Deoarece
multi oameni sunt singuri cand sufera un atac de cord, fara ajutor,
persoana a carei inima bate necorespunzator si care incepe sa simta o
stare de lesin, are doar aproximativ 10 secunde inainte de a-si pierde
conştienţa.
Cu
toate acestea, aceste victime se pot ajuta prin a tusi in mod repetat
si foarte energic. O respiratie adanca ar trebui sa fie luata inainte de
fiecare tuse, iar tusea trebuie sa fie adanca si prelungita, asa cum e
atunci cand se produce sputa din adancul pieptului.
O
respiratie si o tuse trebuie repetate la fiecare doua secunde, fara
oprire pana soseste ajutorul sau pana cand inima se simte ca bate in mod
normal din nou.
Respiratiile
adanci aduc oxigenul in plamani si miscarile de tuse storc inima si
pastreaza sangele in circulatie. Presiunea asupra inimii, de asemenea, o
ajuta sa recapete ritmul normal. In acest fel, victimele atacurilor de
inima pot ajunge la spital.
Spuneti
la cat mai multe persoane despre aceasta. Le-ar putea salva viata! Un
cardiolog spune ca, daca toti cei care citesc asta, ar trimite-o la 10
persoane, putem salva cel putin o viata.
Decat sa trimiteti bancuri, contribuiti prin raspandirea acestei informatii, care poate salva viata unei persoane!!!…
Multa lume inca nu stie….!!! Distribuiti!!!
The feed contains great deals for
Windows XP, 7 and Windows 10 which go as high as 50 % off. Moreover,
you'll never miss the product as the feed is updated several times a day
in order to provide up-to-date information to our customers. Being a
bit afraid of limited offers? No worries, Software deals is beating
prices in several CEE countries and hence our customers can always find
great offers.
Arnica creste in regiunile de munte, impodobind pasunile cu florile ei galben-aurii.Poporul o mai numeste podbal de munte, carul padurilor, cujda sau carul zinelor.
De la aceasta planta se folosesc florile- Flores Arnicae- mai rar planta intreaga si radacina. Ele contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substante colorante de natura carotinoidica.
Din florile acestei plante se prepara un ceai care se foloseste, sub forma de gargara, in laringita si raguseala.
Mai ales din flori de arnica se prepara o tinctura care, diluata cu apa, in proportie de 10-20 g la 100 ml apa, se utilizeaza ca pansament antiseptic si cicatrizant pentru rani. In amestec cu apa de plumb , aceasta tinctura are proprietatea de a descongestiona umflaturile si loviturile. La un litru de apa de plumb se pun 100 ml tinctura , cu care se fac comprese ce se aplica pe locurile umflate sau lovite. Infuzia de 4 % , sub forma de comprese , invioreaza tenurile palide.
Cu avizul medicului, se pot folosi, pentru uz intern, ca stimulent nervin, dimineata si seara, 25-50 picaturi de tinctura ( care se procura de la farmacie) in amestec cu apa indulcita sau cu ceai. In general, nu se recomanda a se administra intern deoarece provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala, iar in cantitati prea mari paralizeaza centrii nervosi.
De la aceasta planta se folosesc frunzele-Folium Cynarae-care contin cinarina, polifenoli derivati flavonici, un principiu amar, inulina, saruri de potasiu, magneziu, etc.
Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi , avind proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, reglind , in acelasi timp, procesul de formare a colesterolului.
Paralel cu aceste efecte, ceaiul de anghinare are si insusirea de a diminua zaharul din singe, dind bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica se datoreaza bunei oxidaze.
Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza , in acelasi timp, eleiminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor.Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratarea urticariilor si a diferitelor forme de prurit ( mincarime).
Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mincare.
Ceaiul de anghinare este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si anghina pectorala.
Cercetarile mai noi ii atribuie proprietati antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare, se va proceda in felul urmator:
Intr-un vas, se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 ml apa clocotita. Dupa racire, se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata , pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se bea in cursul zilei , cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepind cu doze mici, in primele zile , cara apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.
Pe marginea drumurilor, in aproprierea lanurilor de cereale, intilnim, vara, niste flori albastre, cunoscute popular sub numele de albastrele, vinetele, floarea griului, floarea paiului, corobatica, maturice sau zglavoc.
In scopuri medicinale, din flori -Flores Cyani-se prepara un ceai care are propietati diuretice si astringente. Aceasta actiune este atribuita unui glicozid, numit centaurina si taninului. Pentru a obtine un asemenea ceai, vom opari o lingurita si jumatate de flori cu un pahar de apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 de minute. Apoi , se strecoara lichidul si se bea indulcit (de preferat cu miere). Pentru marirea actiunii diuretice , florile de albastrele se vor asocia cu frunze de mesteacan, frunze de merisor, cozi de cirese.
In cazul afectiunilor renale si vezicale, se bea cite un sfert de pahar de ceai cu 20de minute inainte de masa. Datorita gustului amar, se recomanda ca tonic de dispepsie.
Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele.
Florile se mai folosesc, sub forma de cataplasme, in comprese odihnitoare pentru ochi, in tratamentul pleoapelor ridicate si ca tonifiant al muschilor lasati.
