Translate

Sanatate pentru prieteni - canal YOUTUBE

Se afișează postările cu eticheta reumatism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reumatism. Afișați toate postările

luni, 25 mai 2015

Socul , farmacia ta


Sunt foarte rare plantele din natură la care toate organele (flori, fructe, frunze, scoarţă, rădăcini) prezintă efecte terapeutice şi pot fi folosite în prevenirea şi tratarea unui larg arsenal de afecţiuni maladive. Iată că o tufă de soc, situată în grădina proprie, valorează aproape tot atât de mult cât o farmacie familială. Tocmai de aceea, socul a fost asemuit cu o întreagă farmacie de care pot beneficia, direct, atât locuitorii satelor, cât şi orăşenii interesaţi de vindecări naturiste.

Un articol scris de Sidonia Toncean (Sidy).

Denumiri populare: holer, hoz, iboz, scorpat, sog, soc negru, etc.

Arbustul atat de comun din campie pana in zona de munte, inflorind abundent de la sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lui iunie, este o planta cu proprietati, atat medicinale, cat si alimentare. Socul este un arbust de talie mica putand ajunge pana la 5 - 8 m inaltime. In mod natural, il intalnim sub forma de tufa, ale carei tulpini cresc la inceput drepte, apoi se ramifica mult, formand o coroana rotunjita. Tulpina are o scoarta cenusie in tinerete, apoi se transforma intr-o scoarta groasa, cu aspect crapat. Tulpina si ramurile au in interior o maduva alba; acest lucru il deosebeste de socul rosu care creste la munte si care are maduva de culoare brun-roscata. Ramurile tinere sunt prevazute cu niste negisori mici (lenticele) proeminente pe suprafata lor. Ele contin o maduva mare, spongioasa, cauza a fragilitatii lor. Frunzele sunt penat-compuse si au cate 3- 7 foliole scurt petiolate. Scoarta si frunzele au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile sunt mici, de culoare alba, cu miros placut patrunzator. Sunt unite in inflorescente umbeliforme ca niste talere mari. Fiecare floare are un caliciu cu 5 dinti, o corola cu 5 petale, 5 stamine cu anterele galbene, un ovar si 3 stigmate. Ele sunt in general autosterile, adica necesita polenizare straina. Florile au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Fructul este o drupa baciforma, globuroasa, cu un diametru de 6- 8 mm, de culoare neagra, lucitoare, avand la interior 3 seminte lunguiete.

Beneficii / Utilizare Socul:

Arbustul de soc este intalnit in subarboretele padurilor de deal si campie, in luminisuri si la margini de paduri. Creste de la campie pana in partea inferioara a muntilor in stare spontana (salbatica). La noi, el a fost introdus in cultura in urma cu 20 de ani. Socul iubeste solul umed, bine drenat, bogat in humus si locurile insorite sau usor umbrite. Inmultirea socului se poate face prin semintele proaspete ce se ingroapa in pamant, toamna, imediat dupa recoltare, cu fruct cu tot; prin lastari ori prin butasi de tulpini tinere, despartiti la sfarsitul verii sau prin butasi de tuplina, luati la sfarsitul toamnei.

Recoltare: Florile (Flores Sambuci) se culeg in mai-iunie; in zonele montane chiar si in iulie. Se taie intreaga inflorescenta cu un cutitas sau foarfece, chiar inainte de a se deschide toate florile, neaparat pe timp frumos si uscat. Ele se pun imediat sa se usuce, la soare, cu inflorescentele in sus, acoperite cu hartie, pentru a se usca cat mai repede; in caz contrar, ele se inegresc si se mucegaiesc foarte repede. De regula, se indeparteaza cat mai mult din codite, cu ajutorul unei furculite, deoarece au un iz neplacut. Se pastreaza in cutii de carton sau ladite captusite cu hartie. La fel se procedeaza si cu fructele, cand acestea sunt de culoare neagra. Fructele se recolteaza in septembrie-octombrie. Din 5-7 kg flori sau din 3-4 kg fructe, se obtine 1 kg produs uscat. Scoarta interioara sau a doua scoarta (liberal, numit si mazga) este folosita fie proaspata, fie uscata si se obtine prin decojirea celei externe. Ea se recolteaza inainte de inflorire si se va usca in strat subtire si in locuri bine aerisite. Socul european este o planta foarte rezistenta si se intalneste fie ca o tufa, fie ca un arbust ramificat, cu frunze de un verde- inchis, avand un miros puternic, usor neplacut. El creste destul de repede si este tolerant, atat la umezeala, cat si la uscaciune, dar si la un sol alcalin. Chiar daca este un arbust cunoscut, exista sansa de a fi confundat cu alte specii de Sambucus: racemosa (soc rosu) si ebulus (boz).


                                                  

citeste : Leacul tău în peste 100 deafecţiuni - ROSTOPASCA


Deosebirile fundamentale sunt:

1. culorile florilor: la Sambucus nigra sunt albe-galbui in timp ce la celelalte doua sunt de culoare albe-verzui si respectiv albe-roze;

2. culorile fructelor: la Sambucus nigra sunt negre, lucioase cu miros slab particular, gust dulceag-acrisor, in timp ce la celelalte doua sunt de culoare rosii-lucioase, lipsite de miros, gust acrisor, neplacut, si respectiv negre, mate, cu miros neplacut.

Exista si varietati ornamentale cum ar fi: "Aurea", cu frunze aurii; "Eva", cu foliaj negru - purpuriu si flori roz; "Madonna", cu frunze stropite cu crem; sau F. laciniata- socul cu frunze fin decupate, ca de feriga sau de patrunjel.

Socul prezinta importanta atat ca planta ornamentala si silvica, cat si ca materie prima in industria alimentara si farmaceutica. Virtutile terapeutice ale socului erau cunoscute inca din antichitate. In Grecia, Hipocrate ii atribuia proprietati diuretice; in Evul Mediu, la vechii germani, socul era considerat o planta sfanta, fiind folosit si ca planta medicinala. Din punct de vedere yoga, bogatia in vitamina C, culoarea si gustul ii imprima tendinta de yin, dar efectul de eliminare a apei, ii da tenta de yang.

Principalii constituenti

Florile (Flores Sambuci): contin rutozida, ulei volatil, sambunigrozida, etil-amine, izobutil si izoamil-amine, beta glicozizi ai acizilor caleic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C etc. Fructele coapte contin 80- 95 % apa, rutozid, izocvercetina, antocianini, aminoacizi, acizi organici: citric, chimic, malic, sichimic; taninuri, zaharuri (maxim 9 %), vitamina C (de doua ori mai bogate dacat lamaile si portocalele), vitamine din complexul B, saruri minerale-foarte bogate in potasiu (300 mg %), bogate in calciu (35 mg %), moderat magneziu (9 mg %); provitamina A etc. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii.

Recomandari terapeutice

In scopuri medicinale se folosesc in principal florile si fructele, intr-o masura mai redusa scoarta.

Florile de soc


Intern:

Au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, febrifuge, galactogoge, antiinflamatoare, usor dezinfectante. Sunt indicate in obezitate si menopauza. Ceaiul din flori de soc provoaca o transpiratie abundenta, ajutand la scaderea temperaturii; este recomandat contra tusei in afectiunile aparatului respirator: raceala, gripa, bronsita, ca si in constipatie. Prin diureza pe care o produce se recomanda in reumatism, boli de rinichi si de vezica. Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Pentru aceleasi motive este recomandat si in constipatiile de natura nervoasa. Sub forma de extract slab alcoolic, florile de soc au proprietati antinevralgice.

Extern:

Antiseptic. Sub forma de bai sau cataplasme, ceaiul de soc este indicat in furunculoze, abcese, arsuri, flictene (colectie circumscrisa de serozitate, de dimensiuni mai mari decat vezicula, care se formeaza la suprafata pielii), avand proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile, facand sa dea inapoi umflatura. Sub forma de bai fierbinti se utilizeaza contra reumatismului.

Fructele de soc au in general aceleasi proprietati medicinale ca si florile, insa intr-o masura mai redusa. Se considera ca principala actiune a acestora, este actiune sudorifica; sudoratia - respectiv transpiratia cutanata abundenta- care are o influenta pozitiva in numeroase afectiuni, in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si stari febrile. In aceeasi masura are efecte favorabile in reumatism, ca si in bolile eruptive, cum ar fi rujeola si scarlatina, precum si in nevralgii. Fructele de soc au si o actiune diuretica (de fapt o componenta a efectului sudorific) ca si usor laxativa, iar prin conjugarea tuturor acestora, ele fiind recomandate in combaterea obezitatii. Se mai citeaza efectul galactolog, respectiv de marire a secretiei lactate, fiind utile in perioada de alaptare. Tot ele, folosite intern, au o actiune specifica, de combatere a hemoroizilor, dand de asemenea rezultate bune si in tratamentul arsurilor.

A doua scoarta (partea inerta a scoartei) are efecte diuretice, fiind usor laxativa. Este recomandata in caz de guta, reumatism, hidropizie si nefrita.


citesteRetete naturiste pentrutoate bolile

Mod de intrebuintare: preparare si administrare

Flori de soc 

Intern

Pulbere din flori uscate: se obtine prin macinarea florilor uscate cu masina de macinat cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). Se ia cate 1 varf de cutit / zi, avand efect remineralizant. - Infectia gripala (raceala): se administreaza pulbere, 4 doze a cate 3-5 g / zi; amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile musculare, amplifica tonusul psihic. Momentul cel mai bun pentru administrarea pulberii este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.

- Constipatia, digestia dificila - se ia pulberea de flori de soc, cate 1 lingurita, cu 10 min inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestive, in general si pe cel intestinal, in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive. - Intinerirea organismului: se administreaza, timp de 1 saptamana, cate 9-15 g de flori de soc / zi, sub forma de pulbere sau de extract apos (infuzie combinata) persoanelor de varsta a doua si a treia. Cele mai clare efecte constau in reducerea greutatii corporale (pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism), normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea memoriei, a digestiei si a eliminarii si cresterea capacitatii de concentrare. Un alt rezultat ce se obtine in urma tratamentului cu flori de soc este redobandirea tonusului psihic, a unei stari de optimism si de vioiciune, in doar 7 zile.

*Tinctura din pulbere de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri pulbere de flori de soc, se adauga 2 pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 grade; se lasa la macerat in borcanul inchis ermetic, 2 saptamani; se filtreaza, apoi se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de 4 ori / zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa ( 1/2 cana apa).

Inhalatia: se pun 2- 3 linguri cu flori de soc intr-un vas cu apa clocotita. Se fac inhalatii de 2 ori / zi, dintre care o data, seara.

* Infuzia: peste 2 lingurite de flori de soc sau pulbere de flori se toarna 250 ml apa clocotita: se beau 3 ceaiuri caldute / zi in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului. Laxativ: se prepara o infuzie: 1- 2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita; se ia seara la culcare.

Infuzia fierbinte: se foloseste ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv. Se prepara prin oparirea unei lingurite de flori de soc, uscate si maruntite, cu 1 cana (250 ml) apa clocotita; se lasa la infuzat 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil. - Febra - se bea infuzia fierbinte, cate 1/2 cana, de 2-3 ori / zi. Dupa administrare, se remarca mentinerea temperaturii ridicate a corpului pentru cateva minute, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient, nu deprima sistemul imunitar (asa cum fac febrifugele de sinteza) si nu “incurca” mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefic, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

Infuzia combinata: se pun la macerat, timp de 8- 10 ore, 3-4 lingurite de flori de soc maruntite, in 1/2 l apa, dupa care se filtreaza. Lichidul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in 1/2 l apa, vreme de 5 minute; se filtreaza rece. Se amesteca cele doua extracte (se obtine cca 1 l preparat) care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern (sub forma de comprese si spalaturi). - Colesterol: se administreaza infuzie combinata de soc, cate 2-3 cani/zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. -

Sinuzita si bronsita: se bea infuzie combinata de flori de soc, cate 3 cani/zi, in cure de 14 zile, cu 1 saptamana de pauza. Suplimentar, pe frunte sau, dupa caz, pe piept, se aplica comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc. Se reduce inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea naturala de lupta a organismului impotriva infectiei, previne si combate excesul de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.

Reumatism: se fac cure, pe o perioada de 3 saptamani; se administreaza cate 1 l de infuzie combinata de flori de soc / zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. Totodata ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta. -

Prevenirea infectiilor renale si urinare: 1 l de infuzie combinata de flori de soc, consumat zilnic, stimuleaza puternic activitatea rinichilor, mareste diureza, amplifica imunitatea locala si ajuta la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi. Persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni ca nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de 2 ori / an (la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa), o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc.

Extern

Infuzia: 2- 4 lingurite de flori de soc la 250 ml apa clocotita; se intrebuinteaza sub forma de bai sau cataplasme in furuncule, abcese, arsuri si umflaturi. - Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici: se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.

Decoct din flori de soc: constitue o apa de gura cu care se face gargara pentru combaterea inflamatiilor gingivale si ale gatului. Se fierb 5 min 50 g flori de soc in 1 l apa, apoi se lasa acoperit, sa se raceasca. Folositi decoctul de 4-6 ori / zi, mai ales dupa mese.

Cataplasme cu decoct concentrat: 30- 50 g la 1 l (2- 3 maini de flori de soc / 1 l apa clocotita). Se infuzeaza timp de 10 min. Se foloseste sub forma de comprese calmante si la bai calde in caz de degeraturi si reumatism. - Degeraturi: zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, timp de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, mentinuta minimum 1 ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.

Baie cu decoct de flori de soc: 300 g flori / 5 l apa, fierte 10 min sau infuzie din fructe, flori si frunze de soc (50- 100 g plante / 3 l apa); decoctul sau infuzia se pune in cada cu apa (temperature apei 37 grade); se sta 15- 20 min; se foloseste pentru dureri reumatismale.

Vegis 


Baie de abur cu flori de soc: se pune 1 mana de flori in 1 l apa clocotita; se tine fata timp de 10 min in aburul care se degaja, apoi se spala cu apa proaspata (cel mai bine cu apa de ploaie); pentru inmuierea epidermei si o baie de abur decongestionanta. * Lotiune pentru fata: se pun in 1/2 l apa clocotita 1 lingurita flori de soc, 1 lingura flori de nalba si 1 lingura flori de lamaioara; se lasa la infuzat 10 min; se foloseste ca lotiune pentru fata. Dupa folosire, tenul nu se sterge, lasandu-se sa se usuce la aer.

Ulei de flori de soc: se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga 1/2 l ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 2 saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar lichidul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata. - Arsuri solare: uleiul de flori de soc se intinde pe piele; are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Studiile de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare. - Pielea uscata, cu tendinta de crapare: se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc, o data la 7 zile, mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la 30 min dupa baie. - Pielea imbatranita: se trateaza prin masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc. Fructe de soc Intern

Fructe de soc uscate: culegeti ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust).Puneti-le la uscat la soare, intr-un strat, cu fructele orientate in sus. In felul acesta ele vor piarde mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, separati fructele de pe ciorchine, puneti-le in pungi de hartie si pastrati-le in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate obtineti o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului. - Tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), tulburari de tranzit intestinal, avitaminoza, convalescenta: pudra obtinuta din fructe de soc se administreaza cate 3 lingurite / zi - este excelenta si ca mijloc de intretinere a sanatatii.

Decoctul: 1 lingurita de fructe coapte, proaspete, se dau in clocot impreuna cu 1 cana apa, apoi boabele se strivesc si se adauga zahar. Se beau 1- 2 cani / zi. Decoctul se poate face si din fructe uscate. Se administreaza ca diuretic in afectiunile cailor urinare, in cure de 2- 3 saptamani.

Tinctura: 1:5, in alcool 25 grade; se iau 20 picaturi intr-un pahar cu apa, de 3 ori / zi, dupa mese in tratamentul gripei, racelilor si guturaiului.

* Siropul sau dulceata din flori de soc servesc atat in scop terapeutic, cat si gustativ. Se beau 1- 3 pahare de sirop diluat / zi, pe stomacul gol, la ore diferite. Au rol laxativ si depurativ, ajutand in tratamentul acneei si al altor boli de piele. Efectul este marit daca se pune cate 1 lingurita de sirop / 1 cana ceai de podbal. In acest caz, se beau 3 cani / zi. Pentru copii, se pune 1 lingurita la 1 pahar de ceai de 200 ml.

Sucul: culegeti fructe de soc ajunse la maturitate (septembrie- octombrie). Ele trebuie sa fie negre la culoare si dulci la gust (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice). In cel mult 24 de ore de la recoltare, separati bacele de codite, spalati foarte bine, scurgeti de apa, zdrobiti-le cu o furculita pana devin ca o pasta. Puneti intr-un tifon curat si stoarceti cu mana, prin presare pentru a obtine cat mai mult suc din fructe. Acesta este inchis la culoare si are un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere folositi-l la dulceata ori gem). Pastrati in frigider. Se administreaza cu 15 min inainte de masa, pe stomacul gol - 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este foarte util in curele de dezintoxicare.




Tinctura: culegeti fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet. Preparati un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Combinati apoi in proportia 1:1 cu alcool - 1 pahar de suc amestecat cu 1 pahar de alcool alimentar, dublu rafinat; puneti si pastrati in sticle mici, inchise la culoare. - Dezintoxicare extrem de puternica: - se administreaza din tinctura, la inceput o singura lingura / zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri / zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza in 1/2 cana apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri / zi. - Acnee, eczema alergica - se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in 1/2 pahar cu apa, de 3 ori p/ zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.

Reumatismul, guta - se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in 1/2 pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.

Obezitate, ingrasare - se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite / zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. Pe intreaga perioada se face si o cura de cereale.

Psoriazis, boli de piele grave - se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli. Fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.

Tulburari hormonale diverse - cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in 1/2 pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori / zi).

Cufarul Naturii 

Cancerul - s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta - fie ca isi dau seama, fie ca nu - cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc / zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei. Frunze de soc - Extern * Frunze proaspete strivite se aplica, asociate sau nu, cu ulei de mac de gradina (de la farmacie sau Plafar) pe leziunile de arsuri, in intepaturile de insecte si muscaturile de vipera. * Frunze intregi sau maruntite fierte in apa se aplica pe rani, furuncule, erizipel, arsuri, contuzii, etc. Frunzele tinere fierte dau un lichid care, indulcit cu miere, foloseste la combaterea constipatiei.

Scoarta a doua - Extern

Pomada cu mazga (liber, scoarta a doua) zdrobita si fiarta in untura de porc; se aplica in favus, ca si dupa substante vezicante, avand rol calmant. Mirosul caracteristic de soc alunga rozatoarele ca sobolanii, soarecii, etc. De aceea se pun ramuri de soc in jurul hambarelor si in stogurile de fan. Nu uitati ca o tufa de soc, in gradina, inseamna o mica farmacie, mereu la indemana

Intrebuintari culinare

Nu cred ca este casa in care sa nu se fi savurat renumita socata facuta din florile de soc. Tot ele se folosesc pentru a obtine bauturi tonice si ceaiuri aromate. Florile de soc pot fi adaugate in compoturi de fructe, in dulceturi si gemuri; ele potenteaza aroma agriselor sau a rubarbei. Fructificand drojdia din florile de soc se poate obtine o sampanie foarte fina si aromata. Glazurand inflorescentele de soc (florile) cu un aluat subtire ca de clatite, pe care apoi le prajim putin si le pudram cu zahar, vom avea un desert - medicament, rafinat si sanatos. Tot din flori de soc putem obtine o crema aromata si parfumata, folosind lapte fiert, zahar, un praf de sare, flori de soc si zeamil sau amidon. Mugurii florali conservati in otet cu sare dau un surogat de capere. In vinificatie, daca mustului, inainte de fermentatie, i se adauga cateva inflorescente de soc, acesta va capata o aroma de otonel. In Franta, viticultorii pastreaza in conditii bune strugurii punand in ladite un rand de struguri si un rand de flori de soc uscate. La fel de cunoscut este si siropul, marmelada, si dulceata facuta din fructele de soc, bine coapte. Din fructele negre de soc se poate face suc, gem, jeleu, peltea, dar si un excelent vin rosu, lichior, tuica, otet, pana chiar si supa. Fructele bine coapte pot fi folosite la placinte, prajituri, impreuna cu alte fructe. Ele sunt un bun colorant alimentar si se pot pastra prin congelare.


                                             
citeste : Cel mai puternic antibiotic si remediu anti-cancer!

Precautii: Atentie!

* Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari - peste 200 g - aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.

* Fructele necoapte au un anumit grad de toxicitate, intoxicatiile manifestandu-se prin voma, diaree. In acest caz se va administra bolnavului lapte, decoct cu fulgi de ovaz si carbune medicinal.

* Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.

* Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.

* Nu este recomandat in sarcina si alaptare.

* Aplicarea direct pe piele sau pe mucoase a florilor proaspete va fi evitata deoarece ele produc eriteme (roseata a pielii).

* In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie,

* Consumul produselor de tip alimentar trebuie sa fie ponderat si echilibrat in timp.

* Administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza.

* Copiilor sub 12 ani li se vor administra tratamente si produse pe baza de flori de soc, cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.

citeste : Dieta naturista pentru cancer- Dieta BUDWIG cu ulei de in

http://www.gustos.ro/sfaturi-culinare/
                                          

miercuri, 13 mai 2015

Papadia: proprietati terapeutice

Floare de papadie
     

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.
Vegis
Proprietatile terapeutice ale papadiei
Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.
Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.
Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.

                                  Vegis

Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.
In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.
Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.
Siropul de papadie – Preparare
Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.
Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.
A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Papadia: uz intern si extern


Pentru a intelege importanta si beneficiile terapeutice ale tulpinelor si florilor de papadie, iata o lista de produse si preparate din papadie, folosite atat intern (combaterea diverselor boli, afectiuni ale organelor interne, etc), cat si extern (pentru afectiuni dermatologice, rani, reumatism, etc).

Forme de preparare in uz intern
Papadie infloritaa) Infuzie de papadie
Se prepara planta uscata  in 250 ml apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri putin amarui, dupa mesele principale, timp de 4-6 saptamani, avand efecte in purificarea sangelui, icter, colecistite, dischinezie biliara, normalizarea circulatiei sangelui, ateroscleroza, reumatism, guta, afectiuni cronice ale aparatului urinar, vindecarea varicelor si ulcerelor varicoase si eliminarea toxinelor din organism.
b) Decoct de papadie

Vegis

Este creat prin amestecul de 40 g de papadie uscata, 20 g frunze de mesteacan, 15 g flori de soc si 25 g scoarta de crusin sau herba de volbura, din care se ia o lingurita de 250 ml apa rece; se fierbe 5-10 minute, se infuzeaza acoperit 15 minute, se strecoara si se beau zilnic 2-3 ceaiuri caldute si neindulcite intre mesele principale, intr-o cura de peste o luna, avand efecte in combaterea obezitatii si celulitei.
c) Salata de papadie
Salata se prepara din 100 g frunze tinere de papadie, recoltate primavara pana in mijlocul verii, care se tin 30 de minute in apa sarata pentru a indeparta gustul amarui; se maruntesc si se amesteca cu 25 g patrunjel verde, 50 g praz tocat, 15 ml ulei, sare, piper, otet si marar. Dupa o cura de doua saptamani are proprietati nutritive la convalescenti si la persoane anemice, aducand organismului un supliment de saruri (ex. calciu, magneziu), compusi proteici si substante antibiotice naturale.
d) Mestecand tulpini (tije) fragede de papadie
Se mesteca in gura, pe stomacul gol, cate 5-8 bucati pe zi, timp de 2-4 saptamani, cu efecte de ameliorare rapida a durerilor reumatice si a inflamatiilor glandulare si hepatice, stimularea functiei vezicii biliare cu dizolvarea si eliminarea calculilor biliari, combaterea dischineziei biliare, gastrite hiperacide, ateroscleroza, guta, depurarea sangelui, afectiuni ale splinei, evitarea starii de oboseala si lipsa de energie.

Preparate pentru uz extern
a) Infuzie din flori de papadie
Infuzia respectiva este folosita pentru spalarea petelor de pe fata (cuperoza).
b) Decoct de papadie
                                                Vegis
Creata din 1-2 lingurite pulbere din radacini, uscate si macinate, la 250 ml apa; se fierbe 5-10 minute, se strecoara si se beau 1-2 ceaiuri pe zi, in caz de eruptii dermatice, eczeme cu cruste, prurit si pentru spalarea parului si a ochilor.
c) Decoct din tije, frunze si muguri de papadie
Decoctul este filtrat de doua ori si folosit cu tampon steril pentru combaterea pistruilor, a albetii pe cornee si limpezirea ochilor. Dupa prepararea decoctului se va adauga o jumatate de lingurita de sare la cana pentru a aduce solutia la concentratia serului fiziologic.
d) Decoct din radacini de papadie
Decoctul respectiv este folosit in special pentru combaterea hemoroizilor, a varicelor si a ulcerelor varicoase, eruptii, eczeme si alte boli de piele.
e) Suc din radacini de papadie
Dupa preparare, se aplica prin tamponari repetate, de mai multe ori pe zi, pe negi, pete rosii, leziuni verucoase cutanate si pistrui. Dupa tamponari se curata tenul cu decoct de papadie sau cu un amestec, in parti egale, din suc de papadie si smantana.
f) Bai locale cu decoct din radacini
Se scalda partea vatamata intr-un vas cu apa rece sau calduta, care contine decoctul respectiv. Acest tratament este benefic pentru combaterea hemoroizilor si a varicelor de gamba.
g) Radacina maruntita si prajita cu smantana proaspata
Se aplica sub forma de cataplasma pe zonele dureroase cu reumatism acut sau cronic, cu repetare zilnica pana la incetarea durerii.

citeste  si : Legatura directa intre cancer si alimentatie
SURSA : http://www.pro-sanatate.com/
                                          Vegis

sâmbătă, 9 mai 2015

Uleiul de masline si beneficiile sale


                                            
Uleiul de masline reprezinta cea mai sanatoasa sursa de grasime. El face arterele mai elastice, reduce
nivelul colesterolului rau, este un ajutor de succes pentru digestie, protejeaza ficatulinima, ajuta in lupta împotriva bolilor degenerative, reduce riscul de accident vascular cerebral.
Acest tip de ulei, care trebuie consumat fara a fi supus unor temperaturi mari, scade tensiunea arteriala, imbunatateste memoria, previne îmbatrânirea pielii, previne acumularea kilogramelor in plus.

                                                  

Consumati 2 linguri/zi pentru a-ti asigura aportul zilnic necesar de vitamina E. Apoi, 2 linguri pe zi te fac mai rezistent la accidente vasculare cerebrale si atac de cord.
            
In plus, stiati ca o lingurita de ulei de masline extravirgin consumata înainte de fiecare masa protejeaza stomacul împotriva ulcerului si gastritei. De asemenea, o lingura sau doua de ulei de masline dimineata, în combinatie cu zeama de lamâie sau cafea previne constipatia.
        Uleiul de masline e bun si pentru oase, potrivit unui studiu realizat la Universitatea din Madrid. In acdrul unui proiect de doi ani, cercetatorii au aflat ca persoanele care consuma mai mult ulei de masline au un nivel crescut al osteocalcine, o proteina produsa de celulele osoase. Un nivel crescut al osteocalcinei este semn ca oasele sunt puternice.

                              

        Aceasta proteina ajuta la prevenirea rezistentei la insulina, problema care duce la dereglari hormonale si la slabirea sistemului osos, potrivit doctorulzilei.ro. Un alt studiu al cercetatorilor de la Universitatea din Atena a scos la iveala ca o dieta bogata in ulei de masline si saraca in carne rosie contribuie la cresterea densitatii osoase in cazul femeilor.

                                                  

In urma unui studiu care s-a desfasurat timp de doi ani, specialistii au descoperit ca persoanele care consuma ulei de masline au un nivel mai ridicat de osteocalcin, unul dintre markeri sanatatii oaselor.
Pentru reglarea colesterolului si pastrarea vaselor de sange elastice se recomanda folosirea in alimentatie a uleiului de masline, o perioada de cel putin doua luni, renuntandu-se total la alte grasimi ca untul, margarina sau untura.

Uleiul de masline, remediu in 11 afectiuni 

Maslinele au si proprietati digestive, cicatrizante, astringente si emoliente, fiind eficiente in afectiunile hepatice, litiaza biliara, dischinezie biliara, insuficienta hepatica, rahitism, afectiuni ale vaselor sanguine, anemie, laringita si paradontoza. Iata cum poate fi utilizat uleiul de masline in tratarea unor boli:

Diabet zaharat si ulcerCateva lingurite de ulei de masline extravirgin luate in fiecare dimineata, pe stomacul gol, constituie un remediu excelent in tratarea diabetului zaharat si a ulcerului, in acest caz avand rol de pansament gastric.

Colon iritabilPersoanele care sufera de colon iritabil sau constipatie pot lua in fiecare seara, inainte de culcare, doua linguri de ulei de masline. Tratamentul dureaza timp de o luna.

                                        

Reumatism si nevralgiiIn caz de dureri reumatice sau nevralgii se pune la macerat timp de cinci zile, o jumatate de pahar de ulei de masline cu o capatana de usturoi, data pe razatoare. Amestecul se filtreaza, apoi se unge locul afectat.

Raceala si gripaPentru prevenirea racelilor si a gripei, se face, dupa baie, un masaj al intregului corp cu ulei de masline. Tratamentul este util si copiilor anemici sau persoanelor slabite.

ParadontozaIn paradontoze, se clateste gura in fiecare dimineata cu ulei de masline, timp de 15 minute.

ArsuriIn cazul arsurilor se bate un albus de ou cu o lingura de ulei de masline si se aplica pe locul afectat, unde se va tine o ora.

Litiaza biliaraIn tratarea litiazei biliare (pietre la bila) se recomanda un tratament simplu si extrem de eficient, care dureaza trei zile. Timp de 48 de ore se consuma exclusiv suc natural de mere, iar a treia zi dimineata se va pune pe zona dureroasa a ficatului o sticla cu apa calda, care va tine timp de un sfert de ora. Dupa aceasta perioada se va consuma o jumatate de pahar de ulei de masline, presat la rece, apoi putina lamaie care are efect antivomitiv. Dupa o jumatate de zi, pietrele vor incepe sa fie eliminate.

AlopeciePersoanele care sufera de alopecie (caderea parului) vor face un masaj al scalpului cu un amestec din ulei de masline, tinctura de urzica si ulei de ricin. Se va inveli capul timp de doua ore, apoi parul va fi spalat

Uleiul de masline protejeaza oasele si scade riscul de osteoporoza

                                      

Concluzia este sustinuta si de celelalte studii care au aratat ca dieta mediteraneeana, care include uleiul de masline, scade riscul de aparitie a osteoporozei.

In paralel, o alta cercetare realizata de oamenii de stiinta din Atena a aratat ca dieta bogata în ulei de masline, dar care sa contina si cantitati mici de carnea rosie este asociata cu o densitate osoasa buna în cazul femeilor.
"Antioxidantii din uleiul de masline sunt cei care ajuta la prevenirea problemelor osoase. Daca persoana consuma frecvent ulei de masline, nivelul de osteocalcin din organism este unul în limite normale, ceea ce reduce si riscul de afectiuni ale sistemului osos”, au afirmat oamenii de stiinta de la Universitatea din Madrid. 
 Prof. Mencinicopschi te invata cum sa alegi corect uleiul de masline 

                                  

Uleiul de masline este cel mai frecvent falsificat ulei, sustine prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, in eva.ro. Motivul: exceptionala sa valoare alimentara si pretul. Iata ce trebuie sa stii pentru a alege corect uleiul de masline

1. Cum se obtine corect uleiul de masline care are proprietati benefice pentru organism

Se obtine din fructe prin procese fizice si mecanice (nu sunt admise temperaturi mai mari de 38 grade Celsius) care nu produc alterarea uleiului (nu este admis nici un proces de extractie cu solventi sau procese de reesterificare sau amestecuri cu alte uleiuri). Acest ulei se poate utiliza in stare cruda sau la prepararea termica a alimentelor, fiind rezistent la temperaturi inalte (punct de fum 190 de grade Celsius).

                              


2. Cu cat aciditatea uleiului de masline este mai mica, cu atat rezistenta la temperature creste.

Uleiul de masline virgin se clasificala randul lui in functie de aciditate (exprimatain grame de acid oleic la 100 g ulei) in:

- ulei de masline extravirgin: aciditate sub 1 grad si gust perfect;
- ulei de masline virgin: aciditate sub 2 grade si gust perfect;
- ulei de masline virgin normal: aciditate sub 3,3 grade si gust bun;
- ulei de masline virgin lampant: aciditate peste 3,3 grade si gust imperfect.
3. Evita uleiul de masline obtinut prin alte procedee:
- ulei de masline rafinat, cu aciditate sub 0,5 grade, obtinut prin rafinarea uleiului de masline virgin;
- ulei de masline cu aciditate sub 1,5 grade obtinut prin amestecul uleiului rafinat cu ulei de masline virgin lampant;
- ulei brut - Greggio - din samburi de masline obtinut prin extractie cu solventi din samburi de masline (reziduu de la fabricarea uleiului virgin). Nu se admit procesele de reesterificare sau amestecuri cu uleiuri de alta natura;
- ulei rafinat din samburi de masline cu aciditate sub 0,5 grade obtinut prin rafinarea uleiului brut din samburi de masline;
- ulei din samburi de masline: cu aciditate sub 1,5 grade obtinut din amestecuri de ulei rafinat din samburi de masline cu uleiuri de masline virgine, lampante.

4. Alege uleiul de masline extravirgin pentru ca:

- poate fi considerat si condiment datoritagustului si aromei sale;
- are o inalta digestibilitate;
- este usor laxativ;
- este un aliment - medicament, iar vechii greci il considerau cheia longevitatii si a sanatatii mentale.

Sfaturi pentru a pastra cat mai prospat uleiul de masline 

                                         

Atunci cand iti cumperi un ulei de masline, este foarte important sa optezi pentru calitate si nu pentru un pret cat mai mic. Apoi, trebuie sa-l depozitezi in conditii foarte bune, astfel incat sa te bucuri cat mai mult timp de beneficiile lui.
Uleiul de masline nu devine mai bun in timp, din contra. Un ulei de masline extra virgin are un termen de valabilitate intre 3 luni si 2 ani, daca este depozitat corect. Dupa 2 ani, nutrientii se degradeaza, iar nivelul de aciditate din ulei creste.
Daca este expus la oxigen, la lumina sau la caldura, acesta se oxideaza si poate sa se rancezeasca mult mai repede.
Cum sa-l depozitezi corect: asigura-te ca uleiul sta intr-o sticla inchisa, intr-un spatiu intunecat, departe de surse de caldura. Nu trebuie neaparat sa-l tii in frigider, desi acesta nu afecteaza in niciun fel uleiul.
Temperatura ideala pentru depozitarea uleiului de masline este de 14 grade Celsius, dar daca are un recipient opac si il tii intr-un spatiu intunecat, uleiul rezista si la temperatura camerei, de aproximativ 21 grade Celsius.
Nu depozita uleiul de masline in recipiente din plastic, deoarece PVC-ul poate fi absorbit de catre ulei. De asemenea, evita recipientele din cupru sau fier. Otelul inoxidabil este un metal sigur, nereactiv, care poate fi utilizat pentru stocarea uleiului de masline.
citeste : Sistemul limfatic – de ce si cum sa-l pui in miscare

SURSA : http://bzi.ro/