Iasomia, beneficii, proprietati, indicatii, administrare

Iasomia comună (Jasminum fruticans), precum şi speciile asiatice, care apar la noi ca plante decorative (iasomii ornamentale), în special Jasminum officinale, se utilizează de secole în medicina tradiţională europeană, indiană,  chineză, coreeană şi japoneză, fiind unele dintre cele mai vechi şi mai "globale" plante medicinale menţionate în tratate.                                                         Iasomia în fitoterapie Fitoterapia foloseşte iasomia în tratamentele naturiste, mai ales datorită efectelor stimulente ale plantei, asupra organismului uman. De la toate speciile de iasomie, se utilizează ca materie primă, numai florile şi frunzele (fructele şi rădăcinile sunt toxice).   INDICAŢII   Ceaiul de iasomie, prin faptul că stimulează metabolismul şi fortifică sistemul nervos central, se indică, ca adjuvant, în obezitate, supraponderalitate, convalescenţă, oboseală, surmenaj, astenie şi stres.  Prin cantitatea apreciabilă de uleiuri eterice şi de acid salicilic, ceaiul de iasomie stimulează transpiraţia şi măreşte secreţia acidă a stomacului, recomandându-se în răceli, febră, cefalee, migrene, dureri articulare, precum şi în gastritele hipoacide.  Ca o consecinţă a faptului că are în compoziţie precursori ai salicinei, iasomia, ca şi alte plante, cum este plopul sau salcia, prezintă proprietăţi antitermice (febrifuge), analgetice, antimigrenoase,  antiinflamatorii asupra articulaţiilor, antiagregante palchetare şi antivirale. De asemenea, această adevărată aspirină naturală, contribuie la eliminarea excesului de acid uric din sângele bolnavilor de gută şi chiar ajută la combaterea sterilităţii masculine. Însă, iasomia prin acidul salicilic conţinut, prezintă şi neajunsuri, deoarece inhibă acţiunea antimicrobiană a leucocitelor, deprimând apărarea imunitară în lupta cu bacteriile (Bojor, O., Popescu O). Pe de altă parte, iasomia prezintă efecte favorabile în lupta cu viruşii, recomandându-se în special, în caz de guturai,  gripă sau alte viroze respiratorii.  Graţie flavonidelor şi a acidului salicilic din compoziţie, iasomia prezintă efecte favorabile asupra

sistemului circulator, prin faptul că normalizează circulaţia, reduce permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor şi scade riscul apariţiei unor cheaguri de sânge, care prin astuparea vaselor, pot provoca infarct sau accident cerebral. Datorită acestor proprietăţi, planta acţionează favorabil în caz de edem, fiind indicată, de asemenea, cardiacilor şi celor cu sânge prea "gros".  Cercetările clinice efectuate în Japonia, au pus în evidenţă acţiunea favorabilă a iasomiei asupra femeilor supraponderale, cărora administrarea de Jasminum a avut darul să le aducă, pe lângă o scădere în greutate, normalizarea tensiunii arteriale, a ciclului menstrual şi combaterea retenţiei hidrice.  Iasomia se dovedeşte de ajutor femeilor atât în timpul naşterii, uşurând travaliul, cât şi după ce acestea au devenit mămici, prin efectul uterotonic (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).  Petalele uscate ale iasomiei, se folosesc pentru aromatizarea sau corectarea gustului unor extracte fitoterapeutice fiind foarte potrivite pentru unele formule de ceaiuri alimentare.  PREPARARE, ADMINISTRARE  Ceaiul de iasomie se prepară sub formă de infuzie (2 linguriţe de frunze şi flori sau numai flori, uscate şi mărunţite, la 250 ml apă). Se beau două astfel de porţii pe zi, dar numai după mese, deoarece dacă se iau pe stomacul gol, prin faptul că stimulează secreţiile gastrice, se pot produce catare la nivelul stomacului sau duodenului.  Tratamentele pe bază de iasomie nu trebuie să depăşească 20 zile, urmând o pauză de cel puţin 2 săptămâni.   ATENŢIE!   Depăşirea dozei recomandate sau a perioadei de cură, poate aduce manifestări neplăcute, care se manifestă prin moleşeală, somnolenţă, dureri abdominale, disfuncţii renale, tulburări menstruale, hipotiroidie, scăderea imunităţii.                   Fructele de iasomie (bace) sunt toxice.   CONTRAINDICAŢII, PRECAUŢII   Ceaiul de iasomie este contraindicat persoanelor care suferă de hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau ulcer duodenal.  Femeile care prezintă un flux menstrual prea abundent (hipermenoree) şi cele aflate în primele 6 luni de sarcină, este bine să evite administrarea internă a formulelor care conţin iasomie.  Nu trebuie să se recurgă la iasomie, în cazul unor boli infecţioase bacteriene sau atunci când sistemul imunitar este slăbit.  Această plantă nu se potriveşte temperamentelor colerice, cărora le accentuează starea de excitabilitate nervoasă. Iasomia în aromaterapie   Uleiul volatil de iasomie este folosit  în aromaterapie şi în cosmetică, având acţiune trofică asupra pielii.  Uleiul eteric de iasomie, luat sub formă diluată, influenţează sistemul reproducător, acţionând favorabil în tulburări ale ciclului menstrual (fluxuri reduse sau neregulate) şi în cazul unor dificultăţi legate de realizarea actului sexual normal (acţiune afrodiziacă) (Bojor, O., Popescu O).  Ca o consecinţă a faptului că produce iritaţii ale mucoaselor digestive şi renale,  uleiul esenţial de iasomie nu se administrează în stare pură, ci dizolvat în diferite lichide neîncălzite (apă, ceaiuri răcite, etc.). SURSA : http://www.bioterapi.ro/

                                                

Lacramioarele medicament pentru inima si cap

Floricele gingase, asemantoare unor lacrimi, lacramioarele sunt unele dintre cele mai parfumate plante de primavara. Le gasim indeosebi in paduri, dar si in gradinile noastre, unde prefera locurile umbroase, de la radacinile pomilor.

Legenda spune ca lacramioarele s-au nascut demult, la inceputul vremuri­lor crestine, pe Muntele Patimilor, Golgota. Pe cand privea, incremenita de durere, rastignirea Mantuitoru­lui, din ochii Fecioarei Maria pornira a se rostogoli la­crimi fierbinti. Din fiecare lacrima care a atins paman­tul a rasarit mai apoi cate o floare, de un alb pur, pre­cum sufletul Mariei. Asa se face ca lacramioarele infloresc pe deplin in apropierea sarbatorilor de Pasti, sim­bol al dragostei, puritatii si daruirii.

Liliacul face minuni pentru organismul bolnav 

Cati dintre noi stim ca aceste flori cu un miros foarte placut pot fi folosite cu succes in tratarea unor afectiuni? Puterile vindecatoare ale lacramioarelor sunt cunos­cute de veacuri, in medicina popu­lara romaneasca.

Infuzia se prepara dintr-o lingurita frunze uscate si 250 ml apa clocotita. Se tine vasul acoperit 10-15 minute, se indulceste dupa gust si se ia cate o lingura de 3-4 ori pe zi, atunci cand apar crize dureroase de inima sau palpitatii cardiace.

Tinctura din o parte flori si 3 parti alcool, care se lasa la macerat, cu agitare zilnica timp de 14 zile, dupa care se strecoara si se consuma cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, in caz de migrene nervoase, nevralgii si ameteli.

                                          

Tinctura din 100 g masa proaspata de frunze si flori care se stoarce, iar peste suc se adauga 18 ml alcool 900 si 15 g glicerina si se completeaza cu apa pana la 100 ml; dupa 2-3 zile de macerare se iau cate 30-40 de picaturi de 2-3 ori pe zi in cazul crizelor cardiace acute.

Liliacul, planta care trateaza durerile reumatismale si curata tenul de pete  

Otet de lacramioare, care se obtine prin macerarea florilor proaspete in otet de vin timp de 8-10 zile si se pastreaza in sticle inchise la culoare, se miroase in caz de nevralgii si dureri de cap.

Pulberea din flori si frunze uscate si macinate fin se ia cate un varf de cutit in putina apa, la crize cardiace, ameteli aparute dupa suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi si urechi, in nevralgii si cefalee.

Daca amestecati 2 grame de flori proaspete cu miere de albine obtineti un amestec purgativ si foarte bun pentru a preveni palpitatiile.

Preparatele din lacramioare devin toxice daca sunt consumate in cantitati mari. Scad tensiunea arteriala, maresc ritmul cardiac, provoaca tulburari cardiace si respiratorii, poliurie, ameteli, sufocare, greturi, crampe, dureri abdominale, spasme. Se poate ajunge pana la stop cardiac. De asemenea, fructele rosii sunt foarte toxice si nu se consuma.

 SURSA : http://sanatate.bzi.ro/

                                         

Cum te ajuta liliacul

                                           

Denumire stiintifica: Syringa vulgaris L.Denumire populara: Liliac, Argavan, Bargavan, Borolan, Borostean, Buznec, Crimolin, Ergovan, Ghiorghivan, Holar, Ililec, Iorgovana, Liliac nemtesc, Liliac rosu, Liliac salbatic, Lurbau, Malin, Malin alb, Malin rosu, Malin verde, Orgona, Pelin, Scanteie, Scluntie, Scrancen, Scumpie, Sireni

Arbust, rar arbore, de 2-4 (10) m inaltime; frunze simple ovate, cu marginea intreaga; florile liliachii, rar albe dispuse in inflorescente de obicei pereche; inflorirea: aprilie-mai; fructul capsula.

Compozitia chimica

Scoarta acestei specii contine glucide, manita, amidon, rezine, glucozizi fenil-propenici (siringina) si substante amare (siringopicrina).
Burzo s.a. (2003) au identificat in uleiul volatil extras din florile de liliac urmatorii componenti: lilac aldehida C (22,13 %), lilac aldehida B (12,56 %), tricozan (7,33 %), metoxianisol (6,82 %), alfa-pinen (4,72 %), geranil acetona (3,65 %), ocimen (3,47 %), elemicina (3,37 %), metil heptenona (3,02 %), izoelemicina (2,79 %), beta-farnesen (1,96 %), heptacozan (1,89 %), pentacozan (1,76 %), metileugenol (1,68 %), beta-terpinen (1,34 %), benzaldehida (1,36 %), hexahidrofarnesil acetona (1,34 %), burbonen (1,18 %), citral (1,13 %), benzilester (1,10 %), beta-cubeben (1,02 %), tetrametilheptadecan (0,74 %), cedren (0,69 %), metileugenol (0,61 %), nerolidol (0,56 %), mirtenal (0,54 %) si linalol (0,38 %).

UtilizareExtractul glicerohidroalcoolic din muguri de liliac se foloseste in insuficienta coronariana cu si fara angina pectorala, miocardo-coronaroscleroza, sechele post-infarct miocardic, coronarite trombotice, adjuvant in tratamentul de prevenire al infarctului miocardic.

Frunzele sunt utilizate in popor pentru tratarea arsurilor sau ca vasodilatator, pentru tratarea ulcerelor stomacale si a diabetului.

                                        

Alte utilizari:
Industrie - florile sunt folosite pentru obtinerea de parfumuri; Uleiurile volatile din florile de liliac sunt utilizate in industria parfumurilor, cat si pentru aromatizarea sampoanelor, sapunurilor si a cremelor. In prezent insa, aceste extracte au fost inlocuite cu compusi sintetici.
Medicina umana, populara - uz intern - scoarta are proprietati astringente si tonice iar frunzele si florile sunt folosite ca antifebrile si calmante in colici hepatice; - uz extern - proprietati antireumatice.
Apicultura - specie melifera.

Parfumul ametitor de liliac incepe sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai des in gradini. Aceasta floare placut mirositoare are insa numeroase beneficiidespre care foarte putina lume stie. Descoperiti cateva dintre beneficiile liliacului.Syringa vulgaris, cum este denumit in mod stiintific liliacul, este o planta ce poate atinge pana la sapte metri inaltime si ale carei flori sunt de culori diferite, de la violet, alb, roz sau chiar galben. Pe langa rolul ornamental, liliacul are si proprietati medicinale, in acest scop recoltandu-se frunzele, din care se preparainfuzii sau comprese.  

Beneficiile liliacului Infuzia de liliac poate fi inclusa in tratamentul afectiunilor hepatice, favorizand eliminerea toxinelor, dar este utila si in cazurile de febra crescuta.    

Frunzele de liliac contin substante amare, rezine, glucozoizi si amidon, care confera plantei efect antireumatic, stomahic, tonic si astringent, motiv pentru care pot fi folosite in numeroase moduri de cei care vor sa se bucure de beneficiile liliacului.   

                                          

Preparatele pe baza de liliac sunt recomandate in completarea tratamentului clasic al tulburarilor digestive (balonare, lipsa poftei de mancare), pentru persoanele care sufera de dureri reumatice, arsuri ale pielii (sub forma de comprese) si celor care se confrunta cu stari de oboseala, lipsa de energie si dificultati de concentrare, spune Valeriu Ciuculin in cartea „Remedii naturiste”, potrivit adevaru.ro.   

Uleiul esential de liliac are o traditie indelungata in vindecarea mintii si a fizicului.
Aromaterapia cu ulei esential de liliac poate oferi numeroase efecte benefice, printre care enumeram: descongestia cailor nazale, ameliorarea bolilor de rinichi, eliminarea stresului si a durerilor localizate la coloana vertebrala. In trecut, florile de liliac erau mancare ca atare deoarece se credea ca au puterea de a elimina parazitii intestinali.    

Uleiul esential de liliac mai este folosit si pentru eliminarea mirosurilor neplacute din incaperi, avand totodata un efect relaxant, acesta fiind altul dintre beneficiile liliacului.

Proprietatile terapeutice ale liliacului

Liliacul (Syringa vulgaris) se numara printre cadourile facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Asa arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale a prins radacini si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut noi varietati. Putini stiu ca florile, dar si frunzele liliacului au si proprietati terapeutice, fiind tonice, astringente si revulsive. 

                                 

Frunzele de liliac, fierte in lapte dulce, curata tenul de pete. Florile de liliac, strivite si inmuiate in apa calda, calmeaza tenul inrosit, il invioreaza si-i confera suplete.

Apa din flori de liliac se obtine umpland o sticla, pe jumatate, cu flori, peste care se adauga alcool, pana la un litru. Sticla se astupa bine si se lasa la intuneric 2-3 saptamani dupa care se filtreaza si peste lichidul obtinut se toarna apa distilata, in proportie de 1:2. Amestecul obtinut se foloseste sub forma de comprese pentru ten ori pentru piele, in igiena generala.

Impotriva durerilor reumatismale se face un unguent din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat intr-un litru de ulei, pentru doua saptamani, intr-un loc intunecos si cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de cateva ori pe zi, masandu-se usor. 

Liliacul alb, remediu impotriva arsurilor
Frunzele de liliac alb pot fi folosite ca remediu impotriva arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac si se fierb, pana ce apa se innegreste. Se lasa fiertura la racit si, cand este calda, se scot frunzele si se aplica pe locul afectat de arsura. Se fixeaza cu pansament sau o fasie de panza curata si se tin 24 de ore, timp in care pansamentul nu trebuie lasat sa se usuce pentru ca rana sa nu se agraveze.

Pansamentul se umezeste tot timpul cu apa in care s-au fiert frunzele. Dupa 24 de ore, se scoate pansamentul si, odata cu frunzele, se ridica si primul strat de impuritati de pe arsura, lasand locul curat si sterilizat.

Dupa gravitate, procedeul se repeta mai multe zile la rand, conditia esentiala fiind ca frunzele sa fie schimbate la 24 de ore si pansamentul sa fie umezit tot timpul. Dupa acest tratament, pielea va ramane sanatoasa si curata, elastica si catifelata, fara urme de arsura.  

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/

                                          

Lentilele de plastic la ochelari

In ziua de azi la achizitionare unei perechi de ochelari trebuie sa alegem dintr-o gama foarte larga de produse. Prima alegerea pe care trebuie sa o facem este aceea de a ne hotara asupra materialului din care vor fi facute lentilele. Putem allege lentilele traditionale de sticla sau noile generatii de lentile din plastic sau policarbonat. Exista foarte multe avantaje ale lentilelor de plastic fata de cele din sticla lucru ce face ca diferenta de pret dintre acestea sa nu reprezinte un factor decisive in efectuare alegerii. Exista conceptia ca lentilele din plastic se zgarie mai usor si nu sunt la fel de transparente ca cele din sticla. In randurile urmatoare vom incerca sa clarificam cateva aspecte referitoare la aceaste probleme.      Lentilele din plastic sunt produse din diferite tipuri de polimeri speciali ai caror proprietati optice nu sunt mai prejos decat cele ale sticlei optice medicale ci, in unele cazuri, chiar le sunt superioare.

Pe deasupra, polimerii nu au culoare proprie, deci nu exista nici o deosebire intre o lentila de plastic si una din sticla din punctul de vedere al aspectului. Binenteles, plasticul este un material mai moale decat sticla, dar folosind tehnologie si materiale de calitate protejam lentilele cu un strat de durificare Duralux care le imbunatateste considerabil rezistenta la zgarieturi. In folosirea de zi cu zi, lentilele din plastic necesita un pic mai multa atentie deoarece particulele fine de praf depuse pe ele pot actiona ca material abraziv in cazul stergerii pe uscat. De aceea recomandam spalarea lentilelor sub un jet de apa inainte de stergerea cu o laveta din microfibre.

Avantajele lentilelor din plastic: Lentilele din plastic sunt mult mai usoare decat lentilele de sticla. Ele nu maresc greutatea ochelarului astfel ca acesta nu va lasa urme pe nasul purtatorului. Mai ales in cazul lentilelor cu dioptrii mari ochelarul nu va aluneca pe nasul purtatorului. Lentilele din plastic sunt mult mai rezistente la impact, fiind o alegere mult mai buna pentru copii, adulti cu o viata activa, sportivi, sau pot fi purtate ca si echipament de protectie. Forta necesara spargerii unei lentile din plastic este mult mai mare decat cea necesara spargerii unei lentile din sticla. Mai mult, lentila din plastic nu se sparge, ea cel mult plezneste si daca se aplica o forta foarte mare se rupe fara a imprastia aschii as cum fac lentilele din sticla. Lentilele din plastic sunt mult mai subtiri decat lentilele din sticla, acesta fiind probabil cea mai apreciata caracteristica a acestui tip de lentile. Purtatorii de dioptrii mari stiu cat de groasa poate fi o lentila de sticla si cum aceasta deformeaza aspectul fetei. O lentila groasa reduce marimea ochiului creeand un aspect denaturat pentru purtator. Deasemenea lentilele groase nu merg montate in rame pe fir sau rame pe subur sau capse deoarece ar da un aspect neplacut purtatorului. Cu un strat antireflex aplicat lentila de plastic devine mai transparenta decat lentila din sticla Pe lentilele de plastic se poate aplica un tratament special denumit tratament anti-orbire sau protectie calculator, care va reduce cantitatea radiatiilor ultra-violete ce trec prin lentila. Din punct de vedere estetic lentilele din plastic prezinta un mare plus, spre deosebire de cele din sticla, pot fi colorate in diferite nuante pentru un aspect modern si comfort vizual sporit. Nuante monocrome, degrade, nuante care sporesc contrastul. Dezavantajele lentilelor din plastic: Lentilele din plastic sunt mult la sensibile la contactul cu mediul inconjurator, acestea zgariindu-se mult mai repede. Daca nu sunt intretinute in timp pot sa se opacifieze din cauza urmelor de zgarieturi care se adauga pe suprafata acestora. Pretul lentilelor din plastic este mai ridicat decat al celor din sticla. Este greu de spus care este alegerea optima, aceasta depinzand exclusiv de preferintele Dumneavoastra. SURSA : http://www.eoptica.ro/

Transpiri abundent?

Cei care transpira abundent in contexte nejustificate sufera de o afectiune numita hiperhidroza. Daca faci parte din aceasta categorie, pentru a te trata eficient, trebuie sa cunosti elementele declansatoare ale acestei tulburari.

                                                 

Cauzele transpiratiei excesive sunt multiple: emotiile puternice, epuizarea nervoasa, dereglarile hormonale, efortul exagerat, diabetul, ingerarea de lichide in cantitate mare, hipertiroidismul, obezitatea ori menopauza. In ceea ce priveste transpiratiile nocturne, poate fi vorba despre tuberculoza, cancer (limfom), administrarea de medicamente antidepresive, hipoglicemie, accidente vasculare cerebrale sau neuropatii. 

Hipertiroidia, caracterizata prin producerea excesiva de hormoni tiroidieni, intensifica activitatea majoritatii organelor si tesuturilor organismului. O consecinta este si transpiratia abundenta, inclusiv la nivelul palmelor si talpilor. Daca aparent fara motiv (efort fizic, caldura) hiperhidroza este asociata cu simptome precum: puls rapid, palpitatii cardiace, respiratie grea, scadere in greutate, potrivit adevarul.ro. Chiar daca apetitul este mare si aportul de hrana este consistent, este cazul sa te prezinti la medic pentru un control.

Leziunile hipotalamusului genereaza transpiratie excesiva, fiindca hipotermia (scaderea temperaturii corpului), specifica afectiunii, debuteaza cu episoade de transpiratie si de inrosire a pielii, care scad temperatura corpului pâna la 32 de grade Celsius. Fenomenul se asociaza cu oboseala, scaderea activitatii cerebrale si tensiunii, cu aritmie cardiaca si cu diminuarea amplitudinii respiratorii.

                                           

Din cauza cresterii cantitatii de testosteron, ce survine in cazul sindromului ovarelor polichistice, apare si transpiratia excesiva. De asemenea, hiperhidroza poate fi unul dintre simptomele diabetului. De aceea, este bine sa elimini aceste suspiciuni de boala. In cazul in care hiperhidroza este o consecinta a unor afectiuni, trebuie sa le tratezi. Efectul secundar va fi si atenuarea transpiratiei excesive.

De cele mai multe ori cauza transpiratiei excesive nu poate fi descoperita, si in acest caz medicii numesc aceasta situatie „idiopatica” – insemnand ca factorul cauzal este necunoscut. Totusi, se pare ca si in aceste cazuri desemnate ca fiind de cauza necunoscuta, poate fi vorba despre un factor, si anume cel genetic.

Specialistii sustin ca 50% dintre persoanele care prezinta transpiratie excesiva au un istoric familial de hiperhidroza. Acest tip de hiperhidroza cu cauza genetica debuteaza de obicei la pubertate; cand hiperhidroza este localizata la palme si talpi debutul survine si mai precoce, in copilarie sau chiar in primii ani de viata. In plus, o gama larga de factori pot sta la baza transpiratiei excesive, incluzand prezenta unor afectiuni asociate sau consumul de medicamente.

De exemplu:
- Sindromul Frey este o afectiune in care transpiratie apare doar de o singura parte a fetei in urma consumului anumitor alimente. Boala apare in urma interventiilor chirurgicale sau a traumatismelor in zona adiacenta glandelor care produc saliva (la nivelul lojei parotidiene);
- Medicamentele administrate pentru diferite probleme endocrine precum diabetul sau afectiunile tiroidei pot declansa, de asemenea, transpiratii excesive;
- In mod asemanator, anumite medicamente antihipertensive (medicamente utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale) sau antidepresive pot declansa episoade de transpiratie abundenta;
- Mai mult, transpiratia in exces poate fi cauzata de infectii, afectiuni oncologice, cardiace sau pulmonare, de menopauza si chiar de atacul vascular cerebral.

SURSA : http://sanatate.bzi.ro/