Încerc să citesc. Mi-am deschis o carte a cărei prefață se numește "Sfârșitul". O răsfoiesc de trei ori ca să-i simț mirosul specific, care mă relaxează și îmi dă o stare de bine, apoi m-apuc să citesc. Mi-era dor să citesc o carte bună... dar, surpriză, nu mă pot concentra. Gândurile mele o iau razna, iar rândurile din fața mea se dizolvă și devin pulbere. Nici măcar gândurile nu se mai materializează în ceva, ceva de care să mă agăț și la care să reflectez. Nu știu dacă aveți habar despre ce vorbesc. E vorba despre acele gânduri apăsătoare, care vin toate deodată, de nicăieri, și care te dezorientează și te tulbură.
Cred că simt, încă o dată, pentru a nu știu câta oară, nevoia de a mă retrage pentru câteva zile într-un loc liniștit, departe de aglomerație și de problemele cotidiene sau existențiale. Un loc în care un petic de cer însorit mi-ar fi de ajuns ca să realizez cât de binecuvântată sunt, un loc în care să-mi arunc din suflet încărcătura sufletească a altor oameni, pe care o port cu mine fără voie.
Fericirea mea e undeva în adâncul ființei mele. Eu sunt un om fericit și vesel, nu unul morocănos și apatic. Poate că toată vina pentru starea asta insuportabilă și apăsătoare, o poartă primăvara asta ciudată și capricioasă, care ba râde, ba plânge, ba te mângâie, ba îți întoarce spatele.
Mda, în altă ordine de idei, încerc să citesc iarăși "Sfârșitul"... poate gândurile mele enervante se vor plictisi și se vor întoarce de unde au venit.
Iustina Dinulescu
Astenie de primăvară?! -
Astenie de primăvară?! -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu