Hipertiroidia este boala oamenilor grabiti, cu termene contra cronometru tot timpul (cum ar fi de exemplu contabilii si nu numai ei), dar acest lucru depinde si de capacitatea de a se organiza a fiecaruia. Daca un contabil se organizeaza riguros, cu siguranta, nu va suferi de hipertiroidie. Hipertiroidia este un raspuns al organismului ca ritmul de viata, raportat la nivelul de constienta si întelegere personal, este prea rapid. Nu ritmul de viata în sine ne îmbolnaveste ci incapacitatea de a ne organiza temeinic viata pe diversele sale aspecte adaptate la cadenta corecta.
În cazul hipotiroidiei avem de a face cu acelasi „prea mult” dar suntem în alta faza. Nu mai putem face fata ritmului solicitarii fiind coplesiti de solicitari si clacam ori ne loveste ceva în viata care ne socheaza, obligându-ne la repaus. Poate fi o pierdere de serviciu, o problema relationala, familiala etc. care ne solicita, o rearanjare, o reordonare, a energiilor în fiinta pentru a putea merge cu bine înainte. Aceasta este printre altele si una din functia depresiei.
Dar poate sa fie si apanajul fiintelor cu inteligenta scazuta. Nu întâmplator o slaba functionare a tiroidei poate conduce la un diagnostic de cretinism mai ales în fazele copilariei. Cei ce sufera de hipotiroidie îsi doresc sa fie lasati în pace, considera ca viata este prea solicitanta pentru ei. Este de amintit, cu cât îti folosesti mai putin resursele intelectuale cu atât mai prost ramâi! De aceea este mai bine sa nu ne plângem de dificultati ci sa multumim lui Dumnezeu ca le putem duce, deoarece El niciodata nu ne da mai mult decât putem gestiona.
Tiroidita Hashimoto se spune ca este o afectiune autoimuna deoarece celulele propriului organism ataca parenchimul glandular. Medicina alopata, în acest caz, vorbeste de o anomalie regretabila care trebuie oprita. De ce oare nu se gândesc medicii ca poate fi o faza de reglare? Daca fiinta trece printr-o perioada de mari solicitari si psihic spune „Stop! Nu mai vreau!” imediat organismul ia decizia de a micsora ritmul, distrugând o parte a tiroidei. Dar aceasta se produce la ordinul pituitarei, nu este ceva haotic, care trebuie oprit. Cu cât dorinta de a opri caruselul solicitant al vietii este mai mare cu atât mai mult tesut tiroidian va fi distrus. Marja maxima de actiune este stadiul de coma, dincolo de asta fiind doar moartea, sau parasirea planului fizic, în caz de prabusire psihica. Fiinta în acest caz este zdrobita si absenta si nu mai poate procesa evenimentele vietii fiind doborata de catre o trauma coplesitoare. Atunci pur si simplu trebuie acordat un tempo mult mai lent al ceasului biologic reglând aceasta prin distrugerea partiala tiroidei.
Aceasta prabusire psihica induce autism si absenteism fata de lumea exterioara si se poate prelungi pâna în starea de coma (mixedematoasa) dar nu neaparat moarte. Coma arata un refuz de a trai fluxul vietii dar nu o sinucidere efectiva. Exista aici o incapacitate de a rezolva o problema spinoasa existentiala si atunci omul fuge din viata ca sa îsi gaseasca "echilibrul". Pentru acest tip de reactie, de a fugi din fata realitatii cautând refugiul în imaginar sau sine însusi, dar fara a gasi solutii efective creatoare constructive se recomanda remediul CLEMATIS, printre altele, din Floralele de Bach. Este foarte util si pentru cei care privesc la televizor ca sa uite de ei însusi si de anumite insatisfactii, sau pentru copiii cu dificutati de concentrare si cu nevoie de distractie constanta. Se cunosc cazuri în care medicii au hotarât ca este în moarte clinica un pacient în coma si au început sa îl eviscereze de toate organele interne pentru a fi trimise la alte spitale pentru transplanturi. Cel macelarit fiind constient, chiar daca era în coma, a albit total! Coma nu înseamna inconstienta totala asa cum se acrediteza curent de catre medicina alopata pentru a se permite prelevarile de organe mai usor, ci lipsa comunicarii cu lumea exterioara. Atât timp cât functiile biologice exista constiinta mai are un contact cu corpul fizic
Refacerea tiroidei extirpate
Exista si situatia inversa când organismul nu îsi distruge tesutul ci îl reface. Se cunosc deja numeroase cazuri în care desi s-a extirpat tiroida sau anumiti noduli, acestia s-au refacut în întregime. Oare de ce într-un caz organismul ia decizii asa stranii sa distruga total sau sa refaca practic din nimic tesutul?
Acest lucru, medicina alopata, nu îl lamureste, doar da explicati intermediare a unor mecanisme dar nu justifica cauzele ce le-au declansat. Ca lipseste un mineral, vitamina sau enzima, dar care este scopul, cine comanda procesul? Ar trebui sa se vorbeasca de procesele psihice care modeleaza corporal, ori acesta este un subiect „tabu” în alopatie. I se recunoaste pe ici pe acolo incidenta dar nu se ridica la rang de lege biologica! Daca transpare cauzalitatea psihica si energetica, atunci rostul tuturor otravurilor cu care este intoxicata populatia sub forma asa-numitelor „medicamente” îsi pierde sensul. Daca ar exista informatia oamenii nu s-ar mai lasa „tratati” cu asa ceva.
Trebuie înteles si urmatorul fapt: nu corpul fizic genereaza corpurile subtile ci invers, corpurile subtile genereaza si sustin corpul fizic. De aceea exista planul (matricea) energetic al oricarui organ în corpul subtil. Si pentru ca exista acest plan bioenergetic în trup, corpul stie cum sa reproduca organul respectiv chiar daca a fost extirpat.
Nodulii tiroidieni, care ies la scintigrafie activi, sunt unitati de productie suplimentare de hormoni. Ei sunt activi tocmai pentru ca prelucreaza iod. Ei sunt legati de tiroida si sunt alimentati cu sânge. Acest lucru înseamna ca hormonii produsi de catre nodulii activi sunt deversati în fluxul sanguin si au efecte metabolice. Ganglionii nu sunt o eroare a naturii asa cum medicina alopata o considera într-un mod gresit; sunt unitati de sinteza hormonala pentru a suplini un deficit pe care organismul îl constata în functie de starea psihologica prin care trece fiinta în cauza. Daca fiinta traverseaza o perioada solicitanta, ea are nevoie de hormoni suplimentari si daca tiroida nu face fata atunci se vor produce acesti noduli. Daca ei sunt în crestere, sunt gresit etichetati ca fiind cancerigeni iar daca sunt stabili, sunt vazuti totusi ca o amenintare si primul lucru pe care medicii îl recomanda este extirparea lor. Si pentru ca organismul are socotelile lui clare cu productia hormonala, ia decizia ca sa produca alti noduli si atunci avem de-a face cu o recidiva care este vazuta ca un cancer agresiv si neiertator ce necesita doze marite de iod radioactiv. Si iarasi se intra cu cizmele peste echilibrul pe care organismul si-l construieste cu migala si calcule exacte de multa vreme! De asemenea, legat de noduli, daca sunt în faza incipienta de formare ei sunt amorfi si iarasi pot fi catalogati ca si cancer invaziv deoarece ei se pot lipi în prima faza de tesuturile învecinate. Dar dupa o anumita perioada ei se vor cristaliza în forme de sine statatoare si nu vor mai avea aspectul de cancer invaziv ci doar de noduli inofensivi. Pentru a nu se observa acest lucru medicul este învatat la scoala sa va recomande interventia chirurgicala de urgenta, spunându-va „ce noroc ati avut ca ati descoperit-o acum si nu mai târziu” când cine stie daca ati mai fi avut aceleasi „sanse” de supravietuire.
SURSA : http://suntsanatos.ro/
