă, care au devenit rapid best-seller-uri. Astfel, Young consideră că, practic, orice aliment acid este periculos pentru să­nă­tate, în timp ce alimentele bazice sunt un adevărat panaceu. Teoriile sale nu sunt unanim acceptate, mulţi medici considerând că scoaterea din dietă a marii majo­rităţi a fructelor proaspete (care sunt acide), precum şi a tomatelor, ciupercilor sau cerealelor este o exagerare fără temei medical. Ca atare, în prezent, dieta alcalină a fost adaptată în diverse moduri, încât să cuprindă cât mai multe alimente sănătoase. Ea a fost deja urmată de milioane de oameni din întreaga lume şi mulţi dintre ei au obţinut rezultate mai mult decât încurajatoare în vin­decarea bolilor, inclusiv a celor grave. Iată în ce con­stă această cură:

Ce este dieta alcalină

Este un regim alimentar destul de strict, în care 75% dintre alimente sunt puternic alcalinizante, restul de 25% făcând parte din aşa-numita categorie a alimen­telor tolerate. Atenţie, însă, hrana din dieta alcalină nu are neapărat un pH alcalin, ceea ce contează este ca o dată ajunsă în organism şi digerată, ea să producă o reac­­ţie alcalină. Alimentele care determină alcaliniza­rea sângelui, urinei, salivei ş.a.m.d. sunt cele foarte bo­gate în clorofilă, adică legumele verzi şi zarzavaturile. Astfel, clorofila este substanţa-cheie în tot acest proces de vindecare prin echilibrarea pH-ului organismului, ea fiind nu doar un alcalinizant, ci şi un detoxifiant şi anti­oxidant foarte puternic. Din categoria hranei tolerate, dar nu neapărat recomandate, fac parte fructele de toa­te felurile, tomatele, cerealele integrale, lactatele inte­grale, ciupercile. Iar o a treia categorie este cea a ali­mentelor strict interzise, din care fac parte, la loc de "cin­ste", carnea şi toate preparatele din car­ne, băutu­rile acidulate, zahărul alb şi toate ali­mentele boga­te în amidon. Să aflăm, în continuare, mai detaliat, ce conţine fiecare categorie de ali­men­te din dieta alcalină:

Ce este recomandat să mâncăm în dieta alcalină

Legumele verzi - cele mai indicate

Alimentele bazice se consumă mai ales în sta­re crudă sau, eventual, gătite prin fierbere de scur­tă durată sau la abur. Sunt recomandate majoritatea legumelor, mai ales cele verzi, şi toate zarzava­tu­rile. Dintre legume se recomandă în mod special: varza albă, varza creaţă, varza roşie, broccoli, cono­pida, cea­pa ver­de, usturoiul verde, prazul, dovleceii, castra­veţii, ţelina, sfecla, anghinarea, spa­ranghelul. Apoi, nu tre­buie să lip­sească din alimentaţie sa­latele foarte bogate în clorofilă, cum ar fi cele ob­ţinute din frun­zele de spanac, de sa­lată, de salată creaţă, de unti­şor, de urzici, de rucola sau de andive. Se mai recomandă în mod spe­cial zar­za­vaturile proas­­pete, adi­că ţe­lina şi pă­trun­jelul ver­de, mă­rarul, leuş­tea­nul, năstu­relul. Dintre fructe, cele mai bu­ne sunt: merele, avo­cado, lămâile, lă­mâile verzi, grep­frutul, gu­tuile, cireşele, pe­pe­nele galben şi cel roşu.

Alimente tolerate

Sunt un fel de alimente "neu­tre", care nu influen­ţea­ză nici pozitiv şi nici negativ or­ga­nismul. Din această cate­gorie fac par­te tofu, hrişca, le­gumele şi cerealele germinate, uleiu­rile extra­virgine, peştele, nuca de cocos, floa­rea-soa­relui, usturoiul şi ceapa ajunse la maturitate, ghim­birul, mază­rea, dovleacul, cele mai multe dintre nuci şi seminţe, laptele de nuci şi se­minţe, laptele de nucă de cocos, rădăcinile de le­gume (pătrunjel, morcov, păs­­târnac). Tot alimente tole­rate sunt şi caisele, zmeura, pier­sicile, perele, smochi­nele proas­pete, dar şi unele lactate foarte simple, cum ar fi laptele ne­fiert, iaur­tul, chefirul, brânza de vaci, soiurile de brânză ne­fer­men­tată în general.

Alimente strict contraindicate

Sunt cele care produc un pH acid în organism şi care vor fi excluse pe timpul dietei alcaline. Acestea sunt: carnea, ouăle, făina albă, ciupercile, oţetul, zahă­rul, mierea, cerealele, drojdia de bere, fruc­tele dulci, produsele fermentate, alunele, brânzeturile fermentate sau maturate, acidul citric (lămâile proas­pete sunt bu­ne!), fructele uscate sau confiate, roşcovele, cacao, ceaiul (verde sau negru), cafeaua, îndulcitorii, pâinea (poa­te fi consumată puţină şi doar dacă este făcută fără drojdie şi nedospită), ovăzul, secara, cartofii care au stat în depozit, alcoolul, alimentele preparate la cupto­rul cu microunde sau îndelung preparate termic.
Hidratarea
În dieta alcalină, hidratarea este foarte importantă, ea făcându-se în proporţie de peste 70% cu apă simplă sau apă cu lămâie. În rest, pot fi consumate sucurile al­ca­line, obţinute din legume, dar şi ceaiurile de plante, cum ar fi busuiocul, menta, roiniţa, muşeţelul, cim­bri­şorul, socul sau măghiranul.
Apa trebuie să aibă neapărat un pH mai mare decât 7 (deci cât mai alcalin), de aceea este recomandat să luaţi ape minerale care au inscrip­ţio­nate pe etichetă pH-ul. Dintre apele noas­tre minerale sunt recomandate doar cele plate (cele carbogazoase vor fi excluse din start), cum ar fi: Dorna, Her­culane, Borsec, Izvorul Alb, Keia, Bucovina, Devin - toate au pH-ul peste 7. Pentru tra­tarea apei de la robinet exis­tă în comerţ şi aparate care reţin impurităţile (clor, mâl, nitriţi, nitraţi) şi mă­resc pH-ul apei.

Efortul fizic

Alături de consumul ali­men­telor şi al apei alcaline sunt reco­mandate şi exerciţiile fizice, la o intensitate destul de mare, aşa încât să producă transpiraţie. De ce? Pentru că transpiraţia din tim­pul efor­tului ajută la elimi­narea rezi­duurilor de meta­bo­lism acide, reducând totodată stresul oxi­da­tiv şi crescând pH-ul sân­ge­lui. Exer­ciţiile fi­zice (alerga­rea, mersul în pas rapid, fit­nessul, aerobicul, gim­nasti­ca la domiciliu) vor fi fă­cute în haine de bumbac, sim­ple, care să absoarbă foar­te bine trans­piraţia şi apoi să poată fi spă­late la tem­peraturi înalte, fără a fi deteriorate. Efortul fizic trebuie să fie intens, siste­ma­tic, dar nu dus la extrem. La sportivii de per­formanţă, care fac eforturi foarte intense sau înde­lungate, s-a ob­ser­vat că sân­­gele şi ţesuturile capătă un pH foarte acid. Mai mult, organis­mul chinuit de supra-efort con­sumă canti­tăţi uriaşe de vitamine şi de alţi anti-oxi­danţi, lăsând organismul fără protecţie în faţa proce­selor oxi­dative. Aşadar, reţineţi: efort sis­te­matic, intens, dar cu măsură, pentru că orice exces se do­vedeşte a fi dăunător.

Efectele curei alcaline asupra sănătăţii

Nu uitati nici fructele!

Regimul alcalin este printre cele mai eficiente tera­pii contra unui număr impresionant de boli. Mărturisesc faptul că, personal, nu am avut foarte multă încredere în acest regim la început, dar nu am putut să nu îi con­stat eficienţa în cazuri grele, cum ar fi cele ale bolna­vilor de cancer, ale celor cu hepatită virală de tip B sau C, ale femeilor cu fibroame, adenofibroa­me sau cu ova­re polichistice. Merită menţionat şi faptul că acest re­gim este un adevărat miracol în cazurile infec­ţiilor reci­divante sau rezistente la tratament, cum ar fi can­di­do­zele, cistitele, virozele de tot felul, infec­ţiile res­pira­torii bacteriene. Toate indiciile arată că acest regim este un puternic stimulent şi reglator al imuni­tăţii, reedu­când or­ganismul să se apere singur în faţa agenţilor microbieni.

Dieta alcalină şi cancerul

Cele mai bune rezultate în terapia cancerului au fost obţinute în centrele de sănătate deschise de către doc­torul Robert Young şi profilate pe studiul şi trata­mentul afecţiunilor tumorale, inclusiv cele în stadiile avansate (până la stadiul 3, inclusiv). Terapia alcalină standard în cancer este o cură destul de dură, cu o du­rată de mini­mum 12 săptămâni, timp în care se con­sumă ex­clusiv alimente alcalinizante şi, în proporţie de peste 70%, nepreparate termic. În afara acestor alimen­te, se admi­nistrează sucuri alcalinizante (de păpădie, de cicoare, de varză, broccoli, de urzică) şi suplimente alimentare în capsule, cum ar fi sucul de orz şi grâu verde des­hi­dra­tat, magneziul şi calciul natural, ex­trac­tele de alge de apă dulce. Amelio­rările sunt în majo­ritatea cazurilor foarte evidente, iar în unele dintre ele de-a dreptul mira­culoase: durerile sunt reduse sau dis­par, reapare apetitul ali­mentar şi pofta de viaţă, tumo­rile îşi opresc creşterea sau chiar intră în re­mi­sie. Cum sunt posibile aceste fenomene excep­ţio­nale? În primul rând, prin efectele detoxifiante şi anti­tumorale ale clo­ro­filei. Apoi, foarte multe din alimen­tele alcalinizante în stare proaspătă, ne­preparată termic, conţin veritabile citostatice, cum ar fi sulforafanii din varză şi broccoli, apigenina din pătrunjel şi ţelină sau fitosterolii din urzică.

                              

Dieta alcalină şi hepatita virală

În această afecţiune, tratamentul cu alimente alca­linizante are efectul cel mai spectaculos, declanşând o reac­ţie foarte puternică a sistemului imunitar, stopând pro­cesele distructive la nivelul ficatului şi stimulând func­ţionarea normală a acestuia. Ca element specific în ali­mentaţie sunt sucurile proaspete, obţinute în mixerul electric, din zarzavaturi şi frunze proaspete, cum ar fi cele de păpădie, de cicoare, de pătrunjel, de ţelină, de leuştean, de frunze de morcov. Metoda de obţinere a acestor sucuri este simplă: 50 g de frunze proas­­pete, bine spălate şi curăţate de impurităţi, se pun în mixer cu 250 ml de apă alcalină şi se mixează vreme de 60-120 de secunde, după ca­re se filtrează şi se consumă ime­diat. Se beau minimum 750 ml de suc proaspăt în fie­care zi, iar efectele sunt cu adevărat remarcabile. După doar 6 săptămâni de cură alcalină şi de consum al aces­tor su­curi, se observă, în peste 90% din cazuri, o scă­dere spec­taculoasă a valori­lor viremiei şi ale transami­nazelor, procesele de fibrozare la nivelul ficatului sunt dimi­nuate sau stopate, pielea tinde să îşi recapete cu­loarea sănătoasă, iar tonusul fizic şi psihic cresc expo­nenţial. Neaşteptat, la o cură atât de drastică, capaci­tatea de efort creşte şi ea, pacientul sim­ţindu-se tot mai sănătos. Această cură împiedică evo­lu­ţia spre ciroză şi cancer hepatic şi poate fi asociată cu orice alt tratament, na­tu­ral sau de sinteză.

Dieta alcalină şi diabetul

Hidrataţi-vă cu apă plată sau ceaiuri din plante

Unii cercetători afirmă că doar patru săptă­mâni de dietă 100% alcalină sunt su­ficiente pen­tru a vindeca dia­­betul de tip II, şi şase săptămâni de cură sunt sufi­ciente pen­tru a ameliora foar­te mult diabetul de tip I. Aceste afirmaţii ex­trem de în­drăzneţe devin credibile dacă avem în vedere cinci calităţi excep­ţionale ale aces­tei cure:
1. Reduce direct glicemia, multe dintre ali­mentele al­caline de bază, cum ar fi salata, cea­pa, prazul, andi­vele, anghi­narea sau pă­pă­dia, conţinând sub­stanţe cu un efect hipo­gli­ce­miant mai puternic decât multe me­di­ca­mente de sin­teză antidia­betice.
2. Stimulează direct se­creţia endocrină a pancrea­sului, aju­tând, gradat, la re­ducerea dozelor de insulină şi la re­nun­ţarea la medicaţia spe­ci­fică.
3. Este foarte săracă în za­haruri cu asimilare rapidă, pre­zente în alimentaţia obiş­nuită şi care dau adevărate şocuri hiperglicemice. Ali­mente cum ar fi zahărul, făina albă, cartofii, orezul de­cor­ticat, porumbul sunt total contraindicate în această cu­ră, care în schimb este foarte bo­gată în fibre alimentare, care au un rol extrem de be­nefic, aşa cum vom vedea.
4. Fibrele alimentare pre­zente în alimentele alcali­ni­zante reţin glucidele rele în stomac şi intestin, făcând ca zaharurile să fie eliberate gra­dat, foarte lent, prote­jând ast­fel organismul de creşterea rapidă a glicemiei. Mai mult, fibrele alimentare, împreună cu efortul fizic reco­man­dat în această cură, reduc rezistenţa la insulină a orga­nis­mului.
5. Conţine foarte mulţi antioxidanţi care, practic, inactivează procesele distructive care au făcut ca dia­betul să fie atât de temut. Alimentele crude protejea­ză vasele de sânge de la nivelul retinei, previn arterita, previn depunerile de aterom la nivelul arterelor coro­nare şi, implicit, infarctul.

Dieta alcalină şi obezitatea

Fiind o cură destul de restrictivă, cu puţine calorii, dar care poate fi totuşi ţinută mult mai uşor decât regi­mu­rile de înfometare, rezultatele sale sunt cu totul re­mar­cabile pentru scăderea în greutate. Aportul masiv de fibre alimentare din vegetalele verzi ajută la pierderi rapide în greu­tate, de circa 3 kg pe săptămână, în pri­mele 30-40 de zile ale curei. Apoi, ritmul de scădere în greutate va înce­tini, în mod firesc, în schimb, corpul va arăta mult întinerit, ţesuturile îşi vor menţine elas­ticitatea, pielea va deveni mai luminoasă şi fără tulbu­rări de pigmentaţie. Aşadar, dieta alcalină este printre cele mai eficiente şi mai sănătoase cure de slăbire, care ajută la reducerea greutăţii, fără a crea dezechilibre organice sau emo­ţionale. Mai mult decât atât, fiind o cură în care efortul fizic este indispensabil, dieta alca­lină este un excelent mijloc de modelare a corpului, în sensul tonifierii ţesu­turilor şi al reducerii adipozităţilor. Având un efect antiinflamator puternic, este şi un ex­celent tratament intern anti-celulită.

Dieta alcalină, pietrele la rinichi şi infecţiile urinare

Votaţi cu clorofila

La origini, dieta alcalină a fost un mijloc de pre­venire şi de combatere a litiazei renale şi a cistitelor, creş­terea pH-ului organismului fiind de natură să ajute sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor care produc bolile infecţioase reno-urinare. Mai mult, dieta alcalină are un puternic efect antiinflamator renal, creând la nivelul rinichilor condiţii care nu mai permit precipitarea sărurilor şi formarea pietrelor. Tratamentul cu antibiotice de sinteză al cistitei, pielitelor şi pie­lonefritelor este mult mai eficient atunci când pH-ul urinei este alcalin. Majoritatea antibioticelor, pur şi simplu, acţionează eficient doar în mediu alcalin, fiind inactivate în mare măsură de un mediu foarte acid. Apoi, principalele plante medicinale folosite în trata­mentul infecţiilor reno-urinare, cum ar fi stru­gurii ursu­lui (Arctostaphyllos uva-ursi) sau merişorul (Vac­cinium vitis-idaea), sunt efici­ente doar în urina cu un pH alca­lin. În acest mediu alcalin, arbu­tina, o substanţă con­ţi­nută în frunzele acestor plante, se des­compune în sub­stanţe antibiotice care atacă foarte eficient bacteriile care produc cistita: E.coli, stafilo­cocul auriu etc.

Contraindicaţii la dieta alcalină

Fiind un regim blând, care nu pre­su­pune înfo­metare exce­sivă sau re­nun­ţarea la sub­stanţe esenţiale sănă­tăţii, dieta alca­lină este practic lip­sită de contra­indicaţii. Totuşi, per­soa­­nele cu gas­trită acută, co­lită de fer­men­­taţie sau rec­to­colită ulce­ro-he­mo­ragică vor aborda cu pru­denţă acest re­gim, intro­ducând crudi­tăţile şi ali­men­tele bo­gate în fibre, gra­dat.
Curele alcaline foarte lungi (de ordinul lunilor şi al anilor) sau ţinute de către co­pii sau ado­lescenţi în creş­tere, trebuie completate din când în când cu alimente bogate în ami­­noacizi esenţiali, cum ar fi: gălbenuşul de ou, polenul de albine, miezul de nucă.

TESTUL VITAMINELOR

Există un test simplu care vă ajută să depistaţi dacă organismul suferă de insuficienţă de vitamine şi mine­rale ce se găsesc în cantităţi mari în verdeţurile şi legu­mele de la începutul verii.
1. Întindeţi braţele înainte, cu palmele în sus şi îndoiţi cele patru degete de la ambele mâini. Prima falangă de lângă palmă nu se îndoaie. Dacă nu reuşiţi să atingeţi palmele cu vârfurile degetelor simultan este semn de insuficienţă de vitamine din grupul B, în special B6.
2. Dacă aţi observat că vânătăile de pe corp nu trec mult timp, chiar după o lovitură slabă, este un semn de lipsă de vitamina C.
3. Dacă vă deranjează permanent ţiuitul în urechi şi aveţi vertijuri, înseamnă că organismul are nevoie acută de vitaminele B3 şi E, dar şi de microelementele potasiu şi mangan.
4. Albul ochilor de culoare roşiatică, incapacitatea de a ne adapta la întuneric sunt semne, în paralel cu alte probleme, de lipsă de vitamine A şi B2.
5. Mătreaţa apare în cantităţi mari din cauza in­suficienţei vitaminelor PP, B12, B6 şi microelementului seleniu.
6. Dacă părul se rupe uşor şi devine mat, cu aspect nesănătos, este un semn de lipsă de vitamine C, H şi B9.

Sursa:http://www.formula-as.ro/

                 

Astmul - Boala care ne ia aerul

Simptomele bolii

O data cu aparitia spasmului bronsic si, respectiv, cu scaderea

 cantitatii de aer care trece prin bronhiile ingustate, pacientii

 pot prezenta mai multe simptome. Respiratia se face cu efort, este

 greoaie si suieratoare. Apare apoi tusea, cu accese prelungite mai

 ales noaptea si in primele ore ale diminetii. Tusea este iritativa,

 uscata si apare ca un reflex de eliberare a cailor respiratorii

. Senzatia de apasare pe piept (constrictia toracica) este tot unul

 din simptomele astmului si impiedica respiratia profunda, astfel ca

 pacientul are senzatia ca se sufoca. Nu toti bolnavii de astm au

 insa aceleasi simptome. De multe ori, la un examen general obisnuit

 omul pare sanatos tun. Chiar daca are un astm. De aceea, la prima

 banuiala sau disconfort de respiratie fiecare din noi trebuie sa

 consulte un medic specialist.

                                         

Forme de manifestare

Astmul se manifesta in mai multe forme, in functie de gravitatea

 lor. Criza astmatica debuteaza brusc atunci cind bolnavul vine in

 contact cu un factor declansator. Dureaza, in general, o ora, fiind

 mai intensa in primele 10-15 minute. Pe durata ei apare o

 dificultate respiratorie, respiratie suieratoare, tuse si

 constrictie toracica. Criza dispare atunci cind sint utilizate

 medicamentele, in special sprayurile inhalatoare. Exacerbarea

 astmatica debuteaza progresiv, fiind produsa, cel mai frecvent, de

 o viroza respiratorie sau o expunere repetata la un factor

 declansator. Spre deosebire de criza simpla, dureaza ore sau chiar

 zile. Dificultatea respiratorie devine permanenta si nu raspunde

 imediat la tratament. De aceea, este bine ca medicatia sa fie

 administrata corect, pentru a se evita astfel de crize. Starea de

 rau astmatic este cea mai periculoasa. Are o intensitate foarte

 mare, o durata prelungita si chiar poate pune viata in pericol.

 Apare dupa un contact prelungit cu un factor declansator, cind

 bolnavul este supus unui stres deosebit sau cind a facut abuz de

 sprayul de criza (supradozare). Este o mare urgenta, care trebuie

 tratata, in cel mai scurt timp, in spital. Bolnavul trebuie sa

 mearga la urgenta imediat, daca buzele si unghiile devin albastre

, daca nu poate respira decit atunci cind sta aplecat, daca trebuie

 sa faca o pauza la fiecare 2-3 cuvinte rostite sau daca la o ora de

 la administrarea sprayului nu se simte nici o ameliorare.Factorii

 declansatori ai astmuluiFactorii declansatori sint acele substante

 sau evenimente care pot provoca criza de astm bronsic. Majoritatea

 crizelor sint declansate de un alergen, o substanta din mediul

 inconjurator, inofensiva pentru majoritatea oamenilor, dar care la

 bolnavii de astm poate duce la agravarea starii. Praful de casa

 care contine microorganisme, mucegaiurile, produsele de secretie

 ale animalelor, hrana pestilor de acvariu, gindacii de bucatarie,

 ceata sau fumul pot provoca la crize de astm. Daca acestea apar 

preponderent in anumite perioade ale anului (in lunile mai, iunie,

 iulie) si mai ales in zilele calduroase, cu vint, se insotesc de

 stranut si conjunctivita, atunci pacientul trebuie sa stie ca are  

o sensibilitate la polen. Unele medicamente, cum ar fi aspirina,

 diclofenac, indometacin, fenilbutazona, propranolol sau

 metoprololul, pot deteriora functia respiratorie. Infectiile virale

 reprezinta adeseori factori importanti in declansarea obstructiei

 bronsice. Cind crizele de astm apar la locul de munca sau imediat

 dupa incheierea lucrului si dispar in weekenduri sau concedii

, inseamna ca factorul declansator este un iritant profesional:

 faina de griu, medicamente, substante chimice (coloranti, vopsele

, lacuri, formol, acetona) etc. De asemenea, fumatul activ sau

 pasiv, la fel ca efortul fizic in aer rece pot declansa o criza sau

 inrautati boala. Chiar daca nu exista restrictii alimentare

 speciale pentru pacientii astmatici, se recomanda evitarea unor produse care pot cauza alergii: capsuni, fragi, zmeura, mure, crustacee, arahide, bauturi racoritoare colorate si produsele conservate. Uneori chiar albusul de ou sau pestele pot cauza alergii.Eliminati substantele care va fac rauPentru a va proteja, incercati sa aflati ce va face rau si evitati contactul cu aceste elemente. In primul rind, feriti-va de praful de casa. Pentru aceasta, renuntati la obiectele mai putin utile, cum ar fi bibelouri, dar si la carpete, draperii groase, covoare, mochete care acumuleaza praf. Utilizati un co-vor din plastic, lavabil. Folositi mobila cit mai putina si cit mai simpla, fara tapiterii (eventual doar cu piele sau inlocuitori de piele). Folositi saltele si perne fara puf sau pene si fete de perna sau huse din materiale sintetice, impermeabile. Spalati lenjeria de pat in apa fierbinte si uscati-o la soare. Evitati, atunci cind faceti curat, sa scuturati sa periati sau sa maturati, pentru a nu ridica si imprastia praful. Folositi aspiratorul, ideal cel cu filtru de apa, si acoperiti-va gura cu o masca de tifon umezit ori de cite ori trebaluiti prin casa. Aerisiti bine locuinta, in special baia si bucataria, pentru a impiedica formarea mucegaiului. Daca prezentati crize dupa expunerea la polen, incercati pe cit posibil sa stati in casa in perioadele de polenizare (mai ales in mai si iunie), cu ferestrele inchise, in special in zilele senine, cu vint. Renuntati la animalele de casa, pasari sau pesti si chiar la plantele de apartament. Evitati fumatul activ si pasiv dar si sprayurile de camera si deodorantele pe baza de aerosoli. Sint permise deodorantele cu bila. Tratati energic infectiile respiratorii virale si afectiunile ORL (rinite, sinuzite) care pot contribui la alterarea conditiei bolii. Vaccinati-va antigripal anual. Evitati sa locuiti, chiar si citeva zile, in case batrinesti si evitati camerele cu mobilier vechi si covoare de lina.

Tratamentul astmului

                                                 
Marea majoritate a medicamentelor pentru astm sint foarte eficiente

 atunci cind sint inhalate, pentru ca ajung direct pe bronhii

. Sprayurile au doua mari avantaje: actioneaza foarte rapid si sint

 necesare doze mult mai mici, cu efecte secundare mai reduse decit

 daca acelasi medicament ar fi sub forma de tablete sau injectii.

 Acestea se prezinta sub forma unei mici butelii metalice, care

 contine o anumita cantitate de medicament, dizolvata intr-un

 lichid. Atunci cind pacientul apasa pe flacon, o anumita cantitate

 de medicament, bine dozata, este eliberata impreuna cu o cantitate

 de gaz (aerosoli). Gazul se evapora instantaneu, lasind libere

 particule foarte fine de medicament, care trebuie corect inhalate

 pentru a ajunge pe bronhii. Cind utilizati sprayul trebuie sa stati

 intr-o pozitie relaxata (pe scaun sau in picioare). Flaconul

 trebuie agitat de 3-4 ori. Dati apoi aerul afara din plamini

, puneti sprayul intre buze si incepeti sa inspirati profund, dupa

 care apasati o singura data pe flacon. Apoi blocati respiratia 10

 secunde pentru ca medicamentul sa ajunga la bronhii. Sportul si

 astmulMulti copii participa putin la activitatile fizice la scoala

 pentru ca sint astmatici si cred ca sportul nu le este recomandat

. Nu este adevarat, pentru ca astmul indus de efort poate fi tratat.

 Anumiti sportivi astmatici au putut, gratie tratamentelor si unui

 antrenament specific, sa-si continue cariera si chiar sa cistige

 medalii olimpice. Trebuie, insa, respectate niste reguli. In primul rind, incalziti-va suficient inainte de exercitiu intr-o atmosfera calda si umeda. Tineti cont de conditiile climaterice; evitati efortul in aer uscat si rece. Masurati-va fluxul respirator inainte si dupa efort. Inhalati un medicament profilactic cu 10-15 minute inainte de efort. Este bine sa aveti un spray de criza in buzunar si nu ezitati sa-l utilizati daca simtiti o jena respiratorie. Practicarea constanta a unui sport este chiar recomandata pacientului astmatic deoarece poate imbunatati respiratia si poate mari capacitatea pulmonara.Leacuri babesti¤ Se recomada in fiecare dimineata cite o lingura de miere, in care se amesteca 1 g de clorura de amoniu. Se scobesc 2 ridichi de toamna, iar in scobitura se pune miere. Dupa ce ridichile isi lasa sucul, lichidul se scurge si cantitatea de sirop rezultata se bea intr-o zi. Cura trebuie sa dureze o saptamina.¤ Se prajesc boabe de fasole, la fel ca boabele de cafea. Apoi se piseaza sau se risnesc. Se amesteca 6 linguri din pulberea obtinuta cu 500 g miere si se omogenizeaza bine. Din acest amestec se ia de trei ori pe zi cite o lingurita. Se continua tratamentul pina la insanatosirea completa.¤ Au mare eficienta infuziile si decocturile din specii de plante luate separat (trei-frati-patati, podbal, isop, cimbrisor, sovirv, sulfina, unguras, ciubotica cucului, scai vinat, radacini de angelica, iarba mare sau valeriana si fructe de fenicul, anason sau ienupar) sau in amestec din plantele enumerate mai sus si paducel, patlagina, nalba, soc, salvie, plaminarica si luminarica.¤ Se mai recomanda macerat in vin alb cu hrean ras sau cu usturoi, in care se adauga propolis si miere de albine.¤ Efecte deosebite are maceratul alcoolic cu frunze de patlagina, dafin, potbal si eucalipt (cite un paharel dupa mese), indulcit cu miere.¤ Solutie alcoolica 15% de propolis. Se amesteca cu apa distilata, in proportie de 1:1. Se fac cite doua sedinte pe zi de aerosoli. Pentru inhalatii se recomanda uleiul de isop, citeva picaturi in apa fierbinte, musetel, salvie, uleiuri de brad sau pin.¤ Siropul de ceapa si miere vindeca astmul. Se taie felii subtiri de ceapa. Se pun la macerat in 200 g miere. Se lasa o zi si o noapte. Se iau patru lingurite pe zi.¤ In astmul infectios sint indicate infuzii cu lichen de stejar, salvie, busuioc, usturoi, muguri de plop negru, alun, mesteacan, pin si brad. De asemenea sint foarte bune inhalatiile cu uleiuri eterice de isop sau salvie. 

Sursa : http://www.monitorulcj.ro/

De ce este atat de sanatoasa ridichea neagra pentru organism

             

Ridichea neagra este o leguma excelenta pentru sanatate, nu are grasimi, ingredientele ei sunt foarte valoroase pentru ca vindeca multe afectiuni si boli, iar gustul este minunat. Mai mult decat atat, ridichea neagra este satioasa pentru ca are fibre, contine doar 24 kcal la 100 g si deci ajuta la scaderea in greutate, poate fi introdusa in dietele pentru slabit.

BENEFICIILE ACESTEI LEGUME PENTRU SANATATE:

• Radacina de ridiche neagra contine apa, vitamine (A, B si C), fibre, tocoferol, minerale (zinc, fier, calciu, sodiu), proteine, rofanol, substante sulfuroase si altele.
• Are proprietati diuretice, ajuta la buna functionare a stomacului si a tractului digestiv, previne formarea pietrelor la rinichi prin faptul ca ii curata de toxine.
• Prin continutul de rafanol, minerale si vitamine, are efect bactericid, antialergic si astfel ajuta in tratamentul dispepsiei, bronsitei, alergiei, tusei convulsive, astmului, afectiunilor pulmonare. Raceala poate fi prevenita si vindecata cu suc de ridiche neagra deoarece contine vitamina C si zinc, iar prin vitamina A este consolidat sistemul imunitar.
• Ridichea neagra are proprietati sedative pentru sistemul nervos, poate combate anemia, oboseala, bolile de nervi, iar prin substantele sulfuroase din compozitia ei ajuta la normalizarea poftei de mancare.
• Este un antibiotic natural, combate viermii intestinali, vindeca ranile, curata ficatul si organismul de toxine.
• Cei care sunt predispusi la boli ale sistemului osos sau sufera de demineralizare osoasa, lombosciatica, spondiloza, trebuie sa introduca in alimentatie si ridichea neagra deoarece ea este un bun remediu avand un continut important de sodiu, minerale si vitamine.
• Aceasta leguma este o sursa de vitamina B2 de aceea ajuta la metabolizarea proteinelor, scaderea glicemiei, in procesul de oxigenare al celulelor si combatere a toxinelor din organism. Vitamina B2 este importanta si in procesul de crestere la copii, are efect bun asupra vederii, unghiilor, parului, pielii, cailor respiratorii si sistemului de reproducere.

Ridichea neagra nu este recomandata persoanelor care sufera de ulcer gastric, ulcer duodenal, pancreatita acuta, aciditate crescuta la stomac, enterocolita, intoleranta la aceasta leguma (daca da alergii).

Ridiche neagra, rosii, creveti, ceapa, sare, ulei de masline, zeama de lamaie, piper, foi de dafin,

Sucul de ridiche neagra:

Mod de preparare: Se spala ridichea sub jet de apa, se curata de coaja, apoi se tine iar putin sub jet de apa. Se taie in bucati mici si se da prin storcator, astfel se obtine sucul natural din ridiche neagra.

Nu se bea in exces, doar 30 ml de suc pe zi este suficient, pentru a nu suferi de anumite efecte nedorite la nivelul stomacului si glandei tiroide. Cercetatorii au ajus la concluzia ca goitrogenii din ridichea neagra pot afecta functionarea glandei tiroide daca sunt consumati in cantitate mare, de aceea sucul de ridiche trebuie sa se serveasca cu moderatie. In primele zile sucul va actiona ca un puternic detoxifiant pentru organism, si efectele sale se vor simti imediat. Acest proces de curatare al organismului ajuta in prevenirea multor boli grave si afectiuni, si te scapa de tratamente costisitoare pe baza de medicamente pentru vindecarea lor. In tratamentul afectiunilor de rinichi, pentru eliminarea calculilor sau pietrelor la rinichi se recomanda un tratament pentru 14 zile cu suc de ridiche neagra, se bea un sfert de pahar pe zi, incet, cu inghitituri mici, nu tot deodata.

Pentru cei care doresc sa prepare o cantitate mai mare de suc natural pe care sa-l foloseasca mai mult timp pot folosi urmatoarea metoda de preparare: se iau 8 kg de ridiche neagra, se spala, se curata de coaja si se clatesc cu apa; apoi se obtine sucul cu ajutorul storcatorului, cantitatea va fi de cca. 3 litri. Se poate depozita la frigider si daca se doreste sa fie dulce si sa aiba un efect terapeutic si mai bun, se amesteca cu miere de albine. Tratamentul se face timp indelungat, se servesc cate 2 linguri de suc de ridiche neagra cu miere de albine inainte de masa. Efectul acestui remediu este excelent, de purificare a organismului. Ridichea are proprietati coleretice puternice, stimuleaza secretia biliara, astfel va aparea o senzatie de incalzire in zona ficatului. La inceputul tratametului este posibil sa predomine o usoara durere, insa aceasta va disparea treptat prin continuarea tratamentului de purificare si rezultatul final va fi foarte bun.

Ridichea neagra este un adevarat medicament pentru tuse. Se realizeaza urmatorul preparat: se aleg cateva ridichi negre de dimensiuni medii sau una mai mare, se curata si se spala bine, se taie in bucatele destul de mari, se presoara zahar pe ele, se aseaza in tava si se coc la cuptor timp de 1,5-2 ore, la temperatura de 120 grade Celsius. Ridichea va lasa un suc concentrat care se va scurge din tava si se va strecura. Acesta poate fi utilizat pentru tratamentul tusei, este indicat sa se consume in cantitate redusa, cate 2 lingurite inainte de fiecare masa. Se poate pastra intr-un borcan cu capac, inchis ermetic.

Ridiche neagra cu miere de albine, 

Un alt mod de a realiza un preparat eficient pentru combaterea tusei: se alege o ridiche de dimensiune medie, se spala, se taie partea superioara, astfel incat sa se obtina un capac, ca la pepene sau dovleac; se scobeste ridichea 1-2 cm in interior cu ajutorul unui cutit si se adauga 2 linguri de miere. Se acopera ridichea cu capacul taiat initial, se lasa sa stea 12 ore, astfel ea va lasa un suc care este gustos si foarte eficient in tratamentul tusei.

Salata de ridiche neagra cu grapefruit, fenicul, putin ulei de seminte de struguri, zeama de lamaie si sare de mare

Salata de ridiche neagra (rasa pe razatoare) contine o multime de vitamine, minerale, fibre, ajuta la obtinerea rapida a unei senzatii de satietate fara a manca prea mult, astfel contribuie la pierderea in greutate mai ales daca se tine si o dieta corespunzatoare contra obezitatii. De asemenea ridichea neagra are uleiuri esentiale si minerale care ajuta la scaderea colesterolului, curatarea vaselor de sange, consolidarea sistemului imunitar si normalizarea functiei intestinale.

Sursa: http://bodygeek.ro/

                       

Migrena. Generalităţi, cauze, tratament alternativ, prevenire

                 

        

a. Generalităţi

• Migrena este definită ca o durere intensă de cap (cefalee), cu o durată de 4 până la 72 de ore şi care are caracter recidivant (se repetă).
• Migrenele pot fi considerate o afecţiune, care trebuie tratată ca atare. Este important consultul medical de specialitate, deoarece medicul poate recomanda diferite medicamente care pot atenua cefaleea intensă asociată migrenelor.
• Potrivit datelor statistice, 85 % din populaţia planetei noastre au suferit măcar o dată în viaţă de migrenă.
• Cel mai adesea victimele migrenei sînt persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 33 de ani.
• De obicei, se manifestă printr-o durere intensă care pulsează, localizată într-una dintre părţile capului, de asemenea de greaţă, neputinţă de a suportă lumina şi zgomotele puternice. După acesta criză urmează o stare de somnolenţă şi de extenuare.
• Durerea este localizată pe o parte a capului, iar la orice efort fizic, se intensifică durerea.
• Foarte adesea migrena este însoţită de o schimbare de dispoziţie, hipersensibilitate, slăbiciune, ameţeală, vomă şi vertij.
• Medicii deosebesc câteva forme ale migrenei. Cel mai adesea sunt intilnite migrena simplă, care se manifestă în 70 % dintre cazuri, şi migrena cu aură, în cazul căreia debutul durerii este “anunţat” de tulburări vizuale, senzitive şi motorii, care apăr de obicei cu aproximativ 15-20 de minute înaintea atacului migrenos propriu-zis. Pacientul vede puncte negre sau flashuri luminoase intense. Această “aură” se manifestă la aproximativ 30% dintre cazurile cu migrene.

b. Cauzele migrenelor şi factorii de risc: 
• Un rol important în apariţia migrenei îl joacă factorii genetici.
• O altă cauză poate fi dilatarea sau îngustarea vaselor cerebrale (anevrisme, respectiv stenozari vasculare). Anumite substanţe chimice din creier (serotonină), scad brusc, ceea ce duce la îngustarea vaselor de sânge şi la scăderea cantităţii de sânge într-o anumită parte a creierului. Consecinţa acestei ingustari a vaselor sunt tulburările vizuale.
• Şi schimbările la nivel hormonal pot determina apariţia migrenelor
• Unele femei pot avea migrene înaintea menstruatiei (premenstrual).
• Cefaleea din sinuzitele acute este asemănătoare celei din migrene, dar migrenele se diferenţiază prin faptul că apar pe o parte a capului, pe partea stânga sau dreaptă şi sunt însoţite de sensibilitate la lumină şi la zgomot.
• Fără tratament, migrena poate dura între 4 şi 72 de ore.
• Factorii de risc sunt: istoricul familial, dacă părinţii au suferit de migrene, în 90% dintre cazuri se moşteneşte la copil; sexul feminin, femeile au un rsic mai mare decât bărbaţii şi mamele transmit durerea copiilor în 72 % dintre cazuri; migrenele apar frecvent în perioada adolescenţei şi în tinereţe şi în afecţiuni precum depresia, anxietate şi epilepsie.
• Unele medicamente nu trebuie luate în timpul sarcinii. Consultă-ţi medicul înainte de a lua medicamente pentru migrene
• Sunt recomandate apelarea de urgenţă la medic în cazul migrenelor intense, atoce, durabile, cu amorţeală, ameţeală şi tulburări vizuale, de vorbire şi mers
• În cazul copiilor care acuză migrene, este foarte important să se apeleze la un pediatru neurolog
• Migrenele nu se pot trata, dar se pot trata cu scopul diminuarii intensităţii atacurilor migrenoase.
• Se pot administra antiinflamatoriile nonsteroidiene (aspirină ibuprofen) şi medicamente antiemetice (care reduc greaţa şi varsaturile), spre exemplu metoclopramidul.
• Sunt necesare investigaţii complementare, precum RMN-ul sau CT-ul în cazul în care toate metodele de tratament au fost epuizate şi nu au dat rezultate

c. Sfaturi cum putem preveni şi controla migrena? 
• Evitaţi consumul de brânză franţuzească, murături, mâncărurile fermentate sau marinate
• Evitaţi aspartamul şi glutamatii din concentratele vegetale, sucuri sau din mâncarea asiatică, cacaoa, nucile, citricele, fasolea
• Evitarea consumului de ciocolată, glutamat monosodic, vinul sec, mai ales cel roşu, şampania şi berea.
• Trebuie să dormiţi suficient, dar să nu exageraţi
• Trebuie să mâncaţi la ore regulate şi să nu săriţi peste mese
• Trebuie să evitaţi pe cât se poate schimbări meteorologice şi scăderea sau creşterea presiunii atmosferice
• Să evitaţi stresul şi să practicaţi tehnici de relaxare care reduc stresul şi tensiunea accentuată

• Să evitaţi lumina puternică, mirosurile puternice
• În timpul crizei se observă o uşurare dacă se aplică ceva cald pe cap. Adesea durerea dispare sau se ameliorează dacă bolnavul s-a spălat pe cap cu apă fierbinte sau stă câteva minute cu picioarele în apă fierbinte suportabilă.
• Medicamente care se pot lua: vitamina E, vitamina B12 injectabila, preparate conţinând magneziu şi potasiu.
• Nu luaţi medicamente în exces. Dacă medicamentele împotriva durerii sunt luate mai des de două-trei ori pe săptămână sau în cantităţi mari, există riscul de a face durerea de cap de tip rebound.
• Pe lângă tratamentul medicamentos, se mai apelează la acupunctură, masajul, electrostimularea la nivelul pielii, reflexoterapie, aromoterapie.
• Studiile arată că acizii graşi omega-3 pot ajuta la prevenirea migrenelor. Consumaţi mai mult peşte.

d. Tratamente alternative în cazul migrenelor uşoare 
• Pe lângă tratamentul medicamentos, se mai apelează la acupunctură, masajul, electrostimularea la nivelul pielii, fitoterapie şi homeopatie.
• Busuiocul: se foloseşte sub formă de infuzie preparată din 5 g de plantă la o cană cu apă. Se consumă după masă.
• Banuteii: se indică în special în migrenele declanşate de emoţii; se foloseşte că macerat la rece (conţinutul a "două mâini" de plantă proaspătă-flori şi frunze-într-un litru de vin alb); se recomandă 1-3 linguri pe zi.
• Actaea racemosa: indicat în cefaleea occipitală iradiată pe coloană cervicală, care are agravare înaintea menstruatiei.
• Bryonia: unul din cele mai importante remedii ale migrenelor; îi este caracteristică agravarea bolii la cea mai mică mişcare (şi mişcarea globilor oculari)
• Ceai de coada soricelului, o cană sau două pe zi, ceai de păducel, amândouă având rol în îmbunătăţirea circulaţiei sangvine la nivelul vaselor de sânge din creier.
• Migrenele biliare se pot trata în staţiunile cu profil de boli digestive: Olanesti, Călimăneşti, Sangeorz; migrenelor din cadrul nevrozelor şi tulburărilor vasculare cerebrale le sunt indicate staţiunile: Tusnad, Borsec, Buzias, Vatra Dornei.
• Uleiul de levănţică. Acesta se dilueaza 4 picături la 150 ml de apă şi se bea de 3 ori pe zi, între mese. Cu tinctura alcoolică de levănţică se face gargară, se ung tîmplele şi fruntea şi se beau cîte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi, între mese.
• Infuzii din flori de tei, levănţică, museţel, iasomie, frunze de mentă şi roiniţă, luate separat sau în amestec între ele, cu adaus de rădăcină de valeriană, părţi aeriene de sunătoare, sovîrf şi pătlagină.

Sursa : http://www.sanatateatv.ro/