Patologia tiroidei

Reglajele fine ale organismului

Medicina alopata clasifica hipertiroidismul, în doua tipuri: cel simplu si cel autoimun (Basedow-Graves). Aceasta considera ca organismul o ia razna si îsi ataca singur tiroida considerând-o un inamic. Dar paradoxal, nu reuseste sa o distruga si atunci tiroida este si mai puternica din cauza acestui atac si produce si mai multi hormoni. Daca organismul chiar ar vrea sa distruga tiroida ar putea sa o faca, dovada fiind cazurile de hipotiroidism Hashimoto în care se produce asta pentru ca organismul chiar asta vrea. Dar daca în urma unui „atac” nu se ajunge la acest rezultat înseamna ca nu aceasta a fost „tinta” sau scopul pe care l-a avut organismul nostru întelept. Chiar prin simularea acestui atac el stimuleaza productia de hormoni, deoarece corpul are nevoie de ridicarea frecventei de functionare a metabolismului. Daca rezultatul final al acestui atac simulat este hipertiroidismul înseamna ca organismul chiar a avut aceasta intentie înca de la început. Este similar cu modul în care se joaca de exemplu puii pentru ca mai târziu adulti fiind sa fie apti de lupta, sa îsi dezvolte instinctele si reactiile sanatos. Medicina alopata nu se poate dezbara de naravul de a considera corpul nostru ca un copil prost care nu stie ce face si care are nevoie de bravele substante chimice ca sa „îi bage mintile în cap” si „sa îl aduca la ordine”. Ori aceasta ordine da peste cap solutiile de reglaj metabolic ai anumitor stimuli psihici cu care acea fiinta se confrunta. Sa intervii aici înseamna sa complici situatia si sa o îngreunezi. De dragul acestui orgoliu atotstiutor se distruge psihicul si indirect si corpul nefiind de mirare fiasco-ul imens la care a ajuns actuala medicina. În ciuda „reusitelor sale extraordinare” lumea occidentala este plina de bolnavi cronici care traiesc mult dar infinit mai bolnavi. Aceste afectiuni cronice sunt practic necunoscute în societatile care nu folosesc acest tip de medicina. 
                                         
Solutiile alopate
Tot ca „solutie” tipic alopata este folosirea iodului radioactiv atât de mult pâna când tiroida cedeaza si se basculeaza în hipotiroidism.
În aceasta situatie medicii spun... „te-am vindecat de hipertiroidism acum ai hipo”. Si trebuie sa iei hormoni compensatori toata viata! Si astfel s-au sters pe mâini de savanta terapie aplicata care a „vindecat”. Adica ar fi situatia în care te doare bratul drept si te lovesc atâta în bratul stâng încât nu mai simti durerea din cel drept. Cam asta este semnificatia echivalenta pentru tratamentul cu iod radioactiv sau extirpare chirurgicala.

Si apoi sa nu va mire ca depresiile va coplesesc, apar sentimentele de neajutorare, totul pare greu, trebuie sa faceti un efort imens pentru tot felul de lucruri pentru care simtiti ca nu mai aveti resurse, tot ritmul se încetineste si mobilizarea devine dificila si bineînteles ca veti fi dependent de medicamente posibil toata viata. Tiroida este un sincronizator spatio-temporal fizic dar si un racord la continuum spatiu-timp. Daca lipseste integrarea, curgerea fireasca a fluxului evenimentelor se îngreuneaza considerabil. Se produce astfel o desincronizare fortata, dictata de substante chimice sau radioactive. Bineînteles nu exista nici un control asupra procesului de distrugere tiroidiana. Este de fapt o alta forma de chimioterapie care distruge un important mecanism de reglaj psihic al fiintei. Când se produce acest lucru comunicarea dintre partea emotionala si mentala se deterioreaza. Fiintele care ajung sa suporte astfel de tratamente agresive refuza mai mult sau mai putin constient sa realizeze armonizarea între minte si inima prin comunicare. Si atunci, daca nu folosesc aceste resurse, mesajul transmis corpului este ca nu ai nevoie de el. Aceasta este legea de fier a adaptarii în evolutiei. Tot ce nu se foloseste se atrofiaza si/sau distruge.

Cancerul tiroidian
Se estimeaza ca doar 10 % din noduli sunt cancerigeni si ca evolutia lor din malign în benign sau viceversa se face în conditii misterioase. S-a remarcat ca riscul de aparitie al cancerului este marit în cazul pacientilor supusi radioterapiei! De notat, din punctul de vedere al doctorului Hamer, fondatorul Noii Medicini Germanice, este un nonsens sa faci distinctie între tumoare maligna si benigna. Cea maligna este în cursul defasurarii unui proces de adaptare a organismului, iar cea benigna este încheierea procesului respectiv. Practic toate cele maligne se vor stabiliza în benigne când o anumita criza emotionala se opreste. Si sunt rare cazurile (raportate la numarul de locuitori) în care tumoarea creste atât de mult încât chiar sa puna în pericol viata. Daca masa conflictuala este mare se poate pune în pericol si viata dar pentru cazurile rare în care se produce asta nu merita sa îndopi toti pacientii cu iod radioactiv. Exista un procent relativ mic de cazuri în care pacientii nu îsi pot gasi vindecarea datorita conflictelor nerezolvate sau a celor rezolvate dar care au durat prea mult. Cancerul tiroidian este considerat chiar de catre medicina alopata ca un cancer mai blând, mai permisiv. Si daca se lucreza pentru rezolvarea crizei care l-a generat cu atât mai putin se pune în pericol viata.
                                     

Tiroida si corpul fizic
Prin hipertiroidie, odata ce sunt accelerate toate procesele metabolice, fiinta devine mai subtire, mai nemultumita, mai agitata, cu tendinta la diaree si pofta de mâncare crescuta. La hipotiroidie fiinta are tendinta ca sa se mareasca ponderal, sa fie mai lenta, pasiva, cu tendinte la constipatie si pofta de mâncare redusa.

Ca atitudine fata de viata hipertiroidicul mesteca agitat tot felul de evenimente dar pe care le asimileaza mai putin pentru ca întelegerea este redusa, hipotiroidicul întelege la fel de putine dar reactia sa este de retragere în cochilie. De fapt este o unica patologie cu doua moduri de a reactiona în fata lucrurilor pe care nu le întelegem. Unul activ, yang, dinamic, expansiv, la cei ce sufera de hipertiroidie, celalalt pasiv, yin, retras, introvert. Dar blocajul este acelasi, neîntelegerea semnificatiei evenimentelor vietii. Nu reusim sa sesizam binele din evenimentele ce ne afecteaza si nu ne mai sincronizam cu ritmul vietii, nu reactionam potrivit tipologiei noastre, accelerând sau temporizând ritmul interactiunii cu mediul.

As vrea sa mentionez ca daca fac referire la "inteligenta deficitara" este un termen care se raporteaza la pacientul insusi si nu fac referire la alti oameni. Am vazut si oameni foarte inteligenti si puternici care sufera de aceasta boala. Viata ne cere sa fim mai eficienti si mai capabili decat suntem in acel moment noi, fata de noi insine si nu fata de o alta fiinta. Nu vreau sa se simta nimeni jignit de vreo remarca indirecta. Totul se raporteaza la noi insine si la ceeace noi avem de crescut si dezvoltat fata de ceeace suntem la un moment dat. Boala se instaleaza mai usor la vârste înaintate nu pentru ca problemele ar fi mai multe ci pentru ca nivelul creativitatii si prospetimea perceptiei scadeiar viziunea asupra realitatii are de suferit. Odata cu vârsta apar inertii, comoditati, tabieturi din care omul iese mai greu. Din aceasta cauza fiinta nu mai reuseste sa aiba reactii creatoare si solutii optime de adaptare la situatiile noi de viata. Tot prefera sa se schimbe mediul dupa el si se retrage din zona dificila in zona de confort interior. Cand aceasta zona de confort se mareste foarte mult prin refuzul trairii provocarilor vietii atrage... moartea. - 
SURSA : http://suntsanatos.ro/